381/01.08.2019 Hotărîre cu privire la aprobarea Programului naţional în domeniile cercetării şi inovării pentru anii 2020-2023 şi a Planului de acţiuni privind implementarea acestuia

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Programului naţional în domeniile cercetării

şi inovării pentru anii 2020-2023 şi a Planului de acţiuni

privind implementarea acestuia

nr. 381  din  01.08.2019

 (în vigoare 16.08.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 256-259 art. 506 din 16.08.2019

* * *

În temeiul art.27, art.59 alin.(1) lit.a) şi al art.60 lit.a) din Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova nr.259/2004 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.58-66, art.131), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Programul naţional în domeniile cercetării şi inovării pentru anii 2020-2023, conform anexei nr.1;

2) Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional în domeniile cercetării şi inovării pentru anii 2020-2023, conform anexei nr.2.

2. Agenţia Naţională pentru Cercetare şi Dezvoltare va organiza concursul de proiecte din domeniile cercetării şi inovării şi va prezenta Guvernului şi Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării anual, pînă la 30 martie, raportul cu privire la realizarea proiectelor de cercetare şi inovare.

3. Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării va prezenta Guvernului anual, pînă la 30 aprilie, raportul consolidat cu privire la realizarea Planului de acţiuni privind implementarea Programului naţional în domeniile cercetării şi inovării pentru anii 2020-2023.

4. Academia de Ştiinţe a Moldovei va prezenta Guvernului şi Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării anual, pînă la 15 mai, raportul asupra stării ştiinţei.

5. Finanţarea Programului naţional în domeniile cercetării şi inovării pentru anii 2020-2023 şi a Planului de acţiuni privind implementarea acestuia se va efectua în baza concursului de proiecte din domeniile cercetării şi inovării, din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate în aceste scopuri în legea bugetului de stat pe anul respectiv, precum şi din alte surse prevăzute de cadrul normativ.

6. Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării va preciza anual costurile incluse în Planul de acţiuni menţionat, în funcţie de bugetele anuale aprobate.

7. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării.

8. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data publicării.

9. La data intrării în vigoare a prezentei hotărîri, se abrogă:

1) Hotărîrea Guvernului nr.920/2014 cu privire la aprobarea Strategiei de cercetare-dezvoltare a Republicii Moldova pînă în 2020 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.386-396, art.1099);

2) Hotărîrea Guvernului nr.952/2013 cu privire la aprobarea Strategiei inovaţionale a Republicii Moldova pentru perioada 2013-2020 "Inovaţii pentru competitivitate" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.284-289, art.1063).

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului nr.381/2019

PROGRAMUL

naţional în domeniile cercetării şi inovării pentru anii 2020-2023

I. DESCRIEREA SITUAŢIEI ÎN DOMENIU ŞI IDENTIFICAREA PROBLEMELOR

Descrierea situaţiei

1. A devenit incontestabil faptul că cercetarea şi inovarea reprezintă motorul creşterii economice şi generatorul de soluţii pentru depăşirea provocărilor cu care se confruntă societatea. Gradul de dezvoltare al acestor domenii influenţează direct atît competitivitatea economică a unei ţări, cît şi nivelul de rezistenţă al populaţiei faţă de consecinţele schimbărilor prin care trece umanitatea.

2. Conform studiului The economic rationale for public R&I funding and its impact/Justificarea economică pentru finanţarea publică a cercetării şi inovării şi impactul acesteia, realizat la solicitarea Comisiei Europene în anul 2017, se constată că aproximativ două treimi din creşterea economică în Europa se datorează investiţiilor în inovare (https://publications.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/0635b07f-07bb-11e7-8a35-01aa75ed71a1/language-en). În ansamblu, rentabilitatea investiţiilor publice în cercetare şi inovare este estimată la circa 20%, sporirea cu 10% a acestora se soldează cu o creştere cu 1,7% a productivităţii totale a factorilor de producţie, fapt ce determină un ritm mai înalt de creştere economică. Importanţa rezultatelor tangibile şi intangibile obţinute de pe urma activităţilor de cercetare şi inovare a determinat recunoaşterea acestor domenii drept strategice de către majoritatea statelor europene.

3. În cazul Republicii Moldova, Strategia naţională de dezvoltare "Moldova 2020", aprobată în 2012, stipula că paradigma dezvoltării economice în perioada de implementare a Strategiei va presupune atragerea investiţiilor, dezvoltarea industriilor exportatoare, promovarea societăţii bazate pe cunoştinţe, inclusiv prin fortificarea activităţilor de cercetare şi de dezvoltare, inovare şi transfer tehnologic orientate spre eficienţă şi competitivitate. Totuşi, în pofida acestui deziderat, realitatea ultimilor ani ne prezintă un sistem de cercetare şi inovare finanţat insuficient şi fragmentat, departe de a fi considerat unul strategic şi relevant pentru sectorul real al economiei.

4. Ţinînd cont de importanţa şi relevanţa rezultatelor activităţilor de cercetare şi inovare pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD) în cele trei arii principale – economie, societate şi mediu – domeniile cercetării şi inovării se vor implica plenar în atingerea ţintelor Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă preluate de către Republica Moldova, conform Agendei 2030, adoptată în data de 25 septembrie 2015 la Summitul privind dezvoltarea durabilă de la NewYork de către 193 de state-membre ONU, printre care şi Republica Moldova.

5. Republica Moldova a devenit prima ţară din cadrul Parteneriatului Estic care a obţinut statutul de stat asociat la cel de-al şaptelea Program-cadru al Uniunii Europene pentru cercetare, dezvoltare tehnologică şi activităţi demonstrative (2007-2013) şi, ulterior, la Programul-cadru al Uniunii Europene pentru cercetare şi inovare "Orizont 2020" (2014-2020), fapt ce a extins considerabil oportunităţile de accesibilitate la proiecte europene de cercetare pentru entităţile din ţara noastră. Totodată, lipsa investiţiilor naţionale în dezvoltarea capacităţilor organizaţiilor din sfera cercetării şi inovării de a accede pe picior de egalitate cu cele din spaţiul european în cadrul proiectelor şi iniţiativelor transnaţionale (inclusiv lipsa de pînă acum a cofinanţării), dar şi procedurile naţionale rigide care au periclitat managementul proiectelor obţinute, au diminuat impactul acestui rezultat important asupra evoluţiei sistemului naţional de cercetare şi inovare.

6. Analiza cheltuielilor pentru activitatea de cercetare şi inovare acoperite din bugetul public naţional pentru anul 2018 arată că doar 3,1% din acestea au fost orientate spre investiţii capitale, 96,9% constituind cheltuielile curente. Comparativ cu anul 2017, pentru activitatea de cercetare-dezvoltare s-a cheltuit mai mult în sectorul public, cu 31,8 milioane lei (respectiv, 7,9%) (http://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&id=6348&idc=168). În cazul ţării noastre, cheltuielile pentru cercetare şi inovare per capita însumează aproximativ 6,6 euro, de 80 de ori mai puţin decît media Uniunii Europene (date din Peer Review of the Moldovan Research and Innovation System/ Evaluarea inter pares a sistemului de cercetare şi inovare al Republicii Moldova (https://rio.jrc.ec.europa.eu/en/library/horizon-2020-policy-support-facility-peer-review-moldovan-research-and-innovation-system). În aceste condiţii de finanţare e greu să concepem o traiectorie de dezvoltare accelerată a domeniului şi de raliere la obiectivele-ţintă europene de finanţare a cercetării şi inovării.

7. Programul naţional în domeniile cercetării şi inovării pentru anii 2020-2023 (în continuare – Program naţional) porneşte de la premisa că cheltuielile pentru cercetare şi inovare trebuie considerate a fi mai degrabă investiţii naţionale decît cheltuieli bugetare.

8. Cariera în cercetare nu este în topul preferinţelor tinerilor, în anul 2018, numărul doctoranzilor constituind 1569 de persoane, cu circa 50 şi, respectiv, 100 de persoane mai puţin decît în anii 2017 şi 2016.

9. Vom menţiona că numărul cercetătorilor raportat la un milion de locuitori este de 4,5 ori mai mic în Republica Moldova decît media europeană. Alte fenomene negative care influenţează calitatea personalului antrenat în cercetare sînt emigrarea şi creşterea mediei de vîrstă: în 2017, circa 22% din cercetători aveau vîrsta de 65 ani şi peste, iar în 2018 această pondere a ajuns la 23% (http://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&id=6348&idc=168). Conform Raportului Competitivităţii Globale din 2018, Republica Moldova se plasează pe poziţia 88 din 140 de ţări analizate (http://www3.weforum.org/docs/GCR2018/05FullReport/ TheGlobalCompetitivenessReport2018.pdf).

Figura 1. Structura cercetătorilor pe grupe de vîrstă în anul 2018

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

10. O vulnerabilitate menţionată în mod constant în contextul relevanţei activităţilor ştiinţifice ţine de conexiunea slabă dintre comunitatea ştiinţifică şi mediul de afaceri. Lipsa dialogului dintre reprezentanţii celor două sfere la nivel naţional are drept rezultat nu doar gradul redus de implementare a rezultatelor cercetării, dar şi nivelul scăzut de absorbţie a noilor tehnologii (inclusiv din exterior) de către mediul de afaceri. Potrivit studiului Biroului Naţional de Statistică – Activitatea de inovare a întreprinderilor în Republica Moldova în anii 2015-2016, în cadrul activităţii de cooperare privind inovarea de produse şi procese doar 13% dintre întreprinderile inovatoare au indicat universităţile şi instituţiile de cercetare drept parteneri de cooperare, 28% au indicat ca parteneri de cooperare furnizorii de echipamente, materiale, componente sau software, 26% – alte întreprinderi, iar 25% – clienţii sau cumpărătorii.

Figura 2. Numărul de cercetători (normă întreagă),

raportat la un milion de populaţie (2016)

Sursa: UNESCO Institute of Statistics

11. În anul 2016, sistemul de cercetare şi inovare din Republica Moldova a fost supus evaluării prin antrenarea unui grup de experţi internaţionali, în cadrul Facilităţii de Suport a Politicilor (H2020 Policy Support Facility), fiind formulate ca rezultat 7 mesaje politice, fundamentate pe 24 de recomandări detaliate. Acestea se referă în mare parte la propuneri de consolidare a sistemului de cercetare şi inovare din Republica Moldova prin abordarea unui set de deficienţe structurale şi prin amplificarea punctelor forte existente. Ca urmare a recomandărilor, Guvernul a transmis prerogativa elaborării politicilor publice în domeniile cercetării şi inovării Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării (MECC), instituind, totodată, Agenţia Naţională pentru Cercetare şi Dezvoltare (ANCD), care implementează politica statului conform Planului de acţiuni aprobat de Guvern în vederea realizării Programului naţional, precum şi a strategiilor sectoriale, şi administrează bugetul aprobat pentru finanţarea proiectelor, potrivit cadrului normativ.

12. Prezentul Program naţional îşi propune să implementeze un set complex de acţiuni menit să soluţioneze deficienţele identificate şi să asigure condiţiile necesare pentru sporirea eficienţei, relevanţei şi competitivităţii internaţionale a sistemului de cercetare şi inovare din Republica Moldova. De asemenea, Programul naţional vine cu o viziune integratoare asupra cercetării şi inovării, depăşind astfel fragmentarea creată prin existenţa a două strategii sectoriale: Strategia de cercetare-dezvoltare a Republicii Moldova pînă în 2020, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.920/2014, şi Strategia inovaţională a Republicii Moldova pentru perioada 2013-2020 "Inovaţii pentru competitivitate", aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.952/2013.

13. În contextul dezideratului de a spori impactul rezultatelor activităţii de cercetare şi inovare asupra mediului de afaceri şi societăţii în ansamblu, Programul naţional îşi propune preluarea şi transpunerea principiilor specializării inteligente. Specializarea inteligentă stabileşte priorităţile identificate într-un mod participativ pentru a crea un avantaj competitiv prin dezvoltarea punctelor tari proprii cercetării şi inovării şi prin corelarea acestora cu nevoile mediului de afaceri în vederea abordării coerente a oportunităţilor emergente şi a evoluţiilor pieţei, evitînd suprapunerea şi fragmentarea eforturilor (http://s3platform.jrc.ec.europa.eu/home).

14. Totodată, elaborarea Programului naţional corespunde prevederilor Codului cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova nr.259/2004. În acelaşi timp, acţiunile Programului naţional sînt congruente cu activităţile prevăzute în Foaia de parcurs pentru integrarea Republicii Moldova în Spaţiul european de cercetare pe anii 2019-2021, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1081/2018, asigurînd consolidarea capacităţilor necesare sistemului de cercetare şi inovare pentru a explora oportunităţile care rezidă din statutul de ţară asociată la programele-cadru ale Uniunii Europene de cercetare şi inovare şi promovînd prioritatea naţională de integrare în Spaţiul european de cercetare (ERA).

Identificarea problemelor

15. Sistemul de cercetare şi inovare din Republica Moldova se confruntă cu un şir de vulnerabilităţi ce îi limitează funcţionalitatea şi relevanţa, cele mai importante fiind:

1) rolul modest atribuit activităţilor de cercetare şi inovare în cadrul sistemului de politici publice;

2) finanţarea insuficientă a sistemului de cercetare şi inovare, valoarea redusă acordată cercetării şi inovării în cadrul politicilor guvernamentale şi programelor sectoriale;

3) eficienţa scăzută a activităţilor de cercetare şi inovare şi implementarea sporadică a rezultatelor cercetării;

4) numărul insuficient de cercetători şi prezenţa în proporţie mică a tinerilor;

5) baza materială învechită şi infrastructura de cercetare neconectată la nivel internaţional;

6) lipsa convergenţei dintre priorităţile activităţilor de cercetare şi inovare din sectorul public şi necesităţile socioeconomice ale ţării;

7) vizibilitatea redusă a cercetării şi inovării la nivelul societăţii, dar şi a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice naţionale la nivel internaţional;

8) participarea relativ modestă în cadrul proiectelor şi iniţiativelor internaţionale.

II. SCOPUL, OBIECTIVELE GENERALE ŞI SPECIFICE

ŞI ACŢIUNILE PROGRAMULUI NAŢIONAL

16. Programul naţional are drept scop creşterea eficienţei sistemului naţional de cercetare şi inovare şi asigurarea condiţiilor optime pentru generarea de noi cunoştinţe obţinute în baza cercetărilor fundamentale şi aplicative şi implementarea acestora în vederea sporirii competitivităţii economiei naţionale şi a nivelului general de bunăstare. Prezentul Program naţional va favoriza excelenţa în cercetare şi inovare, contribuind la implementarea politicii naţionale, stimularea productivităţii şi competitivităţii, generarea dezvoltării economiei naţionale prin promovarea valorilor naţionale.

17. Astfel, Programul naţional este principalul document de politici prin care se stabilesc atît priorităţile şi direcţiile strategice, cît şi obiectivele de dezvoltare în domeniile cercetării şi inovării pentru o durată de 4 ani. Răspunzînd la tendinţele globale, coerenţa dintre programele de politici are loc, inclusiv, prin investiţiile în domeniile cercetării şi inovării, astfel că rezultatele cercetărilor şi inovării să contribuie la soluţionarea problemelor cu care se confruntă societatea prin sinergie.

18. Programul naţional intervine cu o abordare sistemică pe termen lung a dezvoltării durabile a unei societăţi sănătoase, armonioase, orientate spre educarea unei societăţi bazate pe cunoaştere, competitive, capabile să răspundă la provocările timpului, unde, luînd în considerare cerinţele contemporane pentru dezvoltarea durabilă, cercetările (fundamentale şi aplicative) au ca obiectiv realizarea şi asigurarea unui suport ştiinţific necesar pentru soluţionarea problemelor sociale. Cercetările (fundamentale şi aplicative), inovarea şi transferul tehnologic vor contribui la sporirea sinergiei între domeniile de cercetare şi necesităţile statului, la elaborarea unor studii complexe menite să devină un suport structural pentru desfăşurarea proiectelor, pentru dobîndirea de noi cunoştinţe şi ipoteze, elaborarea de produse, tehnologii şi servicii competitive noi, utilizate la scară largă în industrie şi economie.

19. În contextul dezideratului de a spori impactul rezultatelor activităţii de cercetare şi inovare asupra mediului de afaceri şi a societăţii în ansamblu, Programul naţional se bazează pe următoarele principii:

1) sporirea sinergiei între domeniile de cercetare şi necesităţile statului, ce permite reanimarea unei coordonări trans-sectoriale naţionale;

2) intensificarea cooperării internaţionale, în reţele multidisciplinare şi transfrontaliere;

3) consolidarea colaborării dintre domeniile public-privat, cercetare-afacere, crearea de noi oportunităţi pe piaţă şi creşterea competitivităţii;

4) consolidarea capitalului uman, ridicarea interesului în domeniile cercetării şi inovării şi atragerea talentelor veritabile;

5) sprijinirea mediului de afaceri favorabil inovării;

6) raţionalizarea cadrului de finanţare, cu asigurarea valorificării nivelului de excelenţă şi vizibilităţii celor mai bune proiecte.

20. În vederea atingerii scopului enunţat, dar şi a priorităţilor identificate în tabelul 1, Programul naţional stabileşte următoarele obiective generale, obiective specifice şi acţiuni:

Obiectivul general I:

 Îmbunătăţirea guvernanţei şi sporirea eficienţei sistemului de cercetare şi inovare

Se propune realizarea unui şir de măsuri menite să eficientizeze procesele care au loc în cadrul sistemului de cercetare şi inovare, sporind transparenţa acestuia, impactul social şi relevanţa economică. Optimizarea procedurilor, precum şi evitarea solicitărilor repetate de informaţie prin intermediul unui transfer automat de date va permite ca cercetătorii să se dedice plenar activităţilor de creaţie. Totodată, se va pune accentul pe analiza datelor colectate pentru a fundamenta procesele de elaborare a politicilor publice în acest domeniu.

Obiectiv specific 1.1. Asigurarea unui sistem de cercetare şi inovare eficient, performant, predictibil, administrat în baza datelor colectate şi sustenabil din punct de vedere financiar

1.1.1. Organizarea şi desfăşurarea concursurilor de proiecte de cercetare şi inovare în conformitate cu acordurile bilaterale şi multilaterale

1.1.2. Evaluarea proiectelor de cercetare şi inovare la toate fazele de implementare a acestora

1.1.3. Elaborarea rapoartelor de implementare a proiectelor de cercetare şi inovare

1.1.4. Realizarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD) prin proiecte de cercetare şi inovare

Obiectiv specific 1.2. Identificarea nişelor de specializare inteligentă a Republicii Moldova pentru promovarea cercetării bazate pe excelenţă în domenii strategice, cu relevanţă şi impact asupra economiei şi a societăţii

1.2.1. Desfăşurarea procesului de descoperire antreprenorială

1.2.2. Aprobarea priorităţilor strategice ale domeniilor cercetării şi inovării pentru anii 2023-2027, în corespundere cu nişele de specializare identificate

1.2.3. Identificarea domeniilor pentru care este necesară crearea unor noi centre de cercetare

Obiectiv specific 1.3. Sporirea numărului de proiecte implementate de grupuri de cercetători din institute de cercetare şi universităţi

1.3.1. Stimularea cercetării colaborative între universităţi şi institute de cercetare prin finanţarea proiectelor comune, inclusiv programe de doctorat

1.3.2. Organizarea activităţilor cu caracter ştiinţifico-social cu participarea universităţilor şi a institutelor de cercetare

Obiectivul general II:

 Potenţial uman competitiv antrenat în cercetare şi inovare

Calitatea capitalului uman antrenat în procesul de cercetare şi inovare reprezintă, în mare parte, reuşita acestuia. Sistemul autohton de cercetare şi inovare are nevoie stringentă de acţiuni pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă şi remunerarea bazată pe performanţă a cercetătorilor, dar şi pentru a motiva tinerii să acceadă în cariera ştiinţifică, în special în domeniile relevante nişelor de specializare inteligentă din Republica Moldova.

Obiectiv specific 2.1. Creşterea ponderii tinerilor în numărul total de cercetători

2.1.1. Sporirea numărului de tineri (studenţi, masteranzi, doctoranzi etc.) implicaţi în proiecte de cercetare şi inovare

2.1.2. Lansarea programului STEP IN – program de stagii şi mentorat în cadrul laboratoarelor de cercetare pentru elevi şi studenţi

Obiectiv specific 2.2. Dezvoltarea colaborării cu reprezentanţii diasporei ştiinţifice

2.2.1. Cooptarea reprezentanţilor diasporei ştiinţifice în activităţile din domeniile cercetării şi inovării şi în mecanismele de suport

2.2.2. Relansarea programului de granturi pentru mobilitate de scurtă durată destinate reprezentanţilor diasporei ştiinţifice

Obiectivul general III:

Infrastructură corespunzătoare standardelor internaţionale

Investiţiile actuale în dezvoltarea infrastructurii de cercetare şi inovare sînt net inferioare necesităţilor. Totodată, dezvoltarea acesteia de comun cu mediul privat va reduce din presiunea asupra bugetului public naţional şi va servi drept garanţie a utilizării infrastructurii vizate, inclusiv în procesul de transfer tehnologic, ceea ce nu va avea impact financiar asupra bugetului de stat în sensul majorării cheltuielilor.

Obiectiv specific 3.1. Elaborarea unei viziuni pe termen scurt şi mediu de dezvoltare a infrastructurii naţionale de cercetare

3.1.1. Inventarierea infrastructurii naţionale de cercetare a organizaţiilor de drept public din domeniile cercetării şi inovării

3.1.2. Elaborarea şi aprobarea metodologiei de finanţare instituţională

3.1.3. Elaborarea metodologiei de evaluare a organizaţiilor din domeniile cercetării şi inovării

3.1.4. Evaluarea organizaţiilor din domeniile cercetării şi inovării

3.1.5. Elaborarea cadrului normativ privind accesul la infrastructura de cercetare a organizaţiilor de drept public din domeniile cercetării şi inovării

3.1.6. Asigurarea accesului la infrastructura de cercetare de către organizaţiile de drept public din domeniile cercetării şi inovării

Obiectiv specific 3.2. Crearea clusterelor ştiinţifico-tehnologice

3.2.1. Sporirea numărului de clustere ştiinţifico-tehnologice

3.2.2. Realizarea proiectelor comune în cadrul clusterelor ştiinţifico-tehnologice

Obiectiv specific 3.3. Conectarea infrastructurii de cercetare din Republica Moldova la infrastructurile paneuropene

3.3.1. Continuarea programului de conectare a centrelor şi laboratoarelor de cercetare din Republica Moldova la infrastructurile paneuropene incluse în ESFRI (European Strategy Forum on Research Infrastructures)/FSEIC (Forumul strategic european privind infrastructurile de cercetare)

3.3.2. Dezvoltarea colaborării cu consorţiile marilor infrastructuri din regiune (Infrastructura Luminii Extreme – Fizica Nucleară (ILE-FN)/ Extreme Light Infratsructure Nuclear Physics (ELI NP), Central European Research Infrastructure Consortium – European Research Infrastructure Consortium (CERIC-ERIC), The Danube International Centre for Advanced Studies for River-Delta-Sea Systems (DANUBIUS etc.)).

Obiectivul general IV:

Cercetare şi inovare pentru necesităţile socioeconomice

Mecanismele de suport ale colaborării ştiinţă-business a evoluat de-a lungul timpului, de la obiectivele "transferului tehnologic" spre obiectivele "transferului de cunoştinţe". Acest lucru a avut un efect asupra elaborării politicilor de sprijinire a colaborării, trecînd de la instrumente pe termen scurt, orientate pe proiecte la platforme (sau alte forme instituţionale) pe termen lung pentru acţiuni de colaborare. Obiectivele Programului naţional tind către crearea de platforme de inovare colaborative, organizate în jurul infrastructurilor de cercetare şi a celor de inovare.

Obiectiv specific 4.1. Dezvoltarea instrumentelor pentru transferul cunoştinţelor şi rezultatelor ştiinţifice către potenţialii utilizatori

4.1.1. Lansarea şi organizarea proiectelor colaborative aplicative dintre comunitatea ştiinţifică şi reprezentanţii mediului de afaceri

4.1.2. Impulsionarea activităţilor de cercetare în vederea creării start-up-urilor şi/sau spin-off-urilor inovative

4.1.3. Stimularea activităţii parcurilor ştiinţifico-tehnologice şi incubatoarelor de inovare

Obiectiv specific 4.2. Consolidarea percepţiei publice privind rolul cercetării şi inovării în atenuarea provocărilor societale şi generarea prosperităţii

4.2.1. Organizarea programelor de găzduire a elevilor, studenţilor şi cadrelor didactice cu ocazia zilelor uşilor deschise şi sărbătorilor tematice (Ziua Mondială a Ştiinţei, Ziua internaţională a femeilor în ştiinţă, Noaptea cercetătorilor etc.)

4.2.2. Amplificarea interacţiunii cu reprezentanţii mass-mediei şi principalii formatori de opinie din mediul on-line

4.2.3. Menţinerea dialogului cu reprezentanţii societăţii civile

Obiectivul general V:

Politică coerentă de cooperare europeană şi internaţională

Participarea în cadrul activităţilor de colaborare internaţională reprezintă nu doar o oportunitate de dezvoltare a capacităţilor proprii, prin obţinerea surselor adiţionale de finanţare şi acces la cunoştinţe noi şi infrastructură de cercetare performantă, dar şi o modalitate de recunoaştere a potenţialului ştiinţific autohton.

Obiectiv specific 5.1. Valorificarea plenară a oportunităţilor ce rezidă din statutul de ţară asociată la Programul "Orizont 2020"

5.1.1. Evaluarea permanentă a rezultatelor participării la apelurile lansate în cadrul Programului "Orizont 2020" şi publicarea acestor date pe pagina web oficială a Agenţiei Naţionale pentru Cercetare şi Dezvoltare

5.1.2. Participarea activă la şedinţele comitetelor de program şi ale organelor consultative ale Spaţiului european de cercetare

5.1.3. Consolidarea şi amplificarea capacităţilor Reţelei naţionale a punctelor naţionale de contact

5.1.4. Organizarea campaniilor de diseminare privind apelurile de proiecte deschise şi oferirea asistenţei în procesul de aplicare

5.1.5. Implementarea programelor de suport (BONUS european, mobilitate) în vederea stimulării participării la programele-cadru ale Uniunii Europene

5.1.6. Promovarea vizibilităţii reţelelor europene de cercetare şi inovare şi a beneficiilor acestora, cu implicarea utilizatorilor finali

5.1.7. Valorificarea oportunităţilor ce rezidă din calitatea de stat membru în cadrul Cooperării europene în ştiinţă şi tehnologie (COST)

5.1.8. Obţinerea şi valorificarea calităţii de stat membru al Asociaţiei EUREKA

5.1.9. Organizarea de către membrii Reţelei naţionale a punctelor naţionale de contact a zilelor de informare pe subiecte ce ţin de obţinerea şi administrarea granturilor europene, inclusiv cu implicarea punctelor naţionale de contact din ţările-membre ale Uniunii Europene şi alte state asociate

Obiectiv specific 5.2. Pregătirea procesului de asociere la Programul-cadru al Uniunii Europene pentru cercetare şi inovare "Orizont Europa"

5.2.1. Armonizarea procedurilor naţionale financiar-administrative la cele internaţionale

5.2.2. Evaluarea ex post a participării entităţilor din Republica Moldova în cadrul Programului "Orizont 2020"

5.2.3. Elaborarea planului de acţiuni privind diseminarea apelurilor Programului-cadru al Uniunii Europene pentru cercetare şi inovare "Orizont Europa"

21. Programul naţional se realizează prin finanţare instituţională şi prin proiecte de cercetare şi inovare care corespund priorităţilor strategice de dezvoltare aprobate de Guvern.

III. PRIORITĂŢILE STRATEGICE ALE DOMENIILOR CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

22. Priorităţile strategice ale domeniilor cercetării şi inovării pentru perioada 2020-2023 stabilite în prezentul Program naţional corespund priorităţilor din documentul strategic de dezvoltare a ţării – Strategia naţională de dezvoltare "Moldova 2030", strategiilor sectoriale şi programelor-cadru ale Uniunii Europene de cercetare şi inovare, fiind determinate în urma unui exerciţiu amplu de consultare publică a comunităţii cercetătorilor din Republica Moldova, a autorităţilor publice centrale de specialitate şi a experţilor străini în cadrul misiunii de experţi TAIEX (Technical Assistance and Information Exchange Instrument of the European Commission/ Instrumentul de Asistenţă Tehnică şi Schimb de Informaţii al Comisiei Europene), desfăşurată în perioada 10-14 septembrie 2018 (https://mecc.gov.md/ro/content/recomandari), dar şi cu implicarea Academiei de Ştiinţe a Moldovei ca partener strategic.

23. Proiectele de cercetare şi inovare prin care se realizează Programul naţional corespund priorităţilor strategice ale domeniilor cercetării şi inovării incluse în tabelul 1.

24. Fiecare dintre priorităţile prezentului Program naţional vor avea drept pilon de bază cercetarea, definită ca orice activitate de cercetare fundamentală, cercetare aplicativă şi de dezvoltare experimentală luate în ansamblu, inovarea şi transferul tehnologic.

25. Realizarea proiectelor de cercetare şi inovare conform priorităţilor şi direcţiile strategice ale prezentului Program naţional va determina obţinerea mai multor rezultate scontate, după cum urmează:

Prioritatea strategică I.

SĂNĂTATE

26. Prioritatea conţine trei direcţii strategice:

1) Maladiile netransmisibile – monitorizare epidemiologică, prevenţie, diagnostic şi tratament

Povara bolilor netransmisibile este cauza principală a deceselor la nivel naţional şi global. Mortalitatea prematură poate fi evitată: estimările indică faptul că cel puţin 80% din toate cazurile de boli netransmisibile pot fi prevenite (http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=343682&lan). Prevalenţa acestui grup de boli în ţară este foarte mare – mai mult de jumătate din populaţie suferă de boli netransmisibile, inclusiv de boli cardiovasculare, ale aparatului circulator, cancer, boli respiratorii cronice, boli digestive şi diabet. Cercetările privind bolile netransmisibile şi supravegherea acestora pot contribui la reducerea mortalităţii premature, morbidităţii şi invalidităţii printr-o acţiune cuprinzătoare asupra factorilor cauzali şi a condiţiilor primordiale de apariţie a acestora. Concomitent, se impune necesitatea optimizării managementului de funcţionare şi coordonare a activităţilor intersectoriale în domeniul sănătăţii publice.

Rezultate scontate:

a) elaborarea şi justificarea ştiinţifică a noilor politici privind factorii de risc ce provoacă cele mai răspîndite boli netransmisibile;

b) argumentarea ştiinţifică a abordărilor sistemice de diagnostic;

c) elaborarea, testarea, lansarea metodelor şi tehnologiilor noi în diagnosticul şi tratamentul maladiilor netransmisibile;

d) sistemogeneza factorilor de risc, evaluarea durabilă şi modelarea matematică a maladiilor netrasmisibile;

e) reducerea mortalităţii oncologice prin elaborarea şi implementarea metodelor contemporane de screening, diagnostic precoce, tratament personalizat şi îngrijiri paliative;

f) elaborarea bazelor ştiinţifice şi practice ale creării, menţinerii şi fortificării sănătăţii psihice.

2) Supravegherea epidemiologică – măsuri de control şi răspuns, diagnostic şi tratament al bolilor transmisibile

Provocările cu care se confruntă sistemul de supraveghere epidemiologică pentru maladiile infecţioase imuno-dirijabile şi necontrolate prin vaccinări, în special cele prioritar de geneză virală, sînt determinate de diminuarea în ultimii ani a cotei de acoperire cu vaccinări (http://lex.justice.md/md/331169/). Tuberculoza (TB) (http://lex.justice.md/md/367268/), infecţia cu HIV, hepatitele virale acute şi cronice (A,B,C,D), inclusiv etiologic neidentificate (E, G, TTV, F şi SENV), rujeola, rubeola, gripa sezonieră, gripa pandemică, infecţiile asociate asistenţei medicale, infecţiile hemo-transmisibile, în special rezistente la produsele antivirale, infecţiile bacteriene antibiotico-rezistente etc. sînt probleme majore de sănătate publică în regiunea Europei. Deşi ratele de incidenţă, prevalenţă şi mortalitate la TB din regiune sînt reduse, frecvenţa tuberculozei multidrog rezistente este la cel mai înalt nivel global. O problemă alarmantă prezintă hepatitele virale, în special cele cronice de geneză virală, cu evoluţie în ciroză şi cancer hepatic primar. O parte semnificativă dintre ele rămîn etiologic nediagnosticate. Prezintă interes provocările privind riscul apariţiei tulpinilor de virusuri gripale cu potenţial epidemic şi pandemic care, de asemenea, cer studii aprofundate, realizate inclusiv cu tehnici de biologie moleculară.

Cercetările privind supravegherea epidemiologică şi controlul bolilor transmisibile, diagnosticul şi tratamentul acestora oferă un răspuns consolidat şi participativ pentru bunăstarea societăţii.

Rezultate scontate:

a) elaborarea de soluţii ştiinţifice pentru reducerea mortalităţii premature cauzate de boli transmisibile;

b) justificarea ştiinţifică a soluţiilor de profilaxie şi prevenire în raport cu soluţiile centrate pe tratamentul maladiilor specifice;

c) justificarea ştiinţifică a măsurilor necesare pentru îmbunătăţirea serviciilor de sănătate, tratarea maladiilor şi evitarea riscurilor epidemiologice.

3) Preparate farmaceutice şi nutraceutice

Dezvoltarea industriei farmaceutice garantează asigurarea populaţiei cu medicamente de primă necesitate, crearea noilor locuri de muncă, dar şi ameliorarea economiei ţării. Industria farmaceutică modernă se bazează pe un volum considerabil de cercetări ştiinţifice, utilizînd plante medicinale, sinteza chimică, metode biotehnologice, ingineria genetică şi altele.

În scopul creării de medicamente noi sînt necesare în continuare cercetări orientate spre depistarea de substanţe active din punct de vedere biologic, studierea calităţilor farmacologice ale acestora şi a acţiunilor secundare, aprecierea inocuităţii, eficacităţii terapeutice, elaborarea formelor medicamentoase, metodelor de analiză, a criteriilor de standardizare şi a documentaţiei analitico-normative pentru implementarea acestora la scară largă.

Rezultate scontate:

a) elaborarea de preparate farmaceutice şi nutraceutice din materie primă autohtonă;

b) utilizarea surselor naturale existente şi a produselor farmaceutice autohtone în practica medicală;

c) valorificarea potenţialului preparatelor farmaceutice autohtone, a vitaminelor şi antioxidanţilor;

d) elaborarea aditivilor alimentari de origine naturală în calitate de mijloace de tratament preventiv.

Prioritatea strategică II.

AGRICULTURĂ DURABILĂ, SECURITATE ALIMENTARĂ ŞI SIGURANŢA ALIMENTELOR

27. Prioritatea conţine patru direcţii strategice:

1) Securitatea alimentară şi siguranţa alimentelor

Securitatea alimentară reprezintă cea mai importantă dimensiune a securităţii naţionale, referindu-se la disponibilităţi de produse agricole, alimentare şi materii prime de origine animală şi vegetală în măsură să acopere necesităţile de hrană pentru toţi locuitorii. O dimensiune importantă o are siguranţa alimentelor, prin antrenarea tuturor factorilor şi aplicarea tuturor normelor care sprijină şi asigură realizarea unor produse alimentare a căror valoare nutritivă şi consum stau la baza unei alimentaţii sănătoase. Siguranţa alimentară se referă în special la igienă, aditivi utilizaţi, reziduuri toxice, contaminanţi.

Conform documentelor de politici, prezenţa factorilor de risc în alimentaţia populaţiei determină dereglări acute sau latente ale sănătăţii, condiţionează multiple stări morbide cronice şi decese premature, influenţînd negativ calitatea vieţii, speranţa de viaţă şi siguranţa economică a ţării.

Rezultate scontate:

a) asigurarea inofensivităţii produselor alimentare în scopul modernizării sistemului naţional de management al calităţii;

b) ameliorarea gradului de acoperire nutriţională a diferitor segmente ale populaţiei şi diminuarea riscurilor maladiilor nutriţionale;

c) diminuarea riscurilor maladiilor nutriţionale prin biotehnologie şi inginerie alimentară;

d) dezvoltarea durabilă în baza utilizării raţionale a resurselor subterane de apă;

e) modernizarea sistemului de aprovizionare cu apă potabilă din diferite surse;

f) eficientizarea utilizării resurselor de apă, sol şi biodiversitate;

g) eficientizarea utilizării îngrăşămintelor, inclusiv a biofertilizanţilor, în vederea sporirii fertilităţii solului – extinderea sistemelor inofensive de protecţie a plantelor şi a animalelor.

2) Soiuri şi hibrizi de culturi agricole, tehnice şi furajere performante

Menţinerea genofondului la culturile agricole – sursa principală de gene favorabile pentru ameliorare – este un imperativ. Totodată, sînt necesare crearea de soiuri şi hibrizi noi şi ameliorarea celor existente care au o înaltă productivitate, calităţi specifice pentru alimentare şi utilizare în alte domenii pentru sectorul agroindustrial al ţării, rezistente la factorii biotici şi abiotici. În acest sens, transferul tehnologic al realizărilor ştiinţifice este foarte important.

Rezultate scontate:

a) avansarea în utilizarea metodelor genetice şi a biotehnologiilor moderne în scopul atenuării impactului schimbărilor de mediu;

b) crearea şi implementarea în producerea soiurilor şi a hibrizilor competitivi, a culturilor agricole cu productivitate înaltă şi cu rezistenţă sporită la secetă, boli şi vătămători;

c) sporirea productivităţii şi adaptării culturilor agricole la schimbările climatice;

d) utilizarea mai eficientă a apei şi nutrienţilor (pentru plante) şi a hranei (pentru animale);

e) sisteme de producţie agricolă mai eficiente cu un impact redus asupra mediului;

f) inventarierea, colectarea, evaluarea, documentarea şi păstrarea de lungă durată a resurselor genetice vegetale pentru alimentaţie şi agricultură în scopul utilizării lor eficiente în sectorul agrar al ţări.

3) Managementul durabil al ecosistemelor agricole

Ecosistemele agricole prezintă o prioritate globală, care necesită o abordare multidisciplinară în conformitate cu principiile bioeconomiei circulare.

Rezultate scontate:

a) fortificarea managementului fondului genetic vegetal, precum şi al speciilor de animale autohtone şi străine;

b) identificarea şi/sau promovarea soiurilor şi raselor cu potenţial productiv şi adaptiv înalt;

c) prognozarea şi monitorizarea hazardurilor fitosanitare periculoase şi elaborarea măsurilor de combatere şi carantină a organismelor dăunătoare;

d) elaborarea metodelor alternative de protecţie a plantelor şi promovarea agriculturii ecologice;

e) elaborarea şi modernizarea tehnologiilor durabile şi ecologice în pomicultură, viticultură şi legumicultură.

4) Tehnologii noi de procesare a materiilor prime agricole. Biotehnologii agroalimentare

În prezent, Republica Moldova exportă predominant materii prime de origine vegetală. Pentru a produce materii prime autohtone sînt necesare modernizarea tehnică a industriei alimentare, diversificarea sortimentului de produse, sporirea competitivităţii producţiei alimentare autohtone pe pieţele interne şi externe, modernizarea tehnologiilor de păstrare şi de procesare a materiei prime, elaborarea noilor procedee biotehnologice de prelucrare a producţiei agricole.

Rezultate scontate:

a) sporirea performanţelor tehnologice la transformarea materiei prime agricole, reducerea decalajelor dintre modul de transformare a materiei prime agricole autohtone şi cerinţele pieţelor de desfacere;

b) asigurarea unui circuit mai eficient de nutrienţi şi antioxidanţi, cu diminuarea pierderilor de materii prime agricole şi alimente;

c) asigurarea valorii nutriţionale şi amplificarea efectelor biologice ale alimentelor prin biotehnologie şi inginerie alimentară;

d) asigurarea bioeconomiei circulante, dezvoltarea reţelelor digitale pentru realizarea trasabilităţii materiei prime agricole şi a produselor alimentare;

e) tehnologii inovative de păstrare şi procesare a producţiei agricole.

Prioritatea strategică III.

MEDIU ŞI SCHIMBĂRI CLIMATICE

28. Prioritatea conţine cinci direcţii strategice:

1) Impactul factorilor biotici şi abiotici asupra mediului şi societăţii

Menţinerea capacităţii de producţie a terenurilor, protecţia, ameliorarea şi utilizarea durabilă a resurselor funciare prin realizarea lucrărilor ştiinţifice actualmente este indispensabilă, în special pentru realizarea argumentată a proiectelor de îmbunătăţiri funciare şi aplicarea metodelor efective de combatere a degradării terenurilor şi a fertilităţii solurilor.

Intensificarea cercetărilor va contribui la optimizarea tratamentelor fitosanitare prin reducerea presiunii cantitative de produse de uz fitosanitar la o unitate de suprafaţă agricolă în vederea asigurării consumatorilor cu produse vegetale de calitate şi sigure şi a unui mediu sănătos de viaţă.

Ţinînd cont de tendinţele globale ale ritmurilor de degradare şi pierderile irecuperabile de suprafeţe agricole, precum şi de necesităţile de dezvoltare a agriculturii, problema păstrării calităţii învelişului de sol pe terenurile agricole devine pentru statul nostru o preocupare strategică de securitate naţională.

Cercetarea aduce plus valoare şi pentru asigurarea protecţiei apelor de suprafaţă şi a celor subterane, pentru prevenirea şi combaterea inundaţiilor, eroziunilor şi elaborarea măsurilor eficiente de contracarare a secetei şi a deşertificării. Cercetările ştiinţifice şi elaborările practice în studierea proceselor geologice periculoase vor avea impact asupra:

- elaborării planurilor strategice de dezvoltare a teritoriilor (inclusiv a planurilor urbanistice);

- proiectării şi edificării construcţiilor în corespundere cu pericolul seismic real;

- utilizării raţionale a materialelor de construcţie;

- evidenţierii celor mai vulnerabile zone la cutremurele puternice;

- definitivării priorităţilor de aplicare a mijloacelor materiale, de minimizare a pierderilor şi reducere a riscului seismic;

- majorării securităţii seismice a teritoriului, reducerii pierderilor de vieţi omeneşti şi a daunelor economice.

Rezultate scontate:

a) cartografierea stării actuale a componentelor de mediu în baza sistemelor informaţionale geografice, instrumente moderne de cercetare;

b) determinarea schimbărilor posibile în componentele de mediu (relief, climă, ape, floră, faună), cauzate de ritmul accelerat de modificare a mediului ambiant;

c) extinderea suprafeţelor de arii naturale protejate de stat, cu elaborarea paşapoartelor ecologice, în scopul conservării naturii şi utilizării raţionale a resurselor naturale;

d) determinarea zonelor cu stabilitate şi instabilitate ecologică a peisajelor;

e) evaluarea stabilităţii ecosistemelor urbane în scopul asigurării dezvoltării durabile;

f) evaluarea învelişului de sol, cu perfecţionarea sistemului de clasificare şi bonitare a solurilor;

g) îmbunătăţirea calităţii apei şi solurilor prin reducerea poluării în urma deversării apelor uzate în emisare sau în mediul natural;

h) elaborarea de metode alternative de protecţie a plantelor, cu implementarea tehnologiilor avansate de cultivare şi a bunelor practici agricole sigure şi prietenoase mediului;

i) gestionarea surselor de poluare, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi implementarea măsurilor de adaptare la schimbarea climei;

j) integrarea măsurilor şi principiilor economiei verzi în procesele de producţie din ramurile economiei naţionale;

k) monitorizarea şi prognozarea hazardurilor naturale periculoase;

l) reducerea impactului substanţelor chimice toxice asupra mediului şi a sănătăţii populaţiei;

m) reducerea poluării componentelor de mediu ca rezultat al activităţii antropogene;

n) soluţii ştiinţific argumentate pentru remedierea terenurilor contaminate cu poluanţi organici persistenţi;

o) implementarea tehnologiilor de tratare a apelor uzate în scopul protejării apelor de suprafaţă şi a celor subterane;

p) reducerea riscului seismic pentru obiecte de infrastructură şi populaţie;

q) utilizarea raţională şi valorificarea resurselor minerale autohtone;

r) evaluarea potenţialului natural al subsolului şi prevenirea proceselor geologice periculoase.

2) Energie sigură, curată şi eficientă

Energia regenerabilă este doar un aspect al complexului energetic. În ansamblu, complexul energetic cuprinde mult mai multe probleme care necesită a fi soluţionate, printre care:

- asigurarea securităţii energetice astfel ca efectele negative să fie cît mai puţin resimţite de consumatori;

- dezvoltarea surselor de generare atît tradiţionale, cît şi alternative pentru a reduce dependenţa energetică;

- asigurarea eficientă cu energie termică;

- oferirea de soluţii inovative pentru creşterea eficienţei tuturor sectoarelor economiei naţionale.

Aceleaşi surse regenerabile, în funcţie de nivelul şi locul de integrare, provoacă un set de probleme ca urmare a caracterului intermitent al acestora, iar aspectul respectiv necesită a fi soluţionat în mod corespunzător. Aceasta constituie o problemă-cheie şi în cadrul programelor de cercetare din Uniunea Europeană.

Astfel, asigurarea securităţii energetice a ţării reprezintă o prioritate pentru economia naţională care poate fi atinsă prin diversificarea surselor de aprovizionare cu energie atît locale, cît şi din exterior, utilizarea surselor alternative de energie, precum şi prin creşterea eficienţei energetice.

Diversificarea surselor externe de energie, dar şi creşterea capacităţii locale de generare din surse alternative de energie pot provoca anumite probleme sistemului energetic, dar şi consumatorilor. Soluţiile optime de realizare a acestor 3 piloni (diversificare/generare/eficienţă energetică) pot fi identificate numai cu ajutorul suportului ştiinţific.

Rezultate scontate:

a) asigurarea securităţii şi durabilităţii aprovizionării cu energie a consumatorilor;

b) conceperea scenariilor de diversificare a surselor de energie prin interconectarea la sistemul energetic european, inclusiv dezvoltarea surselor locale de generare;

c) reducerea impactului asupra sistemului energetic şi a consumatorilor la implementarea diferitor scenarii de diversificare a surselor de energie;

d) identificarea soluţiilor tehnice inovative pentru funcţionarea fiabilă a sistemului energetic, conversia şi utilizarea energiei;

e) creşterea cotei de surse de energie regenerabilă în bilanţul energetic al ţării şi eficienţei utilizării acestora;

f) identificarea soluţiilor inovative de dezvoltare şi implementare a reţelelor electrice inteligente;

g) identificarea soluţiilor inovative de reducere a pierderilor de energie în întreg lanţul de producere, transport, distribuţie şi utilizare a energiei;

h) diminuarea nivelului de poluare prin creşterea cotei de energie curată.

3) Deşeuri, materiale plastice şi poluanţi

Reducerea efectelor adverse determinate de generarea şi gestionarea insuficientă a deşeurilor prezintă o problemă globală. Sînt necesare investiţii în elaborarea procedeelor eficiente de reciclare, reutilizare şi diminuare a deşeurilor, reducerea riscurilor de poluare a mediului şi a impactului asupra proceselor vitale. Un asemenea efect poate fi atins doar prin cercetare şi inovare şi implementarea unor noi tehnologii – reciclarea şi bioconversia obiectelor din plastic, reducerea migraţiei substanţelor chimice în folosul unui mediu eco-prietenos etc.

Rezultate scontate:

a) elaborarea şi implementarea sistemelor integrate de gestionare a deşeurilor şi substanţelor chimice care să contribuie la reducerea cantităţii de deşeuri depozitate şi creşterea ratei de reciclare;

b) asigurarea managementului durabil al substanţelor chimice;

c) analiza circuitului poluanţilor şi contaminanţilor tehnogeni;

d) implementarea unui sistem integrat multifuncţional de evidenţă şi gestionare a substanţelor/ obiectelor/ utilajelor periculoase, cu scopul reducerii riscurilor de poluare a mediului şi a impactului asupra proceselor vitale;

e) elaborarea metodelor pentru minimalizarea deşeurilor şi aplicarea principiilor bioeconomiei circulare;

f) implementarea programelor de protecţie a ecosistemelor naturale şi de restabilire a ecosistemelor degradate;

g) aplicarea tehnologiilor de bioconversie a poluanţilor.

4) Securitatea ecologică

Modificările actuale ale mediului (inclusiv schimbările climatice) reprezintă una dintre marile ameninţări ale dezvoltării durabile şi constituie una dintre cele mai mari probleme de mediu, cu consecinţe negative asupra economiei naţionale, expunînd pericolului securitatea ecologică a ţării. Ritmul accelerat al acestor modificări, în speţă al schimbărilor climatice, este asociat şi cu manifestarea fenomenelor extreme care în ultimii ani devin mai intensive şi mai frecvente. Alunecările de teren, inundaţiile, procesele de eroziune, ploile abundente, secetele, perioadele caniculare şi temperaturile scăzute din anotimpurile de tranziţie cauzează anual destabilizarea economiei naţionale prin pagubele colosale. Elaborarea unei baze ştiinţifico-metodologice complexe şi permanent actualizate, în baza sistemelor informaţionale geografice, ar putea contribui la realizarea măsurilor adecvate de adaptare la modificările accelerate de mediu (inclusiv schimbările climatice), la menţinerea echilibrului ecologic, la realizarea prevederilor convenţiilor-cadru de la Rio privind schimbarea climei, combaterea deşertificării în ţările afectate grav de secetă şi/sau de deşertificare, privind diversitatea biologică, ratificate şi de Republica Moldova.

Rezultate scontate:

a) cartografierea stării actuale a componentelor de mediu în baza sistemelor informaţionale geografice;

b) determinarea schimbărilor posibile în componentele de mediu (relief, climă, ape, floră, faună), cauzate de ritmul accelerat de modificare a mediului ambiant;

c) extinderea suprafeţelor de arii naturale protejate de stat, cu elaborarea paşapoartelor ecologice, în scopul conservării naturii şi utilizării raţionale a resurselor naturale;

d) determinarea zonelor cu stabilitate şi instabilitate ecologică a peisajelor;

e) evaluarea stabilităţii ecosistemelor urbane în scopul asigurării dezvoltării durabile;

f) zonarea riscurilor naturale (secete, inundaţii etc.) în vederea ajustării actelor normative naţionale la standardele europene;

g) identificarea zonelor vulnerabile la schimbările climatice, cu evidenţierea impactului acestora asupra sectorului agricol, forestier, resurselor de apă, precum şi asupra potenţialului turistic.

5) Conservarea biodiversităţii

Biodiversitatea (varietatea speciilor de animale, plante şi microorganisme) oferă un sistem de susţinere a vieţii şi un flux vital de bunuri şi servicii esenţiale pentru prosperitatea economică, sănătatea, securitatea şi calitatea vieţii populaţiei. Conservarea biodiversităţii devine din ce în ce mai actuală din cauza intensificării impactului uman asupra biosferei, fiind necesară nu numai pentru asigurarea vieţii în prezent, dar şi pentru generaţiile viitoare. Înţelegerea complexităţii biodiversităţii prezintă o provocare ştiinţifică enormă, iar cercetarea acesteia ar constitui un suport solid pentru politicile şi acţiunile viitoare.

Rezultate scontate:

a) monitorizarea ecologică pe termen lung a biodiversităţii speciilor de plante, animale, microorganisme şi îmbunătăţirea substanţială a bazei de cunoştinţe despre funcţionarea ecosistemelor din Republica Moldova;

b) dezvoltarea capacităţilor centrelor de resurse genetice vegetale şi animale, a colecţiilor de microorganisme tehnologic valoroase în calitate de patrimoniu natural al ţării;

c) crearea unor baze de date interoperabile cu privire la biodiversitate;

d) implementarea tehnologiilor eficiente de conservare şi valorificare a biodiversităţii.

Prioritatea strategică IV.

PROVOCĂRI SOCIETALE

29. Prioritatea conţine patru direcţii strategice:

1) Inovaţiile sociale, educaţionale şi culturale pentru integrare şi adaptare

Această direcţie se bazează pe cele 10 obiective de dezvoltare durabilă unanim acceptate la nivel mondial. Apelul mondial abordează într-o manieră nouă dezvoltarea şi constituie o platformă pentru cercetare în domeniul demografic şi socioeconomic.

Pornind de la provocările mileniului, priorităţile de cercetare şi inovare stabilite la nivel european şi tendinţele marcate în economia naţională, cercetarea şi inovarea au misiunea de a asigura suportul ştiinţific necesar pentru soluţionarea problemelor sociale orientate spre creşterea bunăstării populaţiei, identificarea măsurilor de stabilizare a situaţiei demografice, creşterea competitivităţii economiei, fundamentarea ştiinţifică a politicilor publice promovate, modernizarea politico-juridică şi socioeconomică a ţării prin dezvoltare şi democratizare, ameliorarea mediului de afaceri şi facilitarea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.

Principalii indicatori ai ocupării forţei de muncă au înregistrat niveluri scăzute în ultimii ani. Deficitul de locuri de muncă de calitate, productivitatea joasă a muncii şi veniturile mici, dezvoltarea economică nefavorabilă a mediului rural, tratarea discriminatorie a unor grupuri de populaţie pe piaţa muncii şi capacităţile instituţionale modeste au amplificat sărăcia, au perpetuat excluziune asocială şi au generat migraţia externă de muncă ca o alternativă a şomajului şi a ocupării informale.

Rezultate scontate:

a) acordarea suportului ştiinţific şi instrumentelor inovaţionale pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;

b) evaluarea actului de justiţie prin testarea satisfacţiei beneficiarilor – persoane fizice şi persoane juridice;

c) creşterea ocupării forţei de muncă şi prognozarea competenţelor pe domenii şi profesii în corespundere cu cerinţele pieţei muncii;

d) scenarii/modele de asigurare a securităţii naţionale şi capacităţii de apărare prin analiza ameninţărilor, riscurilor şi vulnerabilităţilor atît la nivel global, regional, cît şi local;

e) consolidarea sistemului de securitate naţională a Republicii Moldova în baza principiului "reintegrare prin europenizare";

f) acordarea suportului ştiinţifico-tehnologic şi informaţional pentru Ştiinţa deschisă în Republica Moldova;

g) elaborarea cercetărilor ştiinţifice interdisciplinare a evoluţiei relaţiilor dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană în contextul oportunităţilor de modernizare politico-juridică şi socioeconomică a Republicii Moldova;

h) consolidarea mecanismelor de protecţie a drepturilor omului şi a capacităţilor de funcţionare a instituţiilor puterii de stat în contextul necesităţilor de modernizare prin dezvoltare şi democratizare.

2) Migraţia, diaspora şi schimbările sociodemografice

Situaţia migraţională este caracterizată în mod predominant de emigrarea cetăţenilor moldoveni, persoane stabilite definitiv cu traiul peste hotare, plecate la muncă, studii sau în scopul reîntregirii familiei. Profilul migraţiei reprezintă un factor strategic major, dar şi un risc potenţial pentru ţară. Urmînd scopul consolidării relaţiei dintre Republica Moldova şi cetăţenii plecaţi în afara ţării, considerînd contribuţia diasporei la dezvoltarea economică a ţării prin programele de investiţii lansate, prezenta direcţie strategică se va axa pe realizarea cercetărilor pentru micşorarea migraţiei, atragerea diasporei şi atenuarea schimbărilor negative în dinamica populaţiei.

Procesele demografice au condiţionat nu doar reducerea numărului populaţiei, dar şi îmbătrînirea acesteia, determinată de efectele tranziţiei demografice. Avînd în vedere priorităţile Republicii Moldova de dezvoltare durabilă, se acordă atenţie stării demografice în schimbare în vederea prevenirii unei crize demografice.

Cercetările schimbărilor demografice vor contribui la atingerea obiectivului general de guvernare în politicile pentru redresarea consecventă a problemelor demografice, în vederea diminuării declinului demografic, creării condiţiilor pentru creşterea cantitativă şi calitativă a populaţiei, realizîndu-se conexiunea între starea de securitate demografică, economică şi socială în scopul dezvoltării.

Rezultate scontate:

a) monitorizarea continuă şi prognozarea dinamicii fenomenelor de natalitate, mortalitate şi migraţie în relaţie cu dezvoltarea ţării;

b) evaluarea riscurilor pe termen scurt şi mediu a schimbărilor demografice în Republica Moldova, cu formularea propunerilor de redresare a situaţiei prin efectuarea studiilor comparative cu state care s-au confruntat cu crize similare;

c) valorificarea potenţialului concetăţenilor emigranţi şi promovarea măsurilor necesare asigurării reîntoarcerii acestora în ţară, inclusiv care ar stopa exodul de forţă de muncă şi specialişti calificaţi;

d) integrarea persoanelor reîntoarse şi a străinilor pe piaţa muncii din Republica Moldova prin recunoaşterea calificărilor şi valorificarea competenţelor profesionale obţinute peste hotare pentru dezvoltarea sustenabilă a pieţei muncii în ţară.

3) Patrimoniul material şi imaterial

Pornind de la faptul că un pilon important al societăţii îl reprezintă cultura, în lumea contemporană procesele complexe ale organizării societăţii în diferite comunităţi umane nu pot fi înţelese fără a fi dezvăluite prin cercetări ştiinţifico-aplicative din perspectiva aspectelor integrării culturale. Prin urmare, procesele complexe ale organizării societăţilor contemporane sînt înţelese, explicate şi gestionate prin cercetări ştiinţifice competitive de ordin teoretic şi aplicativ.

Proiectele ştiinţifice culturale sînt importante în societate tocmai pentru că ajută la conservarea spiritului unei comunităţi într-o lume care tinde spre globalizare şi uniformizare. Diversitatea etnică a Republicii Moldova este parte a istoriei şi culturii ţării. Statul şi-a afirmat angajamentul pentru crearea unui cadru favorabil pentru consolidarea relaţiilor interetnice, dezvoltarea identităţii civice faţă de stat, promovarea diversităţii în societate, facilitarea dialogului intercultural şi integrarea lingvistică, incluziunea minorităţilor naţionale în diverse sfere ale vieţii statului.

Totodată, proiectele de cercetare din domeniul ştiinţelor umane şi sociale, avînd ca obiect de studiu moştenirea culturală naţională sub toate aspectele sale, manifestă o certă utilitate sociopolitică, contribuind la consolidarea coeziunii sociale, ameliorarea proceselor decizionale la nivelul instituţiilor democratice, dezvoltarea spiritului creativ şi inovator, a gîndirii critice.

În acelaşi timp, un rol la fel de important aparţine ştiinţelor socioumaniste naţionale, în particular ştiinţei istorice şi filologiei, în calitate de piloni ai societăţii care contribuie la păstrarea şi consolidarea memoriei şi identităţii istorice într-o lume care tinde tot mai mult spre globalizare şi uniformizare.

Rezultate scontate:

a) elaborarea studiilor teoretice în domeniile socioeconomic, politic, juridic, umanistic, filosofic, enciclopedic, artistic, muzeografic şi sportiv, care vor deveni suport temeinic pentru proiectele şi cercetările aplicative;

b) valorificarea ştiinţifică a patrimoniului cultural material şi imaterial (istoric, juridic, lingvistic, literar, arheologic, etnologic, artistic, arhitectural etc.);

c) dezvoltarea industriilor creative, dezvoltarea climatului de afaceri în sectorul cultural;

d) analiza instrumentelor de protejare şi punere în valoare a patrimoniului cultural naţional;

e) conservarea, restaurarea şi managementul patrimoniului cultural;

f) digitizarea produselor şi bunurilor culturale, dezvoltarea softului unificat;

g) dezvoltarea programelor pentru facilitarea concordiei interetnice, încurajarea diversităţii incluzive a societăţii din Republica Moldova;

h) valorificarea ştiinţifică a patrimoniului cultural (a celui lingvistic, literar, folcloric, etnologic, istoric, arhitectural, artistic, arheologic, juridic etc.);

i) implementarea platformei electronice pentru enciclopedia naţională;

j) acordarea suportului teoretico-ştiinţific şi informaţional pentru valorificarea patrimoniului arheologic, etnologic, artistic, arhitectural în dezvoltarea şi promovarea industriilor creative, dezvoltarea turismului.

4) Valorificarea capitalului uman şi social

Schimbările sociale rapide din ultimii ani au impact asupra calităţii vieţii şi siguranţei psihosociale, dar şi asupra aspectelor de integrare socială a persoanelor. Valorificarea capitalului uman şi social este un factor esenţial în dezvoltarea socio-economică a ţării noastre. Tendinţele actuale demonstrează necesitatea extinderii cercetărilor spre resursa umană.

Rezultate scontate:

a) dezvoltarea unui sistem de protecţie social solid şi incluziv;

b) consolidarea expertizei ştiinţifice în domeniul ştiinţelor educaţiei, asistenţei sociale, psihologice şi psihopedagogice;

c) consolidarea expertizei ştiinţifice în domeniul îmbătrînii active a populaţiei;

d) elaborarea politicii de reconciliere a obligaţiilor de muncă cu cele ale vieţii de familie;

e) diminuarea riscurilor de sărăcie (dezvoltarea rezilienţei, formarea abilităţilor psihologice de gestionare a situaţiilor de criză, crearea condiţiilor psihosociale în asistarea traseului profesional);

f) adaptarea sistemului educaţional la noile abordări din societatea contemporană.

Prioritatea strategică V.

COMPETITIVITATE ECONOMICĂ ŞI TEHNOLOGII INOVATIVE

30. Prioritatea conţine trei direcţii strategice:

1) Nanotehnologii

Dezvoltarea la nivel mondial a domeniilor materialelor noi, micro- şi nanotehnologiilor este impulsionată de evoluţia în domeniul nanotehnologiilor, care s-a impus ca domeniu de cea mai mare actualitate, cu cea mai mare dinamică şi cu un impact disruptiv/revoluţionar asupra industriei şi societăţii pentru următoarele decenii.

Investiţiile globale în dezvoltarea nanotehnologiei s-au dublat datorită beneficiului evident la dezvoltarea societăţii.

Progresul la nivel mondial şi naţional al ştiinţelor exacte şi inginereşti denotă raportarea, relaţia coerentă cu dezvoltarea durabilă a industriei, economiei şi, ca finalitate, a societăţii în ansamblu, care beneficiază pe termen lung de rezultatele cercetărilor ştiinţifice. Realizarea cercetărilor aplicative, experimentale în domeniile ingineriei, nanotehnologiilor, biomedicinei, farmaceuticii şi cosmetologiei, siguranţei alimentare, energeticii etc. este indisolubil legată cu rezultatele cercetărilor fundamentale obţinute în chimie, fizică, matematică. Cercetările şi inovaţiile vor contribui la sporirea sinergiei între domeniile de cercetare şi necesităţile statului, la elaborarea unor studii complexe menite să devină un suport esenţial pentru instituţiile de învăţămînt de profil, întreprinderi şi mediul de afaceri, pentru desfăşurarea proiectelor, elaborarea de produse noi utilizate la scară largă în industrie şi economie.

Rezultate scontate:

a) dezvoltarea infrastructurii, instrumentarului, standardelor, capacităţilor în cercetare, dezvoltare şi inovare la nanoscară;

b) sinteza farmaceutică, procesarea şi furnizarea medicamentelor prin nanotehnologii;

c) exploatarea industrială a nanotehnologiilor prin excelenţă ştiinţifică şi competiţie;

d) noi modele şi soluţii teoretice racordate la interpretarea teoretică a rezultatelor experimentale care îşi vor găsi aplicabilitate în diferite ramuri ale sectorului economic (energetică, tehnologii informaţionale şi comunicaţii, construcţia de maşini, electronică şi robotică, explorări geologice, industria farmaceutică, cosmetologică, alimentară etc.);

e) dezvoltarea convertoarelor de energie alternativă bazate pe straturi dimensional-reduse, cu utilizarea tehnologiilor economic accesibile şi ecologic atractive pentru microelectronică, medicină şi spintronică.

2) Tehnologia informaţiei şi dezvoltare digitală

Pentru confortul şi bunăstarea cetăţeanului, dezvoltarea şi utilizarea largă a potenţialului tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) sînt susţinute prin cercetare în toate domeniile. Viziunea naţională de formare a unei societăţi informaţionale avansate, în care utilizarea facilităţilor TIC, accesul extins la infrastructura TIC modernă, conţinutul digital bogat şi serviciile informaţionale performante vor conduce la competitivitate economică, o bună guvernare şi, implicit, la creşterea bunăstării populaţiei.

Rezultate scontate:

a) implementarea e-infrastructurii de date în sfera cercetării, dezvoltării şi inovării;

b) utilizarea software-ului deschis şi a instrumentelor gratuite on-line pentru crearea, diseminarea şi utilizarea conţinutului digital pentru domeniile prioritare ale cercetării şi inovării;

c) elaborarea mecanismelor pentru implementarea aplicaţiilor şi echipamentelor dedicate accesului la servicii electronice;

d) realizarea cercetărilor teoretice şi practice cu un larg impact privind problemele de bază, inclusiv indicatorii şi instrumentele de monitorizare ale societăţii şi economiei digitale;

e) fundamentarea şi modelarea matematică a proceselor tehnologice, ecologice, economice şi sociale;

f) asigurarea securităţii cibernetice, fundamentarea şi elaborarea metodelor noi în codificarea informaţiei şi criptologie;

g) dezvoltarea tehnologiilor şi sistemelor informatice avansate şi a soluţiilor inovative orientate spre: domenii sociale, asigurarea securităţii cibernetice, procesarea datelor de volum mare, prezervarea şi valorificarea (prin digitizare) a patrimoniului cultural.

3) Materiale, tehnologii şi produse inovative

Implementarea materialelor şi tehnologiilor progresive este nişa unei economii în avansare. Cercetările fundamentale şi aplicative vor contribui la diversificarea produselor pentru aplicaţii specifice în diverse domenii economice, implicarea cercetătorilor în dezvoltarea de materiale avansate, tehnologii moderne pentru realizarea de dispozitive şi sisteme care lucrează în medii specifice, cercetări care vor permite creşterea gradului de accesare a fondurilor.

Rezultate scontate:

a) implementarea infrastructurii tehnice şi de producţie, cu racordarea lor la utilităţile publice;

b) realizarea materialelor noi, inovative cu performanţe remarcabile şi dezvoltarea de noi procese tehnologice sustenabile;

c) conceperea noilor funcţionalităţi pentru produse speciale şi de larg consum;

d) realizarea materialelor cu proprietăţi avansate pentru exploatare în condiţii speciale;

e) dezvoltarea de materiale, structuri performante, ieftine pentru utilizare în ramurile economiei;

f) analiza, sistematizarea, generalizarea rezultatelor cercetărilor fundamentale teoretice şi propunerea unor noi abordări metodice în domeniul fizicii, chimiei, matematicii şi informaticii, geologiei şi seismologiei;

g) elaborarea şi producerea de dispozitive şi instalaţii electronice şi inginereşti pentru sistemul de sănătate, agricultură şi industrie.

IV. IMPACT

31. Implementarea eficientă a prezentului Program naţional va determina obţinerea următorului impact:

1) eficienţa sporită a activităţilor de cercetare şi inovare;

2) volumul finanţării publice pentru proiectele de cercetare în ascendenţă;

3) volumul în creştere a investiţiilor private în activităţi de cercetare şi inovare;

4) grad sporit de implementare a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice;

5) sistem de avansare în cariera de cercetare bazat pe performanţă;

6) ponderea tinerilor cercetători în continuă creştere;

7) infrastructură de cercetare reînnoită şi conectată internaţional;

8) domeniile cercetării şi inovării incluse în cadrul politicilor guvernamentale şi programelor sectoriale drept resursă pentru creştere şi dezvoltare;

9) vizibilitate şi grad sporit de încredere a societăţii şi mediului de afaceri în potenţialul ştiinţific şi inovaţional autohton;

10) reţele de centre de excelenţă funcţionale, cu impact asupra antreprenoriatului inovaţional şi recunoscute internaţional;

11) număr de proiecte internaţionale cu participarea entităţilor din Republica Moldova în creştere;

12) grad sporit de reprezentare a progreselor în domeniile de cercetare şi inovare pe lîngă structurile europene de cercetare şi inovare.

V. INDICATORI DE PROGRES ŞI PERFORMANŢĂ

VI. ESTIMAREA GENERALĂ A COSTURILOR

32. Programul naţional se va realiza prin proiecte de cercetare şi inovare care corespund priorităţilor strategice ale domeniilor cercetării şi inovării. Finanţarea acţiunilor prevăzute în cadrul prezentului Program naţional se va efectua din contul şi în limitele mijloacelor aprobate anual în bugetul public naţional, din veniturile colectate de către instituţiile bugetare, precum şi din resursele proiectelor finanţate din surse externe, conform legislaţiei. Estimarea generală a costurilor pentru implementarea prezentului Program naţional este efectuată în baza priorităţilor strategice ale domeniilor cercetării şi inovării şi a acţiunilor identificate şi formulate în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional. Estimarea costurilor stabilite pentru fiecare prioritate strategică poate devia în funcţie de rezultatele acţiunilor competitive.

33. Modul de finanţare a organizaţiilor de drept public din domeniile cercetării şi inovării va fi reglementat de Metodologia de finanţare a proiectelor din domeniile cercetării şi inovării, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.382/2019. Menţinerea şi dezvoltarea infrastructurii de cercetare, inclusiv salarizarea personalului aferent, se vor finanţa din bugetul de stat în funcţie de necesităţile identificate ca urmare a rezultatelor concursului naţional de proiecte de cercetare.

34. Costurile acţiunilor competitive şi a celor de consolidare instituţională în domeniile cercetării şi inovării cu acoperire din bugetul public naţional se vor ajusta anual în funcţie de mijloacele financiare disponibile prevăzute în cadrul bugetar pe termen mediu pentru perioadele respective.

Dinamica distribuirii finanţării cercetării pentru proiecte din domeniile cercetării şi inovării şi pentru menţinerea şi dezvoltarea infrastructurii de cercetare se prezintă în tabelul 3.

Tabelul 3

[Pct.34 modificat prin Hot.Guv. nr.832 din 18.11.2020, în vigoare 20.11.2020]

VII. EVALUARE ŞI MONITORIZARE

35. Programul naţional va fi implementat în baza Planului de acţiuni pentru implementarea acestuia, cu respectarea strictă a priorităţilor strategice.

36. Monitorizarea implementării Programului naţional este pusă în sarcina Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării. Activităţile de implementare vor include următoarele componente:

1) monitorizarea procesului de implementare a măsurilor prevăzute în Planul de acţiuni menţionat, în baza indicatorilor Programului naţional;

2) caracterul executării (anual, permanent);

3) efectele implementării (de sistem, economice, sociale etc.);

4) implicarea responsabililor în executarea măsurilor prevăzute;

5) costurile/cheltuielile suportate;

6) termenele de implementare.

37. Activitatea de evaluare a prezentului Program naţional va avea un caracter sistematic, fiind desfăşurată pe toată perioada de implementare şi include elaborarea, în baza indicatorilor de progres, a rapoartelor privind implementarea acestuia. În scopul asigurării transparenţei proceselor de implementare a prezentului Program naţional, rapoartele anuale de monitorizare, precum şi raportul final de evaluare vor fi publicate pe pagina web oficială a Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării.

38. Raportarea şi monitorizarea se vor întemeia pe următoarele principii:

1) analiza anuală a performanţei Programului naţional în vederea atingerii obiectivelor acestuia, cu asimilarea indicatorilor de performanţă pe termen scurt, mediu şi lung;

2) impactul ştiinţific legat de sprijinirea creării şi difuzării unor cunoştinţe, competenţe, tehnologii şi soluţii de înaltă calitate la provocările globale noi;

3) impactul societal legat de consolidarea soluţiilor inovatoare în industrie şi în societate pentru a aborda provocările globale;

4) impactul economic, legat de stimularea tuturor formelor de inovare;

5) colectarea continuă a datelor privind gestionarea şi punerea în aplicare a Programului naţional va avea loc prin raportare semestrială.

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului nr.381/2019

PLAN DE ACŢIUNI

privind implementarea Programului naţional în domeniile

cercetării şi inovării pentru anii 2020-2023

[Anexa nr.2 modificată prin Hot.Guv. nr.910 din 21.12.2022, în vigoare 29.12.2022]