Hotărâre nr. 510 din 15.07.2020

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

privind aprobarea Avizului la proiectul de lege pentru

modificarea şi completarea unor acte normative

nr. 510  din  15.07.2020

 (în vigoare 17.07.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.180-187 art. 621 din 17.07.2020

* * *

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă şi se prezintă Parlamentului Avizul la proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.510/2020

AVIZ

la proiectul de lege pentru modificarea

şi completarea unor acte normative

Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.214 din 3 iunie 2020) de către domnul Vladimir Bolea, deputat în Parlament, şi comunică următoarele.

La art.I, amendamentul propus la art.3 alin.(7) lit.d) din Legea nr.93/1998 cu privire la patenta de întreprinzător nu este justificat în mod clar şi fără echivoc, ceea ce eventual poate duce la aplicarea eronată a normelor propuse, precum şi constituie o încălcare a principiului predictibilităţii normei juridice, consacrat de art.3 din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative.

Mai mult, în virtutea stipulărilor Hotărârii Guvernului nr.141/2019 cu privire la aplicarea echipamentelor de casă şi de control la efectuarea decontărilor, în cuprinsul Listei genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea echipamentelor de casă şi de control, se regăseşte deja referinţa la “Activităţile desfăşurate de titularii patentelor pe baza patentei de întreprinzător”.

La art.II reliefăm că drepturile fundamentale stabilite prin Legea nr.105/2003 privind protecţia consumatorilor sunt în consonanţă cu principiile directoare de protecţie a consumatorilor, recomandate prin Rezoluţia nr.39/248/1985 a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, menite să asigure un cadru care să poată fi folosit în elaborarea şi consolidarea politicii şi legislaţiei în domeniu.

Instituirea, la nivel de normă fundamentală, a dreptului consumatorului de neachitare a contravalorii produsului/serviciului în cazul neemiterii sau neînmânării bonului fiscal sau altui document fiscal eventual ar constitui o practică particulară nejustificată, considerând faptul că nici la nivel comunitar o astfel de practică nu a fost aplicată.

În ceea ce ţine de completarea art.6 din Legea nr.105/2003 privind protecţia consumatorilor cu litera c²) cu norma care prevede acordarea consumatorului a dreptului de a nu achita contravaloarea produsului în cazul neemiterii sau neînmânării de către vânzător a bonului de casă pe suport de hârtie şi/sau în formă electronică sau a altui document fiscal care confirmă faptul cumpărării produsului, evidenţiem că această normă nu face distincţie dintre genurile de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea echipamentelor de casă şi de control de cele care sunt obligate să le aplice.

Astfel, în cazul eventualelor controale din partea organelor cu funcţii de control există riscul sancţionării repetate pentru activităţile de întreprinzător ce nu se încadrează în prevederile art.9 lit.f) şi art.10 lit.f) din Legea nr.105/2003 privind protecţia consumatorilor.

Consecutiv, potrivit prevederilor art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal al Republicii Moldova nr.1163/1997 “Contribuabilul este obligat: să ţină contabilitatea conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească şi să prezinte Serviciului Fiscal de Stat şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor de evidenţă în conformitate cu cerinţele legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul echipamentelor de casă şi de control, respectând reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea echipamentelor de casă şi de control”.

Concomitent, conform stipulărilor art.1108 alin.(1) din Codul civil al Republicii Moldova nr.1107/2002, “Prin contractul de vânzare-cumpărare, o parte (vânzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părţi (cumpărător), iar acesta se obligă să preia bunul şi să plătească preţul convenit”.

Astfel, bonul de casă sau alt document fiscal este un document care confirmă raporturile contractuale dintre consumator şi un vânzător/prestator concret şi care conform legislaţiei fiscale reprezintă dovada de achitare a obligaţiilor fiscale de către vânzătorul/prestatorul respectiv.

În situaţia în care vânzătorul nu eliberează bonul de casă, potrivit normelor propuse prin intermediul proiectului, apare o incertitudine privind aplicarea sintagmei “neachitarea contravalorii produsului şi/sau a serviciului prestat.” Or, în mod interpretativ se prezumă două opţiuni în cazul când se refuză eliberarea bonului fiscal sau unui alt document fiscal: situaţia în care consumatorul nu achită cumpărătura şi o lasă vânzătorului/prestatorului şi alta când produsul îi revine în mod gratuit, dar consumatorul nu-şi poate returna fizic banii, ambele situaţii fiind generatoare de neînţelegeri între vânzător/prestator şi consumator.

Referitor la nota informativă, observăm că proiectul menţionat are impact direct asupra activităţii de întreprinzător. Astfel, reieşind din faptul că proiectul stabileşte anumite cerinţe şi obligaţii noi pentru întreprinzători pe toată durata activităţii acestora conform art.13 din Legea nr.235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, se impune necesitatea elaborării analizei impactului de reglementare a activităţii de întreprinzător. Mai mult, necesitatea unei analize a impactului de reglementare este prevăzută şi în art.25 alin.(2) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative.

Având în vedere cele menţionate şi ţinând cont de varietatea produselor puse la dispoziţie pe piaţă, precum şi diversitatea serviciilor prestate, învestirea consumatorilor cu dreptul de a nu achita contravaloarea produsului în cazul neemiterii sau neînmânării de către vânzător a bonului de casă pe suport de hârtie şi/sau în formă electronică sau a altui document fiscal care confirmă faptul cumpărării produsului, nu este justificată.

În acest context, Guvernul nu susţine iniţiativa legislativă în cauză.