Hotărâre nr. 393 din 05.06.2024

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Strategiei naţionale

de dezvoltare economică 2030

nr. 393  din  05.06.2024

 (în vigoare 07.07.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 241-244 art. 505 din 07.06.2024

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Strategia naţională de dezvoltare economică 2030 (se anexează).

2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale, conform domeniilor de competenţă, vor întreprinde măsurile necesare pentru realizarea obiectivelor şi atingerea indicatorilor stabiliţi în Strategia naţională de dezvoltare economică 2030 şi vor prezenta Ministerului Dezvoltării Economice şi Digitalizării anual, până la 30 aprilie, informaţia despre progresele înregistrate.

3. Guvernul va conlucra cu autorităţile publice autonome pentru atingerea obiectivelor Strategiei menţionate.

4. Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării va asigura coordonarea şi monitorizarea procesului de implementare a Strategiei naţionale de dezvoltare economică 2030 şi va prezenta Guvernului:

1) anual, până la data de 1 iunie – raportul cu privire la monitorizarea realizării Strategiei sus-numite;

2) până la 1 iulie 2027 – raportul cu privire la evaluarea intermediară privind implementarea Strategiei nominalizate;

3) până la 1 iulie 2031 – raportul final cu privire la implementarea Strategiei menţionate.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Dezvoltării Economice şi Digitalizării.

Aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr.393/2024

STRATEGIA NAŢIONALĂ

DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ 2030

Capitolul I

INTRODUCERE

1. Strategia naţională de dezvoltare economică 2030 (în continuare – SNDE 2030) este un document de planificare strategică, elaborat în vederea stabilirii unei viziuni coerente de dezvoltare economică a Republicii Moldova. Viziunea strategică a fost definită prin consultare şi colaborare cu diverse părţi interesate, inclusiv cu autorităţile guvernamentale şi locale, cu societatea civilă, cu sectorul privat, cu partenerii de dezvoltare, cu organizaţiile internaţionale şi cu alte grupuri relevante. Documentul instituie un cadru cuprinzător de politică publică, transpune şi detaliază direcţiile prioritare de intervenţie şi ţintele stabilite în Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", aprobată prin Legea nr.315/2022 (în continuare – SND 2030).

2. Pentru identificarea şi fundamentarea priorităţilor de dezvoltare şi a acţiunilor propuse, au fost utilizate documente oficiale, rapoarte analitice independente, date statistice oficiale, precum şi opinii colectate în cadrul consultărilor publice cu părţile interesate, desfăşurate în perioada august– noiembrie 2023.

3. SNDE 2030 dezvoltă obiectivele specifice şi ţintele naţionale formulate în SND 2030 (tabelul 1). Elemente definitorii pentru SNDE 2030 sunt angajamentele internaţionale asumate de Republica Moldova conform Acordului de Asociere dintre Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat prin Legea nr.112/2014 (titlul IV "Cooperarea economică şi alte tipuri de cooperare sectorială" şi titlul V "Comerţ şi aspecte legate de comerţ") (în continuare – Acord de Asociere), precum şi cele care derivă din statutul de ţară-candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană (UE).

4. SNDE 2030 este aliniată la Cadrul naţional de monitorizare a implementării Agendei de Dezvoltare Durabilă, transpusă prin Hotărârea Guvernului nr.953/2022, şi vizează, în special, Obiectivele de dezvoltare durabilă (în continuare – ODD) din domeniul economic şi conexe (ODD 8, 9, 12 şi 17):

1) ODD 8. Promovarea unei creşteri economice sustenabile, deschise tuturor şi durabile, precum şi a ocupării depline şi productive a forţei de muncă şi a unei munci decente pentru toţi;

2) ODD 9. Construirea unor infrastructuri rezistente, promovarea industrializării durabile şi încurajarea inovaţiei;

3) ODD 12. Asigurarea unor tipare de consum şi producţie durabile;

4) ODD 17. Consolidarea mijloacelor de implementare şi revitalizare a parteneriatului global pentru dezvoltare durabilă.

5. Fiind aliniată la SND 2030, SNDE 2030 va contribui direct la atingerea obiectivelor SND, în special:

1) Obiectivul general 1. Creşterea veniturilor din surse durabile şi atenuarea inegalităţilor:

- Obiectivul specific 1.1. Creşterea accelerată a productivităţii muncii;

- Obiectivul specific 1.2. Dezvoltarea oportunităţilor pentru inovaţie şi antreprenoriat;

- Obiectivul specific 1.3. Ameliorarea condiţiilor de muncă şi reducerea ocupării informale;

2) Obiectivul general 10. Asigurarea unui mediu sănătos şi sigur

- Obiectivul specific 10.4. Tranziţia activă spre economia verde şi circulară.

6. La nivel conceptual, SNDE 2030:

1) se integrează în contextul mai larg al politicilor publice europene (Noua Strategie Industrială Europeană, Pactul Verde European etc.);

2) are rol integrator al politicilor publice cu impact asupra dezvoltării economice;

7. SNDE 2030 este aliniată cu alte documente de planificare strategică şi de politici în curs de implementare sau în proces de elaborare, cum ar fi:

1) Programul de activitate al Guvernului "Moldova prosperă, sigură, europeană", aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr.28/2023 – capitolul IV, direcţia prioritară "Dezvoltare economică":

- promovarea politicilor de atragere a investiţiilor, inclusiv stimularea reinvestirii veniturilor;

- susţinerea lansării de noi afaceri şi dezvoltarea afacerilor existente prin creşterea accesului la finanţare pentru antreprenori atât prin intermediul programelor finanţate din buget;

- simplificarea continuă a sistemului fiscal şi vamal şi eliminarea barierelor birocratice, printr-un efort masiv de reglementare;

- flexibilizarea relaţiilor de muncă;

- accelerarea investiţiilor publice pentru susţinerea creşterii economice;

2) Strategia de transformare digitală a Republicii Moldova 2023-2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.650/2023:

- OG 2. Dezvoltarea unui sector TIC robust şi competitiv;

- OG 3. Crearea unei economii digitale inovatoare şi reziliente;

3) Strategia naţională de dezvoltare agricolă şi rurală pe anii 2023-2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.56/2013:

- OG1. Fortificarea potenţialului sectorului agricol primar şi promovarea practicilor agricole inteligente, durabile și reziliente la schimbările climatice;

- OG2. Dezvoltarea industriei alimentare și diversificarea pieţelor;

- OG3. Susţinerea unei dezvoltări socioeconomice rurale durabile;

- OG4. Asigurarea transpunerii aquis-ului UE și implementarea progresivă
a acestuia în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale și siguranţei alimentare;

4) Strategia naţională de dezvoltare regională pentru anii 2022-2028, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.40/2022:

- OG1. Creşterea competitivităţii şi ocupării forţei de muncă a regiunilor;

- OG3. Îmbunătăţirea mecanismelor şi instrumentelor de coordonare şi implementare a politicii naţionale de dezvoltare regională;

5) Strategia cu privire la administrarea proprietăţii de stat în domeniul întreprinderilor de stat şi societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat pentru anii 2022-2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.911/2023;

6) Strategia de dezvoltare "Educaţia 2030", aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.114/2023;

7) Programul naţional pentru ocuparea forţei de muncă pe anii 2022-2026, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.785/2022;

8) Programul naţional pentru promovarea antreprenoriatului şi creşterea competitivităţii în anii 2023-2027, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.653/2023;

9) Programul de dezvoltare cu emisii reduse al Republicii Moldova până în anul 2030, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.659/2023;

10) Programul naţional de adaptare la schimbările climatice până în anul 2030, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.624/2023;

11) Programul naţional pentru gestionarea deşeurilor pe anii 2023-2027, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.972/2023;

12) Proiectul Programului de promovare a economiei verzi şi circulare pentru anii 2024-2028;

13) Proiectul Programului naţional de industrializare pentru anii 2024-2028;

14) Proiectul Programului naţional de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor 2024-2028;

15) Proiectul Programului naţional de specializare inteligentă al Republicii Moldova pentru anii 2024-2027 "SMART MOLDOVA".

8. Conceptul SNDE 2030 a parcurs un proces de consultări publice desfăşurate cu membrii grupului de lucru instituit în acest scop, cu membrii Consiliului Economic de pe lângă Prim-ministrul Republicii Moldova, cu reprezentanţi ai mediului de afaceri şi cu societatea civilă. Consultările au asigurat un nivel înalt de incluziune, urmând principiul "nimeni să nu fie ignorat" (no one left behind).

9. SNDE 2030 vizează atât acţiuni de impact imediat, cât şi acţiuni cu efect pe termen lung, care vor permite revitalizarea şi dezvoltarea durabilă a economiei prin valorificarea avantajelor competitive şi resurselor disponibile în contextul parcursului european.

10. Direcţiile strategice sunt calibrate prin alinierea demersurilor de soluţionare a problemelor identificate în politicile/strategiile naţionale la cele europene.

11. La elaborarea SNDE 2030 au fost luate în considerare recomandările din Raportul de extindere UE din 2023.

12. SNDE 2030 răspunde şi obiectivelor Politicii de Coeziune a Uniunii Europene aferente exerciţiului de planificare bugetară 2021-2027^[1]:

1) Europa mai inteligentă, prin inovare, digitalizare, transformare economică şi sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii;

2) Europa mai verde, fără emisii de carbon, punerea în aplicare a Acordului de la Paris şi investiţii în tranziţia energetică, energia din surse regenerabile şi combaterea schimbărilor climatice;

3) Europa mai conectată, cu reţele strategice de transport şi digitale;

4) Europa mai socială, pentru realizarea pilonului european al drepturilor sociale şi sprijinirea calităţii locurilor de muncă, a învăţământului, a competenţelor, a incluziunii sociale şi a accesului echitabil la servicii de sănătate;

5) Europa mai apropiată de cetăţenii săi, prin sprijinirea strategiilor de dezvoltare relevante la nivel local şi a dezvoltării urbane durabile în UE.

13. SNDE 2030 susţine planificarea echilibrată şi realistă în raport cu resursele şi nevoile socioeconomice şi ţine cont de lecţiile desprinse din experienţele anterioare de planificare strategică.

Scopul SNDE 2030

14. SNDE 2030 îşi propune redefinirea politicii naţionale în domeniul dezvoltării economice, pentru a eficientiza utilizarea resurselor şi a oportunităţilor existente în contextul procesului de aderare la UE, pentru a realiza o creştere economică mai rapidă, mai incluzivă şi mai durabilă, cu accent pe sectoare şi factori de creştere cu potenţial economic. SNDE 2030 oferă un cadru pentru intervenţiile publice destinate sprijinirii sectoarelor economiei şi prezintă o viziune de ansamblu pentru eficacitatea susţinerii mediului economic.

15. SNDE 2030 vizează crearea unui sistem economic care implică nu doar adoptarea de tehnologii şi procese inovatoare, ci şi crearea unei culturi a inovaţiei şi a colaborării, care să susţină şi să stimuleze progresul şi dezvoltarea durabilă.

16. Conceptul de competitivitate economică la care se raportează SNDE 2030 se referă la capacitatea unui stat de a asigura cetăţenilor o creştere continuă şi durabilă a standardelor de viaţă, cu locuri de muncă decente şi cu remunerare motivantă.

Viziunea SNDE 2030

17. Viziunea SNDE 2030 este că, până în anul 2030, Republica Moldova va edifica o economie rezilientă, verde şi digitalizată, bazată pe sectorul de servicii şi pe industria în continuă dezvoltare, cu un mediu economic stabil, competitiv, susţinut de investiţii, cu capacităţi sporite de inovare şi cu un grad înalt de dezvoltare a capitalului uman.

18. Pornind de la această viziune, SNDE 2030 îşi propune atingerea a trei obiective fundamentale:

1) pregătirea ţării pentru aderarea la Uniunea Europeană pe baza unei economii robuste, incluzive, verzi, competitive la nivel global şi rezistente la crize;

2) consolidarea unui sector de servicii puternic care valorifică resursele existente şi reprezintă motorul dezvoltării economice şi dezvoltării resurselor umane;

3) dezvoltarea unei industrii inovatoare, bazată pe produse cu un nivel mai înalt de sofisticare tehnologică şi cu o valoare adăugată mai înaltă.

19. SNDE 2030 mizează, în mod special, pe sectoare cu un înalt potenţial de creştere accelerată, incluzivă şi durabilă:

1) servicii:

a) tehnologia informaţiei (servicii IT şi software);

b) industriile creative;

c) externalizarea proceselor de afaceri (BPO);

d) turism şi industria de recuperare;

e) comerţ electronic, logistică şi transport;

f) servicii de sănătate şi asistenţă medicală;

g) educaţie;

h) cercetare, inovare şi dezvoltare tehnologică;

2) industrie:

a) industria electronică;

b) industria farmaceutică;

c) textilele, încălţăminte şi obiecte de decor cu brand propriu;

d) echipamente electrice şi aparate mecanice;

e) industria alimentară şi de procesare;

f) managementul deşeurilor.

20. Direcţiile strategice ale SNDE 2030 au fost selectate pornind de la evaluarea oportunităţilor, constrângerilor şi resurselor disponibile sau accesibile.

Capitolul II

Contextul internaţional al dezvoltării economice

21. Economia globală se află pe o traiectorie de redresare după şocurile majore generate de pandemia COVID-19 şi de invazia Rusiei în Ucraina. Inflaţia globală a atins un vârf în 2022, după care a început să scadă datorită refacerii lanţurilor de aprovizionare şi politicilor monetare restrictive implementate de băncile centrale. Scăderea inflaţiei este mai rapidă decât se anticipa anterior, oferind un semnal pozitiv pentru stabilitatea economică. Piaţa muncii globală a demonstrat o rezilienţă remarcabilă în faţa şocurilor . Rata şomajului rămâne la un nivel scăzut, iar cererea pentru forţă de muncă continuă să fie activă în multe ţări. Activitatea economică globală a înregistrat o redresare moderată în 2023, susţinută de cererea robustă a consumatorilor şi de investiţiile în creştere. În martie 2024 indicele PMI global, un indicator compozit important al activităţii economice din sectorul privat, a atins cel mai înalt nivel din ultimele 9 luni, indicând o revigorare în curs de desfăşurare. Creşterile au fost înregistrate atât în industria prelucrătoare, cât şi în sectorul serviciilor. Dinamici pozitive au fost înregistrate în 12 din cele 15 ţări pentru care au fost disponibile date privind indicele PMI, inclusiv în Statele Unite, China, Japonia, Marea Britanie, India, Rusia şi Brazilia.

22. În acest context, FMI estimează că creşterea la nivel global va constitui 3,1% în 2024 şi 3,2% în 2025, fiind susţinută de scăderea presiunilor proinflaţioniste, rezilienţa economiei SUA şi a unor ţări în curs de dezvoltare, precum şi de cheltuielile bugetare mai mari în China. Cu toate acestea, prognoza creşterii globale pentru anii 2024-2025 rămâne sub media istorică (2000-2019) de 3,8% (figura 1).

23. Previziunile FMI se bazează pe ipoteze cu privire la diminuarea preţurilor internaţionale la combustibil şi la alte materii prime, precum şi la scăderea ratelor dobânzii în cele mai mari economii ale lumii. Pentru anii 2024 şi 2025, se anticipează că preţul mediu la petrol va scădea cu circa 2,3% şi 4,8%, iar la alte materii prime – cu 0,9% şi 0,4%. Astfel, inflaţia globală va fi în diminuare de la 6,8% în anul 2023 până la 5,8% în 2024 şi 4,4% – în 2025. Ratele de politică monetară ale Sistemului Federal de Rezervă, Băncii Centrale Europene şi Băncii Angliei vor rămâne la nivelurile actuale până în a doua jumătate a anului 2024, iar ulterior vor scădea treptat.

24. Conform estimărilor Comisiei Europene, creşterea economică în Uniunea Europeană (UE) în 2023 a fost la nivel de doar 0,5%, fiind afectată de conflictul militar în Ucraina şi de consecinţele majorării preţurilor la resursele energetice. Pentru anii 2024-2025, se anticipează o creştere economică de 0,9% şi, respectiv, 1,7%. Se preconizează că inflaţia va scădea de la 6,3% în 2023 la 3% în 2024 şi la 2,5% în 2025.

25. Economiile ţărilor UE îşi vor reveni treptat, odată cu reducerea presiunilor inflaţioniste şi cu activizarea pieţei muncii. Investiţiile de capital fix vor fi susţinute de relaxarea condiţiilor de creditare. Totodată, tensiunile geopolitice şi o serie de procese electorale importante în majoritatea ţărilor în anul curent sunt factori de risc ce pot afecta această creştere (figura 2).

26. În baza concluziilor din Raportul Comisiei Europene privind extinderea UE 2023, Moldova se află la o etapă incipientă a unei economii de piaţă funcţionale. În ciuda mediului economic şi social dificil, provocat de invazia Rusiei asupra Ucrainei, autorităţile urmăresc stabilitatea macroeconomică şi reformele economice. În ultimii zece ani, Republica Moldova a reuşit să susţină o creştere economică medie anuală de 3,1%, în ciuda pandemiei şi a altor crize. Finanţele publice au fost stabile, exerciţiul bugetar fiind caracterizat de un deficit scăzut (5% în raport cu PIB în medie în perioada 2014-2019) şi un nivel relativ scăzut al datoriei publice raportat la PIB. Banca Naţională a Moldovei (în continuare – BNM) a menţinut inflaţia în intervalul-ţintă stabilit la 5% (+/−1,5 p.p.).

27. După o revenire puternică din criza COVID-19, creşterea s-a contractat brusc în 2022, în urma izbucnirii războiului Rusiei împotriva Ucrainei, crizei energetice şi a unei secete grave, care a determinat scăderea producţiei în agricultură şi în industriile conexe. Inflaţia ridicată a fost cauzată de creşterea vertiginoasă a preţurilor la energie şi alimente. Veniturile disponibile şi consumul gospodăriilor s-au redus, iar incertitudinea legată de război a contribuit la diminuarea investiţiilor.

28. Pe partea externă, deficitul de cont curent deja ridicat s-a extins şi mai mult, reflectând şi baza slabă de export, şi productivitate scăzută. Ca urmare a recesiunii profunde şi a creşterii cheltuielilor sociale pentru a atenua şocul preţului energiei, deficitul bugetar s-a extins în 2022 şi în continuare în 2023. Datoria publică rămâne scăzută şi este reprezentată, în mare parte, de împrumuturi angajate în condiţii concesionale.

29. În ciuda progreselor semnificative, dezvoltarea mediului de afaceri al Republicii Moldova este frânată de corupţie, de dezvoltarea insuficientă a statului de drept, de capacitatea instituţională redusă şi de serviciile publice de slabă calitate. Aceşti factori împiedică antreprenoriatul bazat pe concurenţă onestă şi dau naştere unei economii informale extinse.

30. Statul are o influenţă considerabilă în sectoarele-cheie ale economiei, inclusiv telecomunicaţii, energie şi transport, precum şi în stabilirea preţurilor serviciilor respective. Totuşi, autorităţile evaluează întreprinderile publice pentru a le restructura şi/sau a le privatiza. În acelaşi timp, se întreprind eforturi pentru a îmbunătăţi guvernanţa corporativă şi responsabilitatea managerială în aceste întreprinderi.

31. În ciuda recesiunii, sectorul financiar rămâne stabil, reflectând impactul favorabil al reformelor anterioare şi al măsurilor de reglementare prompte pentru a reduce creşterea excesivă a creditării populaţiei. Piaţa muncii şi-a revenit din pandemie şi a fost relativ robustă în 2022, în ciuda creşterii şomajului spre sfârşitul anului. Cu toate acestea, piaţa muncii continuă să fie caracterizată de o rată de participare foarte scăzută, ceea ce este legat de ponderea mare a persoanelor care lucrează în străinătate.

32. Pentru a îmbunătăţi funcţionarea economiei de piaţă, Guvernul este determinat:

1) să îmbunătăţească în continuare gestionarea finanţelor publice, în special a planificării şi executării investiţiilor publice;

2) să continue îmbunătăţirea mediului de afaceri, reducerea interferenţei statului în stabilirea preţurilor şi menţinerea unui ritm rapid de reforme pentru restructurarea şi/sau privatizarea proprietăţii de stat;

3) să abordeze principalele puncte slabe ale pieţei muncii, în special prin creşterea stimulentelor pentru participarea forţei de muncă, să ia măsuri pentru a reduce ocuparea informală şi revizuirea mecanismului de admitere a forţei de muncă bazat pe necesitatea pieţei muncii.

Evoluţia indicatorilor macroeconomici ai Republicii Moldova

33. În cele trei decenii de tranziţie, economia Republicii Moldova a cunoscut variate abordări de reformare şi tranziţie la economia de piaţă. În această perioadă s-au conturat şi anumite dezechilibre macroeconomice şi probleme structurale. În perioada 1991-2022, dezvoltarea economică a fost perturbată de câteva crize majore: "şocul transformaţional" în etapa timpurie a independenţei, asociat cu scumpirea resurselor energetice; crizele financiare din 1998 şi 2008; embargourile periodice impuse de Federaţia Rusă; secetele (2003, 2007, 2012, 2015, 2020, 2022); criza financiar-bancară locală (2015-2016); criza pandemică (2020-2021); războiul din Ucraina (2022) (figura 3).

34. Datele statistice atestă că, în anul 2022, PIB-ul a fost la nivel de circa 80% comparativ cu anul 1990. O recuperare economică mai solidă a fost împiedicată de erodarea capitalului uman, subdezvoltarea tehnologică şi o serie de vulnerabilităţi structurale, cum ar fi dependenţa integrală de importul resurselor energetice şi îmbătrânirea demografică accelerată.

35. În anul 2022 Republica Moldova se situa pe locul 127 din 188 în clasamentul ţărilor lumii după nivelul de dezvoltare, întocmit de Banca Mondială, cu un PIB pe cap de locuitor de 13,3 mii dolari SUA (conform parităţii puterii de cumpărare). Comparativ cu celelalte ţări-candidate pentru aderarea la UE, Republica Moldova se situează în proximitatea Macedoniei de Nord (locul 126 în clasament, cu un nivel de venituri per capita de 17,1 mii dolari SUA), Albaniei (locul 113, cu 15,5 mii dolari) şi Bosniei-Herţegovinei (locul 106, nivel de venituri de 16,7 mii dolari SUA) (figura 4).

36. Anul 2022 a fost marcat de creşterea preţurilor externe, de războiul din apropierea graniţei cu Republica Moldova şi de perturbările lanţurilor de aprovizionare. Condiţiile climatice nefavorabile au compromis o bună parte din producţia vegetală, cu efecte negative asupra sectorului zootehnic, a preţurilor de consum, a exporturilor, a aprovizionării industriei alimentare cu materie primă etc. Conform datelor publicate de Biroul Naţional de Statistică (în continuare –BNS), în anul 2022 PIB-ul a însumat 274,5 mld lei şi s-a diminuat cu 4,6% faţă de anul 2021. În anul 2023, economia a stagnat, PIB-ul real crescând cu numai 0,7%.

37. Cea mai negativă contribuţie asupra dinamicii PIB-ului în anul 2022 (-2,5 p.p.) a fost generată de agricultură, care a suferit o descreştere cu 23,5% a valorii adăugate brute (VAB). Descreşterea producţiei globale agricole a fost determinată atât de scăderea producţiei vegetale (porumb, grâu, floarea soarelui, fructe, nuci şi pomuşoare, cartofi etc.), cât şi a producţiei animaliere. Ca rezultat, ponderea agriculturii s-a micşorat până la 7,9% din PIB, de la circa 11%, în medie, în ultimul deceniu (figura 5). În 2023, VAB în agricultură a crescut cu 17%, ponderea sectorului în PIB crescând la 8,1%.

38. Puternic influenţat de scumpirea materiilor prime şi a resurselor energetice şi de perturbarea lanţurilor de aprovizionare, sectorul industrial a fost în descreştere în anul 2022 (-5,1% din nivelul producţiei). Industria prelucrătoare a fost ramura cea mai afectată de consecinţele războiului (-4,5%), producând cel mai mare impact negativ asupra sectorului, iar printre industriile care au înregistrat cele mai mari pierderi au fost industria componentelor auto (-60%), fabricarea mobilei (-30%), industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal (-15%), repararea, întreţinerea şi instalarea maşinilor şi a echipamentelor, în special a articolelor fabricate din metal (-13%). Criza a afectat şi celelalte subsectoare industriale: sectorul energetic s-a diminuat cu 8,4%, fiind influenţat de creşterea preţurilor la energie şi la resursele energetice, iar industria extractivă, în contextul scăderii activităţii din domeniul construcţiilor, a scăzut cu 4,9%. În ansamblu, sectorul industrial a sustras 1,4 p.p. din creşterea PIB-ului. În 2023, involuţia sectorului industrial a continuat, VAB scăzând cu 12% în industria prelucrătoare şi minieră, în timp ce industria energetică a înregistrat o creştere de 11%.

39. Cererea pentru lucrările de construcţii a scăzut, fiind determinată de incertitudinea majoră cauzată de războiul din Ucraina, de creşterea preţurilor la materialele de construcţii (+19,1% în anul 2022) şi de constrângerile bugetare. Ca rezultat, VAB creată de activitatea de construcţii în anul 2022 s-a diminuat cu 9,7% şi a sustras 0,8 p.p. din evoluţia PIB-ului. Ponderea acestui sector în PIB s-a redus până la 7,6% de la o medie de 8,6% în ultimii şase ani. Pentru comparaţie, în perioada 2017-2021 sectorul construcţiilor a înregistrat o creştere reală de 15,5% cumulativ, cele mai semnificative creşteri fiind înregistrate în anii 2018 (+17,5%) şi 2019 (+13,6%) (figurile 4 şi 5) şi care au fost datorate investiţiilor în clădiri şi în infrastructura drumurilor. În anul 2023, sectorul de construcţii a continuat recesiunea cu o scădere a VAB de circa 14%.

40. Un factor care a compensat, într-o anumită măsură, tendinţele negative din sectorul construcţiilor a fost implementarea Programului de stat "Prima Casă". Acesta a determinat majorarea forţei de muncă ocupate în sector: de la 48,3 mii de persoane în 2016 până la 66,5 mii de persoane în 2022 (sau de la 5,8% la 7,7% în total pe economie). Scăderea activităţii în 2023 a dus şi la reducerea populaţiei ocupate în sector la circa 63,3 mii persoane (7,1% din total).

41. În anul 2022 VAB a mai scăzut şi în alte sectoare: alte activităţi de servicii (-16,1%), activităţi ale gospodăriilor casnice în calitate de angajator de personal casnic (-10,7%), servicii administrative şi de suport (-8,7%), transport şi depozitare (-7,5%), activităţile profesionale, ştiinţifice şi tehnice (-7,3%), artă, activităţi de recreere şi de agrement (-5,2%), comerţ intern (-3,3%), servicii care au generat o contribuţie de -1,3 p.p. la PIB.

42. Totuşi, s-au evidenţiat şi unele activităţi economice în creştere: activităţi de cazare şi alimentaţie publică (+44%), activităţi financiare şi asigurări (+22%), învăţământ (+9,6%), sectorul imobiliar (+8%), informaţii şi comunicaţii (+5,7%), sănătate şi asistenţă socială (+3,7%). În mare parte, creşterea realizată de aceste sectoare se datorează afluxului refugiaţilor ucraineni şi repercusiunilor asupra cererii de consum. Aceste sectoare au continuat creşterea în anul 2023.

43. Diminuarea cererii interne a contribuit cu -3,2 p.p. la dinamica PIB-ului în anul 2022, fiind explicată, în mare măsură, de reducerea consumului privat (-4,8%). Factorii de bază care au diminuat consumul sunt creşterea accentuată a preţurilor, erodarea veniturilor disponibile ale populaţiei şi înrăutăţirea condiţiilor de creditare, în contextul înăspririi politicii monetare. În 2023, scăderea consumului a fost mai modestă (-0,5%), dar cu efect important din cauza ponderii substanţiale a consumului în PIB.

44. Activitatea investiţională s-a diminuat cu 6,8% în anul 2022. Cu o pondere de 22,7% în PIB, formarea brută de capital fix a influenţat negativ PIB-ul cu 1,7 p.p. Un impact substanţial a fost generat de investiţiile în construcţii, care s-au diminuat cu 9,9%. Constrângerile bugetare, înrăutăţirea condiţiilor de creditare şi incertitudinile majore cu care se confruntă economia sunt factorii de bază care descurajează investiţiile. Investiţiile în formarea brută de capital fix au continuat să scadă cu circa 1,3% şi în 2023

45. În perioada 2017-2022, investiţiile în active imobilizate au crescut cu o rată medie de 1,5% anual. Extinderea activităţii zonelor economice libere şi realizarea proiectelor investiţionale în infrastructura publică au fost factorii de bază care au influenţat creşterea investiţiilor. Totodată, în această perioadă investiţiile au fost afectate de două şocuri puternice: pandemia COVID-19 din anul 2020 şi invazia Rusiei în Ucraina în anul 2022 (figura 9).

46. În anul 2022, volumul investiţiilor în active imobilizate a scăzut cu 11,9%, fiind afectat de presiunile create de criza resurselor energetice, incertitudinile în rândul investitorilor create de războiul din ţara vecină, precum şi de scumpirea surselor de creditare, determinată de politica monetară antiinflaţionistă. Ponderea investiţiilor în PIB a scăzut până la 13,5% comparativ cu 14,6% în anul 2021.

47. Descreştere au înregistrat şi investiţiile finanţate din toate sursele, dar, în special, cele finanţate din sursele proprii ale agenţilor economici. Cu o pondere de circa 64% în total, acestea s-au diminuat cu 8%, contribuind cu circa -5 p.p. la diminuarea totală a investiţiilor. Investiţiile publice (12% din total) s-au diminuat cu 15,2%, fiind constrânse de criza energetică şi de valul de refugiaţi din Ucraina, care au pus presiuni asupra resurselor bugetare (figurile 10, 11 şi 12).

48. Împrumuturile externe (7% în total) sunt o sursă importantă de finanţare a investiţiilor în infrastructura publică, acestea diminuându-se cu 34,6% în anul 2022. Au scăzut esenţial şi investiţiile străine (-20,4%), fiind descurajate de războiul din ţara vecină. Investiţiile finanţate din alte surse (fondul rutier, fondul ecologic, alte surse) s-au diminuat cu 25,5%. Doar investiţiile finanţate din credite şi împrumuturile interne (10% din total) au înregistrat o creştere neesenţială de 0,3%, dar temperându-şi semnificativ creşterea comparativ cu perioadele precedente.

49. În ceea ce priveşte tipurile de imobilizări, investiţiile s-au micşorat în majoritatea mijloacelor fixe, doar investiţiile în terenuri şi imobilizări necorporale au înregistrat creşteri de 7% şi 8,7%. Investiţiile în construcţii, cu o pondere de 48% din volumul total, s-au diminuat cu 17,3%. Au scăzut investiţiile în toate tipurile de construcţii, însă cel mai semnificativ au scăzut investiţiile în construcţiile rezidenţiale (-28,2%), afectate de scumpirea creditelor pentru procurarea imobilului, şi investiţiile în construcţiile inginereşti (-20,7%), fiind finanţate atât din surse publice, cât şi din împrumuturile organizaţiilor internaţionale. Investiţiile în maşini şi utilaje, care au o importanţă semnificativă pentru dezvoltarea sectorului real al economiei, s-au micşorat cu 10,2%. De asemenea, au scăzut investiţiile în mijloace de transport (-3,2%) şi în alte mijloace fixe (-5,3%) (figurile 13 şi 14). În 2023, investiţiile totale în active imobilizate au continuat să scadă, deşi mai moderat decât în 2022, cu circa 1,7%.

50. Distribuţia teritorială a investiţiilor este foarte neuniformă. Majoritatea investiţiilor (64%) au fost concentrate în municipiul Chişinău, câte 13% – în zonele Nord şi Centru, 10% – în zona de Sud, inclusiv UTA Găgăuzia.

51. Exportul net a contribuit negativ la evoluţia PIB-ului şi a sustras 1,4 p.p. din creştere în anul 2022 – consecinţă a creşterii volumului exporturilor de bunuri şi servicii cu 30% pe fundalul majorării volumului importurilor cu 18%.

52. Comerţul internaţional cu mărfuri al Republicii Moldova a cunoscut o evoluţie ascendentă remarcabilă în perioada 2017-2022, marcată de o dublare a exporturilor şi o creştere de 2,3 ori a importurilor. Ritmul mediu anual de creştere a exporturilor a fost de 14,5%, în timp ce importurile au înregistrat o creştere medie anuală de 15,8% (figurile 15 şi 16).

53. În structura exporturilor autohtone predomină bunurile agricole neprocesate şi ale industriei alimentare şi de procesare (circa 60%), în timp ce ponderea bunurilor industriale (exclusiv produse ale industriei alimentare) – circa 40% în medie (figurile 17 şi 18). În perioada 2017-2022, volumul bunurilor industriale exportate a crescut, în medie, cu 17% pe an. Cele mai accentuate creşteri au fost înregistrate în anii 2017-2019 şi se datorează dezvoltării intense a ramurii de producere a componentelor auto, a cărei producţie a ajuns să deţină 21% în volumul total al exporturilor în anul 2019 – cel mai rezultativ an pentru această ramură a industriei prelucrătoare. Totuşi, în structura exporturilor industriale predomină produsele prelucrate – îmbrăcăminte şi cabluri asamblate – avantajul competitiv al acestor sectoare fiind forţa de muncă ieftină. În ultimii ani acest avantaj se erodează gradual, fapt confirmat prin diminuarea continuă a ponderii acestor categorii în exportul total. Creşterea mai intensă a exporturilor cu valoare adăugată redusă, precum producţia de componente auto, reflectă probleme de competitivitate a economiei naţionale şi nu asigură o creştere economică calitativă.

54. Ţările UE reprezintă cel mai important partener comercial în evoluţia exporturilor (figura 16). Un puternic factor accelerator a fost intrarea în vigoare, în anul 2014, a Acordului de Asociere, inclusiv constituirea Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (DCFTA). Eliminarea barierelor tarifare şi nontarifare din calea comerţului dintre Republica Moldova şi ţările Uniunii Europene a condus la intensificarea relaţiilor comerciale şi economice bilaterale, valoarea exporturilor majorându-se de circa 1,9 ori în perioada 2017-2022. Astfel, ţările UE continuă să reprezinte principalul partener economic al Republicii Moldova, ponderea acestora depăşind 65% în anul 2023.

55. Aproximativ un sfert din exporturile către UE revine exporturilor de produse ale regnului vegetal, principalele fiind cerealele, seminţele oleaginoase şi fructele (figura 19). Puţin sub 10% reprezintă produsele industriei alimentare, inclusiv băuturile. În scădere constantă în ultimii trei ani, ponderea maşinilor şi aparatelor electrice, exportul total către ţările UE a atins nivelul de 21% în anul 2022 (faţă de 31% în anul 2019), reprezentate de componentele pentru industria auto asamblate în Republica Moldova. Ponderea materialelor textile şi a articolelor din aceste materiale exportate în UE s-a diminuat de la 17% în anul 2017 la 10% în anul 2022, acestea fiind orientate în mare parte spre Germania şi Italia.

56. Exporturile spre ţările CSI pe parcursul anilor 2017-2021 au constituit circa 15% din total, iar în anul 2022, ca urmare a sporirii exporturilor de produse minerale (reexporturi), ponderea CSI în total exporturi a ajuns până la 24%. Principalele produse exportate spre CSI au fost produsele regnului vegetal, a căror pondere a fost în creştere pe parcursul anilor 2017-2021, atingând un nivel mediu anual de 29%, iar în anul 2022 acestea au reprezentat doar 14,9%. În cadrul acestei secţiuni de mărfuri ponderea cea mai mare (83%) le-a revenit exporturilor de fructe comestibile şi nuci. Exportul de produse ale industriei chimice a variat în intervalul 14-21%, iar în anul 2022 a scăzut până la circa 5%. Din acestea, produsele farmaceutice au format circa 86%. Materialele textile au înregistrat o scădere constantă a livrărilor, de la 11,5% în total în anul 2017 până la 1,9% în anul 2022 (figura 20). Conform totalurilor pentru anul 2023, ponderea CSI în total exporturi de bunuri ale Republicii Moldova a fost de 22%.

57. Printre statele non-UE cea mai importantă destinaţie de export a devenit Ucraina, cu 17% din totalul exporturilor Republicii Moldova în anul 2022. Totuşi, această creştere e temporară şi se datorează reexportului de combustibili minerali. Excluzând din calcul categoria respectivă, Ucraina este devansată de Federaţia Rusă, care şi-a înjumătăţit ponderea în total export, de la 10,5% în anul 2017 la 4,4% în anul 2022, determinată de reducerea valorii exporturilor cu 31% comparativ cu anul 2021. Scăderea respectivă a fost cauzată în principal de diminuarea valorii exportului de produse farmaceutice. Alte produse cu pondere înaltă, precum fructele şi băuturile, s-au menţinut practic la nivelul anului 2021. Scăderea uşoară înregistrată de exportul către Rusia a fost compensată de creşterea exportului către Belarus (+20%) şi Ucraina (+34%, excluzând combustibilii minerali). Dintre alte destinaţii de export importante este de menţionat Turcia, cu o pondere de 7% din total, în scădere cu 3 p.p. comparativ cu anul 2021.

58. Exportul de servicii aproape că s-a dublat în perioada 2017-2022, graţie creşterii de peste 4 ori a exportului de servicii de informatică. Acest sector a avut cea mai dinamică creştere în ultimii ani, devenind şi cea mai mare ramură exportatoare a Republicii Moldova (figura 21). În timp ce alte ramuri de export au suferit în ultima perioadă, inclusiv din cauza invaziei Federaţiei Ruse în Ucraina, sectorul IT beneficiază de investiţii, deoarece prezintă un raport riscuri/beneficii mai scăzut. Totodată, acest sector a devenit cel mai competitiv din punct de vedere al salariilor şi cel mai dinamic după numărul de salariaţi. Creşterea impunătoare a exportului de servicii de informatică se datorează în mare parte regimului fiscal preferenţial existent în parcul pentru tehnologia informaţiei Moldova Innovation Technology Park. Moldova IT Park oferă avantaje şi stimulente: impozitare simplificată, regim de operare virtual, o listă extinsă de activităţi IT şi activităţi conexe eligibile (dezvoltare software, servicii IT, grafică şi design digital, cercetare şi dezvoltare, proiecte educaţionale), interacţiune simplificată cu autorităţile publice, precum şi posibilităţi de a atrage specialişti străini pe perioada îndelungată prin "IT visa".

59. Importul de mărfuri pe parcursul anilor 2017-2022 s-a majorat de 2,3 ori şi este dominat de produse minerale, maşini şi aparate, echipamente electrice, produse chimice, mijloace de transport, produse alimentare, băuturi şi tutun, produse textile (ponderea medie anuală constituind circa 66% din total). Ponderea grupurilor de produse în total importuri a rămas aproape constantă în ultimii şase ani, cu excepţia combustibililor minerali, care şi-au dublat ponderea în anul 2022, fapt ce se datorează în mare parte reexporturilor spre Ucraina, precum şi scumpirii resurselor energetice.

60. O pondere semnificativă în total importuri revine secţiunii de mărfuri maşini şi aparate, echipamente electrice şi părţi ale acestora (media anuală de 18% în perioada 2017-2021), care s-a majorat constant pe parcursul acestor ani. Creşterea acestora este determinată, în mare măsură, de necesitatea importului de materie primă pentru sectorul industriei componentelor auto, localizate preponderent în cadrul Zonelor Economice Libere. În anul 2022, ponderea acestei secţiuni de mărfuri a fost în diminuare şi a constituit 15,3%. Produsele minerale, reprezentate aproape în totalitate de combustibilii minerali, au format în medie pe an circa 15% din totalul importului anilor 2017-2021, excepţie fiind anul 2022 (28,3%), determinate de importurile masive din India şi redirecţionate, în general, spre Ucraina. În anul 2023, importurile de combustibili minerali au scăzut din intensitate şi au format 23,2% din total. Circa 11% din totalul de importuri au constituit produsele chimice, în creştere pe parcursul anilor 2017-2022, dintre care jumătate au format produsele farmaceutice şi îngrăşămintele minerale. De asemenea, şi secţiunea materiale textile şi articole din acestea a fost în permanentă creştere în perioada respectivă.

61. Circa jumătate din importuri provin din ţările Uniunii Europene (figura 22). Spre deosebire de exporturi, ponderea acestora este mai stabilă şi a variat în jurul a 50% în anii 2017-2019. În anii de pandemie 2020-2021 ponderea ţărilor UE s-a diminuat în favoarea grupului "alte ţări ale lumii", ca urmare a extinderii geografice a importurilor, precum şi grupului de ţări CSI, ca impact al creşterii valorii unitare a produselor minerale. Totuşi, importurile din UE îşi menţin poziţia dominantă până în prezent (48,3% în anul 2023). Importurile din ţările UE provin preponderent din şase ţări: România, Germania, Italia, Polonia, Ungaria şi Franţa (figura 23).

62. Dacă în anii 2017-2021 principala grupă de mărfuri importate a fost cea reprezentată de maşini, aparate şi echipamente electrice (18% media pe an), în anul 2022 au devenit dominante produsele minerale (32% din total). Cu 83%, România este principala ţară de import al produselor minerale, urmată de Grecia (10%) şi Bulgaria (5%). A treia secţiune – produsele industriei chimice – constituie circa 14% din importurile din UE, din care produselor farmaceutice le revin circa 45% în perioada 2017-2019, iar în anul 2022 diminuându-se până la 37%. Printre principalele ţări de origine a produselor farmaceutice se evidenţiază Germania, Italia, România, Slovenia şi Franţa. Grupul vehiculelor constituie circa 8% din importuri, o pondere practic constantă în ultimii 6 ani (figura 24). Importurile din UE au avut drept efect sporirea concurenţei pe piaţa internă şi au determinat companiile să se modernizeze, să implementeze tehnologii noi şi să îmbunătăţească calitatea produselor.

63. Importurile din ţările CSI au crescut mai lent comparativ cu cele din UE. Cu o pondere de circa 25% din total, valoarea acestora s-a majorat în perioada 2017-2022 de 1,8 ori. Această evoluţie s-a datorat în mare parte produselor minerale, care pe parcursul anilor 2017-2021 au avut o pondere medie anuală de circa 29% din total importuri. În anul 2022, preţurile înalte au condus la majorarea valorii de circa 1,5 ori comparativ cu anul precedent, determinând şi creşterea ponderii produselor minerale până la 42% din total (figura 25). Principalele ţări CSI exportatoare în Republica Moldova sunt Federaţia Rusă (12%) şi Ucraina (9%) (figura 23).

64. În anul 2022, presiunile inflaţioniste externe accentuate de războiul din ţara vecină, de majorarea constantă a costurilor de producţie şi de perturbarea lanţurilor logistice au fost principalii factori de presiune asupra preţurilor de consum. Rata anuală a inflaţiei a constituit 30,2%, depăşind semnificativ limita superioară a intervalului de variaţie al ţintei inflaţiei stabilite de BNM (5% +/- 1,5%) (figura 26). Creşterea preţurilor la produsele alimentare (ouă, zahăr, legume, fructe, cartofi, produse de morărit şi de panificaţie, unt, carne etc.) şi a tarifelor la servicii (energia electrică, transportul de pasageri, gazele naturale) au fost principalii factori care au menţinut inflaţia pe un trend crescător.

65. Pentru a atenua presiunile inflaţioniste, BNM a început să aplice măsuri de politică restrictivă, majorând treptat rata de bază de la 3,65% în luna august 2021 până la 21,5% în luna noiembrie 2022. Aceste măsuri, precum şi încetinirea bruscă a creşterii economice globale şi materializarea riscurilor de intrare în recesiune globală au temperat presiunile asupra preţurilor. Astfel, începând cu luna noiembrie 2022 inflaţia a început să scadă, coborând gradual la 4,2% în luna decembrie 2023 (figura 27).

66. Factorii ce au influenţat creşterea preţurilor sunt preponderent de natură externă. După majorarea preţurilor la resursele energetice şi materia primă din primul semestru al anului 2022, provocată de revenirea postpandemică a economiei globale şi de conflictul militar din Ucraina, încetinirea bruscă a creşterii economice globale şi materializarea riscurilor de intrare în recesiune globală au temperat presiunile asupra preţurilor. Conform datelor Băncii Mondiale, în luna decembrie 2022 preţul la resursele energetice a scăzut cu 24,6% faţă de iunie 2022 (atunci când a fost atins cel mai înalt nivel al preţurilor), materia primă agricolă (exclusiv lemn) – cu 19,7%, la produsele alimentare (exclusiv băuturi) – cu 10,6% (din care cereale – cu 8,9%), la metale comune cu 5,7%, metale preţioase – cu 0,5%. Conform raportului Băncii Mondiale "Global Economic Prospects" (ediţia din iunie 2023), preţurile pentru majoritatea bunurilor vor scădea în anul 2024, dar vor rămâne peste nivelul mediu înregistrat în anii prepandemici (2015-2019).

67. În perioada 2017-2021, salariile nete au crescut cu 10-15% anual, mult peste nivelul inflaţiei. În lipsa unei creşteri corespunzătoare a productivităţii, ponderea cheltuielilor salariale în formarea preţurilor a crescut în perioada respectivă din contul diminuării ratei profitului şi a servit drept factor al creşterii preţurilor de producător.

Mediul de afaceri

Subsecţiunea 1

Demografia întreprinderilor

68. În anul 2021 în Republica Moldova existau 38 de mii de întreprinderi ce raportau la BNS şi angajau aproape 400 de mii de persoane. Indicatorul nu include întreprinderile din sectorul agricol. Alte 14 mii de întreprinderi erau înregistrate, însă nu raportau la BNS, fiind considerate inactive. În perioada 2017-2021, numărul de întreprinderi raportoare a crescut în medie cu 3,3% anual.

69. Circa 42% din numărul de întreprinderi raportoare şi 30% din numărul de angajaţi la întreprinderi activau în sectorul de comerţ. Alte 10% din întreprinderi şi 25% din angajaţii din întreprinderi activau în sectoarele de producţie industrială.

70. Puţin peste 60% din întreprinderile active au mai mult de şapte ani de la fondare. Rata de supravieţuire a întreprinderilor nou-create este relativ joasă. În anul 2021 doar 47,7% din acestea erau active după primul an de la creare şi 44,5% – după al doilea an. După criteriul regional, cele mai scăzute rate de supravieţuire au fost înregistrate la sud (31,2 şi 30,8%) şi la nord (33,9 şi 33,4%), iar cele mai înalte – în municipiul Chişinău (54,8 şi 49,7%). Spre deosebire de întreprinderile cu capital local, cele cu proprietate mixtă şi străină au avut o rată de supravieţuire, după doi ani de la fondare, sub 30%.

71. Cea mai redusă rată de supravieţuire după doi ani au avut-o în 2021 întreprinderile ce practicau activităţi de cazare şi de alimentaţie publică, activităţi financiare şi de asigurări, tranzacţii imobiliare. Activităţile cu cea mai mare rată de supravieţuire sunt informaţiile, comunicaţiile, transporturile şi depozitarea. Întreprinderile producătoare au avut, de asemenea, o rată joasă de supravieţuire.

72. Distribuţia geografică a întreprinderilor este foarte neuniformă. Majoritatea celor active (62,5%) sunt înregistrate în municipiul Chişinău, alte 15,9% – în Regiunea de Dezvoltare Centru, Nord – 13,0%, Sud – 5,4% şi 3,1% – în UTA Găgăuzia. Aproape ¾ din numărul total al întreprinderilor active se află în municipiul Chişinău şi în raioanele vecine.

73. Din numărul total de întreprinderi, inclusiv inactive, în anul 2022 circa 0,8% erau întreprinderi mari, 1,9% – întreprinderi medii, 9,6% – întreprinderi mici şi 87,7% – întreprinderi micro. Faţă de anul 2021 a scăzut numărul companiilor mari, mijlocii şi mici, crescând substanţial numărul întreprinderilor micro.

74. Întreprinderile de stat domină sectoarele productive ale economiei, dar suferă de niveluri de productivitate semnificativ mai scăzute decât firmele private care desfăşoară activităţi similare – şi cu peste 80% mai mici decât firmele comparabile cu capital străin.

75. Densitatea întreprinderilor active în Republica Moldova este foarte mică comparativ cu alte ţări europene, respectiv circa 15 entităţi/1 000 locuitori. În Albania sunt de trei ori mai multe întreprinderi, raportate la numărul de populaţie şi se înregistrează anual de patru ori mai multe întreprinderi noi. În Bosnia şi Herţegovina sunt 23 de întreprinderi active la 1 000 de locuitori, iar în Macedonia de Nord – 34.

Subsecţiunea a 2-a

Reglementarea de stat a activităţii de întreprinzător

76. În ultimii ani, Guvernul a depus eforturi substanţiale pentru a reduce din povara reglementării de stat asupra întreprinderilor, prin eliminarea multor autorizaţii improprii care creau un mediu favorabil pentru acte de corupţie. A fost eliminată necesitatea deţinerii autorizaţiei emise de autorităţile publice locale pentru activităţile de comerţ. Pentru majoritatea întreprinderilor a fost eliminată necesitatea deţinerii autorizaţiilor sanitare. A fost redusă semnificativ lista de activităţi desfăşurate pe bază de licenţă.

77. A fost micşorat considerabil şi numărul organelor de control. În multe cazuri au fost clarificate criteriile şi procedurile pe care se bazează activitatea acestora. Majoritatea verificărilor se fac conform planului, de regulă, afişat online.

78. A fost micşorat termenul procedurilor de reglementare, în special pentru înregistrarea întreprinderii şi pentru acordarea autorizaţiilor de construcţii. A fost redus numărul de impozite achitate de către întreprinderi. A fost introdusă o procedură simplificată de rezolvare a disputelor de valoare mică în instanţele judecătoreşti.

Subsecţiunea a 3-a

Inovaţiile şi asimilarea noilor tehnologii

79. Adoptarea inovaţiilor şi a noilor tehnologii este esenţială pentru creşterea competitivităţii economice a Republicii Moldova. Cu toate acestea, gradul de asimilare a noilor tehnologii de către întreprinderile din Moldova rămâne la un nivel scăzut, din motive legate de potenţialul redus al pieţei interne, de calitatea joasă a forţei de muncă, de cultura antreprenorială conservatoare şi de apetitul investiţional limitat.

80. Conform datelor BNS, în anii 2019-2020, doar 12,6% din întreprinderile moldoveneşti au adoptat unele inovaţii de procese, de produse şi de metode de lucru.

81. Republica Moldova se află pe locul 56 din 132 de ţări incluse în clasamentul Indicelui Global al Inovaţiilor 2022, publicat de WIPO. Performanţa ţării este mai bună la capitolele "Active intangibile" (locul 29) şi "Generarea de cunoştinţe" (locul 33), dar se situează semnificativ mai slab la capitolul "Legături inovaţionale" (locul 116).

82. Conform clasamentului The Network Readiness Index, Republica Moldova se afla în 2022 pe locul 119 din 131 de ţări analizate la capitolul "Investiţii în tehnologii noi". Performanţa este slabă la capitolul "Cercetare-dezvoltare efectuată de către întreprinderi" (locul 74) şi la capitolul "Investiţii în serviciile de telecomunicaţii" (locul 98).

83. Prin intermediul programului de retehnologizare implementat de Organizaţia pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului (în continuare – ODA), Guvernul a întreprins unele măsuri de stimulare a investiţiilor efectuate de către companii în tehnologii avansate, inclusiv cofinanţarea costului proiectelor. Urmează a fi elaborat un cadru general pentru punerea în aplicare a unui mecanism de reglementare a experimentelor şi inovaţiilor, de exemplu în sectorul energetic, în scopul de a crea produse, tehnologii, servicii, modele de afaceri şi noi abordări inovatoare în ceea ce priveşte producţia, furnizarea sau consumul de energie.

Subsecţiunea a 4-a

Finanţarea afacerilor

84. Cea mai răspândită formă de finanţare a afacerilor din surse împrumutate în Republica Moldova sunt creditele bancare. Conform situaţiei din decembrie 2023, din cele aproape 64 mld lei acordate de către bănci debitorilor, puţin peste 60% reprezintă ponderea creditelor contractate de către persoanele juridice rezidente. Aproape jumătate dintre acestea au fost acordate în valută străină. Peste 40% din creditele acordate persoanelor juridice au fost oferite de către o singură bancă. Circa 86% din portofoliul de credite acordate persoanelor juridice rezidente erau deţinut de către cinci bănci.

85. Rata medie a dobânzilor la creditele bancare este, în general, determinată de politica monetară adoptată de BNM, prin ajustarea ratei de bază. Astfel, odată cu accentuarea presiunilor inflaţioniste, în perioada iulie 2021-noiembrie 2022, BNM a promovat o politică monetară restrictivă, majorând etapizat rata de bază de la 2,7% până la 21,5%. În consecinţă, dobânzile la creditele bancare noi în moneda naţională acordate persoanelor juridice (circa 60% din total) au crescut de la 8%, în iunie 2021, până la 14% în martie 2023, după care s-au diminuat odată cu relaxarea politicii monetare promovate de BNM în anul 2023, ajungând la 10% în decembrie 2023. Totodată, dobânzile la creditele în valută au crescut de la 4%, în iulie 202, până la 11% în septembrie 2023 (figura 28), menţinându-se la acest nivel până la sfârşitul anului 2023, în contextul riscurilor mai accentuate determinate de gradul înalt de incertitudine pe plan extern.

86. În pofida diminuării dobânzilor la credite pe parcursul anului 2023, marja bancară la operaţiunile în moneda naţională s-a majorat constant de la 0,7 p.p. până la 6,1 p.p., iar la operaţiunile în valută de la 2,7 p.p. până la 4,6 p.p. Această situaţie reflectă, pe de o parte, un grad înalt de lichiditate în sistemul bancar, iar pe de altă parte, riscuri pronunţate privind creditarea, determinate de conjunctura economică complicată.

87. După creşterea ratei aplicate la creditele în monedă naţională, în 2022 o bună parte din întreprinderile solicitante au migrat spre credite în valută şi spre cele ataşate la cursul valutei (figura 29). Creşterea ratei dobânzii la creditele în valută înregistrată în anul 2023 a inversat procesul respectiv.

88. În 2022 volumul de credite acordate a cunoscut o creştere modestă, de doar 6%, acest fapt fiind cauzat de reducerea cu peste o treime a creditelor acordate persoanelor fizice. Suma contractată de către întreprinderi în 2022 a fost cu 26% mai mare decât în anul precedent. Efectul reducerii nivelului de credite acordate persoanelor fizice s-a făcut simţit în anul 2023, printr-o reducere a consumului şi a investiţiilor în construcţii şi în reparaţii de imobile.

89. În 2023 a fost creat un nou instrument financiar (Programul "373") pentru menţinerea ritmului de creditare pentru investiţii în sectorul ÎMM-urilor, prin intermediul ODA fiind compensate dobânzile şi oferite garanţii financiare. Aceste instrumente creează un cadru financiar predictibil pe termen mediu, necesar, în special, pentru atenuarea şocurilor de pe piaţa financiară din 2022.

90. Piaţa de capital în Republica Moldova rămâne subdezvoltată. Media anuală a numărului şi a sumei tranzacţiilor este neglijabilă.

91. Creditarea nebancară a atins niveluri comparabile cu cele ale creditării bancare. Conform situaţiei de la 31 martie 2023, volumul creditelor nebancare acordate a atins nivelul de 11,8 mld lei, dintre care peste o treime reprezenta portofoliul unei singure organizaţii de creditare nebancare. Leasingul financiar are o răspândire mult mai modestă, soldul la data respectivă fiind de 1,56 mld lei. Numărul total al beneficiarilor creditării nebancare era de 373 de mii, marea majoritate, atât ca număr, cât şi ca volum de credite, fiind reprezentată de persoanele fizice.

92. În a doua jumătate a anului 2022 şi în primul trimestru al anului 2023, în urma înăspririi condiţiilor de reglementare a pieţei, sectorul de creditare nebancară a avut o creştere insesizabilă. În condiţiile implementării noilor cerinţe, creditorii nebancari şi-au orientat activitatea de creditare spre persoanele juridice.

Subsecţiunea a 5-a

Investiţiile străine – soluţia pentru o creştere economică durabilă

93. Investiţiile străine directe (ISD) au o importanţă majoră pentru consolidarea economiei ţărilor în tranziţie şi pentru integrarea acestora în economia mondială. Pe lângă atenuarea deficitului de capital investiţional intern, ISD au un rol major în modernizarea economiilor naţionale prin implementarea tehnologiilor avansate, know-how-urilor şi standardelor mai avansate de calitate.

94. Analiza comparativă cu celelalte ţări-candidate la aderarea la UE scoate în evidenţă o valoare redusă a stocului ISD în Republica Moldova – circa 2 mii de dolari SUA pe cap de locuitor – mult mai puţin decât în Albania, Macedonia de Nord şi Bosnia şi Herţegovina (figura 30). Evoluţia ISD în ţările menţionate sugerează o dependenţă a acestora mai degrabă de factori interni, decât de cei externi. Conform studiului publicat anual de Compania de consultanţă "KEARNEY", cei mai importanţi factori care determină decizia investitorilor de a investi în economiile emergente sunt stabilitatea politică, calitatea infrastructurii, accesul la forţă de muncă instruită, capacităţile de inovare şi de absorbţie a noilor tehnologii.

95. Republica Moldova este văzută ca făcând parte din grupul de ţări cu risc înalt pentru investitori (Raportul AM Best pentru anul 2022). Riscul economic este considerat ca fiind foarte înalt din cauza dependenţei foarte mari de agricultură, a nivelului înalt al inflaţiei şi a nivelului scăzut al PIB-ului pe cap de locuitor. Din cauza corupţiei, riscul politic este, de asemenea, perceput la un nivel înalt. Şi riscurile aferente sistemului financiar sunt accentuate, punctele cele mai slabe fiind asigurările neperformante şi piaţa de capital subdezvoltată.

96. Un mediu de afaceri instabil şi impredictibil reduce atractivitatea ţării ca destinaţie pentru investiţii, atât a celor locale, cât şi a celor străine. Un cadru juridic adecvat nu asigură neapărat un mediu de afaceri atractiv. Aplicarea defectuoasă a legilor de către reprezentanţii organelor de stat, interpretarea subiectivă a reglementărilor ambigue şi lipsa instituţiilor care ar proteja investitorii de abuzuri compromit eforturile depuse pentru a îmbunătăţi cadrul de reglementare.

97. În anul 2022, intrările de capital sub formă de ISD au crescut semnificativ, depăşind de 1,5 ori nivelul înregistrat în anul 2021 şi cu 12,4% – nivelul din anul 2019. Totuşi, această creştere s-a datorat, în mare măsură, profitului reinvestit (creştere de 1,9 ori) de către investitorii actuali (figura 31). Poziţia investiţiilor străine directe la sfârşitul anului 2022 s-a apropiat de 5 mld dolari SUA. Majoritatea investiţiilor directe sunt cele plasate în bănci, în comerţ şi în industria automotive, alte sectoare de servicii, industrie şi tehnologii încă nefiind suficient de atractive pentru investitori.

98. În distribuţia geografică a capitalului acumulat, investitorilor din ţările UE le revine ponderea majoră – 85,7%, celor din alte ţări – 14,1%, celor din CSI – 0,3%. Cele mai semnificative au fost investiţiile din Cipru – 24%, care s-au majorat de circa 4 ori faţă de 2017, urmate de Olanda – 13,3% (+23,6%) şi România – 12,4% (figura 32).

Subsecţiunea a 6-a

Infrastructură şi transport

99. Volumul de mărfuri transportate a crescut continuu în perioada 2009-2018, după care a rămas aproape constant, fluctuând în jurul nivelului de 50 mil. tone de mărfuri transportate anual. Transportul rutier este modul principal de transport al mărfurilor, cu 90-93% din total.

100. Transportul pe cale ferată a avut o evoluţie mai degrabă negativă. Deşi este mai atractiv ca preţ, durata mai mare de transportare face transportul feroviar nerentabil economic. Modernizarea reţelei feroviare, precum şi fluidizarea proceselor în staţii ar creşte considerabil atractivitatea transportului feroviar şi ar reduce costurile agenţilor economici.

101. Calitatea joasă a infrastructurii de transport reduce competitivitatea produselor locale. Companiile suportă cheltuieli excesive legate de întreţinerea mijloacelor de transport din cauza drumurilor de calitate proastă şi lipsei infrastructurii logistice.

102. Pentru dezvoltarea comerţului exterior este prioritară fluidizarea coridoarelor comerciale în ţară, precum şi în punctele de trecere în ţările vecine. În prezent, staţionarea în vamă poate dura mai mult decât durata de transportare din majoritatea capitalelor europene până la punctul vamal.

103. Evoluţia activităţilor de logistică a fost în mare măsură determinată de faptul că numeroase spaţii de producţie şi activităţi auxiliare, construite în perioada sovietică, au devenit disponibile în anii 1990. Numărul spaţiilor disponibile pentru a fi închiriate este în continuă scădere, dar încă nu este epuizat.

104. Mulţi dintre proprietarii terenurilor privatizate, pe măsură ce apar surse financiare disponibile, construiesc spaţii de producţie, administrative şi comerciale, pe care le oferă în chirie. În condiţiile unei oferte ce depăşea, în mod tradiţional, cererea serviciilor de arendă, preţurile au stagnat timp de un deceniu. Începând cu revigorarea economică din 2021, preţurile au cunoscut o creştere considerabilă. Chiar şi în condiţiile preţurilor noi, în majoritatea cazurilor este mai rentabilă închirierea spaţiilor de producţie decât construirea spaţiilor proprii.

105. Asigurarea cu utilităţi a companiilor a devenit o preocupare pentru Guvern începând cu anul 2022. Creşterea preţurilor reglementate de furnizare a gazelor naturale şi la energie electrică şi termică a afectat competitivitatea companiilor locale. Compensaţiile prevăzute de Guvern au fost direcţionate spre companiile care aveau contracte directe cu întreprinderile furnizoare de utilităţi: companii mari şi medii, precum şi întreprinderi ce oferă spaţii în arendă.

Subsecţiunea a 7-a

Impactul asupra mediului ambiant

106. În condiţiile unei industrializări slabe, impactul economiei Republicii Moldova asupra mediului ambiant este relativ redus. În perioada 2016-2020, conform datelor BNS, agenţii economici au emis în atmosferă circa 15 mii de tone de substanţe poluante anual, dintre care aproximativ 15% erau substanţe solide şi 85% – substanţe gazoase şi lichide. Însă în anul 2021 a crescut alarmant nivelul de emisii totale de substanţe poluante de la sursele staţionare ale agenţilor economici, volumul total ajungând la 17,5 mii de tone.

107. Sursele principale de poluare a aerului atmosferic în Republica Moldova sunt sursele staţionare (fixe), care includ centralele termice (CET-urile) şi cazangeriile, întreprinderile industriale în funcţiune (figura 33) şi sursele mobile, care includ transportul auto, feroviar, aerian, fluvial, tehnica agricolă şi transferul transfrontalier al noxelor. Poluanţii rezultaţi din aceste surse sunt: oxizii de carbon, formaldehida, dioxidul de sulf, dioxidul de azot şi oxizii de azot, particule în suspensie, plumbul, benzenul, monoxidul de carbon, arsenul, cadmiul, nichelul şi benzo(a)pirenul. Sursele de emisie a poluanţilor în atmosferă nu sunt uniforme pe întreg teritoriul ţării, emisiile în zonele urbane, care concentrează industria, sunt mai mari decât în mediul rural.

108. Emisiile de gaze cu efect de seră per capita erau în anul 2022 la nivelul de 46% din media mondială sau 38% din media UE, calculate ca tone echivalent CO₂. Însă raportul emisiilor la volumul PIB-ului, determinat la paritatea puterii de cumpărare, este doar cu 6% mai mic decât media mondială şi de două ori mai mare decât media UE.

109. Potrivit Raportului din 2017 al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Regenerabilă, energia electrică produsă de instalaţiile eoliene în Republica Moldova ar putea furniza până la 21 Gigawatt, de opt ori mai mare decât puterea instalată la Centrala termoelectrică de la Cuciurgan. Conform situaţiei din iulie 2023, puterea instalată pentru producerea energiei din surse regenerabile era de 260 MW, din care mai mult de jumătate revenea centralelor electrice eoliene, iar o treime – celor fotovoltaice. Mecanismul "Contorizării nete" a cunoscut o proliferare impresionantă, conducând la dublarea puterii instalate în anul 2021 şi la triplarea acesteia în 2022 faţă de anul 2020. Circa 63% din capacităţile instalate beneficiare de mecanismul "Contorizării nete" reveneau persoanelor juridice.

110. Conform datelor BNS, în anul 2020, din totalul de 415 mii de tone de deşeuri generate de către întreprinderi, circa 78% erau din agricultură şi industria alimentară. Alte 12% erau de natură menajeră şi asimilabile din comerţ, din industrie şi din instituţii. Circa 6% proveneau de la instalaţiile de tratare a reziduurilor şi de la epurarea apei.

111. Datele recente indică o tendinţă de îmbunătăţire a durabilităţii mediului în economia naţională. Această schimbare este evidenţiată de o scădere a emisiilor totale de gaze cu efect de seră, de scădere a consumului de energie şi de reducere a emisiilor de CO₂ în raport cu volumul producţiei. Emisiile de CO₂ pe unitatea de valoare adăugată de producţie, care măsoară intensitatea emisiilor de CO₂ per producţie economică din sector, a scăzut de la 1,01 kg/per dolar SUA în 2015 la 0,78 în 2020. Aceasta indică un progres în adoptarea unor procese de producţie mai eficiente şi mai puţin intensive în carbon.

112. Asigurarea întreprinderilor cu personal suficient şi instruit este o provocare pentru Republica Moldova. Media anuală a populaţiei active a fost de 890 mii de persoane în 2022, din care 460 mii de bărbaţi şi 430 mii de femei. Rata de ocupare a populaţiei apte de muncă (15+ ani) a crescut lent de la 39,1% în 2019 la 42,5% în 2023.

Subsecţiunea 1

Populaţia ocupată

113. Potrivit datelor BNS, în anul 2022 populaţia ocupată în Republica Moldova constituia 862 mii de persoane, din care 51,5% erau bărbaţi şi 48,5% – femei. Numărul populaţiei ocupate a scăzut în anul 2020 cu 4,4%. În anii următori, numărul a crescut, fără a reveni însă la nivelul anului 2019, care a constituit 872,4 mii de persoane.

114. Rata de ocupare a constituit 40,5%, cu 29,3 p.p. mai redusă decât rata medie în ţările UE (69,8%). Indicatorii privind populaţia ocupată includ, de asemenea, sectorul informal. Conform estimărilor BNS, circa 21,7% din populaţia ocupată are un loc de muncă informal. Aproximativ două din zece persoane au loc de muncă informal în întreprinderi ale sectorului formal, iar opt din zece persoane – în întreprinderi ale sectorului informal. Marea majoritate a angajaţilor cu loc de muncă informal se află în mediul rural. Doar 19% dintre ei sunt în mediul urban. Ponderea angajaţilor "informali" este mai mare printre bărbaţi (27%) decât printre femei (16%).

115. Rata şomajului în anul 2022 a fost de 3,1%. Printre bărbaţi aceasta a fost de 3,5%, cu 0,8 p.p. mai mare decât în cazul femeilor. În mediul urban rata şomajului este ceva mai înaltă decât în cel rural. Cea mai înaltă rată a şomajului, de 10,8%, a fost înregistrată în rândul tinerilor de vârsta 15-24 de ani. Printre persoanele cu dizabilităţi rata şomajului e de 4,6%. Totuşi, diminuarea ratei şomajului ce se atestă în ultimii ani nu indică o piaţă a muncii dezvoltată şi rezilientă, având în vedere rata de activitate destul de redusă (41,8% în anul 2022, comparativ cu 57,7% media UE).

116. Aproape 80% din populaţia ocupată o reprezentau salariaţii, iar 16% erau lucrători pe cont propriu. Mai mult de jumătate din populaţia ocupată avea vârste între 35 şi 54 de ani. Aproape două treimi din cei ocupaţi aveau studii de specialitate: 28% aveau studii superioare, 14% – studii medii de specialitate şi 23% – secundare profesionale. Circa 18% aveau studii gimnaziale. Ponderile au rămas practic constante în ultimii patru ani. Se remarcă doar o uşoară scădere a ponderii celor cu studii liceale şi o creştere a persoanelor cu studii gimnaziale. De asemenea, se observă tendinţa tinerilor de a renunţa la continuarea studiilor în liceu atunci când nu intenţionează să urmeze niveluri superioare de studii.

117. Din numărul total de salariaţi la 31 decembrie 2022, aproape 77% erau încadraţi în sectorul real, iar 23% – în cel bugetar. Întreprinderile din industrie, chiar dacă relativ puţine ca număr, angajează 17% din numărul salariaţilor. Alte 18% sunt angajate în comerţ, 6% – în transport şi 4% – în construcţii.

118. În învăţământ erau angajaţi 14% din toţi salariaţii, iar în administrare publică şi apărare – 7%, ambele activităţi fiind dominate de salariaţii bugetari, care au constituit câte 50 şi, respectiv, 31% din numărul total al bugetarilor. În sănătate şi asistenţă socială activau 10% din numărul total de salariaţi, trei sferturi fiind din sectorul real.

Subsecţiunea a 2-a

Emigraţia

119. Adâncirea crizei economice din anii ‘90 ai secolului trecut a forţat sute de mii de locuitori ai Republicii Moldova să părăsească ţara, iniţial temporar, în căutarea unor locuri de muncă mult mai bine plătite. Integrarea acestora în ţările de destinaţie au avut două efecte majore: 1) emigrarea întregii familii şi stabilirea pentru totdeauna în ţara respectivă şi 2) emigrarea cunoscuţilor, rudelor în ţările respective în căutarea unor condiţii mai bune de trai, criteriul financiar trecând pe locul doi.

120. În ultimii nouă ani, emigraţia netă a variat între 7,2 mii de persoane (anul 2020) şi 50,7 mii (anul 2017), cu o medie anuală de 35 de mii de persoane. Valoarea indicatorului ar putea fi distorsionată de faptul că o parte din populaţie, care deţine cetăţenie multiplă, prezintă la ieşirea din ţară actele de identitate emise de alte state. Numărul populaţiei cu reşedinţă obişnuită la 1 ianuarie 2023 era de circa 2,5 milioane de persoane, excluzând teritoriul ce nu se află sub controlul autorităţilor Republicii Moldova.

121. Aproape 90% din numărul net de emigranţi în perioada 2017-2021 aveau vârsta cuprinsă între 0 şi 34 de ani. Calculată doar pe baza grupelor cu sold negativ al migraţiei nete, ponderea e de 85,5%. Începând cu segmentul de vârstă 50-54 de ani, mai multe persoane revin în ţară decât pleacă.

122. Analizând emigraţia netă pe categorii de vârstă, pot fi identificate două tendinţe structurale: 1) pleacă preponderent familii cu copii de vârstă preşcolară; şi 2) revin persoanele cu vârsta de 50-65 de ani, care au plecat anterior la muncă peste hotare, fără a avea intenţia de a se stabili în străinătate. Nu există o diferenţă vizibilă între sexe privind nivelul de emigraţie netă. Totodată, se conturează o tendinţă de scădere a remitenţelor, inclusiv datorată fenomenului de reîntregire a familiilor peste hotarele ţării.

Subsecţiunea a 3-a

Tinerii care nu fac parte din populaţia ocupată şi care nu urmează un nivel

de educaţie şi un curs de formare profesională (grupul NEET)

123. Tinerii NEET sunt persoanele tinere care nu fac parte din populaţia ocupată, nu studiază în cadrul sistemului formal de educaţie şi nu participă la niciun fel de cursuri sau la alte instruiri în afara sistemului formal de educaţie. Potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică, rata tinerilor NEET în cadrul grupului de vârstă de 15-24 de ani reprezenta în anul 2022 circa 17,2%, cu 2,3 p.p. mai puţin decât valoarea din anul 2019.

124. Există o diferenţă pronunţată de gen, ponderea tinerilor NEET în cazul femeilor fiind de 20,8%. Comparativ cu anul 2019, diferenţa s-a accentuat. Diferenţa dintre mediul urban şi cel rural este minoră.

125. O situaţie îngrijorătoare este în rândul celor cu studii secundare profesionale: 40% dintre aceştia ajung în grupul tinerilor NEET. O situaţie mai bună este în cazul tinerilor cu studii superioare: 27% fac parte din grupul tinerilor NEET. În cazul tinerilor cu studii liceale ponderea este la un nivel mult mai redus, circa 8,5%, în scădere faţă de anii precedenţi.

126. În Republica Moldova ponderea tinerilor NEET are aproximativ aceeaşi valoare ca în Bosnia şi Herţegovina, însă este, în mod considerabil, peste media UE (circa 10%). Comparativ cu Albania şi cu Macedonia de Nord, nivelul indicatorului dat în Republica Moldova este mult mai redus.

Subsecţiunea a 4-a

Salariile

127. Conform datelor BNS, în perioada 2017-2022 salariul net în economie a crescut de la 4 564 la 8 900 de lei, cu un ritm anual de circa 14% în termeni nominali. Totodată, în termeni reali acesta s-a majorat cu circa 5% anual.

128. În sectorul bugetar salariul era în anul 2022 cu 19% mai mic decât cel în sectorul real. Diferenţa de salarii a crescut comparativ cu anul 2017, când aceasta era de doar 13%. Salariul mediu net al unei femei era cu 17% mai mic decât cel al unui bărbat, diferenţa crescând comparativ cu anul 2017.

129. Unul dintre motivele decalajului salarial de gen este repartizarea neomogenă a bărbaţilor şi a femeilor pe activităţi economice. De exemplu, ponderea femeilor antrenate în serviciile de sănătate şi învăţământ, majoritar finanţate din bugetul de stat, este mai mare decât cea a bărbaţilor.

130. Alt motiv este repartizarea neomogenă a bărbaţilor şi a femeilor în cadrul aceleiaşi întreprinderi. De exemplu, specialiştii în vânzări active, care sunt, în general, mai bine plătiţi, sunt preponderent bărbaţi. În sectorul tehnologiei informaţiei ponderea femeilor creşte continuu, însă în funcţiile de specialist principal ponderea bărbaţilor este mult mai mare. Prin urmare, chiar şi în activitatea informaţiilor şi comunicaţiilor salariul mediu al femeilor este cu 40% mai mic decât al bărbaţilor. O diferenţă aproape la fel de mare este înregistrată şi în activităţile financiare şi de asigurări. În sănătate şi asistenţă socială bărbaţii sunt, la fel, angajaţi în posturi mai bine plătite.

131. În activitatea de producţie şi furnizare a energiei diferenţa de salarii între bărbaţi şi femei este neglijabilă – sub 1%. Doar în activităţile de servicii administrative, învăţământ şi alte activităţi de servicii salariul mediu al femeilor este mai mare decât cel al bărbaţilor. În agricultură diferenţa este de 8% în favoarea bărbaţilor. Astfel, decalajul salarial de gen rămâne o problemă caracteristică majorităţii sectoarelor.

Subsecţiunea a 5-a

Productivitatea muncii

132. Productivitatea muncii, calculată ca raport dintre valoarea adăugată brută (VAB), exprimată în preţuri comparabile (anul 2015=100%) şi numărul populaţiei ocupate a avut un trend ascendent până în anul 2018. În perioada 2019-2020 a fost înregistrată o stagnare, după care a fost atins un nou maximum în anul 2021 (figura 34). Creşterea numărului populaţiei ocupate, precum şi diminuarea PIB-ului în anul 2022 au dus la scăderea cu 7% a productivităţii.

133. Cea mai mare valoare adăugată ce revine unui angajat a fost înregistrată în anul 2021 în transporturi şi depozitare, informaţii şi comunicaţii: 375 mii de lei. Productivitatea în agricultură este la cel mai scăzut nivel comparativ cu alte sectoare, circa 141 mii de lei. Celelalte sectoare ale economiei au avut un nivel al VAB per angajat încadrat în intervalul 250-300 mii de lei (figura 35).

134. Calculată ca PIB la paritatea puterii de cumpărare raportat la numărul de ore lucrate, productivitatea în anul 2021 a atins nivelul de 13,38 dolari SUA. Pentru comparaţie, în Albania indicatorul era de 15,57 dolari SUA, în Macedonia de Nord – 20,64 dolari SUA şi în Bosnia-Herţegovina – 25,30 dolari SUA. Productivitatea redusă face ca forţa de muncă în Republica Moldova să fie mai scumpă decât în ţările respective şi reduce capacitatea întreprinderilor de a opera majorări de salarii reale.

135. Productivitatea calculată ca valoare adăugată brută raportată la suma cheltuielilor salariale s-a diminuat în perioada 2014-2021 cu aproape 17%. Ponderea cheltuielilor salariale în VAB a crescut de la 33,7% la 40,5%. Cel mai înalt nivel a fost atins în 2020, aproape 41,3%. Creşterea respectivă a dus la diminuarea rentabilităţii întreprinderilor, de la 6,5% în 2017 la 3,9% în 2020. În urma creşterii preţurilor în anii 2021-2022, productivitatea a crescut uşor, contribuind la creşterea rentabilităţii.

Secţiunea a 5-a

Provocări şi oportunităţi de dezvoltare

Subsecţiunea 1

Principalele provocări de dezvoltare economică pentru Republica Moldova

136. Analizele efectuate scot în evidenţă următoarele provocări esenţiale în calea dezvoltării economice a Republicii Moldova:

1) riscurile înalte de securitate cibernetică, economică şi politică;

2) complexitatea şi costurile pe termen scurt ale procesului de aliniere la directivele UE în domeniul guvernanţei economice;

3) subvenţionarea excesivă a unor sectoare economice, ceea ce le face vulnerabile în faţa unor potenţiale constrângeri bugetare;

4) atractivitatea redusă a economiei pentru investitori străini şi locali, determinată de o imagine a unui mediu de afaceri instabil şi impredictibil, precum şi de noile riscuri de securitate;

5) numărul mic de parteneriate internaţionale şi investiţiile străine reduse în sectoarele industriale;

6) politicile subdezvoltare în domeniul calităţii şi siguranţei produselor;

7) nivelul scăzut al productivităţii muncii în majoritatea sectoarelor economiei, ceea ce compromite competitivitatea economică, inclusiv pe pieţele UE;

8) accesul limitat al companiilor locale la finanţare, precum şi capacitate redusă a acestora de a inova;

9) subfinanţarea şi cadrul legal insuficient de dezvoltat al programelor de atragere a diasporei şi a talentelor, inclusiv iniţiativele de e-rezidenţă (nomazi digitali);

10) costurile mari ale tranziţiei la economia verde;

11) caracterul embrionar al iniţiativelor în sfera economiei circulare;
infrastructura de suport şi piaţa serviciilor de consultanţă în afaceri şi de educaţie antreprenorială sunt la o etapă incipientă de dezvoltare;

12) nivelul extins al economiei informale;

13) constrângerile bugetare pentru digitalizarea serviciilor guvernamentale, securitatea cibernetică şi protecţia datelor;

14) nivelul înalt al intensităţii energetice şi al emisiilor de gaze cu efect de seră, dominarea mixului energetic de combustibilii fosili;

15) subdezvoltarea pieţei de capital şi a oportunităţilor de finanţare alternativă pentru ÎMM-uri;

16) emigrarea intensă şi necorelarea competenţelor obţinute în formarea profesională iniţială cu necesităţile angajatorilor;

17) ponderea foarte înaltă a tinerilor şi tinerelor din grupul NEET şi, implicit, participarea scăzută a forţei de muncă printre tineri, femei şi rezidenţi din zonele rurale;

18) prevalarea stereotipurilor şi prejudecăţilor de gen care limitează abilitarea economică a femeilor şi conduc la mari decalaje salariale de gen.

Subsecţiunea a 2-a

Bune practici în planificarea strategică a dezvoltării economice

137. La elaborarea SNDE 2030 au fost luate în considerare exemple de bune practici internaţionale în materie de strategii şi programe naţionale de dezvoltare economică, relevante pentru Republica Moldova (tabelul 1).

Tabelul 1

Exemple de bune practici internaţionale în materie de strategii

şi programe naţionale de dezvoltare economică

Subsecţiunea a 3-a

Oportunităţi majore oferite de aderarea

Republicii Moldova la Uniunea Europeană

138. Procesul de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană oferă o gamă largă de oportunităţi pentru ţară. Acest proces are potenţialul de a transforma economia, de a îmbunătăţi calitatea vieţii cetăţenilor şi de a consolida democraţia şi statul de drept prin accesul la piaţa unică UE, prin atragerea investiţiilor, prin transferul de tehnologie şi know-how, prin menţinerea talentelor şi prin îmbunătăţirea standardelor de viaţă pentru cetăţenii Republicii Moldova.

139. Accesul la fondurile de preaderare şi postaderare poate juca un rol esenţial în propulsarea dezvoltării economice a ţării şi în susţinerea ÎMM-urilor, contribuind la consolidarea şi creşterea economică pe termen lung. Fondurile de preaderare oferite de Uniunea Europeană, asemănătoare cu programele PHARE, SAPARD şi ISPA, sunt esenţiale pentru dezvoltarea ÎMM-urilor prin sprijinirea accesului la finanţare, dezvoltarea infrastructurii, îmbunătăţirea competenţelor antreprenoriale, modernizarea tehnologică şi încurajarea inovării inclusiv în agricultură. Acestea vor contribui semnificativ la creşterea competitivităţii întreprinderilor din Republica Moldova pe piaţa internă şi cea europeană, facilitând astfel integrarea economică a Republicii Moldova în UE.

140. Pentru a maximiza beneficiile acestor surse de finanţare, Republica Moldova trebuie să adopte măsuri concrete pentru sporirea capacităţilor de absorbţie, cum ar fi:

1) îmbunătăţirea cadrului legislativ şi administrativ;

2) consolidarea capacităţilor instituţionale;

3) promovarea parteneriatelor publice-private;

4) încurajarea participării active a sectorului privat şi a societăţii civile în procesul de dezvoltare.

141. Aceste măsuri ar trebui să fie însoţite de strategii clare de monitorizare şi evaluare a proiectelor finanţate, pentru a asigura transparenţa şi eficienţa utilizării fondurilor.

142. Realizarea obiectivelor strategice va depinde de capacitatea ţării de a atrage şi a absorbi eficient fondurile UE, ceea ce va necesita o colaborare strânsă între Guvern, sectorul privat şi partenerii de dezvoltare.

143. Este esenţială dezvoltarea capacităţii administrative pentru gestionarea eficientă a fondurilor şi pentru asigurarea unei absorbţii rapide şi eficiente. Aceasta implică formarea şi consolidarea competenţelor personalului implicat în managementul proiectelor finanţate de UE, de la planificare şi aplicare până la monitorizare şi raportare.

144. Efectuarea investiţiilor în sisteme informatice moderne va facilita procesul de aplicare, evaluare şi monitorizare a proiectelor, reducând birocraţia şi accelerând absorbţia fondurilor.

145. O altă premisă importantă este îmbunătăţirea coordonării dintre diferitele ministere şi agenţii implicate, pentru a asigura o abordare unitară şi eficientă. Inclusiv, sunt indispensabile eforturile de promovare, conştientizare şi informare, pentru a asigura că toate părţile interesate sunt bine informate despre oportunităţile disponibile şi procedurile de accesare a fondurilor.

146. Autorităţile publice se vor asigura că proiectele finanţate contribuie la alinierea legislativă şi normativă cu acquis-ul comunitar. Aceasta implică reforme în diverse sectoare, precum justiţie, mediu, energie şi piaţa internă, pentru a îndeplini standardele şi practicile UE, care vor contribui la facilitarea liberei circulaţii a bunurilor, a serviciilor şi a capitalului, îmbunătăţind accesul la piaţa unică europeană.

147. SNDE 2030 prezintă o viziune pentru Republica Moldova în anul 2030, cu o economie rezilientă la crize, robustă, incluzivă, verde şi digitalizată, propulsată de sectorul de servicii şi o industrializare în continuă evoluţie, orientată spre aderarea la Uniunea Europeană. Această viziune se bazează pe crearea unui mediu economic stabil, competitiv şi favorabil investiţiilor şi antreprenoriatului, stimulator pentru inovaţii şi pentru dezvoltarea capitalului uman.

148. SNDE 2030 îşi propune atingerea următoarelor obiective:

Obiectivul 1. Crearea unui mediu favorabil pentru antreprenoriat şi investiţii şi pregătirea economiei pentru aderarea la Uniunea Europeană;

Obiectivul 2. Extinderea şi diversificarea sectorului de servicii cu valoare adăugată pentru export;

Obiectivul 3. Stimularea industriei inovatoare, bazate pe produse tehnologice complexe şi cu o valoare adăugată înaltă.

149. Acţiunile detaliate, indicatorii şi autorităţile responsabile de Obiectivul 1 sunt expuse în tabelul 2. Realizarea Obiectivului 1 se bazează pe o serie de direcţii şi măsuri care ţintesc: extinderea semnificativă a nivelului de digitalizare a firmelor private şi a instituţiilor de stat; creşterea calităţii şi atractivităţii instrumentelor digitale pentru investiţii interne şi străine; diversificarea spectrului de servicii financiare accesibile, inclusiv prin dezvoltarea şi promovarea activă a soluţiilor de creditare nebancară şi FinTech; consolidarea ecosistemului inovaţional şi antreprenorial care să permită valorificarea plenară a potenţialului antreprenorial al populaţiei ţării; sporirea semnificativă a investiţiilor în capital productiv, finanţate, deopotrivă, din surse interne şi cele externe (în atragerea cărora Agenţia de Investiţii va avea un rol-cheie);
alinierea mecanismelor instituţionale la obiectivul unei creşteri substanţiale a gradului de ocupare a forţei de muncă în activităţi formale şi cel al reducerii motivaţiilor pentru informalitate.

Tabelul 2

Direcţii prioritare de intervenţie la Obiectivul 1

150. Principalul rezultat scontat în cadrul acestui obiectiv este că, până în anul 2030, Republica Moldova se transformă într-un stat cu o economie plenar pregătită pentru aderarea la UE, rezilientă, verde şi digitalizată. Acest deziderat se materializează prin faptul că:

151. Direcţiile prioritare, acţiunile, indicatorii şi autorităţile responsabile pentru Obiectivul 2 sunt expuse în tabelul 3. În mod prioritar, acest obiectiv ţinteşte: formarea unui climat economic favorabil pentru dezvoltarea accelerată a sectorului serviciilor, inclusiv în aspectul creşterii cifrei de afaceri şi a locurilor de muncă bine plătite; valorificarea maximală a potenţialului de export al activităţilor de prestare servicii; consolidarea infrastructurii de transport şi logistică pentru valorificarea avantajelor geografice ale ţării şi plasarea fermă a Republicii Moldova pe harta destinaţiilor turistice atractive.

Tabelul 3

Direcţii prioritare de intervenţie la Obiectivul 2

152. Rezultatul principal anticipat pentru Obiectivul 2 este transformarea sectorului de servicii orientate spre export într-un motor puternic şi competitiv de creştere şi diversificare economică. În mod specific, SNDE 2030 va asigura că, până la orizontul anului 2030:

1) Republica Moldova dispune de un mediu de reglementare prietenos pentru sectorul serviciilor, în conformitate cu directivele UE;

2) calitatea serviciilor exportate se conformează 100% cu standardele internaţionale;

3) Republica Moldova atrage investiţii care consolidează capacitatea sectorului de transport şi logistică (pentru e-commerce, retail, servicii IT etc.);

4) Republica Moldova are o ofertă turistică bine definită, pe care o promovează în mod activ şi care se bucură de o popularitate în creştere printre turişti.

153. Direcţiile prioritare, acţiunile, indicatorii şi autorităţile responsabile pentru Obiectivul 3 sunt expuse în tabelul 4. Acest obiectiv include o serie de măsuri şi acţiuni pentru: edificarea unui mediu prietenos pentru creşterea şi diversificarea sectorului industrial; atingerea celor mai înalte standarde de calitate şi siguranţă a produselor industriale naţionale;
integrarea cât mai avantajoasă a industriei naţionale în lanţurile valorice internaţionale şi declanşarea dezvoltării economiei verzi prin fortificarea sectorului de valorificare a deşeurilor.

Tabelul 4

Direcţii prioritare de intervenţie la Obiectivul 3

154. Acţiunile de politici preconizate în cadrul Obiectivului 3 ţintesc reindustrializarea inteligentă a Republicii Moldova, valorificând atât avantajele interne, cât şi oportunităţile oferite de integrarea europeană şi de internaţionalizarea firmelor autohtone, în special a ÎMM-urilor. Astfel, rezultatele scontate pentru anul 2030 mizează pe faptul că:

155. Pentru iniţierea unor schimbări cu impact sistemic de accelerare şi extindere mai largă a creşterii economice pe termen lung, în perioada 2024-2026, Guvernul acordă prioritate unor direcţii şi acţiuni de importanţă primordială şi care vizează, în special:

1) reducerea ocupării informale şi tranziţia la modalităţi de angajare formală şi decentă, inclusiv prin:

a) uniformizarea şi simplificarea cotelor de asigurare socială de stat, simplificarea procedurilor aferente calculării şi achitării contribuţiilor;

b) ajustarea politicii impozitării directe, în special în vederea reducerii poverii fiscale asupra salariaţilor cu venituri mici;

c) consolidarea instituţională şi a mandatului legal al Inspectoratului de Stat al Muncii în vederea prevenirii, combaterii şi formalizării muncii nedeclarate;

d) adoptarea şi promovarea unor măsuri fiscale şi regulatorii privind conformarea benevolă pentru susţinerea angajatorilor care declară trecerea la angajarea formală;

e) introducerea şi promovarea unor instrumente de angajare flexibile şi adaptate particularităţilor sectoarelor de ocupare (de ex., vouchere pentru zilieri);

f) suportul în vederea dezvoltării şi modernizării serviciilor publice şi private de plasare, inclusiv temporară, a forţei de muncă;

2) creşterea ratei de ocupare şi a productivităţii forţei de muncă, inclusiv prin:

a) definirea unor măsuri active de integrare socioeconomică dedicate în mod special femeilor şi tinerilor, vizând atât creşterea ocupării, cât şi intensificarea activităţii antreprenoriale a acestor grupuri, inclusiv prin intermediul programelor de dezvoltare a culturii şi a educaţiei antreprenoriale;

b) revizuirea programului de ajutor social şi introducerea managementului de caz pentru a evalua cauzele solicitării asistenţei sociale, însoţit de un plan al măsurilor de asistenţă socială, inclusiv servicii sociale, şi, după caz, al măsurilor de ocupare în câmpul muncii în cazul familiilor cu beneficiari apţi de muncă;

c) integrarea în programele de ocupare a instrumentelor de facilitare a mobilităţii intersectoriale şi teritoriale a forţei de muncă;

d) susţinerea formelor moderne de ocupare a forţei de muncă, inclusiv telemunca, munca cu program flexibil, munca combinată cu instruirea, munca adaptată angajaţilor/angajatelor cu copii mici etc.;

e) încurajarea şi susţinerea formelor moderne de instruire profesională pe tot parcursul vieţii;

f) racordarea continuă şi prospectivă a cererii (comenzii) de stat şi a curriculumului pentru educaţia profesională la necesităţile pieţei muncii;

g) extinderea serviciilor de îngrijire a copiilor;

h) revizuirea mecanismului de admitere a forţei de muncă bazat pe necesităţile pieţei muncii;

3) îmbunătăţirea climatului de afaceri, inclusiv prin:

a) implementarea programului de privatizare, restructurare şi lichidare a întreprinderilor de stat, precum şi prin implementarea sistemelor eficiente de management şi guvernanţă corporativă;

b) evaluarea cuprinzătoare a cadrului de reglementare şi dezvoltarea mecanismelor consultative public-privat pentru monitorizarea continuă a condiţiilor de afaceri şi pentru evaluarea ex post a impactului regulator;

c) adoptarea bunelor practici de autoevaluare şi audit extern al eficienţei şi transparenţei proceselor organizaţionale (business-proceselor) în instituţiile publice furnizoare de servicii publice către firme, în vederea raţionalizării şi reducerii costurilor publice şi private;

d) accelerarea procesului de digitalizare a serviciilor publice raţionalizate în vederea minimizării costurilor tranzacţionale pentru părţile implicate, digitalizarea prioritară a serviciilor fiscale şi a interacţiunilor dintre mediul privat şi autorităţile fiscale;

e) revizuirea legislaţiei privind insolvenţa, stabilirea unor instanţe specializate, crearea unui registru electronic al cazurilor de insolvenţă, stabilirea unor proceduri simplificate de insolvenţă pentru microîntreprinderi, toate cu scopul accelerării procesului de recuperare de către creditori a activelor şi eficientizării acestui proces;

f) revizuirea cadrului achiziţiilor publice în vederea reducerii şi/sau eliminării barierelor în calea participării companiilor străine, a companiilor mici sau a companiilor noi şi a dezvoltării mecanismelor economice de garanţii aferente participării la achiziţii;

g) îmbunătăţirea responsabilităţii instituţionale şi manageriale pentru gestionarea finanţelor publice, în special în ceea ce priveşte planificarea şi executarea investiţiilor publice şi întreţinerea curentă a infrastructurii publice;

h) consolidarea capacităţilor instituţionale ale Consiliului Concurenţei şi evaluarea continuă a impactului actelor normative şi a ajutorului de stat asupra concurenţei;

4) stimularea creşterii investiţiilor productive de capital, inclusiv a investiţiilor străine directe, şi promovarea exporturilor, prin:

a) evaluarea şi îmbunătăţirea continuă a instrumentelor de suport implementate prin intermediul programelor ODA;

b) implementarea măsurilor de sprijin pentru investiţiile semnificative de capital în sectoarele prioritare, conform prevederilor Programului naţional de industrializare;

c) simplificarea prioritară a cadrului regulator al investiţiilor în sectoarele economice care amplifică eficienţa sistemului economic (energie regenerabilă, eficienţa energetică a clădirilor şi transportului, cercetare-dezvoltare, educaţie, IT);

d) dezvoltarea şi extinderea infrastructurii de suport a businessului (parcuri IT, platforme industriale multifuncţionale, parcuri tehnologice, acceleratoare, incubatoare de afaceri) şi îmbunătăţirea cadrului de guvernanţă şi management al infrastructurii de business;

e) adaptarea programelor naţionale de suport pentru ÎMM-uri în vederea susţinerii proiectelor individuale şi iniţiativelor de cluster/grup industrial/grup de producători;

f) consolidarea capacităţilor instituţionale şi umane ale Agenţiei de Investiţii în domeniul atragerii, reţinerii, protejării şi dezvoltării investiţiilor străine, precum şi al diplomaţiei economice şi comerciale;

g) dezvoltarea, împreună cu partenerii externi, a unor instrumente noi de garantare externă a investiţiilor străine directe efectuate în economia naţională;

h) reducerea interferenţei statului în stabilirea preţurilor de piaţă, asigurarea unor politici tarifare de recuperare a costurilor;

i) dezvoltarea capacităţilor instituţionale şi manageriale în sectorul public şi privat pentru absorbţia eficientă a fondurilor europene de natură investiţională;

j) evaluarea eficienţei şi impactului zonelor economice libere şi racordarea politicii sectoriale la standardele europene şi obligaţiile de ţară-asociată şi ţară-candidată la aderare;

k) dezvoltarea accesului la finanţare nonbancară, inclusiv a pieţei de capital, modalităţi de finanţare participativă, FinTech etc.

156. Efectul cumulativ al măsurilor de politici preconizate în cadrul SNDE 2030 se va traduce într-un impuls substanţial al performanţei economice.

157. Principalul impact anticipat este că SNDE 2030 va contribui la recuperarea substanţială a decalajului de venituri al Republicii Moldova faţă de media europeană. Dacă în 2022 PIB/capita al Republicii Moldova, exprimat în dolari SUA la paritatea puterii de cumpărare la preţurile anului 2017, era de 13,3 mii de dolari SUA (28% din media UE), atunci până în anul 2030 veniturile/capita vor creşte până la aproximativ 22 de mii de dolari SUA, ceea ce va reprezenta, estimativ, 40% din media europeană.

158. Convergenţa menţionată va fi, în mare măsură, rezultatul accelerării creşterii economice (de la 2,5% în 2022-2024 la 5-8% până la orizontul anului 2030). La rândul său, creşterea va accelera în urma acţionării câtorva factori economici fundamentali.

159. Pe termen scurt (2024-2025), creşterea economică va accelera, în raport cu scenariul de bază, datorită impactului pozitiv pe care îl vor avea proiectele de infrastructură publică şi creşterea accesului la pieţele europene asupra cererii agregate. Firmele locale vor răspunde acestei cereri prin valorificarea mai plenară a capacităţilor de producţie existente.

160. Pe termen mediu şi lung (2026-2030), impulsul asupra creşterii va proveni din:

1) câştigurile substanţiale de eficienţă generală. Creşterea eficienţei va fi generată de reformele de digitalizare a sferei publice, raţionalizarea şi debirocratizarea interacţiunilor stat-business, optimizarea şi simplificarea cadrului regulator şi fiscal, reducerea costurilor de tranzacţii odată cu dezvoltarea infrastructurii de plăţi internaţionale, de transport şi de logistică. Va fi integral valorificată rezerva de eficienţă în grupul întreprinderilor publice – până în anul 2030 toate cele circa 700 de entităţi în proprietatea publică urmează a fi privatizate, lichidate ori restructurate din punct de vedere industrial, tehnologic şi managerial;

2) creşterea stocului de capital productiv. Stocul de capital urmează să crească datorită unui aflux masiv de investiţii străine directe, internaţionalizării mult mai intense a ÎMM-urilor, creşterii accesului acestora la finanţare pe termen lung, creşterii portofoliului de proiecte de infrastructură finanţate din surse publice şi europene, dar şi creşterii eficienţei tehnice în implementarea acestor proiecte. În particular, se aşteaptă o creştere consistentă a ponderii investiţiilor străine în PIB, de la 34,1% în 2022 la 55% în 2030, reflectând un climat de afaceri îmbunătăţit şi un grad mai înalt de integrare economică globală. Totodată, diversificarea sectorului financiar, democratizarea pieţei titlurilor valorilor de stat şi ale celor private şi apariţia unor forme noi de finanţare investiţională vor permite creşterea calitativă a portofoliului de proiecte investiţionale, cu un accent mai puternic pe modernizarea tehnologică;

3) creşterea nivelului şi a duratei ocupării efective a populaţiei. Datorită reformelor ţintite în ceea ce priveşte calitatea şi relevanţa economică a educaţiei profesionale, gradul de ocupare a tinerilor va creşte substanţial, lucru evidenţiat şi de scăderea anticipată a ponderii grupului NEET de la 30% în 2022 la 22% în 2030. Totodată, investiţiile în servicii noi sau alternative de îngrijire a copiilor vor permite revenirea mai timpurie în activitatea economică a unui număr mare de femei nevoite în prezent să rămână acasă pentru a îngriji copiii mici. Prin intervenţii ţintite pentru asigurarea tratamentului nediscriminatoriu, decalajul salarial de gen va scădea de la 15% în prezent la 5% în 2030, ceea ce va fi un factor suplimentar care va încuraja ocuparea femeilor. Mai mult decât atât, SNDE 2030 în mod clar pune un accent major pe creşterea ocupării şi abilitării economice a femeilor, inclusiv prin intermediul programelor de sprijinire a ÎMM-urilor conduse de femei. Un impuls asupra ocupării va veni şi odată cu liberalizarea mai extinsă a procesului de angajare a străinilor, expaţilor, cu îmbunătăţirea cadrului legal pentru e-nomazi şi e-rezidenţi, precum şi cu revenirea mai activă a membrilor diasporei moldoveneşti. În plus, raţionalizarea proceselor de business în sectorul public va conduce la creşterea productivităţii muncii, iar odată cu aceasta, şi a salariilor în sector. Aceasta va genera impulsuri de creştere a salariilor şi în sfera privată, iar ca rezultat, va conduce la creşterea atât a ratei ocupării (de la 40% în prezent la 55% în 2030), cât şi a duratei săptămânii de lucru (de la 34 ore/săptămânal în 2022 la 38 ore în 2030). O creştere suplimentară a productivităţii muncii se va realiza prin transformarea locurilor de muncă informale în formale, ponderea primelor urmând să scadă de la 22% în prezent la circa 18% în 2030.

161. Pe lângă accelerare, fenomenul creşterii economice pe perioada de implementare a SNDE 2030 urmează să câştige şi în calitate. Câştigurile calitative se vor manifesta, în primul rând, prin extinderea rolului serviciilor şi industriei – două sectoare-cheie, sub aspectul creării noilor locuri de muncă şi al orientării la export. În particular, ponderea industriei în VAB urmează să crească de la 9% în 2022 la 13% în 2030, mizând pe inovaţiile tehnologice şi pe extinderea geografică spre mediul rural şi regiunile periferice. Cumulativ, exporturile realizate de cele două mari sectoare vor conduce la ameliorarea deficitului de cont curent, de la -17% din PIB în 2022 la circa -4% până în anul 2030.

162. Datorită schimbărilor calitative în modelul de creştere economică – în primul rând, datorită unei creşteri mai intense în muncă şi mai extinse sectorial şi geografic – incidenţa sărăciei urmează să se reducă semnificativ, de la 30% în 2022 la 15% până în anul 2030. Deşi reformele de incluziune economică şi creşterea preciziei mecanismelor de redistribuire a veniturilor vor reduce inegalitatea veniturilor, accelerarea creşterii economice va produce efecte sistemice de reducere a sărăciei.

163. Indicatorii de monitorizare şi de evaluare sunt structuraţi pe mai multe categorii care reflectă diferite aspecte ale dezvoltării economice, inclusiv creşterea economică, investiţiile străine directe, ocuparea forţei de muncă, sustenabilitatea, inovaţia etc.

Tabelul 5

Indicatori de monitorizare şi de evaluare a implementării SNDE 2030

164. Indicatorii propuşi reflectă o abordare strategică şi măsurabilă în dezvoltarea economică, cu scopul clar de a transforma Republica Moldova într-o economie mai competitivă, incluzivă şi sustenabilă pe scena europeană şi globală până în anul 2030.

165. Identificarea şi evaluarea riscurilor asociate implementării SNDE 2030 implică o analiză atentă a mai mulţi factori, inclusiv lecţiile învăţate din documentele anterioare, evaluările ex post, rapoartele internaţionale şi conjunctura politică, socială, economică şi de mediu.

166. Escaladarea războiului din Ucraina şi a crizei refugiaţilor. Republica Moldova este una dintre ţările cele mai afectate de războiul din Ucraina, nu doar din cauza proximităţii geografice, ci şi din cauza vulnerabilităţilor sale inerente ca o economie mică, dependentă de importuri, cu un sistem de logistică ineficient şi costisitor şi, anterior războiului, cu legături comerciale strânse atât cu Ucraina, cât şi cu Rusia. Războiul impune consolidarea verigilor economice interne, creşterea rezilienţei întreprinderilor din Republica Moldova, formarea noilor lanţuri de furnizori şi accelerarea tranziţiei verzi şi digitale. Incertitudinile legate de evoluţiile războiului pot impune noi revizuiri ale hărţii logistice pentru activităţi de import şi export, precum şi pentru facilitarea tranzitului bunurilor din şi spre Ucraina. De asemenea, influxul de refugiaţi din Ucraina reprezintă o provocare legată de necesitatea măsurilor de integrare socială, asigurarea drepturilor la locuinţă, la servicii sociale, medicale şi educaţionale, precum şi asigurarea protecţiei împotriva abuzurilor, exploatării şi discriminării.

167. Accentuarea volatilităţii pieţelor globale de energie. Securitatea energetică rămâne o provocare majoră în contextul atacurilor Rusiei de distrugere a sistemului energetic ucrainean şi din cauza dependenţei de importurile de energie sau de livrările de pe teritoriul necontrolat de autorităţile constituţionale. Dependenţa semnificativă de contractele pe termen scurt, în special pentru furnizarea de energie electrică, adaugă o vulnerabilitate suplimentară. Consumul de gaze naturale pentru malul drept al Nistrului este în proporţie de 100% asigurat din surse diversificate, totuşi economia rămâne expusă la volatilitatea ridicată a preţurilor pe pieţele internaţionale. Cu toate că preţurile la energie au scăzut la nivel regional şi în ţară, acestea rămân peste nivelul de accesibilitate pentru consumatorii rezidenţiali şi nonrezidenţiali, ceea ce afectează competitivitatea firmelor şi veniturile gospodăriilor, în special ale celor mai vulnerabile.

168. Incertitudinile privind pandemia. Republica Moldova a fost grav afectată de pandemia de COVID-19, care a provocat pierderi semnificative de vieţi şi a pus o presiune enormă asupra sistemului de sănătate şi a celui de protecţie socială. Criza declanşată de pandemie a perturbat, de asemenea, activitatea economică, comerţul şi remitenţele. Procesul de vaccinare a fost lent şi inegal, afectat de oferta limitată, cererea scăzută şi dificultăţile logistice. Emergenţa noilor variante ale virusului şi incertitudinea privind evoluţia pandemiei constituie riscuri suplimentare pentru sănătatea şi redresarea economică a ţării.

169. Instabilitatea politică şi a agendei reformelor. Republica Moldova a trecut prin schimbări politice frecvente care au afectat continuitatea şi eficacitatea guvernării şi a procesului de reformă. Ţara s-a confruntat cu dificultăţi în ceea ce priveşte consolidarea statului de drept, combaterea corupţiei, consolidarea instituţiilor şi sporirea transparenţei şi responsabilităţii administraţiei publice. De asemenea, ţara a avut dificultăţi în implementarea reformelor structurale şi a acţiunilor politice necesare pentru avansarea agendei sale de integrare europeană şi pentru a beneficia de sprijinul şi finanţarea UE.

170. Resurse financiare insuficiente. Implementarea SNDE 2030 ar putea fi afectată de insuficienţa resurselor financiare sau de incapacitatea de a atrage investiţii suficiente. Pentru a evita acest risc, este importantă stabilirea ţintelor intermediare realiste şi în corelare cu resursele estimate, inclusiv cu cadrul de resurse bugetare sectoriale, explorarea opţiunilor de mobilizare a resurselor şi dezvoltarea de parteneriate cu instituţii financiare internaţionale şi/sau donatori externi.

171. Birocraţia excesivă şi corupţia. Birocraţia excesivă şi corupţia pot încetini implementarea SNDE 2030 şi eroda resursele destinate proiectelor de dezvoltare. Măsurile de diminuare vor include reforme administrative pentru simplificarea procedurilor şi pentru promovarea transparenţei şi a responsabilităţii publice prin digitizarea proceselor şi a serviciilor.

172. Rezistenţa la reforme. Anumite sectoare sau grupuri de interese pot opune rezistenţă reformelor aferente implementării SNDE 2030. Măsurile de diminuare vor implica consultarea şi implicarea părţilor interesate în procesul de luare a deciziilor, precum şi comunicarea eficientă a beneficiilor reformelor.

173. Volatilitatea economică globală şi regională. Evenimente neprevăzute la nivelul economiei globale sau regionale, cum ar fi crize economice sau conflicte, pot afecta implementarea SNDE 2030. Strategia de gestionare a acestui risc presupune diversificarea continuă a economiei şi a partenerilor comerciali pentru a reduce dependenţa de un singur factor sau sursă de instabilitate.

174. Lipsa capacităţii instituţionale. Insuficienţa capacităţii guvernamentale, inclusiv insuficienţa de resurse umane, pentru implementarea SNDE 2030 comportă riscuri majore. Măsurile de diminuare ale acestui risc includ dezvoltarea şi consolidarea capacităţii instituţionale prin formarea, digitalizarea şi automatizarea proceselor, precum şi utilizarea mai eficientă a asistentei tehnice oferite de partenerii de dezvoltare. Măsurile de atenuare includ şi îmbunătăţirea imaginii sectorului public în calitate de angajator, pentru atragerea resurselor umane calificate.

175. Probabilitatea materializării riscurilor poate varia în funcţie de contextul specific, dar abordarea preventivă şi măsurile adecvate de gestionare pot contribui la minimizarea acestora.

Tabelul 6

Măsuri de gestionare a riscurilor

Capitolul VII

176. Implementarea SNDE 2030 se bazează pe principiile fundamentale ale dezvoltării durabile, ale participării şi incluziunii, ale transparenţei şi responsabilităţii şi ale coerenţei politicilor. Aceste principii vor ghida eforturile întregului sistem de autorităţi şi instituţii publice, ale mediului academic, ale asociaţiilor de profil şi ale partenerilor de dezvoltare în atingerea obiectivelor stabilite.

177. Organizarea procesului de implementare a SNDE 2030 îi revine Ministerului Dezvoltării Economice şi Digitalizării, în calitate de autoritate responsabilă de elaborarea politicilor în domeniul economic, iar celorlalte autorităţi publice, precum Cancelaria de Stat, Ministerul Finanţelor, Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Energiei, Ministerul Mediului, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale etc., le revine funcţia de asigurare a implementării direcţiilor prioritare de intervenţii de care sunt responsabile în conformitate cu obiectivele stabilite.

178. SNDE 2030 va fi implementată prin intermediul programelor sectoriale pe termen mediu, corelate cu obiectivele acesteia. Programele vor detalia şi vor concretiza acţiunile, sursele de finanţare şi indicatorii de performanţă, urmând a fi documente de referinţă în elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu şi în definirea cadrului de finanţare cu partenerii externi, inclusiv UE.

179. Un mecanism integrat de monitorizare şi evaluare, coordonat de Cancelaria de Stat, va asigura urmărirea implementării SNDE 2030 şi evaluarea impactului intervenţiilor, prin colectarea sistematică de date şi raportare periodică. Progresul realizat va fi estimat în raport cu indicatorii de monitorizare şi evaluare stabiliţi în capitolul V şi indicatorii specifici conform direcţiilor prioritare de intervenţie.

180. Toate autorităţile responsabile vor colabora strâns cu instituţiile subordonate lor, cu asociaţiile de profil, cu organizaţiile neguvernamentale şi cu partenerii de dezvoltare, pentru a asigura o abordare colectivă şi integrată în susţinerea direcţiilor prioritare de intervenţie. Implementarea SNDE 2030 va fi sincronizată cu procesul de elaborare a cadrului bugetar pe termen mediu, asigurând că alocările bugetare reflectă priorităţile strategice şi sunt ajustate în funcţie de performanţa şi nevoile emergente.

181. Prin integrarea principiilor şi sistemului de implementare în structura autorităţilor responsabile de implementarea SNDE 2030, Republica Moldova se angajează să transforme viziunea strategică a SNDE 2030 în rezultate concrete, aducând îmbunătăţiri semnificative în calitatea vieţii cetăţenilor şi promovând o creştere economică durabilă şi incluzivă.

Capitolul VIII

182. Perioada de implementare a SNDE 2030 este prevăzută pentru anii 2024-2030 şi va fi organizată în 2 etape distincte:

183. Sistemul de monitorizare şi evaluare va fi dezvoltat într-un mod consecvent, aliniat procesului de raportare privind realizarea SND 2030.

184. Activitatea de monitorizare va include:

185. Monitorizarea anuală va fi realizată de Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării, care va elabora un raport de progres privind implementarea SNDE 2030 în baza documentelor de politici publice subsecvente (programele pe termen mediu) şi a documentelor de planificare ale autorităţilor publice responsabile de implementarea SNDE 2030. Rapoartele anuale vor include: estimarea gradului de realizare a acţiunilor pe programe ce derivă din SNDE 2030; gradul de conformitate a acţiunilor întreprinse cu cele planificate;
identificarea cauzelor întârzierilor; propuneri de modificări pentru îmbunătăţirea procesului de implementare a programelor; analiza dinamicii indicatorilor de evaluare incluşi în SNDE 2030, inclusiv a celor ce ţin de gestiunea riscurilor. Vor fi formulate recomandări privind îmbunătăţirea procesului de implementare a programelor ce derivă din SNDE 2030 şi, la necesitate, privind corectarea ţintelor stabilite pentru indicatorii de evaluare.

186. Evaluarea intermediară va fi realizată la expirarea etapei intermediare de implementare a SNDE 2030 (sfârşitul anului 2026 – începutul anului 2027). Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării va elabora rapoarte intermediare de evaluare, ce vor ţine cont de criterii cum ar fi relevanţa, eficacitatea, eficienţa, sustenabilitatea şi impactul implementării SNDE 2030. Evaluarea implementării SNDE 2030 va ţine cont de ţintele intermediare stabilite şi va propune o ajustare a obiectivelor finale în funcţie de progresul realizat şi de tendinţele social-economice la nivel naţional şi internaţional.

187. Raportul final de implementare se va realiza la finalizarea implementării SNDE 2030. Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării va elabora un raport final privind rezultatele şi impactul implementării acesteia.

188. Rapoartele de monitorizare şi evaluare vor avea un caracter transparent şi vor fi publicate pe site-urile web ale organelor abilitate cu dreptul de monitorizare/evaluare. Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării, prin intermediul contactelor directe, prin mass-media şi prin intermediul site-ului său web oficial, va informa mediul de afaceri, agenţiile donatoare, asociaţiile de business despre progresul realizat la implementarea SNDE 2030, asigurând desfăşurarea unui proces transparent şi participativ de interacţiune a tuturor părţilor implicate în monitorizarea şi evaluarea SNDE 2030.