Hotărâre nr. 476 din 26.08.2026
pentru aprobarea Normei privind efectuarea controalelor oficiale în domeniul producţiei de carne
GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA
H O T Ă R Â R E
pentru aprobarea Normei privind efectuarea controalelor
oficiale în domeniul producţiei de carne
nr. 476 din 26.08.2026
(în vigoare 08.05.2028)
(se abrogă la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 435-438 art. 500 din 09.09.2026
* * *
UE
În temeiul art.17 alin.(8) lit.d) din Legea nr.82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2024, nr.199-201, art.265), cu modificările ulterioare, Guvernul
HOTĂRĂŞTE:
Prezenta hotărâre transpune parţial Regulamentul delegat (UE) 2019/624 al Comisiei din 8 februarie 2019 privind normele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale vizând producţia de carne şi zonele de producţie şi de relocare a moluştelor bivalve vii în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European şi al Consiliului, aşa cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul delegat (UE) 2025/687 al Comisiei din 30 ianuarie 2025, CELEX: 32019R0624, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 131 din 17 mai 2019.
1. Se aprobă Norma privind efectuarea controalelor oficiale în domeniul producţiei de carne (se anexează).
2. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.
3. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data intrării în vigoare a Legii nr.82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar şi se abrogă la data intrării în vigoare a Tratatului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană.
| PRIM-MINISTRU | Vasile TOFAN |
| Nr.476. Chişinău, 26 august 2026. | |
Aprobată
prin Hotărârea Guvernului nr.476/2026
NORMĂ
privind efectuarea controalelor oficiale în domeniul producţiei de carne
Secţiunea 1
Domeniu de aplicare
1. Norma privind efectuarea controalelor oficiale în domeniul producţiei de carne (denumită în continuare Normă) stabileşte procedura de efectuare a controalelor oficiale menţionate la art.17 alin.(2) din Legea nr.82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar (denumită în continuare Legea nr.82/2024).
2. Prezenta Normă vizează:
2.1. criterii şi condiţii pentru stabilirea:
2.1.1. cazurilor în care, în anumite abatoare, inspecţia ante mortem poate fi efectuată sub supravegherea sau sub responsabilitatea unui medic veterinar oficial;
2.1.2. cazurilor în care inspecţia ante mortem poate fi efectuată în afara abatorului, în cazul sacrificării de urgenţă;
2.1.3. cazurilor în care inspecţia ante mortem poate fi efectuată în exploataţia de provenienţă;
2.1.4. garanţiilor care trebuie instituite pentru efectuarea inspecţiilor post mortem şi a activităţilor de audit sub responsabilitatea medicului veterinar oficial, astfel cum se prevede la art.17 alin.(2) pct.3 şi 4 din Legea nr.82/2024;
2.1.5. cazurile în care controalele oficiale în unităţile de tranşare pot fi efectuate de personalul desemnat şi instruit în acest scop de către autoritatea competentă;
2.2. stabilirea unor cerinţe minime specifice, inclusiv a cerinţelor privind formarea medicilor veterinari oficiali, a personalului auxiliar oficial şi a personalului desemnat de autoritatea competentă, în vederea asigurării îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor prevăzute la art.17 din Legea nr.82/2024;
2.3. stabilirea unor cerinţe minime privind formarea personalului din abatoare care contribuie la îndeplinirea sarcinilor prevăzute la art.17 alin.(3) din Legea nr.82/2024.
Secţiunea a 2-a
Definiţii
3. În sensul prezentei Norme:
3.1. noţiunea de "felcer veterinar" are înţelesul prevăzut în Legea nr.221/2007 privind activitatea sanitară veterinară;
3.2. noţiunea "comerţ cu amănuntul" are înţelesul prevăzut în Legea nr.231/2010 cu privire la comerţul interior;
3.3. noţiunea "prelucrare" are înţelesul prevăzut în Legea nr.296/2017 privind cerinţele generale de igienă a produselor alimentare;
3.4. noţiunile "analiza riscului", "operator în domeniul alimentar", "producţie primară" au înţelesul prevăzut în Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor;
3.5. noţiunile "personal auxiliar oficial" şi "autoritate competentă" au înţelesul prevăzut în Legea nr.82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar;
3.6. noţiunile "abator", "unitate de tranşare", "lagomorfe", "ungulante domestice", "carne", "vânat de crescătorie", "vânat sălbatic mic", "viscere" şi "exploataţie de producţie lapte" au înţelesul prevăzut în Cerinţele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.692/2025;
3.7. noţiunea "unitate animal viu" are înţelesul prevăzut în Norma sanitar- veterinară privind protecţia animalelor în momentul uciderii, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.369/2015.
4. Adiţional, se definesc următoarele noţiuni:
4.1. exploataţie de provenienţă - exploataţia în care animalele au fost crescute cel mai recent. În cazul cervidelor semidomesticite (cervide deţinute de oameni, fără a fi deţinute într-un teritoriu închis), aceasta include şi locurile de adunare destinate selectării animalelor în vederea sacrificării;
4.2. personal desemnat de autoritatea competentă - persoană, alta decât personalul auxiliar şi medicul veterinar oficial, calificată, în conformitate cu prezenta Normă, să acţioneze în această calitate în unităţile de tranşare şi căreia autoritatea competentă îi încredinţează îndeplinirea unor sarcini specifice;
4.3. unitate - orice unitate a unei întreprinderi din domeniul alimentar;
4.4. abator cu capacitate mică - abator desemnat de către autoritatea competentă pe baza unei analize a riscurilor, în care sacrificarea se efectuează numai pe parcursul unei părţi a zilei lucrătoare sau pe parcursul întregii zile lucrătoare, dar nu în fiecare zi lucrătoare a săptămânii;
4.5. unitate de prelucrare a vânatului cu capacitate mică - unitate de manipulare a vânatului desemnată de către autoritatea competentă pe baza unei analize a riscurilor, în care manipularea vânatului se efectuează numai pe parcursul unei părţi a zilei lucrătoare sau pe parcursul întregii zile lucrătoare, dar nu în fiecare zi lucrătoare a săptămânii.
Secţiunea a 3-a
Criterii şi condiţii pentru stabilirea cazurilor în care, în anumite abatoare,
inspecţiile ante mortem pot fi efectuate de personal auxiliar oficial
5. Prin derogare de la art.17 alin.(2) lit.a) din Legea nr.82/2024, inspecţiile ante mortem pot fi efectuate în abator de către un medic veterinar oficial, care poate să fie asistat, în ceea ce priveşte preselecţia animalelor, de personal auxiliar oficial instruit în acest scop, cu respectarea următoarele criterii şi condiţii:
5.1. sarcinile îndeplinite în cadrul inspecţiilor ante mortem sunt de natură pur practică şi vizează numai unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:
5.1.1. verificarea respectării de către operatorul din domeniul alimentar a cerinţelor referitoare la informaţiile privind lanţul alimentar şi la verificarea identităţii animalului;
5.1.2. preselecţia animalelor care prezintă posibile anomalii în ceea ce priveşte cerinţele de sănătate umană, de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor;
5.2. în cazul în care sunt observate sau suspectate posibile anomalii, personalul auxiliar oficial instruit în acest scop informează imediat medicul veterinar oficial, iar acesta efectuează personal inspecţia ante mortem; şi
5.3. medicul veterinar oficial verifică regulat modul în care personalul auxiliar oficial îşi îndeplineşte sarcinile.
6. Inspecţiile ante mortem pot fi efectuate în cazul tuturor speciilor, de un medic veterinar oficial, care poate fi asistat, în ceea ce priveşte preselecţia animalelor, de personal auxiliar oficial, cu respectarea următoarelor criterii şi condiţii:
6.1. o inspecţie ante mortem a fost deja efectuată de către medicul veterinar oficial în exploataţia de provenienţă, în conformitate cu secţiunea a 5-a;
6.2. în cazul în care sunt observate sau suspectate posibile anomalii, personalul auxiliar oficial informează imediat medicul veterinar oficial, iar acesta efectuează personal inspecţia ante mortem;
6.3. medicul veterinar oficial verifică regulat modul în care personalul auxiliar oficial îşi îndeplineşte sarcinile.
7. Prevederile de la pct.5 şi 6 nu se aplică:
7.1. animalelor supuse sacrificării de urgenţă prevăzute în secţiunea a 6-a din anexa nr.2 la Cerinţele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.692/2025;
7.2. animalelor suspecte de a fi afectate de o boală sau de o afecţiune care poate avea efecte adverse asupra sănătăţii umane;
7.3. bovinelor din unităţile definite la art.4 din Legea nr.196/2024 privind sănătatea animală (denumită în continuare Legea nr.196/2024), cărora nu li s-a acordat statutul de "indemne de infecţia cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae şi M.tuberculosis)" sau cărora acest statut le-a fost suspendat, astfel cum se prevede în capitolul II, secţiunea 1, subsecţiunile 1 şi 2 din anexa nr.4 la Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea, programele de eradicare şi statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate şi emergente, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.229/2025;
7.4. bovinelor, ovinelor sau caprinelor din unităţile definite la art.4 din Legea nr.196/2024 cărora nu li s-a acordat sau statutul de "indemne de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis fără vaccinare" sau cărora acest statut le-a fost suspendat, astfel cum se prevede în capitolul I, secţiunea 1, subsecţiunile 1 şi 2 din anexa nr.4 la Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea, programele de eradicare şi statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate şi emergente, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.229/2025;
7.5. animalelor care provin dintr-o zonă de restricţii menţionată la art.126 alin.(1) lit.b) pct.(iii) din Legea nr.196/2024 şi care fac obiectul unor restricţii în zona respectivă;
7.6. animalelor supuse unor controale mai stricte din cauza răspândirii bolilor emergente sau a anumitor boli listate de Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animalelor.
Secţiunea a 4-a
Criterii şi condiţii pentru stabilirea cazurilor în care inspecţiile ante mortem
pot fi efectuate în afara abatorului în cazul sacrificării de urgenţă
8. În conformitate cu art.17 alin.(2) pct.1) din Legea nr.82/2024, medicul veterinar oficial poate efectua inspecţii ante mortem în afara abatorului, în cazul unei sacrificări de urgenţă, numai în ceea ce priveşte ungulatele domestice şi cu respectarea cerinţelor privind sacrificarea de urgenţă prevăzute la subpct. 14.1, 14.2 şi 14.6 din anexa nr.3 la Cerinţele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.692/2025.
9. Pentru animalele care urmează a fi sacrificate se eliberează un certificat de sănătate, completat în conformitate cu modelul certificatului de sănătate pentru sacrificarea de urgenţă în afara abatorului, aprobat de către autoritatea competentă. Certificatul de sănătate însoţeşte animalele la abator sau se trimite în prealabil, în orice format. Orice observaţii relevante pentru inspecţia ulterioară a cărnii se consemnează în certificatul de sănătate.
Secţiunea a 5-a
Criterii şi condiţii generale pentru stabilirea cazurilor în care inspecţiile
ante mortem pot fi efectuate în exploataţia de provenienţă
10. În conformitate cu art.17 alin.(2) pct.1) şi 2) din Legea nr.82/2024, autoritatea competentă poate permite efectuarea inspecţiilor ante mortem în exploataţia de provenienţă asupra animalelor destinate sacrificării, cu respectarea criteriilor şi condiţiile prevăzute la pct.15 şi la secţiunea a 6-a.
11. În cazul tuturor speciilor se aplică următoarele criterii şi condiţii:
11.1. se efectuează verificări ale evidenţelor sau ale documentaţiei la exploataţia de provenienţă, inclusiv verificarea informaţiilor privind lanţul alimentar;
11.2. dacă este necesar, operatorul din domeniul alimentar facilitează examinarea individuală a animalelor;
11.3. inspecţiile ante mortem efectuate în exploataţia de provenienţă includ examinarea fizică a animalelor pentru a determina dacă acestea:
11.3.1. suferă de o boală sau de o afecţiune care poate fi transmisă animalelor sau oamenilor prin manipularea ori consumul cărnii provenite de la acestea sau dacă, individual sau colectiv, manifestă un comportament care indică prezenţa unei astfel de boli;
11.3.2. prezintă tulburări generale de comportament, semne de boală sau anomalii care pot face carnea provenită de la acestea necorespunzătoare pentru consumul uman;
11.3.3. prezintă indicii sau există motive pentru a suspecta prezenţa unor reziduuri chimice la niveluri care depăşesc limitele stabilite ori a unor reziduuri de substanţe interzise în conformitate cu Norma sanitar-veterinară privind măsurile de supraveghere şi controlul unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor, precum şi al reziduurilor de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.298/2011;
11.3.4. prezintă semne care indică existenţa unor probleme legate de bunăstarea animalelor, inclusiv murdărirea excesivă;
11.3.5. sunt apte pentru transport;
11.4. verificările şi inspecţiile ante mortem efectuate în exploataţia de provenienţă, prevăzute la subpct. 11.1-11.3 se efectuează de către un medic veterinar oficial;
11.5. animalele destinate sacrificării se identifică, se separă de celelalte animale şi se trimit la abator direct de la exploataţia de provenienţă;
11.6. pentru animalele considerate apte pentru sacrificare se eliberează un certificat de sănătate, în conformitate cu modelul certificatului de sănătate animală pentru animalele vii transportate la abator în cazul inspecţiei ante mortem în exploataţia de provenienţă, aprobat de către autoritatea competentă în conformitate cu art.74 din Legea nr.82/2024. Certificatul de sănătate însoţeşte animalele la abator sau se trimite în prealabil, în orice format. Orice observaţii relevante pentru inspecţia ulterioară a cărnii se consemnează în certificatul de sănătate.
12. La abator, în conformitate cu art.17 alin.(2) pct.1) şi 2) din Legea nr.82/2024 şi cu secţiunea a 3-a, se efectuează următoarele verificări suplimentare:
12.1. verificarea periodică a respectării de către operatorii din domeniul alimentar a obligaţiei de a se asigura că animalele sunt identificate;
12.2. verificarea periodică a respectării normelor privind bunăstarea animalelor în timpul transportului şi la sosirea la abator, precum şi a existenţei unor semne care indică prezenţa unei afecţiuni care ar putea avea efecte negative asupra sănătăţii umane sau animale.
13. În cazul în care animalele nu sunt sacrificate în termen de 3 zile de la data eliberării certificatului de sănătate menţionat la subpct. 11.6 sau, în cazurile menţionate la pct.18), în termen de 28 de zile:
13.1. dacă animalele nu au fost expediate de la exploataţia de provenienţă către abator, se efectuează o inspecţie ante mortem suplimentară şi se eliberează un nou certificat de sănătate;
13.2. dacă animalele se află deja în curs de transport către abator sau au ajuns la abator, sacrificarea poate fi autorizată de îndată ce motivul întârzierii a fost evaluat, cu condiţia ca animalele să fie supuse unei inspecţii ante mortem suplimentare în conformitate cu capitolul III, secţiunea a 4-a, subsecţiunea 1 din Regulamentul de stabilire a unor modalităţi practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra produselor de origine animală destinate consumului uman, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.477/2026.
Secţiunea a 6-a
Criterii şi condiţii specifice fiecărei specii pentru stabilirea cazurilor în care
inspecţiile ante mortem pot fi efectuate în exploataţia de provenienţă
14. Autoritatea competentă aplică, după caz, criteriile şi condiţiile specifice prevăzute în prezenta secţiune în ceea ce priveşte păsările de curte, vânatul de crescătorie, bovinele, ovinele, caprinele şi porcinele domestice, precum şi solipedele domestice.
15. În cazul păsărilor de curte crescute pentru producţia de "foie gras" şi al păsărilor de curte cu eviscerare amânată sacrificate în exploataţia de provenienţă, certificatul de sănătate, completat în conformitate cu modelul certificatului de sănătate animală pentru păsările de curte destinate producţiei de "foie gras" şi păsările de curte cu eviscerare amânată sacrificate în exploataţia de provenienţă, aprobat de către autoritatea competentă în conformitate cu art.74 din Legea nr.82/2024, însoţeşte carcasele neeviscerate la abator sau la unitatea de tranşare ori este transmis în prealabil, în orice format, în locul certificatului de sănătate completat în conformitate cu modelul certificatului de sănătate animală pentru animalele vii transportate la abator în cazul inspecţiei ante mortem în exploataţia de provenienţă, menţionat la subpct. 11.6.
16. În cazul bovinelor, ovinelor, caprinelor şi porcinelor domestice, al solipedelor domestice şi al vânatului de crescătorie sacrificate în exploataţia de provenienţă, în conformitate cu cerinţele prevăzute la pct.15 şi 32 din anexa nr.2 la Cerinţele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.692/2025, certificatul de sănătate, completat în conformitate cu Modelul certificatului de sănătate animală pentru vânatul de crescătorie, bovinele, porcinele şi ecvideele domestice sacrificate în exploataţia de provenienţă, aprobat de autoritatea competentă, însoţeşte animalele la abator, iar în cazul vânatului de crescătorie - la abator sau la unitatea de prelucrare a vânatului, ori este trimis în prealabil, în orice format, în locul certificatului de sănătate menţionat la subpct. 11.6.
17. În cazul vânatului de crescătorie sacrificat în exploataţia de provenienţă, în conformitate cu subpct. 32.1 din anexa nr.2 la Cerinţele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.692/2025:
17.1. certificatul de sănătate completat în conformitate cu modelul certificatului de sănătate animală pentru vânatul de crescătorie sacrificat în exploataţia de provenienţă, aprobat de către autoritatea competentă, însoţeşte animalele la abator sau la unitatea de prelucrare a vânatului ori se trimite în prealabil, în orice format, în locul certificatului de sănătate menţionat la subpct. 11.6;
17.2. medicul veterinar oficial verifică periodic dacă persoanele care efectuează sacrificarea şi exsanguinarea îşi îndeplinesc sarcinile.
18. Prin derogare de la pct.13, medicul veterinar oficial poate permite sacrificarea vânatului de crescătorie în termen de 28 de zile de la data eliberării certificatului de sănătate menţionat la subpct. 11.6, dacă:
18.1. numai cantităţi mici de carne de vânat de crescătorie sunt furnizate direct de către producător consumatorului sau unităţilor locale de comerţ cu amănuntul care furnizează carnea direct consumatorului;
18.2. cel mult 50 de animale sunt sacrificate pe an şi pe exploataţie de provenienţă.
Secţiunea a 7-a
Criterii şi condiţii aplicabile în cazul efectuării inspecţiilor
post mortem sub responsabilitatea medicului veterinar oficial
19. Inspecţiile post mortem menţionate la art.17 alin.(2) pct.3) din Legea nr.82/2024 pot fi efectuate de personalul auxiliar oficial, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial, cu respectarea prevederilor anexei nr.2 şi a următoarelor criterii şi condiţii:
19.1. activităţile de sacrificare sau de prelucrare a vânatului sunt efectuate în abatoare sau în unităţi de prelucrare a vânatului care sacrifică sau prelucrează:
19.1.1. mai puţin de 1 000 de unităţi animal viu pe an; sau
19.1.2. mai puţin de 150 000 de păsări de curte, lagomorfe şi vânat sălbatic mic pe an;
19.2. activităţile de sacrificare sau de prelucrare a vânatului se desfăşoară în abatoare de capacitate mică, astfel cum sunt menţionate în Cerinţele simplificate pentru activitatea micilor producători din domeniul alimentar, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.6/2025;
19.3. autoritatea competentă poate majora pragurile prevăzute la subpct. 19.1 şi 19.2, cu condiţia ca derogarea să se aplice celor mai mici abatoare şi unităţi de prelucrare a vânatului care corespund definiţiei abatorului de capacitate mică sau a unităţii de prelucrare a vânatului cu capacitate mică şi ca producţia anuală combinată a acestor unităţi să nu depăşească 5 % din cantitatea totală de carne proaspătă:
19.3.1. pentru speciile vizate;
19.3.2. pentru toate ungulatele considerate împreună;
19.3.3. pentru toate păsările de curte considerate împreună; sau
19.3.4. pentru toate păsările şi lagomorfele considerate împreună.
În acest caz, autoritatea competentă notifică derogarea şi dovezile justificative în conformitate cu Regulamentul privind procedura de furnizare a informaţiilor Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene în domeniul reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.376/2025;
19.4. unitatea în cauză dispune de facilităţi suficiente pentru depozitarea separată de celelalte tipuri de carne a cărnii care prezintă anomalii, până când aceasta poate fi inspectată personal de către medicul veterinar oficial;
19.5. medicul veterinar oficial este prezent în unitate cel puţin o dată pe zi, inclusiv, în mod regulat, în timpul activităţilor de sacrificare;
19.6. autoritatea competentă a instituit o procedură de evaluare periodică a performanţei personalului auxiliar oficial din unităţile respective, care include:
19.6.1. monitorizarea performanţei individuale;
19.6.2. verificarea documentaţiei privind constatările inspecţiei şi compararea acesteia cu carcasele corespunzătoare;
19.6.3. verificări ale carcaselor în spaţiul de depozitare;
19.7. autoritatea competentă a efectuat o analiză a riscurilor, luând în considerare cel puţin următoarele elemente:
19.7.1. numărul de animale sacrificate sau prelucrate pe oră sau pe zi;
19.7.2. speciile şi clasele de animale sacrificate sau prelucrate;
19.7.3. volumul producţiei unităţii;
19.7.4. istoricul activităţilor de sacrificare sau de prelucrare;
19.7.5. eficacitatea oricăror măsuri suplimentare luate în cadrul lanţului alimentar pentru a garanta siguranţa alimentară a animalelor destinate sacrificării;
19.7.6. eficacitatea procedurilor bazate pe principiile analizei riscurilor şi a punctelor critice de control (HACCP);
19.7.7. evidenţele auditurilor;
19.7.8. istoricul evidenţelor autorităţii competente privind inspecţiile ante mortem şi post mortem.
20. În sensul subpct. 19.1.1, se utilizează coeficientul de conversie prevăzut la pct.66 din Norma sanitar-veterinară privind protecţia animalelor în momentul uciderii, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.369/2015. Cu toate acestea, pentru ovine şi caprine, precum şi pentru animalele de talie mică din familia Cervidae cu o greutate în viu mai mică de 100 kg, se utilizează un coeficient de conversie de 0,05 unităţi animal viu, iar pentru celelalte animale de talie mare din categoria vânatului - un coeficient de conversie de 0,2 unităţi animal viu.
21. Inspecţia post mortem se efectuează de către medicul veterinar oficial în următoarele cazuri:
21.1. în cazul animalelor sacrificate de urgenţă în conformitate cu secţiunea a 6-a din anexa nr.2 la Cerinţele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.692/2025;
21.2. în cazul animalelor suspecte de a fi afectate de o boală sau de o afecţiune care poate avea efecte adverse asupra sănătăţii umane;
21.3. în cazul bovinelor din unităţile definite la art.4 din Legea nr.196/2024 cărora nu li s-a acordat statutul de "indemn de infecţia cu complexul Mycobacterium tuberculosis" (M. bovis, M. caprae şi M. tuberculosis), astfel cum se prevede în capitolul II, secţiunea 1 subsecţiunile 1 şi 2 din anexa nr.4 la Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea, programele de eradicare şi statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate şi emergente, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.229/2025;
21.4. în cazul bovinelor, ovinelor sau caprinelor din unităţi definite la art.4 din Legea nr.196/2024 cărora nu li s-a acordat statutul de "indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis fără vaccinare", astfel cum se prevede în capitolul I, secţiunea 1 subsecţiunile 1 şi 2 din anexa nr.4 la Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea, programele de eradicare şi statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate şi emergente, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.229/2025;
21.5. în cazul animalelor care provin dintr-o zonă de restricţii menţionată la art.126 alin.(1) lit.(b) pct.(iii) din Legea nr.196/2024 şi care fac obiectul unor restricţii în zona respectivă;
21.6. în cazul în care sunt necesare controale mai stricte din cauza unor boli emergente sau a anumitor boli listate de Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animalelor;
21.7. în cazul aplicării unei derogări privind momentul inspecţiei post mortem, în conformitate cu capitolul III, secţiunea a 5-a subsecţiunea a 2-a din Regulamentul de stabilire a unor modalităţi practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra produselor de origine animală destinate consumului uman, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.477/2026.
Secţiunea a 8-a
Criterii şi condiţii privind efectuarea controalelor oficiale, inclusiv a activităţilor de audit,
în abatoare, în unităţile de prelucrare a vânatului şi în unităţile de tranşare
22. Activităţile de audit menţionate la art.17 alin.(2) pct.4) lit.c) din Legea nr.82/2024 pot fi efectuate în abatoare şi în unităţi de prelucrare a vânatului de către personalul auxiliar oficial, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial, numai în ceea ce priveşte colectarea informaţiilor referitoare la bunele practici de igienă şi la procedurile bazate pe HACCP, cu respectarea prevederilor anexei nr.2.
23. Controalele oficiale menţionate la art.17 alin.(2) pct.4) din Legea nr.82/2024, inclusiv activităţile de audit, desfăşurate în unităţile de tranşare, pot fi efectuate şi de către alte categorii de personal desemnate de autoritatea competentă, în conformitate cu cerinţele prevăzute la art.17 alin.(2) pct.4 din Legea nr.82/2024, cu condiţia ca autoritatea competentă să verifice periodic activitatea personalului respectiv. Aceste activităţi se efectuează cu respectarea prevederilor anexei nr.3.
Secţiunea a 9-a
Cerinţe minime specifice privind medicii veterinari oficiali, personalul auxiliar
oficial şi personalul desemnat de către autoritatea competentă
24. Medicii veterinari oficiali care îndeplinesc sarcinile prevăzute la art.17 din Legea nr.82/2024 trebuie să îndeplinească cerinţele minime specifice stabilite în anexa nr.1.
25. Prin derogare de la pct.1-6 din anexa nr.1, autoritatea competentă poate stabili norme specifice pentru:
25.1. medicii veterinari oficiali care îşi desfăşoară activitatea cu fracţiune de normă şi care sunt responsabili de inspectarea întreprinderilor mici sau care efectuează numai controale oficiale la nivelul producţiei primare, în special controale în exploataţiile de producţie a laptelui şi inspecţii ante mortem în afara abatoarelor; şi
25.2. studenţii la medicină veterinară care au promovat un examen privind subiectele prevăzute la pct.3 din anexa nr.1 şi care îşi desfăşoară temporar activitatea într-un abator, în prezenţa unui medic veterinar oficial.
26. Medicii veterinari desemnaţi ca medici veterinari oficiali înainte de data punerii în aplicare a prezentei hotărâri trebuie să deţină cunoştinţe privind subiectele prevăzute la pct.3 din anexa nr.1. Dacă este necesar, autoritatea competentă asigură dobândirea acestor cunoştinţe prin activităţi de formare continuă.
27. Personalul auxiliar oficial care îndeplineşte sarcinile prevăzute la art.17 din Legea nr.82/2024 trebuie să îndeplinească cerinţele minime specifice stabilite în anexa nr.2.
28. Personalul desemnat de către autoritatea competentă care îndeplineşte sarcinile prevăzute la art.17 din Legea nr.82/2024 trebuie să îndeplinească cerinţele specifice minime stabilite în anexa nr.3.
29. Personalul din abator care acordă asistenţă la îndeplinirea sarcinilor legate de controalele oficiale şi de alte activităţi de control în conformitate cu art.17 alin.(3) din Legea nr.82/2024 trebuie să respecte şi cerinţele minime de formare prevăzute în anexa nr.2, în măsura în care acestea sunt relevante pentru sarcinile de asistenţă pe care le îndeplineşte.
Anexa nr.1
la Norma privind efectuarea controalelor
oficiale în domeniul producţiei de carne
CERINŢE
minime specifice pentru medicul veterinar oficial
desemnat de către autoritatea competentă
1. Autoritatea competentă poate desemna ca medic veterinar oficial numai medicii veterinari care au promovat un test care îndeplineşte cerinţele prevăzute la pct.3.
2. Autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru testarea candidaţilor care solicită să fie desemnaţi ca medic veterinar oficial.
3. Testul trebuie să demonstreze cunoaşterea următoarelor subiecte, în măsura în care acestea sunt relevante pentru sarcinile medicului veterinar oficial şi necesare în funcţie de pregătirea de fond şi de calificările medicului veterinar, evitându-se, în acelaşi timp, orice duplicare a testării cunoştinţele şi competenţelor necesare medicilor veterinari:
3.1. legislaţia naţională privind sănătatea umană, siguranţa alimentară, sănătatea animală, bunăstarea animalelor şi substanţele farmaceutice;
3.2. principiile politicii agricole comune, măsurile de piaţă, restituirile la export şi detectarea fraudelor, inclusiv contextul global (Acordul sanitar şi fitosanitar al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, Codex Alimentarius, Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animalelor);
3.3. cunoştinţele esenţiale privind prelucrarea produselor alimentare şi tehnologia alimentară;
3.4. principiile, conceptele şi metodele privind bunele practici de fabricaţie şi managementul calităţii;
3.5. managementul calităţii înainte de recoltare (bunele practici agricole);
3.6. promovarea şi aplicarea igienei alimentare şi a siguranţei alimentare (bunele practici de igienă);
3.7. principiile, conceptele şi metodele de analiză a riscurilor;
3.8. principiile, conceptele şi metodele HACCP, precum şi aplicarea HACCP pe întregul lanţ alimentar în cadrul producţiei alimentare;
3.9. auditarea şi verificarea respectării cerinţelor menţionate la subpct. 3.1-3.8;
3.10. prevenirea şi controlul riscurilor pentru sănătatea umană determinate de alimente;
3.11. dinamica populaţiilor în cazul infecţiilor şi intoxicaţiilor;
3.12. epidemiologia diagnostică;
3.13. sistemele de monitorizare şi supraveghere;
3.14. principii şi aplicaţiile de diagnostic ale metodelor moderne de testare;
3.15. tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, atunci când este relevantă ca instrument de lucru;
3.16. gestionarea datelor şi aplicaţiile biostatisticii;
3.17. investigarea focarelor epidemice de toxiinfecţii alimentare la om;
3.18. aspecte relevante privind encefalopatiile spongiforme transmisibile (EST);
3.19. bunăstarea animalelor la nivelul producţiei, transportului şi sacrificării;
3.20. aspectele de mediu legate de producţia alimentară, inclusiv gestionarea deşeurilor;
3.21. principiul precauţiei şi preocupările consumatorului;
3.22. principiile formării personalului care lucrează în lanţul de producţie;
3.23. normele sanitare privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate;
3.24. aspecte legate de fraudă.
Candidaţii pot dobândi cunoştinţele necesare în cadrul formării lor veterinare de bază sau prin formarea profesională ori experienţă profesională dobândită după obţinerea calificării de medic veterinar.
În cazul în care autoritatea competentă constată că un candidat a dobândit toate cunoştinţele necesare în cadrul studiilor universitare sau prin formare continuă care conduce la obţinerea unei calificări postuniversitare, prin experienţă profesională ori prin dobândirea altor calificări, aceasta poate renunţa la cerinţa testării candidatului. În cazul în care candidatul a dobândit numai o parte din cunoştinţele necesare, autoritatea competentă îl supune unor teste adaptate pregătirii sale de bază.
4. Medicul veterinar oficial trebuie să aibă aptitudini pentru cooperare multidisciplinară.
5. Fiecare medic veterinar oficial trebuie să urmeze o formare profesională practică, în cadrul unei perioade de probă de cel puţin 200 de ore, înainte de a începe să îşi desfăşoare activitatea în mod independent. Formarea profesională relevantă efectuată în timpul studiilor de medicină veterinară poate fi luată în considerare la calcularea perioadei de probă. În această perioadă, medicul veterinar aflat în perioada de probă trebuie să lucreze sub supravegherea medicilor veterinari oficiali care îşi desfăşoară activitatea în abatoare, în unităţi de tranşare şi în exploataţii. Formarea trebuie să cuprindă auditarea bunelor practici de igienă şi, în special, a procedurilor bazate pe principiile HACCP.
6. Medicul veterinar oficial trebuie să îşi actualizeze cunoştinţele şi să se informeze cu privire la noile evoluţii prin activităţi periodice de formare continuă şi prin consultarea literaturii de specialitate în domeniile menţionate la pct.3. Ori de câte ori este posibil, medicul veterinar oficial trebuie să participe anual la activităţi de formare continuă.
Anexa nr.2
la Norma privind efectuarea controalelor
oficiale în domeniul producţiei de carne
CERINŢE
minime specifice pentru personalul auxiliar oficial
desemnat de către autoritatea competentă
1. Doar persoanele care au urmat cursuri de formare şi au promovat un test în conformitate cu cerinţele de la pct.5 pot fi autorizate să îndeplinească sarcinile personalului auxiliar oficial.
2. Autoritatea competentă întreprinde măsurile necesare pentru organizarea testelor menţionate la pct.1. Pentru a fi admişi la aceste teste, candidaţii trebuie să facă dovada că au urmat:
2.1. cel puţin 500 de ore de formare, inclusiv cel puţin 400 de ore de formare practică, care să acopere domeniile menţionate la pct.5; şi
2.2. orice formare suplimentară necesară pentru ca personalul auxiliar oficial să îşi poată îndeplini sarcinile în mod competent.
3. Formarea practică menţionată la subpct. 2.1 trebuie să se desfăşoare în abatoare, în unităţi de prelucrare a vânatului şi/sau în unităţi de tranşare, sub supravegherea unui medic veterinar oficial.
4. Formarea şi testele trebuie să vizeze în principal carnea roşie sau carnea de pasăre. Cu toate acestea, persoanele care au urmat cursuri de formare pentru una dintre aceste două categorii şi au promovat testul corespunzător trebuie să urmeze numai o formare simplificată pentru a putea promova testul aferent celeilalte categorii. Formarea şi testele trebuie să vizeze, după caz, vânatul sălbatic, vânatul de crescătorie şi lagomorfele.
5. Formarea personalului auxiliar oficial trebuie să cuprindă, iar testele trebuie să confirme, cunoaşterea următoarelor teme:
5.1. în ceea ce priveşte exploataţiile:
5.1.1. partea teoretică:
5.1.1.1. cunoştinţe generale privind organizarea sectorului creşterii animalelor, metodele de producţie şi standardele de comerţ internaţional pentru animale;
5.1.1.2. bunele practici de creştere a animalelor;
5.1.1.3. cunoştinţe de bază privind bolile, în special zoonozele cauzate de virusuri, bacterii şi paraziţi;
5.1.1.4. monitorizarea bolilor, utilizarea medicamentelor şi a vaccinurilor şi testele reziduurilor;
5.1.1.5. igiena şi inspecţia sanitară;
5.1.1.6. bunăstarea animalelor în exploataţie şi în timpul transportului;
5.1.1.7. cerinţele de mediu aplicabile clădirilor, fermelor şi, în general, activităţii de creştere a animalelor;
5.1.1.8. legislaţia, reglementările şi dispoziţiile administrative relevante;
51.1.9. preocupările consumatorilor şi controlul calităţii;
5.1.2. partea practică:
5.1.2.1. vizite în exploataţii de diferite tipuri şi familiarizarea cu diverse metode de creştere a animalelor;
5.1.2.2. vizite la unităţi de producţie;
5.1.2.3. observarea încărcării şi descărcării animalelor;
5.1.2.4. demonstraţii de laborator;
5.1.2.5. controale veterinare;
5.1.2.6. documentaţia;
5.2. în ceea ce priveşte abatoarele, unităţile de prelucrare a vânatului şi unităţile de tranşare:
5.2.1. partea teoretică:
5.2.1.1. cunoştinţe generale privind organizarea industriei cărnii, metodele de producţie, standardele internaţionale comerciale privind comerţul cu produse alimentare, precum şi sacrificarea şi tehnologia tranşării;
5.2.1.2. cunoştinţe de bază privind igiena şi bunele practici de igienă, în special igiena industrială, igiena sacrificării, tranşării şi a depozitării, precum şi igiena la locul de muncă;
5.2.1.3. cunoştinţe de bază privind HACCP şi auditarea procedurilor bazate pe principiile HACCP;
5.2.1.4. bunăstarea animalelor la descărcarea după transport şi la abator;
5.2.1.5. cunoştinţe de bază privind anatomia şi fiziologia animalelor sacrificate;
5.2.1.6. cunoştinţe de bază privind patologia animalelor sacrificate;
5.2.1.7. cunoştinţe de bază privind anatomia patologică a animalelor sacrificate;
5.2.1.8. cunoştinţe relevante privind EST şi alte zoonoze şi agenţi zoonotici importanţi, precum şi bolile importante ale animalelor;
5.2.1.9. privind metodele şi procedurile de sacrificare, inspecţie, preparare, înfăşare, ambalare şi transport al cărnii proaspete;
5.2.1.10. cunoştinţe de bază privind microbiologia;
5.2.1.11. inspecţia ante mortem;
5.2.1.12. prelevarea de eşantioane şi analizele pentru depistarea Trichinella;
5.2.1.13. inspecţia post mortem;
5.2.1.14. sarcinile administrative;
5.2.1.15. cunoştinţe privind legislaţia, reglementările şi dispoziţiile administrative relevante;
5.2.1.16. procedura de prelevare a eşantioanelor;
5.2.1.17. aspectele legate de fraudă;
5.2.2. partea practică:
5.2.2.1. identificarea animalelor;
5.2.2.2. verificări ale vârstei;
5.2.2.3. inspecţia şi evaluarea animalelor sacrificate;
5.2.2.4. inspecţia ante mortem în abator;
5.2.2.5. inspecţia post mortem în abator sau în unităţile de prelucrare a vânatului;
5.2.2.6. prelevarea de eşantioane şi analizele pentru depistarea Trichinella;
5.2.2.7. identificarea speciilor de animale prin examinarea părţilor tipice ale acestora;
5.2.2.8. identificarea şi comentarea pe marginea unor părţi ale animalelor sacrificate care au suferit modificări;
5.2.2.9. controlul igienei, inclusiv auditarea bunelor practici de igienă şi a procedurilor bazate pe principiile HACCP;
5.2.2.10. înregistrarea rezultatelor inspecţiilor ante mortem;
5.2.2.11. prelevarea de eşantioane;
5.2.2.12. trasabilitatea cărnii;
5.2.2.13. documente, inclusiv evaluarea informaţiilor privind lanţul alimentar şi interpretarea înregistrărilor.
6. Autoritatea competentă poate decide reducerea privind formarea şi testarea în ceea ce priveşte:
6.1. partea teoretică, în cazul în care personalul auxiliar oficial demonstrează că dispune de o pregătire suficientă în anumite domenii specifice menţionate la subpct. 5.1.1 sau 5.2.1;
6.2. partea practică, în cazul în care personalul auxiliar oficial demonstrează că dispune de o experienţă profesională suficientă în anumite domenii specifice menţionate la subpct. 5.1.2 sau 5.2.2.
7. Personalul auxiliar oficial trebuie să aibă aptitudini de cooperare multidisciplinară.
8. Personalul auxiliar oficial trebuie să îşi actualizeze cunoştinţele şi să se informeze cu privire la noile evoluţii prin activităţi periodice de formare continuă şi prin consultarea literaturii de specialitate. Ori de câte ori este posibil, personalul auxiliar oficial trebuie să participe anual la activităţi de formare continuă.
9. În cazul în care personalul auxiliar oficial efectuează numai prelevarea de eşantioane şi analizele pentru depistarea Trichinella şi pentru verificarea criteriilor microbiologice, autoritatea competentă trebuie să asigure doar formarea personalului respectiv pentru îndeplinirea acestor sarcini.
10. Felcerul veterinar poate îndeplini sarcinile personalului auxiliar oficial sub supravegherea unui medic veterinar oficial. Dacă este necesar, autoritatea competentă întreprinde măsurile necesare pentru formarea şi testarea felcerului veterinar, în condiţii echivalente celor prevăzute pentru personalul auxiliar oficial la pct.5.
11. Prin derogare de la pct.10, autoritatea competentă poate decide reducerea formării practice, a formării teoretice sau a ambelor tipuri de formare, în cazul în care felcerul veterinar demonstrează că dispune de o pregătire suficientă în anumite domenii specifice menţionate la subpct. 5.1.1 sau 5.2.1, precum şi de experienţă practică suficientă în anumite domenii specifice menţionate la subpct. 5.1.2 sau 5.2.2.
12. În cazul în care autoritatea competentă constată că un felcer veterinar a dobândit toate cunoştinţele necesare prin experienţă profesională sau prin dobândirea altor calificări, aceasta poate renunţa la cerinţa privind parcurgerea cursului de formare sau susţinerea testului.
Anexa nr.3
la Norma privind efectuarea controalelor
oficiale în domeniul producţiei de carne
CERINŢE
minime specifice pentru personalul desemnat
de către autoritatea competentă
1. Autoritatea competentă poate desemna numai personal care a urmat cursuri de formare şi a promovat un test în conformitate cu cerinţele prevăzute la pct.5.
2. Autoritatea competentă întreprinde măsurile necesare pentru organizarea testului menţionat la pct.1. Pentru a fi admişi la acest test, candidaţii trebuie să facă dovada că au urmat:
2.1. cel puţin 500 de ore de formare, inclusiv cel puţin 400 de ore de formare practică, care să acopere domeniile menţionate la pct.5; şi
2.2. orice formare suplimentară necesară pentru ca personalul desemnat de autoritatea competentă să îşi poată îndeplini sarcinile în mod competent.
3. Formarea practică menţionată la subpct. 2.1 trebuie să se desfăşoare în unităţi de tranşare, sub supravegherea unui medic veterinar oficial.
4. Formarea şi testele trebuie să vizeze în principal carnea roşie sau carnea de pasăre. Cu toate acestea, persoanele care au urmat cursuri de formare pentru una dintre aceste două categorii şi au promovat testul corespunzător trebuie să urmeze numai o formare simplificată pentru a putea promova testul aferent celeilalte categorii. Formarea şi testele trebuie să vizeze, după caz, vânatul sălbatic, vânatul de crescătorie şi lagomorfele.
5. Formarea personalului desemnat de către autoritatea competentă trebuie să cuprindă, iar testele trebuie să confirme, cunoaşterea următoarelor subiecte referitoare la unităţile de tranşare:
5.1. partea teoretică:
5.1.1. cunoştinţe generale privind organizarea industriei cărnii, metodele de producţie, standardele internaţionale privind comerţul cu produse alimentare şi tehnologia tranşării;
5.1.2. cunoştinţe detaliate privind igiena şi bunele practici de igienă, în special igiena industrială, igiena tranşării şi a depozitării, precum şi igiena la locul de muncă;
5.1.3. cunoştinţe detaliate privind HACCP şi auditarea procedurilor bazate pe principiile HACCP;
5.1.4. cunoştinţe relevante privind EST şi alte zoonoze şi agenţi zoonotici importanţi;
5.1.5. cunoştinţe privind metodele şi procedurile de preparare, înfăşare, ambalare şi transport al cărnii proaspete;
5.1.6. cunoştinţe de bază privind microbiologia;
5.1.7. sarcinile administrative;
5.1.8. cunoştinţe privind legislaţia, reglementările şi dispoziţiile administrative relevante;
5.1.9. procedurile de prelevare a eşantioanelor;
5.1.10. aspectele legate de fraudă;
5.2. partea practică:
5.2.1. inspecţia şi evaluarea animalelor sacrificate;
5.2.2. controlul igienei, inclusiv auditarea bunelor practici de igienă şi a procedurilor bazate pe principiile HACCP;
5.2.3. prelevarea de eşantioane;
5.2.4. trasabilitatea cărnii;
5.2.5. documentaţia.
6. Autoritatea competentă poate decide reducerea cerinţelor privind formarea şi testarea în ceea ce priveşte:
6.1. partea teoretică, în cazul în care personalul desemnat de către autoritatea competentă demonstrează că dispune de o pregătire suficientă în anumite domenii menţionate la subpct. 5.1;
6.2. partea practică, în cazul în care personalul desemnat de către autoritatea competentă demonstrează că dispune de o experienţă profesională suficientă în anumite domenii menţionate la subpct.5.2.
7. Personalul desemnat de către autoritatea competentă trebuie să aibă aptitudini pentru cooperarea multidisciplinară.
8. Personalul desemnat de către autoritatea competentă trebuie să îşi actualizeze cunoştinţele şi se informeze cu privire la noile evoluţii prin activităţi periodice de formare continuă şi prin consultarea literaturii de specialitate. Ori de câte ori este posibil, personalul desemnat de autoritatea competentă trebuie să participe anual la activităţi de formare continuă.