Hotărâre nr. 49 din 11.02.2026
pentru aprobarea Metodologiei privind evaluarea nivelului de risc în cazul produselor nealimentare
GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA
H O T Ă R Â R E
pentru aprobarea Metodologiei privind evaluarea
nivelului de risc în cazul produselor nealimentare
nr. 49 din 11.02.2026
(în vigoare 11.03.2026, cu excepţia unor prevederi prevăzute în pct.4)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 80-83 art. 58 din 13.02.2026
* * *
UE
În temeiul art.18 alin.(4) din Legea nr.162/2023 privind supravegherea pieţei şi conformitatea produselor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr.272-273, art.468), cu modificările ulterioare, Guvernul
HOTĂRĂŞTE:
Prezenta hotărâre transpune parţial (transpune art.2 şi Anexa II) Regulamentul delegat (UE) 2024/3173 al Comisiei din 27 august 2024 de completare a Regulamentului (UE) 2023/988 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele privind accesul la Sistemul de alertă rapidă "Safety Gate" şi funcţionarea acestuia, informaţiile care trebuie introduse în sistemul respectiv, cerinţa privind notificările şi criteriile de evaluare a nivelului de risc, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L din 13 decembrie 2024, CELEX: 32024R3173.
1. Se aprobă Metodologia privind evaluarea nivelului de risc în cazul produselor nealimentare (se anexează).
2. La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se abrogă:
2.1. Hotărârea Guvernului nr.1212/2016 cu privire la aprobarea Metodologiei privind evaluarea riscurilor în cazul produselor nealimentare destinate consumatorilor şi selectarea măsurilor corective (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.388-398, art.1311), cu modificările ulterioare.
2.2. Hotărârea Guvernului nr.1054/2016 cu privire la gradele de risc pentru produsele nealimentare şi criteriile de atribuire a acestora (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.315-328, art.1146), cu modificările ulterioare.
3. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Dezvoltării Economice şi Digitalizării.
4. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 11 martie 2026, cu excepţia pct.3, 16 şi 75 din Metodologia privind evaluarea nivelului de risc în cazul produselor nealimentare, care fac referire la art.24 din Legea 196/2025 privind siguranţa generală a produselor, care se pun în aplicare de la data ratificării Acordului internaţional privind accesul la Sistemul de alertă rapidă al Uniunii Europene "Safety Gate".
| PRIM-MINISTRU | Alexandru MUNTEANU |
Contrasemnează: |
|
| Viceprim-ministru, | |
| ministrul dezvoltării | |
| economice şi digitalizării | Eugeniu Osmochescu |
| Nr.49. Chişinău, 11 februarie 2026. | |
Aprobată
prin Hotărârea Guvernului nr.49/2026
METODOLOGIE
privind evaluarea nivelului de risc în cazul produselor nealimentare
I. DISPOZIŢII GENERALE
1. Metodologia privind evaluarea nivelului de risc în cazul produselor nealimentare (în continuare – Metodologie) stabileşte cadrul normativ privind evaluarea nivelului de risc prezentat de produsele care sunt introduse sau puse la dispoziţie pe piaţă pentru consumatori şi utilizatorii finali.
2. Prezenta Metodologie reglementează condiţiile în care autorităţile de supraveghere a pieţei, în domeniul lor de competenţă, selectează şi aplică măsuri corective în legătură cu comercializarea şi utilizarea produselor care prezintă risc pentru interesele publice, precum sănătatea şi siguranţa în general, sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, protecţia consumatorilor, protecţia mediului şi a securităţii publice, precum şi a oricăror alte interese publice protejate de legislaţie.
3. Metodologia defineşte criteriile de evaluare a nivelului de risc al produselor, pentru a sprijini autorităţile de supraveghere a pieţei să respecte obligaţiile care le revin în temeiul art.24 alin.(3) din Legea nr.196/2025 privind siguranţa generală a produselor (în continuare – Legea nr.196/2025), inclusiv transmiterea notificărilor prin intermediul Sistemului de schimb rapid de informaţii privind produsele periculoase, în temeiul art.26 alin.(4), (5) sau (7) din legea sus-menţionată.
4. De asemenea, prezenta Metodologie stabileşte cerinţele pentru evaluarea riscurilor pentru sănătate şi siguranţă ale produselor care fac obiectul Legii nr.196/2025 şi al Legii nr.162/2023 privind supravegherea pieţei şi conformitatea produselor (în continuare – Legea nr.162/2023), precum şi pentru evaluarea riscurilor pentru alte interese publice în ceea ce priveşte produsele care intră sub incidenţa Legii nr.162/2023, în măsura în care aceste interese publice sunt protejate de reglementările tehnice aplicabile ce transpun legislaţia de armonizare a Uniunii Europene.
5. Suplimentar la noţiunile definite la art.3 din Legea nr.196/2025 şi la art.3 din Legea nr.162/2023, în sensul prezentei Metodologii se definesc următoarele noţiuni:
5.1. evaluare a riscurilor – procedură de identificare şi evaluare a pericolelor, care constă în identificarea gravităţii unui pericol, determinarea probabilităţii ca un consumator să fie vătămat de pericolul respectiv, precum şi combinaţia dintre pericol şi probabilitate;
5.2. gestionare a riscului – acţiune subsecventă care vizează reducerea sau eliminarea unui risc identificat în cadrul unei evaluări a riscurilor;
5.3. pericol – sursă de ameninţate care implică probabilitatea de a fi vătămat sau de a suferi leziuni. O metodă de cuantificare a pericolului în cadrul unei evaluări a riscului este gravitatea posibilelor vătămări sau lezări;
5.4. pericol intrinsec al produsului – pericol generat de proprietăţile unui produs;
5.5. probabilitate de vătămare – probabilitate ca prejudiciul să se producă efectiv;
5.6 scenariu de vătămare – succesiune de evenimente care duce la materializarea vătămării.
6. În sensul prezentei Metodologii, nivelul de risc reprezintă combinaţia dintre nivelul de gravitate al vătămării şi probabilitatea ca pericolul intrinsec al produsului să determine efectiv o vătămare a consumatorului.
7. Nivelul de risc se determină printr-o evaluare a pericolelor existente sau a potenţialelor pericole asociate ale produsului.
8. Nivelul de risc estimat a unui produs determină măsurile corective care urmează a fi aplicate, după caz, asupra producţiei totale a unei anumite mărci (model, articol, modificare) sau părţi componente ori asupra unor serii ale acestora.
9. Prezenta Metodologie nu se aplică de către producători în procesul de proiectare şi fabricare a produselor exclusiv în scopul evitării riscurilor grave. Produsele trebuie să prezinte siguranţă, iar prezenta Metodologie are rolul de a sprijini autorităţile de supraveghere a pieţei să identifice riscurile grave în cazul în care, în pofida eforturilor producătorului, un produs nu prezintă siguranţă.
II. CRITERIILE DE EVALUARE A RISCULUI
10. Prezenta Metodologie se aplică în scopul evaluării riscurilor asociate produselor nealimentare, după cum urmează:
10.1. evaluarea riscurilor pentru sănătate şi siguranţă prezentate de produsele care sunt introduse sau puse la dispoziţie pe piaţă pentru consumatori, şi, în cazul produselor care intră sub incidenţa reglementărilor tehnice aplicabile ce transpun legislaţia de armonizare a Uniunii Europene (în continuare – reglementări tehnice aplicabile), pentru utilizatorii finali fiind stabilite la capitolele III şi IV;
10.2. evaluarea riscurilor pentru alte interese publice, altele decât cele menţionate la subpct. 10.1, în ceea ce priveşte produsele care cad sub incidenţa reglementărilor tehnice aplicabile.
11. Interesele publice, menţionate la subpct. 10.2 care fac obiectul reglementărilor tehnice aplicabile se extind dincolo de riscurile pentru sănătate şi siguranţă menţionate la subpct. 10.1, care includ o gamă mai largă de interese protejate, cum ar fi mediul, animalele, resursele energetice, bunurile, siguranţa publică sau tranzacţiile economice.
12. Evaluarea riscurilor, în vederea stabilirii dacă un produs prezintă sau nu un risc grav, ia în considerare natura pericolului şi probabilitatea apariţiei acestuia, pe baza următoarelor criterii de evaluare:
12.1. pericolele care afectează sau pot afecta sănătatea şi siguranţa persoanelor prin utilizarea produselor;
12.2. categoriile de consumatori care pot utiliza aceste produse;
12.3. tipurile de leziuni pe care le poate provoca consumatorilor utilizarea acestor produse;
12.4. caracteristicile şi gravitatea leziunilor ce pot rezulta din prejudiciul adus unor anumite categorii de consumatori prin utilizarea produselor;
12.5. efectele care decurg din leziuni.
13. Evaluarea riscurilor pentru alte interese publice se efectuează cu respectarea cerinţelor specifice prevăzute în reglementările tehnice aplicabile, inclusiv ţinând cont de natura specifică a intereselor protejate de legislaţia în domeniu şi de cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească produsele pentru a asigura protecţia acestor interese.
14. Riscurile pentru interesele publice, altele decât sănătatea şi siguranţa, pot fi legate de riscurile asociate unor produse care nu cauzează vătămări utilizatorilor finali, dar care pot genera diferite tipuri de efecte negative sau prejudicii care trebuie identificate şi evaluate pe parcursul evaluării riscurilor, având în vedere cerinţele reglementărilor tehnice aplicabile şi interesele publice pe care acestea urmăresc să le protejeze.
15. Capitolele III şi IV se aplică pentru evaluarea riscurilor pentru alte interese publice protejate de reglementările tehnice aplicabile, ţinând seama de pct.11-14 şi de cerinţele şi obiectivele specifice ale reglementărilor tehnice aplicabile riscului în cauză.
III. ETAPELE EVALUĂRII NIVELULUI DE RISC
16. În vederea respectării obligaţiilor de notificare a produselor periculoase care prezintă un risc grav pentru sănătatea şi siguranţa consumatorilor, în temeiul art.24 alin.(3), (4) şi (5) din Legea nr.196/2025, precum şi pentru transmiterea notificărilor în temeiul art.26 alin.(4) sau (5) din legea sus-menţionată, autorităţile de supraveghere a pieţei parcurg următoarele etape:
16.1. analiza modului în care anumite pericole se pot materializa în potenţiale vătămări;
16.2. determinarea nivelului de risc în raport cu produsele, prin includerea elementului de probabilitate.
17. În situaţiile enumerate în capitolul IV, autorităţile de supraveghere a pieţei nu au obligaţia de a respecta etapele menţionate la pct.16.
Secţiunea 1
Evaluarea scenariului de vătămare anticipat
18. Autorităţile de supraveghere a pieţei evaluează scenariul în care pericolul intrinsec al produsului poate duce la o vătămare. Un astfel de pericol intrinsec al produsului se determină în funcţie de amploarea efectului advers pe care un produs îl poate avea pentru utilizatori.
19. Se stabileşte un scenariu de vătămare, în care se descrie în detaliu:
19.1. modul în care pericolul duce la vătămare;
19.2. gravitatea vătămării cauzate.
20. În cazul în care se evaluează scenariul de vătămare anticipat, autorităţile de supraveghere a pieţei iau în considerare că o vătămare poate varia ca gravitate, în funcţie de mai mulţi factori, cum ar fi:
20.1. pericolul intrinsec al produsului;
20.2. modul în care produsul este utilizat sau poate fi utilizat de către utilizator; sau
20.3. tipul de utilizator care foloseşte produsul în cauză.
21. Pentru a sprijini elaborarea unui număr potrivit de scenarii, prezenta Metodologie cuprinde mai multe scenarii de vătămare tipice, conform anexei nr.1. Acestea ar trebui să fie adaptate la produsul în cauză, la tipul consumatorului şi la alte circumstanţe.
Decizia privind numărul scenariilor de vătămare rămâne responsabilitatea evaluatorului riscurilor şi depinde de o serie de factori care trebuie luaţi în considerare la determinarea riscului produsului.
Secţiunea a 2-a
Produsul
22. Prezenta secţiune descrie detaliat aspectele care trebuie avute în vedere şi întrebările care trebuie formulate în procesul de elaborare a evaluării riscurilor asociate produsului, cu scopul de a asigura o identificare completă şi corectă a tuturor factorilor ce pot influenţa siguranţa utilizatorului pe întreg ciclul de viaţă al produsului.
23. Identificarea produsului trebuie să fie lipsită de ambiguitate şi să cuprindă următoarele elemente:
23.1. denumirea produsului;
23.2. marca comercială;
23.3. numele modelului;
23.4. numărul tipului;
23.5. numărul lotului de fabricaţie (după caz);
23.6. toate certificatele care pot însoţi produsul;
23.7. dispozitivul de siguranţă pentru copii (dacă este cazul);
23.8. identitatea persoanei juridice care a introdus sau a pus la dispoziţie produsul pe piaţă;
23.9. ţara de origine.
În cadrul descrierii produsului pot fi incluse imagini ale produsului, ale ambalajului şi ale plăcuţei cu datele produsului (după caz), precum şi raportul (rapoartele) de testare în care sunt identificate pericolele asociate produsului.
24. În situaţii speciale în care pericolul este generat exclusiv de o componentă distinctă a produsului care poate fi separată de acesta şi pusă la dispoziţia consumatorilor în mod individual, evaluarea riscurilor se limitează la acea componentă.
25. Descrierea produsului include orice etichetă relevantă pentru evaluarea riscurilor, în special etichetele de avertizare. Instrucţiunile de utilizare trebuie să cuprindă informaţii pertinente privind riscurile asociate produsului şi măsurile de minimizare a acestora, precum utilizarea echipamentelor individuale de protecţie sau restricţiile privind utilizarea de către anumite categorii de persoane, inclusiv copii.
26. În cazul produselor care necesită asamblare de către consumatori înainte de utilizare, instrucţiunile de asamblare trebuie să fie formulate clar şi comprehensiv, astfel încât produsul asamblat să respecte toate cerinţele relevante privind siguranţa. Se evaluează posibilitatea apariţiei unor riscuri neprevăzute generate de erori comise de către consumatori în procesul de asamblare a produsului.
27. Evaluarea riscurilor se realizează pe întreaga durată a ciclului de viaţă al produsului, acest aspect fiind esenţial mai ales în cazul produselor nou- dezvoltate. Se analizează dacă vechimea şi uzura produsului modifică natura sau amploarea pericolelor, dacă apar noi riscuri în urma unei utilizări necorespunzătoare previzibile în mod rezonabil, precum şi durata de viaţă estimată a produsului până la apariţia defecţiunilor, perioada de păstrare şi durata medie de utilizare practică până va deveni deşeu.
28. Se ia în considerare posibilitatea ca produsul să devină inutilizabil după o anumită perioadă de timp, chiar dacă nu a fost utilizat. În aceste situaţii, se analizează riscul deteriorării elementelor componente şi efectele potenţiale asupra siguranţei utilizatorului.
29. Ambalajul produsului este inclus în evaluarea riscurilor, în măsura în care acesta poate influenţa siguranţa în timpul utilizării, manipulării, depozitării sau eliminării produsului.
Secţiunea a 3-a
Pericolul intrinsec al unui produs
30. Pericolul este proprietatea intrinsecă a unui produs care poate provoca o vătămare consumatorului care îl utilizează.
31. Pericolul poate avea diferite forme:
31.1. pericol de natură mecanică (de exemplu, muchii ascuţite în care utilizatorul se poate tăia la degete sau orificii înguste în care acesta îşi poate prinde degetele);
31.2. pericol de înecare (de exemplu, din cauza unor piese mici care se pot detaşa dintr-o jucărie şi care pot fi înghiţite de către un copil, făcându-l să se înece);
31.3. pericol de sufocare (cum ar fi cel cauzat de şnururile glugii unui hanorac care pot duce la strangulare);
31.4. pericol de natură electrică (de exemplu, pericol cauzat de piesele electrice sub tensiune care pot provoca electrocutare);
31.5. pericol legat de căldură sau de incendiu (de exemplu, un ventilator de încălzire care se supraîncălzeşte ia foc şi provoacă arsuri);
31.6. pericol de natură termică (de exemplu, suprafaţa exterioară fierbinte a unui cuptor care poate provoca arsuri);
31.7. pericol de natură chimică (de exemplu, o substanţă toxică care poate otrăvi consumatorul imediat după ingestie sau o substanţă cancerigenă care poate provoca, pe termen lung, cancer. Unele substanţe chimice pot produce vătămare consumatorului numai după o expunere repetată);
31.8. pericol microbiologic (de exemplu, o contaminare bacteriologică a produselor cosmetice, care poate cauza infecţii cutanate);
31.9. pericol asociat zgomotului (de exemplu, nivelul sonor ridicat al telefoanelor mobile jucării poate afecta capacitatea auditivă a copiilor);
31.10. alte pericole (de exemplu, cele legate de explozie, implozie, presiunea sonică şi ultrasonică, presiunea fluidelor sau radiaţiile surselor laser).
32. În sensul prezentei Metodologii, pericolele sunt grupate în funcţie de:
32.1. dimensiunea, forma şi suprafaţa unui produs;
32.2. energia sa potenţială, cinetică sau electrică;
32.3. temperaturile extreme;
32.4. radiaţii;
32.5. incendii şi explozii;
32.6. toxicitate;
32.7. contaminare microbiologică;
32.8. alte pericole asociate utilizării sau funcţionării produsului.
33. Clasificarea pericolelor se face conform categoriilor orientative prezentate în anexa nr.1, care are rol exclusiv de ghidare. Evaluatorul riscurilor are obligaţia de a adapta scenariul de vătămare la specificul produsului analizat. Nu orice tip de pericol se aplică tuturor produselor.
34. Anexa nr.1 ajută evaluatorii riscurilor să caute şi să identifice toate pericolele posibile aferente produselor care sunt evaluate. În cazul în care un produs prezintă mai multe pericole, fiecare pericol este analizat separat, având propria sa evaluare a riscurilor, iar riscul cel mai ridicat identificat este “riscul” produsului. Riscurile care necesită măsuri specifice de gestionare sunt, de asemenea, semnalate, astfel încât să poată fi gestionate toate riscurile.
35. Un singur pericol poate provoca mai multe vătămări în cadrul aceluiaşi scenariu; prin urmare, toate vătămările aparţin aceluiaşi scenariu de vătămare, iar gravitatea acestora trebuie evaluată cumulativ.
36. Toate vătămările asociate aceluiaşi scenariu se consideră a fi foarte grave. Nu se cumulează mai multe vătămări provenind din scenarii diferite.
37. În practică, poate fi suficientă evaluarea riscului asociat unui singur pericol. Dacă riscul aferent acelui pericol impune o măsură de gestionare, aceasta poate fi adoptată fără demersuri suplimentare. Totuşi, pentru a se asigura că măsura de gestionare a riscului este suficient de eficace, evaluatorul trebuie să verifice dacă riscul identificat este cel mai ridicat (sau se regăseşte printre cele mai ridicate). Acest lucru este întotdeauna valabil în cazul în care clasificat ca grav, deoarece acesta reprezintă cel mai înalt nivel de risc stabilit prin prezenta Metodologie.
38. În cazul unui risc mai puţin grav, pot fi necesare alte evaluări ale riscurilor şi, eventual, măsuri specifice de gestionare a riscurilor în etapele ulterioare.
39. Pericolele sunt adesea identificate şi cuantificate prin intermediul testărilor. Aceste testări, precum şi modul lor de desfăşurare sunt definite de Standardele moldoveneşti care adoptă standarde europene sau internaţionale referitoare la produse. Conformitatea unui produs cu un standard european armonizat (“EN …”), ale cărui referinţe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, oferă prezumţia de siguranţă (chiar dacă aceasta se limitează numai la caracteristicile de siguranţă vizate de valoarea (valorile) sau standardul (standardele) respectiv(e)).
În astfel de cazuri, produsul este considerat că prezentă un risc minim şi un grad înalt de protecţie în raport cu pericolul specific vizat de standardul aplicabil.
40. Cu toate acestea, pot exista situaţii în care nu se poate pleca de la prezumţia de siguranţă a produsului. În astfel de cazuri, va trebui elaborată o evaluare a riscului extrem de bine documentată, însoţită de o cerere de modificare a standardului armonizat.
41. În cazul în care un produs nu trece un anumit test, se prezumă existenţa unui risc, cu excepţia cazului în care producătorul poate demonstra că produsul este sigur.
42. Un produs poate fi considerat ca prezintă un risc chiar dacă nu provoacă vătămări. Un produs poate prezenta un risc şi în cazul în care nu este conform destinaţiei sale.
Secţiunea a 4-a
Tipurile de consumatori şi modul
în care aceştia utilizează produsele
43. În înţelesul prezentei secţiuni, prin “consumator” se înţelege atât utilizatorul direct al produsului, cât şi oricare altă persoană care, fără a utiliza efectiv produsul, poate fi afectată de utilizarea acestuia prin simpla sa prezenţă în vecinătatea utilizatorului.
Competenţele şi comportamentul consumatorului care utilizează un produs pot avea o influenţă mare asupra nivelului de risc. Prezenţa unei imagini clare a tipului de consumator în scenariul de vătămare are, în acest caz, o importanţă primordială.
44. În cadrul unei evaluări a nivelului de risc, poate fi necesar să fie generate scenarii de vătămare cu diferite tipuri de consumatori (a se vedea tabelul 1), pentru a identifica cel mai ridicat risc şi, respectiv, “riscul” produsului.
Tabelul 1
Consumatorii
| Tipurile de consumatori | Descrierea |
| Consumatori foarte vulnerabili | Copii foarte mici: de la 0 la 36 de luni Alţi consumatori: persoane cu diferite tipuri de dizabilităţi |
| Consumatori vulnerabili | Copii mici: copii cu vârsta mai mare de 36 de luni şi mai mică de 8 ani Copii mari: copii de la 8 la 14 ani Alţi consumatori: persoane cu aptitudini fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale reduse (de exemplu: persoane cu dizabilităţi, persoane vârstnice, inclusiv cu vârste peste 65 de ani) sau persoane lipsite de experienţă sau de cunoştinţe |
| Alte tipuri de consumatori | Consumatori care nu se încadrează la consumatorii foarte vulnerabili sau vulnerabili |
45. Se impune luarea în considerare a persoanelor care, deşi nu utilizează în mod direct produsul, se pot afla în proximitatea utilizatorilor acestuia. În acest sens, se vor elabora avertismente explicite privind potenţialele riscuri pentru persoanele aflate în apropiere, precum şi măsuri necesare pentru reducerea la minimum a acestora.
46. La elaborarea unui scenariu de vătămare se va ţine cont de aspectele enumerate mai jos privind tipul de consumator şi modul în care acesta trebuie să utilizeze produsul:
46.1. utilizator pentru care este/nu este destinat: se diferenţiază riscurile asociate utilizării produsului în funcţie de profilul utilizatorului:
46.1.1. utilizatorul pentru care este destinat un anumit produs poate folosi produsul cu uşurinţă, fie că urmează instrucţiunile, fie că este obişnuit cu acest tip de produs şi cu pericolul (pericolele) sale aferente, aparente sau mai puţin evidente. În acest caz, pericolul asociat produsului poate să nu se materializeze, iar riscul asociat produsului poate fi minor;
46.1.2. utilizatorul pentru care nu este destinat produsul poate să nu fie obişnuit cu acesta şi să nu identifice pericolul (pericolele) aferent(e), ceea ce implică un risc crescut de vătămare;
46.2. consumatori vulnerabili (a se vedea tabelul 1), această categorie de consumatori:
46.2.1. au capacitate redusă de a identifica un pericol;
46.2.2. pot avea dificultăţi să ţină cont de etichetele de avertizare sau să aibă probleme speciale la utilizarea unui produs pe care nu l-au mai folosit niciodată;
46.2.3. consumatorii, în special, copii, în cazul substanţelor chimice, pot manifesta o sensibilitate mai mare decât adulţii;
46.2.4. consumatorii, care în mod obişnuit nu sunt vulnerabili, pot deveni vulnerabili în anumite situaţii (de exemplu, în cazul în care instrucţiunile sau avertismentele aferente unui produs sunt într-o limbă străină pe care consumatorul respectiv nu o înţelege);
46.3. utilizare prevăzută şi rezonabil previzibilă: consumatorii pot utiliza un anumit produs în alte scopuri decât cele pentru care acesta este destinat, chiar dacă instrucţiunile de utilizare, inclusiv avertismentele furnizate, sunt clare;
46.4. frecvenţa şi durata utilizării:
46.4.1. pot varia semnificativ de la un consumator la altul, în funcţie de atractivitatea produsului şi de uşurinţa de utilizare a acestuia;
46.4.2. utilizarea frecventă sau pe termen lung a unui produs poate contribui la familiarizarea consumatorului cu caracteristicile acestuia, inclusiv cu eventualele pericole, instrucţiuni de utilizare şi etichete de avertizare, ceea ce poate conduce la o diminuare a riscului asociat;
46.4.3. în acelaşi timp, poate determina o diminuare a vigilenţei consumatorului, acesta devenind prea obişnuit cu produsul şi ignorând, în mod imprudent, instrucţiunile sau avertismentele, ceea ce poate duce la o creştere a riscului;
46.4.4. utilizarea zilnică sau pe termen lung poate grăbi, de asemenea, procesul de învechire a produsului, iar orice componentă care nu poate rezista unei utilizări atât de frecvente poate ceda şi genera un pericol sau o posibilă vătămare, ceea ce, de asemenea, sporeşte riscul;
46.5. recunoaşterea pericolului, comportamentul de siguranţă şi echipamentul de protecţie:
46.5.1. anumite produse sunt cunoscute pentru pericolele pe care le prezintă (de exemplu, foarfeci, cuţite, bormaşini, fierăstraie cu lanţ, patine cu rotile, biciclete, motociclete şi autoturisme). În toate aceste cazuri, pericolul aferent produsului este clar cunoscut şi uşor de identificat sau este descris în instrucţiunile de utilizare care vor include măsuri de gestionare a riscurilor;
46.5.2. consumatorii pot reduce riscul prin adoptarea unui comportament prudent şi utilizarea echipamentelor individuale de protecţie (mănuşi, căşti sau centuri de siguranţă);
46.5.3. în cazul altor produse, pericolul aferent produsului poate fi identificat cu dificultate (de exemplu, un scurtcircuit în interiorul unui fier de călcat), iar etichetele de avertizare pot fi ignorate sau interpretate greşit, limitând capacitatea consumatorului de a întreprinde măsuri preventive;
46.6. comportamentul consumatorului în caz de incident: în procesul de evaluare a riscurilor trebuie analizat, inclusiv, modul în care consumatorul reacţionează în situaţia producerii unui incident asociat produsului, inclusiv dacă acesta este susceptibil să adopte un comportament precaut şi să întreprindă măsuri preventive, precum izolarea sau stingerea unei surse de pericol, ori, dimpotrivă, să reacţioneze impulsiv (de exemplu, prin abandonarea produsului în condiţii care pot amplifica riscul). Consumatorii vulnerabili, în special copiii, pot avea un comportament diferit de cel al altor consumatori, nevulnerabili;
46.7. contextul cultural al consumatorului şi modul în care produsul este utilizat în ţara sa de origine pot influenţa riscul unui produs: producătorii au responsabilitatea de a ţine cont de diferenţele şi de specificul pieţei locale culturale în cazul în care lansează un produs nou pe piaţă. Experienţa producătorilor privind modul în care un produs este perceput şi utilizat în diferite contexte culturale constituie o sursă valoroasă de informaţii pentru autorităţile de supraveghere a pieţei implicate în evaluarea riscurilor.
Secţiunea a 5-a
Scenariul de vătămare şi etapele care duc
la producerea vătămării(lor)
47. În funcţie de natura şi numărul de factori care trebuie luaţi în considerare pentru determinarea riscului prezentat de un produs, se pot elabora diferite scenarii de vătămare. Autorităţile de supraveghere a pieţei încep cu un scenariu în care utilizatorul preconizat utilizează produsul în conformitate cu utilizarea previzibilă a acestuia.
48. În cazul în care un produs prezintă mai multe pericole, trebuie să se elaboreze scenarii de vătămare pentru fiecare dintre acestea.
49. Un scenariu de vătămare constă în analiza cel puţin a următoarelor etape:
49.1. produsul prezintă un defect sau poate duce la o situaţie periculoasă în timpul duratei sale previzibile de viaţă;
49.2. defectul sau situaţia periculoasă are ca rezultat un accident sau un efect negativ asupra sănătăţii sau siguranţei unei persoane (sau asupra altor interese publice protejate, după caz, în conformitate cu subpct. 10.2);
49.3. accidentul sau efectul negativ provoacă o vătămare.
50. Pe baza unei analize de la caz la caz, autorităţile de supraveghere a pieţei pot împărţi etapele menţionate la pct.49 în maximum cinci subetape, pentru a demonstra modul în care pericolul prezentat de produs poate duce la vătămare.
51. Având în vedere că fiecare etapă menţionată la pct.49 şi 50 poate reduce în mod considerabil probabilitatea producerii vătămării, autorităţile de supraveghere a pieţei se asigură că etapele respective sunt clare, concise şi ilustrează calea cea mai scurtă către producerea vătămării.
Secţiunea a 6-a
Gravitatea vătămării sau a prejudiciului
52. Vătămarea pe care un pericol o poate cauza consumatorului poate avea diferite grade de gravitate. Gravitatea vătămării reflectă efectul pe care un anumit produs îl poate avea asupra consumatorului în condiţiile descrise în scenariul de vătămare.
53. Gravitatea vătămării sau a prejudiciului asupra sănătăţii şi siguranţei utilizatorilor poate fi determinată ţinând cont de următoarele elemente:
53.1. tipul de pericol (a se vedea lista pericolelor din anexa nr.1);
53.2. gravitatea şi mărimea pericolului (de exemplu, o suprafaţă încălzită la 50 °C poate provoca arsuri uşoare, în timp ce o suprafaţă cu temperatura de 180 °C va provoca arsuri grave);
53.3. modul în care pericolul afectează utilizatorul (de exemplu, un contact de scurtă durată cu o suprafaţă abrazivă poate provoca leziuni superficiale, însă dacă acest contact se prelungeşte pot fi cauzate leziuni grave);
53.4. partea corpului care este vătămată (de exemplu, dacă un obiect ascuţit străpunge pielea braţului, provoacă dureri, însă dacă acelaşi obiect intră în ochi, vătămarea este mult mai gravă, poate chiar ireversibilă);
53.5. impactul pericolului asupra unei sau a mai multe părţi ale corpului (de exemplu, un pericol de natură electrică poate provoca un şoc electric care este posibil să ducă la pierderea cunoştinţei şi, drept urmare, să provoace un incendiu care va afecta plămânii persoanei care şi-a pierdut cunoştinţa şi a inhalat fum);
53.6. tipul şi comportamentul utilizatorului (de exemplu, un produs etichetat cu un mesaj de avertizare poate fi utilizat fără consecinţe negative de către un utilizator adult, deoarece acesta utilizează produsul ţinând cont de avertizare. În schimb, un copil sau un alt consumator vulnerabil (a se vedea tabelul 1) care nu poate citi sau nu poate înţelege eticheta de avertizare poate fi grav vătămat).
54. Pentru a evalua gravitatea consecinţelor, autorităţile de supraveghere a pieţei stabilesc criterii de evaluare obiective, luând în considerare, pe de o parte, nivelul necesar de intervenţie medicală şi, pe de altă parte, consecinţele vătămării asupra calităţii vieţii utilizatorului.
55. În cazul în care la evaluarea riscului se iau în considerare mai multe scenarii de vătămare, trebuie să se stabilească separat, pentru fiecare vătămare, nivelul de gravitate şi să se ţină seama de acesta pe parcursul întregului proces de evaluare a riscurilor.
56. Gravitatea vătămărilor sau a prejudiciilor se clasifică în patru niveluri, în funcţie de reversibilitatea acestora şi, respectiv de posibilitatea şi măsura în care este posibilă recuperarea după vătămare.
57. În cazul în care se evaluează nivelul de risc al unui produs, se aplică clasificarea prezentată în tabelul 2.
Tabelul 2
Gravitatea vătămărilor sau a prejudiciilor
| Nivelul de vătămare | Descrierea gravităţii | |
| vătămare care pune în pericol sănătatea/siguranţa | alt tip de vătămare | |
| 4 | Foarte grav: vătămare sau consecinţă care este sau ar putea fi fatală, inclusiv moartea cerebrală; consecinţe care afectează reproducerea sau urmaşii; pierdere gravă a unui membru şi/sau a capacităţii funcţionale, care determină un grad de invaliditate mai mare de aproximativ 10 % | Efect negativ major, acut sau ireversibil în privinţa mai multor aspecte |
| 3 | Grav: vătămare sau consecinţă care în mod normal necesită spitalizare şi care va afecta capacitatea funcţională timp de mai mult de şase luni sau va determina o pierdere definitivă a capacităţii funcţionale | Efect negativ semnificativ pentru care sunt necesare eforturi considerabile de inversare prin intervenţii de specialitate şi care este ireversibil în absenţa acestor intervenţii şi eforturi |
| 2 | Moderat: vătămare sau consecinţă pentru care poate fi necesară o deplasare la spital, dar pentru care, în general, nu este nevoie de spitalizare. Capacitatea funcţională poate fi afectată pentru o perioadă limitată, care nu depăşeşte şase luni, iar recuperarea este mai mult sau mai puţin completă | Efect negativ, reversibil într-o anumită perioadă de timp, pentru care este necesară o intervenţie a medicilor specialişti |
| 1 | Minor: vătămare sau consecinţă care, după un tratament de bază (prim ajutor, în mod normal prestat de către o altă persoană decât doctorul), nu afectează substanţial capacitatea funcţională sau nu cauzează durere excesivă; de obicei, consecinţele sunt complet reversibile | Efect negativ, de obicei complet reversibil pe termen scurt, fără a fi necesară o intervenţie a medicilor specialişti |
58. În cazuri excepţionale, inclusiv în cele legate de particularităţile culturale sau climatice, autorităţile de supraveghere a pieţei se pot abate de la clasificarea prevăzută în tabelul 2. În astfel de cazuri, autorităţile de supraveghere a pieţei furnizează justificarea abaterii în cadrul evaluării riscurilor care însoţeşte notificarea relevantă.
59. Dacă este cazul, în conformitate cu prevederile pct.14, vătămările care afectează alte interese protejate pot fi clasificate, de asemenea, în termeni mai abstracţi, în patru niveluri, astfel cum este prevăzut în tabelul 2.
60. Pentru a cuantifica gravitatea vătămării (vătămărilor), anexa nr.2 cuprinde clasificarea vătămărilor în patru niveluri, în funcţie de gradul lor de reversibilitate şi de posibilitatea de recuperare în urma vătămării. Această clasificare are doar un scop orientativ, iar evaluatorul riscurilor trebuie să modifice categoria, dacă este necesar, şi să indice acest lucru în evaluarea riscurilor.
61. În cazul în care în evaluarea riscului sunt luate în considerare mai multe scenarii de vătămare, gravitatea fiecărei vătămări trebuie clasificată separat şi utilizată în întregul proces de evaluare a riscurilor.
Secţiunea a 7-a
Probabilitatea producerii vătămării
62. Probabilitatea producerii vătămării este probabilitatea materializării efective a scenariului de vătămare în timpul duratei de viaţă preconizate a produsului.
63. Această probabilitate este greu de estimat, însă, în cazul în care un scenariu este prezentat în etape distincte, fiecărei etape i se poate atribui o anumită probabilitate şi, prin efectuarea înmulţirii între aceste probabilităţi parţiale, se obţine probabilitatea globală a scenariului. Această abordare pe etape trebuie să uşureze estimarea probabilităţii globale. În cazul în care sunt elaborate mai multe scenarii, fiecare dintre acestea trebuie să dispună de propria probabilitate globală.
64. Autorităţile de supraveghere a pieţei atribuie pentru fiecare etapă a scenariului de vătămare, stabilit în conformitate cu secţiunea a 5-a, un punctaj de probabilitate.
65. Autorităţile de supraveghere a pieţei calculează probabilitatea producerii unei vătămări ca produsul probabilităţilor tuturor etapelor care au loc într-un anumit scenariu de vătămare. În cazul în care se elaborează mai multe scenarii de vătămare, autorităţile de supraveghere a pieţei calculează probabilitatea producerii unei vătămări pentru fiecare dintre aceste scenarii.
66. Probabilitatea globală a scenariului se determină după următoarea formulă:
Р = P1 х P2 х...х Pn,
unde:
P – probabilitatea globală;
P1, P2, ... Pn – probabilitatea etapei (variantei).
67. Autorităţile de supraveghere a pieţei aplică indicele de probabilitate stabilit în tabelul 3.
Tabelul 3
Probabilitatea producerii scenariului
de vătămare pe durata de viaţă previzibilă a produsului
| Mai mare sau egală cu 50 % | Foarte frecventă |
| Între 5/10 şi 1/10 | Frecventă |
| Între 1/10 şi 1/100 | Obişnuită |
| Între 1/100 şi 1/1 000 | Ocazională |
| Între 1/1 000 şi 1/10 000 | Improbabilă |
| Între 1/10 000 şi 1/100 000 | Neobişnuită |
| Între 1/100 000 şi 1/1 000 000 | Rară |
| Mai mică sau egală cu 1/1 000 000 | Extrem de rară |
68. Dacă un scenariu de vătămare este descris într-o singură etapă, probabilitatea acestuia poate fi, la rândul ei, estimată într-o singură etapă. O astfel de abordare ar constitui însă doar o estimare aproximativă, susceptibilă de critici severe şi de a pune sub semnul întrebării validitatea întregii evaluări a riscurilor. Prin urmare, este de preferat o atribuire mai transparentă a probabilităţilor într-un scenariu alcătuit din mai multe etape, în special în cazul în care probabilităţile parţiale se pot fundamenta pe dovezi incontestabile.
69. Atribuirea de probabilităţi pentru diferite scenarii de vătămare ale aceluiaşi produs poate genera situaţiile de mai jos:
69.1. în cazul în care într-un scenariu produsul este utilizat de către consumatori mai vulnerabili, este posibil să fie necesară mărirea probabilităţii, deoarece consumatorii mai vulnerabili se pot vătăma mai uşor. Acest lucru este valabil, în special, pentru copii, deoarece aceştia nu dispun, în mod normal, de experienţa necesară pentru a întreprinde măsuri preventive (a se vedea, de asemenea, tabelul 1);
69.2. în cazul în care un risc este identificabil cu uşurinţă, inclusiv prin etichetele de avertizare, este posibil să fie necesară diminuarea probabilităţii, deoarece utilizatorul va folosi produsul cu mai multă grijă pentru a evita, pe cât este posibil, vătămarea. Acest fapt poate să nu fie valabil pentru un scenariu de vătămare care implică copiii (mici) sau alţi utilizatori vulnerabili (a se vedea tabelul 1), care nu pot/nu ştiu să citească;
69.3. în situaţia în care au fost semnalate accidente care se încadrează în scenariul de vătămare, probabilitatea acelui scenariu poate fi mărită. În cazurile în care au fost semnalate foarte rar accidente sau nu se cunoaşte existenţa vreunui accident, poate fi util să solicite informaţii de la producător despre orice accident sau efecte negative cauzate de produs;
69.4. în situaţia în care pentru producerea unei vătămări este necesară îndeplinirea unui număr relativ mare de condiţii, probabilitatea globală aferentă scenariului este, de regulă, mai redusă;
69.5. atunci când condiţiile necesare pentru producerea unei vătămări sunt îndeplinite cu uşurinţă, probabilitatea poate să crească;
69.6. în cazul în care rezultatele testării unui produs sunt departe de a corespunde valorilor-limită necesare (specificate în standardele sau în reglementările tehnice aplicabile), probabilitatea producerii unei vătămări (a unui scenariu de vătămare) poate fi mai mare decât în cazul în care rezultatele testării produsului ar fi fost aproape de valorile-limită.
Secţiunea a 8-a
Exprimarea probabilităţii de producere a vătămării
70. Pentru a determina probabilitatea de producere a unei vătămări în cadrul unui scenariu de vătămare, aceasta poate fi exprimată după cum urmează:
70.1. cantitativ: probabilitatea poate fi exprimată sub formă de fracţie (de exemplu, >50 % sau >1/1 000);
70.2. calitativ: probabilitatea poate fi exprimată ca “foarte frecventă” sau “frecventă”, astfel este prevăzut în secţiunea a 7-a.
Secţiunea a 9-a
Determinarea nivelului de risc
71. Nivelul de risc al unui produs se determină prin combinarea gravităţii vătămării, astfel cum este menţionat în secţiunea a 6-a, şi probabilitatea producerii vătămării, în conformitate cu secţiunea a 7-a.
72. Autorităţile de supraveghere utilizează grila prevăzută în tabelul 4, pentru a evalua şi a determina, în mod corespunzător, nivelul de risc, după cum urmează:
72.1. grav;
72.2. ridicat;
72.3. mediu; sau
72.4. scăzut.
Tabelul 4
Secţiunea a 10-a
Determinarea nivelului de risc pentru diferite scenarii de vătămare
73. În cazul în care sunt evaluate diferite scenarii de vătămare în legătură cu un produs, autorităţile de supraveghere a pieţei stabilesc nivelul de risc pentru fiecare dintre scenariile respective.
74. În cazul în care evaluarea indică niveluri de risc diferite, legate de diferitele scenarii de vătămare, autorităţile de supraveghere a pieţei iau în considerare, în sensul art.24 şi 26 din Legea nr.196/2025, cel mai ridicat nivel de risc identificat.
75. Între nivelurile de risc învecinate sau probabilităţi învecinate, nivelul riscului se modifică cu un singur nivel. Această abordare este în conformitate cu experienţa generală, potrivit căreia riscul nu creşte incremental în cazul în care valorile de intrare se modifică progresiv. Cu toate acestea, atunci când gravitatea unei vătămări creşte de la nivelul 1 la nivelul 2 (conform datelor din partea dreaptă a tabelului 4), anumite niveluri de risc se majorează cu două niveluri, şi anume – de la “mediu” la grav şi de la “scăzut” la “ridicat”.
76. La încheierea evaluării nivelului riscului, pentru un scenariu de vătămare individual sau pentru riscul global al produsului, ar trebui luate în considerare plauzibilitatea nivelului de risc şi incertitudinile aferente estimărilor.
77. Analiza de sensibilitate poate fi, de asemenea, foarte valoroasă. În cadrul acesteia se cercetează modul în care nivelul riscului se modifică în cazul în care gravitatea vătămării sau probabilitatea producerii vătămării variază cu un nivel în sens ascendent sau descendent. În cazul în care nivelul riscului nu se modifică deloc, se poate aprecia că acesta a fost estimat corect. La finalul analizei de sensibilitate, evaluatorul riscurilor ar trebui să fie, în mod rezonabil, sigur că nivelul riscului este suficient de plauzibil şi că poate documenta acest aspect şi transmite informaţia mai departe.
Secţiunea a 11-a
Documentarea determinării nivelului de risc
78. Autorităţile de supraveghere a pieţei documentează în mod corespunzător determinarea nivelului de risc al unui produs şi includ această documentare în notificarea lor prin intermediul Sistemului de schimb rapid de informaţii privind produsele periculoase (SI SRIPP), cu excepţia cazurilor în care se presupune că un risc este grav în conformitate cu prevederile din capitolul IV.
79. Pentru elaborarea scenariului de vătămare, autoritatea de supraveghere a pieţei întreprinde următoarele acţiuni:
79.1. descrie produsul şi pericolul aferent:
79.1.1. descrie produsul în mod clar, constată dacă pericolul este prezentat de produs în ansamblul său sau este aferent doar unei componente (detaşabile) a acestuia;
79.1.2. identifică numărul de pericole pe care le prezintă produsul, în conformitate cu anexa nr.1;
79.1.3. identifică norma (normele) sau legislaţia aplicabilă produsului;
79.2. identifică tipul consumatorului care urmează a fi inclus în scenariul de vătămare pentru produsul periculos:
79.2.1. pentru primul scenariu de vătămare, operează cu utilizatorul şi activitatea de utilizare pentru care este destinat produsul;
79.2.2. pentru alte scenarii, ţine cont de alţi consumatori şi alte utilizări (a se vedea tabelul 1);
79.3. prezintă un scenariu de vătămare în care pericolul (pericolele) produsului selectat provoacă vătămare (vătămări) sau are/au un efect(e) negativ(e) asupra consumatorului vizat:
79.3.1. descrie în mod clar şi concis etapele care produc vătămare (vătămări) (“drumul cel mai scurt spre vătămare”, “drumul critic spre vătămare”). Mai multe vătămări concomitente se includ în acelaşi scenariu;
79.3.2. la descrierea scenariului de vătămare se ia în considerare frecvenţa şi durata utilizării, identificarea pericolului de către consumator, caracterul vulnerabil al consumatorului (în special copiii), echipamentele de protecţie, comportamentul consumatorului în caz de accident, mediul cultural de provenienţă al consumatorului, precum şi orice alţi factori importanţi pentru determinarea riscului (a se vedea anexa nr.2);
79.4. determină nivelul de vătămare (de la 1 la 4) al consumatorului. Dacă consumatorul suferă mai multe vătămări în scenariul elaborat, se estimează gravitatea ansamblului acestora (a se vedea, pentru orientare, tabelul 2 );
79.5. determină probabilitatea generală a scenariului de vătămare, stabilind probabilitatea pentru fiecare etapă a scenariului elaborat. Pentru calcularea probabilităţii generale a scenariului de vătămare, se înmulţesc probabilităţile aferente fiecărei etape (a se vedea, pentru orientare, partea stângă a tabelului 4).
79.6. determină nivelul de risc, prin combinarea nivelului de vătămare şi probabilitatea generală a scenariului de vătămare, şi verifică nivelul acestuia (tabelul 4);
79.7. verifică plauzibilitatea nivelului de risc:
79.7.1. dacă nivelul de risc nu pare plauzibil sau dacă nu există o siguranţă în privinţa nivelului vătămării (vătămărilor) sau în privinţa probabilităţii/probabilităţilor de producere a vătămării, se utilizează valorile imediat superioare şi imediat inferioare, precum şi se recalculează riscul. Analiza de sensibilitate arată dacă riscul se modifică odată cu modificarea valorilor de intrare;
79.7.2. dacă nivelul de risc rămâne acelaşi, evaluarea nivelului de risc efectuată este credibilă. Însă dacă nivelul de risc se modifică cu uşurinţă, din motive de siguranţă, nivelul de risc cel mai mare se consideră drept riscul produsului;
79.8. elaborează mai multe scenarii de vătămare pentru a identifica riscul cel mai mare al produsului:
79.8.1. dacă primul scenariu de vătămare identifică un nivel de risc mai mic decât cel mai mare nivel de risc prevăzut în prezenta Metodologie şi dacă se consideră că produsul ar putea prezenta un risc mai mare decât cel identificat:
79.8.1.1. selectează alţi consumatori (inclusiv consumatori vulnerabili, în special copiii);
79.8.1.2. identifică alte utilizări (incluzând utilizări, în mod rezonabil, previzibile), pentru a determina scenariul de vătămare care va duce la riscul cel mai mare al produsului;
79.8.2. în mod normal, nivelul cel mai mare de risc al produsului este nivelul de risc al produsului care permite adoptarea celor mai eficiente măsuri de limitare a acestuia. În cazuri speciale, un anumit pericol poate duce la un nivel mai mic al riscului decât nivelul cel mai mare al riscului şi totuşi poate să necesite măsuri de gestionare a riscului. Acestei situaţii i se va acorda atenţia cuvenită. Ca regulă generală, scenariile de vătămare pot duce la un nivel cel mai mare al riscului prevăzut în prezenta Metodologie, în cazul în care:
79.8.2.1. vătămarea/vătămările avute în vedere prezintă cel puţin nivelele de gravitate 3 sau 4;
79.8.2.2. probabilitatea generală a unui scenariu de vătămare este mai mare de 1/100 (a se vedea tabelul 4);
79.9. documentează şi transmite mai departe evaluarea nivelului de risc, în conformitate cu formularul-tip al Raportului de evaluare, stabilit în anexa nr.3, prezentând toate incertitudinile identificate pe parcursul evaluării nivelului de risc.
80. Analiza de sensibilitate permite constatarea modificării nivelului de risc în cazul în care nivelul de vătămare sau probabilitatea variază cu o treaptă în sus sau în jos. Dacă nivelul de risc nu se modifică deloc, este foarte plauzibil că a fost estimat corect. Iar dacă se modifică, înseamnă că se situează la limită. În acest caz este necesar să fie reverificate scenariile de vătămare, precum şi nivelul vătămării (vătămărilor) şi probabilitatea (probabilităţile) atribuită/atribuite.
81. În cadrul analizei de sensibilitate se alege o valoare mai mică şi una mai mare decât cea presupusă iniţial pentru fiecare parametru al evaluării nivelului de risc şi se utilizează la efectuarea întregii proceduri de determinare a nivelului riscului. Valorile nivelurilor de risc rezultate vor arăta cât de sensibil reacţionează nivelul de risc la introducerea unor valori mai mici sau mai mari. În acest mod, poate fi estimat intervalul în care se va situa riscul real al produsului.
82. Scopul analizei de sensibilitate constă în stabilirea măsurii în care variază nivelul riscului, în cazul modificării factorilor estimaţi.
83. O modalitate practică de efectuare a analizei de sensibilitate este de a repeta determinarea nivelului riscului aferent unui anumit scenariu, dar cu utilizarea unei probabilităţi diferite pentru una sau mai multe etape din scenariu (de exemplu, o lumânare care conţine seminţe ar putea genera incendiu, deoarece seminţele pot lua foc şi produce flăcări mari, mobilierul sau perdelele pot lua foc, iar persoanele care se află în încăpere ar putea inhala fum toxic şi ar putea suferi o intoxicaţie fatală).
84. La sfârşitul analizei de sensibilitate, evaluatorul riscurilor trebuie, în mod rezonabil, să fie sigur că nivelul de risc prezintă plauzibilitate suficientă şi că poate documenta acest aspect şi transmite informaţia mai departe.
85. Schema algoritmică a desfăşurării unei evaluări a nivelului de risc este prezentată în anexa nr.4.
IV. PREZUMŢIA DE RISC GRAV
86. Riscurile prezentate de un produs sunt considerate riscuri grave în următoarele cazuri:
86.1. produsul este legat de niveluri probabile de vătămare corespunzătoare nivelurilor de gravitate 3 sau 4, menţionate în secţiunea a 6-a, şi nu se poate aştepta, în mod rezonabil, din partea consumatorilor şi a utilizatorilor finali să întreprindă măsuri de precauţie necesare pentru a se proteja sau pentru a preveni materializarea riscului sau aceştia nu sunt informaţi în mod adecvat de către operatorul economic relevant cu privire la modul de evitare a materializării riscului. Condiţiile de materializare a riscului trebuie să fie legate în mod inerent de pericolul prezentat de produs;
86.2. operatorul economic care a introdus sau a pus la dispoziţie produsul pe piaţă sau furnizorul unei pieţe online care l-a prezentat pe interfaţa sa online a indicat că produsul prezintă un risc grav;
86.3. produsul a făcut obiectul unei rechemări, al unei retrageri sau al unei eliminări a conţinutului online pe baza unor măsuri voluntare întreprinse de către operatorii economici sau furnizorii de pieţe online;
86.4. produsul conţine o substanţă chimică interzisă de legislaţia privind substanţele chimice sau substanţa respectivă este utilizată într-o concentraţie care depăşeşte limitele stabilite de legislaţie;
86.5. în cazul în care există dovezi bine documentate că anumite caracteristici ale produsului generează în mod constant un risc grav, inclusiv în cazurile de mai jos:
86.5.1. piese mici detaşate sau prezente în jucării sau produse de îngrijire pentru copiii cu vârste mai mici de 36 de luni;
86.5.2. costume vestimentare pentru copii care sunt foarte inflamabile;
86.5.3. articole de îmbrăcăminte de noapte şi materiale pentru îmbrăcămintea de noapte pentru copii, care sunt foarte inflamabile;
86.5.4. articole pentru îngrijirea copiilor, care prezintă un risc de înecare;
86.5.5. şnururi cu sistem de strângere în zona capului, a gâtului sau în partea superioară a pieptului, aplicate pe articolele de îmbrăcăminte destinate copiilor de vârstă mică;
86.5.6. produse electrice cu componente defecte care pot duce la electrocutare sau incendiu.
87. În cazurile enumerate la pct.86, autorităţile de supraveghere a pieţei pot transmite notificarea prin intermediul Sistemului de schimb rapid de informaţii privind produsele periculoase (SI SRIPP), fără o evaluare a riscurilor.
V. SELECTAREA MĂSURILOR CORECTIVE
Secţiunea 1
De la risc la adoptarea de măsuri:
gestionarea responsabilă a riscurilor
88. Evaluarea riscurilor este utilizată pentru a decide dacă sunt necesare măsuri corective pentru a reduce riscul şi a preveni astfel afectarea siguranţei şi sănătăţii consumatorilor.
89. Măsurile din cadrul supravegherii pieţei presupun contactul dintre autorităţile de supraveghere a pieţei şi producătorii, importatorii, distribuitorii şi furnizorii de pieţe online. Acesta poate sprijini autorităţile de supraveghere a pieţei să determine modalităţile cele mai eficiente de gestionare a riscurilor.
90. În cazul în care un produs de consum prezintă un risc grav, printre măsurile de reducere a riscului se număra retragerea de pe piaţă sau rechemarea de la consumatori. În situaţia în care riscul este de un nivel mai redus, măsurile adoptate sunt, de regulă, mai puţin riguroase. Astfel, poate fi suficientă aplicarea unor etichete de avertizare sau îmbunătăţirea instrucţiunilor de utilizare, pentru a conferi siguranţă produsului. Prin urmare, indiferent de nivelul riscului produsului, autorităţile de supraveghere a pieţei trebuie să examineze necesitatea adoptării unor măsuri şi, după caz, să stabilească măsuri adecvate.
91. Nu există însă o legătură automată între nivelul riscului şi măsurile aplicabile. În cazul în care un produs prezintă mai multe riscuri de gravitate redusă şi, prin urmare, riscul global nu este calificat drept grav, pot fi necesare măsuri urgente, deoarece oricare dintre riscuri se poate materializa într-un interval de timp relativ scurt.
92. O atenţie deosebită trebuie acordată expunerii populaţiei în ansamblu. În situaţiile în care un număr mare de produse se găseşte pe piaţă şi, prin urmare, produsul este utilizat de un număr mare de consumatori, chiar şi un singur risc cu gravitate redusă poate să necesite măsuri rapide pentru a evita efectele negative asupra sănătăţii consumatorilor.
93. Riscurile cu gravitate redusă pot, de asemenea, să necesite măsuri în cazul în care produsul în cauză poate provoca accidente mortale, chiar dacă asemenea accidente pot fi extrem de improbabile.
94. Alte aspecte legate de riscuri pot fi percepţia publică asupra riscului şi consecinţele probabile ale acestuia, sensibilităţile culturale şi politice, precum şi modul în care este prezentat în mass-media. Aceste aspecte pot fi, în special, relevante în cazul consumatorilor vulnerabili, mai ales în cazul copiilor. Astfel, incumbă autorităţii (autorităţilor) de supraveghere a pieţei să stabilească măsurile necesare.
95. Măsurile care trebuie întreprinse pentru a preveni un risc pot depinde, de asemenea, de produsul însuşi şi de riscurile minime compatibile cu utilizarea produsului, considerate ca fiind acceptabile şi respectând un nivel ridicat de protecţie.
96. Chiar şi în absenţa unui risc identificat, unele măsuri pot fi totuşi necesare (de exemplu, în cazul în care un produs nu respectă reglementările aplicabile/legislaţia).
97. Selectarea şi aplicarea măsurilor nu sunt determinate exclusiv de nivelul de risc, iar autorităţile de supraveghere iau în considerare o serie de factori, cum ar fi cei indicaţi în secţiunea a 6-a a capitolului III. Măsurile adoptate trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi să fie eficiente.
Secţiunea a 2-a
Selectarea măsurilor corective
98. În funcţie de nivelul de risc care este prezent sau ar putea avea loc pentru sănătatea şi siguranţa consumatorilor, autoritatea de supraveghere a pieţei selectează măsurile corective prevăzute de Legea nr.162/2023 şi de Legea nr.196/2025.
99. Nivelul de risc estimat pentru un produs determină măsurile corective care urmează a fi aplicate, în funcţie de caz, producţiei totale a unei anumite mărci (model, articol, modificare) sau părţilor acestora ori unor serii.
100. Autorităţile de supraveghere a pieţei întreprind măsurile corespunzătoare în cazul în care un produs care face obiectul reglementărilor tehnice şi este utilizat în conformitate cu scopul pentru care este preconizat sau în condiţii care pot fi prevăzute în mod rezonabil şi dacă este instalat şi întreţinut în mod corespunzător:
100.1. este susceptibil de a afecta sănătatea sau siguranţa utilizatorilor; sau
100.2. nu este conform cu reglementările tehnice.
101. Autorităţile de supraveghere a pieţei solicită de îndată operatorului economic să întreprindă măsuri corective adecvate şi proporţionale pentru a stopa neconformitatea sau a elimina riscul într-un termen rezonabil, proporţional cu natura riscului.
102. Autorităţile de supraveghere a pieţei, precum şi operatorii economici vor adopta măsuri corective adecvate în funcţie de nivelul riscului prezentat de produs în următoarele situaţii:
102.1. în cazul produselor care prezintă un risc grav pentru sănătatea şi siguranţa consumatorilor şi/sau utilizatorilor finali:
102.1.1. neadmiterea punerii la dispoziţie a produsului pe piaţă;
102.1.2. retragerea sau rechemarea imediată a produsului, cu excepţia cazului în care există o altă modalitate eficientă de eliminare a riscului grav, şi avertizarea publicului în legătură cu riscul prezentat;
102.1.3. distrugerea produsului sau aplicarea altor măsuri care îl fac inutilizabil;
102.2. în cazul unui produs care prezintă un nivel de risc ridicat:
102.2.1. suspendarea temporară a punerii la dispoziţie pe piaţă a produselor;
102.2.2 interzicerea punerii la dispoziţie pe piaţă a produselor;
102.3. în cazul unui produs care prezintă un nivel de risc mediu, suspendarea temporară a punerii la dispoziţie pe piaţă a produselor;
102.4. în cazul unui produs care prezintă un nivel de risc scăzut şi pentru care reglementările tehnice aplicabile nu stabilesc cerinţe specifice pentru a asigura siguranţa consumatorilor şi/sau utilizatorilor finali, autoritatea de supraveghere a pieţei nu aplică măsuri corective;
102.5. în cazul unui produs care prezintă un risc mai puţin grav pentru sănătatea şi siguranţa consumatorilor şi/sau utilizatorilor finali:
102.5.1. suspendarea temporară a punerii la dispoziţie pe piaţă a produselor, în scopul înlăturării neconformităţii sau al eliminării riscului într-un termen rezonabil;
102.5.2. dacă în urma analizei informaţiei privind executarea prescripţiei şi/sau în urma controlului privind punerea acestora în aplicare se constată faptul că produsele nu îndeplinesc în continuare cerinţele reglementărilor tehnice aplicabile, autoritatea de supraveghere a pieţei întreprinde măsurile corespunzătoare specificate la subpct.102.1;
102.6. în cazul unui produs neconform cu cerinţele reglementărilor tehnice aplicabile, aducerea produsului în conformitate, inclusiv prin remedierea neconformităţii formale, astfel cum este definită de reglementarea tehnică aplicabilă, sau asigurarea faptului că produsul nu mai prezintă un risc;
102.7. în cazurile în care produsul este susceptibil să prezinte un risc numai în anumite condiţii sau numai pentru anumiţi utilizatori finali:
102.7.1. aplicarea pe produs a unor avertismente adecvate, scrise în limba română, clar formulate şi uşor de înţeles, referitoare la riscurile pe care le prezintă;
102.7.2. stabilirea unor condiţii prealabile pentru punerea la dispoziţie pe piaţă a produsului respectiv;
102.7.3. alertarea imediată şi într-un mod adecvat a utilizatorilor finali expuşi riscului, inclusiv prin publicarea unor avertismente speciale în limba română.
103. În cazul prevăzut la subpct. 102.4, autoritatea de supraveghere a pieţei ia decizia în legătură cu avertizarea de către producător (importator) şi/sau distribuitor a consumatorilor (utilizatorilor) în privinţa riscurilor pe care le poate prezenta produsul în anumite condiţii şi decizia de a întreprinde măsuri necesare privind asigurarea securităţii, astfel încât produsul să fie sigur.
Anexa nr.1
la Metodologia privind evaluarea nivelului
de risc în cazul produselor nealimentare
Pericole, scenarii tipice de vătămare şi vătămări tipice
| Grupul de pericole | Pericolul (proprietăţile produsului) |
Scenariul tipic de vătămare | Vătămarea tipică |
| 1 | 2 | 3 | 4 |
| Dimensiune, formă şi suprafaţă | Produsul reprezintă un obstacol | Persoana păşeşte peste produs şi cade; sau persoana se ciocneşte de produs | Contuzii cutanate, fractură, comoţie cerebrală, echimoză |
| Produsul este impermeabil pentru aer | Produsul acoperă gura şi/sau nasul unei persoane (de obicei, a unui copil) sau obturează calea respiratorie internă | Sufocare | |
| Produsul este format din obiecte mici sau conţine componente de dimensiuni mici | O persoană (copil) înghite componenta de dimensiuni mici; componenta de mici dimensiuni se blochează în laringe şi obturează căile respiratorii | Sufocare, obstrucţia căilor respiratorii interne | |
| Posibilitate de a desprinde prin muşcare o componentă mică a unui produs | O persoană (copil) înghite componenta de mici dimensiuni; componenta de mici dimensiuni se blochează în tractul digestiv | Obstrucţie a tractului digestiv | |
| Colţ sau vârf ascuţit | Persoana se ciocneşte de un colţ ascuţit sau este lovită de obiectul ascuţit în mişcare; se produce o vătămare prin înţepare sau străpungere | Înţepare, afectare a văzului, corp străin în ochi, afectare a auzului, corp străin în ureche | |
| Margine ascuţită | Persoana atinge marginea ascuţită; se produce o leziune a pielii sau o tăietură a ţesuturilor | Lacerare, tăietură; amputare | |
| Suprafaţă alunecoasă | Persoana merge pe o suprafaţă, alunecă şi cade | Contuzii cutanate; fractură, comoţie cerebrală | |
| Suprafaţă rugoasă | Persoana alunecă pe o suprafaţă rugoasă; se produce frecare şi/sau abraziune | Abraziune | |
| Gol sau deschizătură între părţi | Persoana plasează un membru sau corpul în deschizătură şi îşi prinde un deget, un braţ, gâtul, capul, trunchiul sau îmbrăcămintea; vătămarea apare datorită gravitaţiei sau mişcării | Strivire, fractură, amputare, strangulare | |
| Energie potenţială | Stabilitate mecanică mică | Produsul se răstoarnă; persoana aflată pe produs cade de la înălţime sau persoana aflată lângă produs este lovită de acesta; un produs electric se răstoarnă, se sparge şi accesul la părţile conducătoare de electricitate devine posibil sau produsul continuă să funcţioneze, încălzind suprafeţele învecinate | Contuzii cutanate, dislocare, entorsă, fractură, comoţie cerebrală, strivire, şoc electric, arsuri |
| Rezistenţă mecanică mică | Produsul se prăbuşeşte prin supraîncărcare; persoana aflată pe produs cade de la înălţime sau persoana aflată lângă produs este lovită de acesta; un produs electric se răstoarnă, se sparge şi accesul la părţile conducătoare de electricitate devine posibil sau produsul continuă să funcţioneze, încălzind suprafeţele învecinate | Contuzii cutanate; dislocare; fractură, comoţie cerebrală; strivire; şoc electric; arsuri | |
| Poziţie înaltă a utilizatorului | Persoana se află la înălţime pe produs şi îşi pierde echilibrul, nu are de ce să se sprijine şi cade de la înălţime | Contuzii cutanate, dislocare, fractură, comoţie cerebrală, strivire | |
| Element elastic sau arc | Un element elastic sau un arc aflat sub tensiune este eliberat brusc, iar persoana aflată pe traiectoria acestuia este lovită de produs | Contuzii cutanate, dislocare, fractură, comoţie cerebrală, strivire | |
| Lichid ori vas presurizat sau vid | Lichidul sau gazul sub presiune este eliberat brusc, iar persoana aflată în vecinătate este lovită sau implozia produsului generează obiecte zburătoare | Dislocare, fractură, comoţie cerebrală, strivire, tăieturi (a se vedea, de asemenea, grupul de pericole “Incendiu şi explozie”) | |
| Energie cinetică | Produs în mişcare | Persoana se află pe traiectoria produsului şi este lovită de produs sau produsul cade pe persoană | Contuzii cutanate, entorsă, fractură, comoţie cerebrală, strivire |
| Părţi în mişcare una în contact cu cealaltă | O parte a corpului unei persoane ajunge între părţile care se află în mişcare; partea corpului devine imobilizată şi este supusă unei presiuni (strivită) | Contuzii cutanate, dislocare, fractură, strivire | |
| Părţi în mişcare, una depăşind pe cealaltă | O parte a corpului unei persoane ajunge între părţile care se află în mişcare în timp ce acestea se apropie (mişcare de forfecare); Partea corpului devine imobilizată între părţile în mişcare şi este supusă unei presiuni (forfecare) |
Lacerare, tăietură, amputare | |
| Părţi în mişcare de rotaţie | O parte a corpului, părul sau îmbrăcămintea unei persoane este prinsă de partea în mişcare de rotaţie; se creează o forţă de tracţiune | Contuzii cutanate, fractură, lacerare (pielea capului), strangulare | |
| Părţi în mişcare de rotaţie care se află aproape una de cealaltă | O parte a corpului, părul sau îmbrăcămintea unei persoane este prinsă de părţile în mişcare de rotaţie; se creează o forţă de tracţiune şi o presiune asupra părţii corpului | Strivire, fractură, amputare, strangulare | |
| Acceleraţie | Persoana se află pe produsul în accelerare şi îşi pierde echilibrul nu are de ce să se sprijine şi cade cu viteză | Dislocare, fractură, comoţie cerebrală, strivire | |
| Obiecte zburătoare | Persoana este lovită de obiectul zburător şi, în funcţie de energie, suferă vătămări | Contuzii cutanate, dislocare, fractură, comoţie cerebrală, strivire | |
| Vibraţie | Persoana ţine produsul, îşi pierde echilibrul şi cade; sau Contactul prelungit cu produsul care vibrează cauzează afecţiuni neurologice, osteo-articulare, traumatisme ale coloanei vertebrale, boli vasculare |
Contuzii cutanate, dislocare, fractură, strivire | |
| Zgomot | Persoana este expusă zgomotului cauzat de produs. Poate apărea un tinitus sau un deficit auditiv, în funcţie de nivelul zgomotului şi de distanţa la care are loc acesta | Afectarea auzului/ deficit auditiv | |
| Energie electrică | Voltaj mare/mic | Persoana atinge o parte a produsului care se află sub tensiune cu voltaj mare, este supusă unui şoc electric şi poate fi electrocutată | Şoc electric |
| Producţia de energie termică | Produsul devine fierbinte, iar persoana care îl atinge poate suferi arsuri; sau Produsul poate genera particule topite, vapori etc. care pot lovi persoana | Arsură, opărire | |
| Piese sub tensiune aflate prea aproape una de alta | Între piesele sub tensiune apar arcuri electrice sau scântei. Aceasta poate cauza un incendiu sau o radiaţie intensă | Leziuni oculare, arsură, opărire | |
| Temperaturi extreme | Flăcări deschise | Persoana aflată în apropierea flăcărilor poate suferi arsuri, posibil după ce îmbrăcămintea ia foc | Arsură, opărire |
| Suprafeţe fierbinţi | Persoana nu îşi dă seama că o suprafaţă este fierbinte şi o atinge, iar în urma atingerii suferă arsuri | Arsură | |
| Lichide fierbinţi | Persoana care manipulează un recipient cu lichid fierbinte varsă o parte a acestuia, lichidul cade pe piele şi provoacă opărire | Opărire | |
| Gaze fierbinţi | Persoana respiră în mediu cu gaze fierbinţi emise de un produs, se produc arsuri pulmonare; sau expunerea îndelungată la aer fierbinte cauzează deshidratare | Arsură | |
| Suprafeţe reci | Persoana nu îşi dă seama că o suprafaţă este rece şi o atinge; persoana suferă degerături | Degerări | |
| Radiaţii | Radiaţii ultraviolete, laser | Pielea sau ochii unei persoane sunt expuse radiaţiilor emise de produs | Arsură, opărire; afecţiuni neurologice, leziuni oculare, cancer de piele, mutaţie |
| Sursă de câmp electromagnetic cu intensitate mare (CEM); cu frecvenţă mică sau mare (microunde) | Persoana se află aproape de sursa de câmp electromagnetic (CEM), corpul său (sistemul nervos central) fiind expus la acesta | Afectare neurologică (cerebrală), leucemie (copii) | |
| Incendiu şi explozie | Substanţe inflamabile | Persoana se află în apropierea substanţei inflamabile; o sursă de aprindere determină inflamarea substanţei; persoana suferă vătămări | Arsură |
| Amestecuri explozive | Persoana se află în apropierea unui amestec exploziv; o sursă de aprindere cauzează o explozie, iar persoana este lovită de unde de şoc, de materialul în flăcări şi/sau de flăcări | Arsură, opărire, leziuni oculare, corp străin în ochi, vătămarea auzului, corp străin în ureche | |
| Surse de aprindere | O sursă de aprindere cauzează un incendiu; o persoană este vătămată de flăcări sau intoxicată cu gazele de la incendiu | Arsură, intoxicaţie | |
| Supraîncălzire | Produsul se supraîncălzeşte; incendiu, explozie |
Arsură, opărire, leziuni oculare, corp străin în ochi, vătămarea auzului, corp străin în ureche | |
| Toxicitate | Solide sau lichide toxice | Persoana ingerează substanţa din produs (de exemplu prin introducerea în gură) şi/sau substanţa ajunge pe piele | Intoxicaţie acută, iritaţie, dermatită |
| Persoana inspiră materialul solid sau lichid, de exemplu material de vărsătură (aspiraţie pulmonară) | Intoxicaţie acută pulmonară (pneumonie de aspiraţie), infecţie | ||
| Gaz, vapori sau pulberi toxice | Persoana inhalează substanţa conţinută în produs şi/sau substanţa ajunge pe piele | Intoxicaţie acută pulmonară, iritaţie, dermatită | |
| Substanţe sensibilizante | Persoana ingerează substanţa conţinută în produs (de exemplu, prin introducerea în gură); şi/sau substanţa ajunge pe piele; şi/sau persoana inhalează gaz, vapori sau pulberi | Sensibilizare, reacţie alergică | |
| Solid sau fluid iritant sau coroziv | Persoana ingerează substanţa conţinută în produs (de exemplu, prin introducerea în gură) şi/sau substanţa ajunge pe piele sau în ochi | Iritaţie, dermatită, arsură cutanată, leziuni oculare, corp străin în ochi | |
| Gaz sau vapori iritanţi sau corozivi | Persoana inhalează substanţa conţinută în produs şi /sau substanţa ajunge pe piele sau în ochi | Iritaţie, dermatită, arsură cutanată, intoxicaţie acută sau efect coroziv în plămâni sau în ochi | |
| Substanţe cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere | Persoana ingerează substanţa conţinută în produs (de exemplu, prin introducerea în gură( şi /sau substanţa ajunge pe piele; şi/sau persoana inhalează substanţa sub formă de gaz, vapori sau pulberi | Cancer, mutaţie, toxicitate pentru reproducere | |
| Contaminare microbiologică | Contaminare microbiologică | Persoana ajunge în contact cu un produs contaminat prin ingestie, inhalare sau contact cutanat | Infecţie, locală sau sistemică |
| Pericole legate de utilizarea sau funcţionarea produsului | Postură nesănătoasă | Designul determină o postură nesănătoasă a persoanei în timpul utilizării produsului | Elongaţie, afecţiune musculo-scheletică |
| Suprasolicitare | Designul solicită utilizarea unei forţe considerabile în timpul utilizării produsului | Entorsă sau elongaţie, afecţiune musculo-scheletică | |
| Nepotrivire anatomică | Designul nu este adaptat anatomiei umane, ceea ce îl face dificil sau imposibil de utilizat | Entorsă sau elongaţie | |
| Ignorarea protecţiei personale | Designul îngreunează manipularea sau utilizarea produsului pentru o persoană care poartă echipament de protecţie | Diverse vătămări | |
| Activare/dezactivare întâmplătoare | Persoana poate să (dez)activeze cu uşurinţă produsul, ceea ce determină o utilizare nedorită | Diverse vătămări | |
| Inadecvare din punct de vedere operaţional | Designul determină operarea defectuoasă de către persoană sau produsul cu o anumită funcţie de protecţie nu oferă protecţia preconizată | Diverse vătămări | |
| Produsul nu se opreşte | Persoana doreşte să oprească funcţionarea produsului, dar acesta nu se opreşte şi continuă să funcţioneze chiar şi în cazul în care nu se doreşte acest lucru | Diverse vătămări | |
| Pornire neaşteptată | Produsul se opreşte în timpul unei pene de electricitate, însă reporneşte în mod periculos | Diverse vătămări | |
| Produsul nu poate fi oprit | Într-o situaţie de urgenţă, persoana nu reuşeşte să oprească funcţionarea produsului | Diverse vătămări | |
| Montare neadecvată a pieselor | Persoana încearcă să monteze o piesă, are nevoie de prea multă forţă, produsul cedează sau piesa este prea slab fixată şi devine mobilă în cursul utilizării | Entorsă sau elongaţie, lacerare, tăietură, contuzii cutanate, imobilizare | |
| Mijloace de protecţie absente sau ajustate inadecvat | Persoana poate avea acces la piese periculoase | Diverse vătămări | |
| Instrucţiuni, semne şi simboluri de avertizare insuficiente | Utilizatorul nu observă instrucţiunile şi semnele de avertizare şi/sau nu înţelege simbolurile | Diverse vătămări | |
| Semnale de avertizare insuficiente | Utilizatorul nu vede sau nu aude semnalele de avertizare (optice sau audio), funcţionarea devenind periculoasă | Diverse vătămări |
Anexa nr.2
la Metodologia privind evaluarea nivelului
de risc în cazul produselor nealimentare
EXEMPLE DE VĂTĂMĂRI
care corespund celor patru niveluri de gravitate ale vătămării
| Tipul vătămării | Nivelul de gravitate al vătămării | |||
| Nivelul 1 | Nivelul 2 | Nivelul 3 | Nivelul 4 | |
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 |
| Lacerare, tăietură | Superficială | Externă (profundă) (cu o lungime pe corp > 10 cm) (cu o lungime pe faţă > 5 cm), necesitând suturi; Tendon sau în cavitatea articulară; Sclerotică sau cornee |
Nerv optic; Arteră a gâtului; Trahee; Organe interne |
Tub bronhic, esofag, aortă; Măduva spinării (partea inferioară); Lacerare profundă a organelor interne; Afectare gravă a părţii superioare a măduvei spinării; Creier (leziune gravă/ disfuncţie) |
| Contuzii cutanate (abraziuni/ contuzii, tumefiere, edem) | Superficială suprafaţă de ≤ 25 cm2 pe faţă suprafaţă de ≤ 50 cm2 pe corp |
Majoră suprafaţă de > 25 cm2 pe faţă suprafaţă de > 50 cm2 pe corp |
Trahee; Organe interne (minoră); Inimă; Creier; Plămâni, cu sânge sau aer în torace |
Trunchi cerebral; Măduva spinării, cauzând paralizie |
| Comoţie cerebrală | – | Pierderea cunoştinţei de foarte scurtă durată (minute) | Pierderea cunoştinţei îndelungată | Comă |
| Imobilizare/ comprimare | Comprimare minoră | – | (A se utiliza în mod corespunzător rezultatul final al contuziilor cutanate, strivirii, fracturii, dislocării, amputării, după caz) | (Acelaşi rezultat ca în cazul sufocării/strangulării) |
| Entorsă, elongaţie, afecţiune musculo-scheletală | Extremităţi; Articulaţii; Coloană vertebrală (fără luxaţie sau fractură) |
Elongaţie a ligamentelor genunchiului | Ruptură/sfâşiere a unui ligament sau tendon; Ruptură musculară; Entorsă cervicală |
– |
| Dislocare | – | Extremităţi (degete de la mâini, de la picioare, mână, picior); Cot; Maxilar; Mobilitate dentară |
Gleznă; Încheietura mâinii; Umăr; Şold; Genunchi; Coloană |
Coloană vertebrală |
| Fractură | – | Extremităţi (degete de la mâini, de la picioare, mână, picior); Încheietura mâinii; Braţ; Coaste; Stern; Nas; Dinţi; Maxilar; Oasele din jurul ochiului |
Gleznă; Membru inferior (femur şi gambă); Şold; Coapsă; Craniu; Coloană (fractură prin compresie minoră); Maxilar (severă); Laringe; Fracturi costale multiple; Sânge sau aer în torace |
Gât; Coloană vertebrală |
| Strivire | – | – | Extremităţi (degete de la mâini, de la picioare, mână, picior); Cot; Gleznă; Încheietura mâinii; Antebraţ; Membru inferior; Umăr; Trahee; Laringe; Bazin |
Măduva spinării; Regiunea medie-inferioară a gâtului; Torace (strivire severă); Trunchi cerebral |
| Amputare | – | – | Deget(e) de la mână; Deget(e) de la picior; Mână; Picior; Braţ (o parte); Membru inferior; Ochi |
Ambele extremităţi |
| Înţepare, străpungere | Profunzime limitată, implicând doar pielea | Străbaterea pielii, a perete abdominal (niciun organ implicat) | Ochi; Organe interne; Perete toracic; |
Aortă; Inimă; Tub bronhic; Leziuni grave ale organelor (ficat, rinichi, intestin etc.) |
| Ingestie | – | – | Leziune a organelor interne (a se vedea, de asemenea, obstrucţia căilor respiratorii interne, în cazul în care obiectul ingerat se blochează la nivelul superior al esofagului) |
Leziune permanentă a organelor interne |
| Obstrucţie a căilor respiratorii interne | – | – | Fluxul de oxigen către creier este blocat fără consecinţe permanente | Fluxul de oxigen către creier este blocat cu consecinţe permanente |
| Sufocare/Strangulare | – | – | Fluxul de oxigen către creier este blocat fără consecinţe permanente | Sufocare/Strangulare fatală |
| Submersie/înec | – | – | – | Înecare fatală |
| Arsură/opărire/degerătură (prin căldură, frig sau substanţe chimice) | Gradul I, până la 100% din suprafaţa corpului; sau Gradul II, < 6% din suprafaţa corpului |
Gradul II, 6-15% din suprafaţa corpului | Gradul II, 16-35% din suprafaţa corpului; sau Gradul III, până la 35% din suprafaţa corpului; Arsură prin inhalare |
Gradul II sau III, >35% din suprafaţa corpului; Arsură prin inhalare, necesitând asistenţă respiratorie |
| Şoc electric | (A se vedea, de asemenea, secţiunea “Energie electrică” din anexa nr.1, deoarece curentul electric poate cauza arsuri) | Efecte locale (crampe temporare sau paralizie musculară) | – | Electrocutare |
| Afecţiuni neurologice | – | – | Crize epileptice provocate | – |
| Leziuni oculare, corp străin în ochi | Dureri oculare pasagere, fără necesitatea unui tratament | Orbire temporară | Orbire parţială; Orbire permanentă (monoculară) |
Orbire permanentă (bioculară) |
| Afectare a auzului, corp străin în ureche | Dureri auriculare pasagere care nu necesită tratament | Deficit auditiv temporar | Surditate parţială; Surditate totală (mono-auriculară) |
Surditate totală (biauriculară) |
| Intoxicaţie cu substanţe (ingestie, inhalare, cutanată) | Diaree, vărsături, simptome locale | Leziuni reversibile ale organelor interne (de exemplu, ficat, rinichi); Anemie hemolitică uşoară | Leziuni ireversibile ale organelor interne (de exemplu, esofag, stomac, ficat, rinichi), anemie hemolitică, leziuni reversibile ale sistemului nervos | Leziuni ireversibile ale sistemului nervos; Deces |
| Iritare, dermatită, inflamaţie sau efect coroziv al unei substanţe (inhalare, cutanată) | Iritaţie locală uşoară | Leziuni oculare reversibile; Efecte sistemice reversibile; Efecte inflamatorii |
Plămâni, insuficienţă respiratorie, pneumonie chimică; Efecte sistemice ireversibile; Orbire parţială; Efecte corozive |
Plămâni, necesitând asistenţă respiratorie; Asfixie |
| Reacţie alergică sau sensibilizare | Reacţie alergică uşoară sau locală | Reacţie alergică, dermatită de contact alergică generalizată | Sensibilizare puternică, determinând alergii la mai multe substanţe | Reacţie sau şoc anafilactic Deces |
| Leziuni persistente ca urmare a contactului cu substanţe sau prin expunere la radiaţii | Diaree, vărsături, simptome locale | Leziuni reversibile ale organelor interne (de exemplu, ficat, rinichi), anemie hemolitică uşoară | Leziuni ale sistemului nervos (de exemplu, sindromul psiho-organic (SPO), denumit şi “encefalopatia toxică cronică”, cunoscută şi ca “boala zugravilor”); Leziuni ireversibile ale organelor interne (de exemplu, esofag, stomac, ficat, rinichi), anemie hemolitică, leziuni reversibile ale sistemului nervos |
Cancer (leucemie); Efecte asupra reproducerii; Efecte asupra urmaşilor; Depresie a sistemului nervos central |
| Infecţie microbiologică | Leziuni reversibile | Efecte ireversibile | Infecţie care necesită spitalizare îndelungată, organisme rezistente la antibiotice; Deces |
|
Anexa nr.3
la Metodologia privind evaluarea nivelului
de risc în cazul produselor nealimentare
FORMULAR-TIP
al Raportului de evaluare a riscurilor
Anexa nr.4
la Metodologia privind evaluarea
nivelului de risc în cazul produselor nealimentare
Schema algoritmică a desfăşurării unei evaluări de risc