Hotărâre nr. 544 din 24.07.2024

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Regulamentului privind monitorizarea,

raportarea şi verificarea emisiilor de gaze cu efect

de seră generate de transportul maritim

nr. 544  din  24.07.2024

 (în vigoare 16.11.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 380-382 art. 714 din 05.09.2024

* * *

În temeiul art.6 lit.a) şi al art.52 alin.(1) din Legea nr.74/2024 privind acţiunile climatice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2024, nr.209-212, art.293), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim (se anexează).

2. Agenţia Navală va prezenta anual, în luna decembrie, Agenţiei de Mediu lista navelor cu dreptul de a naviga sub pavilionul Republicii Moldova, care cad sub incidenţa Regulamentului menţionat la punctul 1.

3. Agenţia de Mediu va solicita raportul anual privind emisiile de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim:

3.1. de la armatorii care exploatează o navă cu dreptul de a naviga sub pavilionul Republicii Moldova, începând cu anul 2026;

3.2. de la armatorii care exploatează o navă cu dreptul de a naviga sub pavilionul unui stat, care nu este parte a Uniunii Europene, conform listei prezentate de Comisia Europeană, după aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

4. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Mediului şi a Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale.

5. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 16 noiembrie 2025.

 

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.544/2024

REGULAMENT

privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor

de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim

Prezentul Regulament:

- transpune parţial (transpune art.1-11, art.11a (1)-(2), art.12 (1), art.13 (1)-(4), art.14, art.15 (1)-(4) şi (6), art.16 (1), art.17(1)-(4), Anexa I, Anexa II) Regulamentul (UE) 2015/757 al Parlamentului European şi al Consiliului privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim şi de modificare a Directivei 2009/16/CE (text cu relevanţă pentru SEE), CELEX: 32015R0757, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 123 din 19 mai 2015, aşa cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul delegat (UE) 2023/2776 al Comisiei din 12 octombrie 2023;

- transpune parţial (transpune Anexele I-III) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/2449 al Comisiei din 6 noiembrie 2023 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2015/757 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte formularele pentru planurile de monitorizare, rapoartele privind emisiile, rapoartele parţiale privind emisiile, documentele de conformitate şi rapoartele la nivel de companie şi de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1927 al Comisiei, CELEX: 32023R2449, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 2023/2776;

- transpune parţial (transpune art.2 şi art.3) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1928 al Comisiei din 4 noiembrie 2016 privind determinarea încărcăturii transportate de alte categorii de nave decât navele de pasageri, navele ro-ro, şi navele container, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/757 al Parlamentului European şi al Consiliului privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim (text cu relevanţă pentru SEE), CELEX: 32016R1928, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 299/2016.

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim (în continuare – Regulament) stabileşte norme pentru monitorizarea, raportarea şi verificarea cu precizie a emisiilor de gaze cu efect de seră şi a altor informaţii relevante obţinute de la navele care sosesc, se află în interiorul sau pleacă din porturi în scopul promovării reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim.

2. Prezentul Regulament se aplică următoarelor tipuri de nave utilizate în scopuri comerciale:

2.1. cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 5000 de tone şi sunt angajate pentru transportul de mărfuri sau de pasageri, în ceea ce priveşte emisiile de gaze cu efect de seră generate în timpul călătoriilor lor pentru transportul de mărfuri sau de pasageri de la ultimul lor port de escală la un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru Uniunii Europene (în continuarea – UE) şi de la un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru UE spre următorul lor port de escală, precum şi în interiorul porturilor de escală aflate sub jurisdicţia unui stat membru UE;

2.2. de transport general de mărfuri cu un tonaj brut mai mic de 5000 de tone, dar nu mai mic de 400 de tone, în ceea ce priveşte emisiile de gaze cu efect de seră generate în timpul călătoriilor lor pentru transportul de mărfuri de la ultimul lor port de escală la un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru UE şi de la un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru UE spre următorul lor port de escală, precum şi în interiorul porturilor de escală aflate sub jurisdicţia unui stat membru UE, precum şi navelor de aprovizionare în larg cu un tonaj brut mai mic de 5000 de tone, dar nu mai mic de 400 de tone în ceea ce priveşte emisiile de gaze cu efect de seră generate în timpul călătoriilor lor de la ultimul lor port de escală la un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru UE şi de la un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru UE spre următorul lor port de escală, precum şi în interiorul porturilor de escală aflate sub jurisdicţia unui stat membru UE;

2.3. de aprovizionare în larg cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 5000 de tone, în ceea ce priveşte emisiile de gaze cu efect de seră generate în timpul călătoriilor lor de la ultimul lor port de escală la un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru UE şi de la un port de escală aflat sub jurisdicţia unui stat membru UE spre următorul lor port de escală, precum şi în interiorul porturilor de escală aflate sub jurisdicţia unui stat membru UE.

3. Regulamentul nu se aplică navelor de război, navelor auxiliare, navelor de pescuit sau de prelucrare a peştelui, navelor de lemn cu construcţie primitivă, navelor care nu sunt propulsate prin mijloace mecanice sau navelor de stat utilizate în scopuri necomerciale.

4. Gazele cu efect de seră care cad sub incidenţa prezentului Regulament sunt dioxidul de carbon (CO₂), metanul (CH₄) şi protoxidul de azot (N₂O).

5. În cazul în care prezentul Regulament se referă la emisiile totale agregate de gaze cu efect de seră sau la totalul agregat al gazelor cu efect de seră emise, aceasta se înţelege ca referindu-se la cantităţile totale agregate ale fiecărui gaz luat separat.

6. În sensul prezentului Regulament termenii utilizaţi semnifică următoarele:

6.1. alte informaţii relevante – informaţii în ceea ce priveşte emisiile de gaze cu efect de seră, generate de consumul de combustibili, transportul efectuat şi eficienţa energetică a navelor, care permit analizarea tendinţelor înregistrate referitoare la emisii şi la evaluarea performanţelor navelor;

6.2. autoritatea de administrare a companiei de transport maritim:

6.2.1. în cazul companiei de transport maritim ce a efectuat călătorii care se încadrează în schema de comercializare în ultimii patru ani de monitorizare – statul membru UE cu cel mai mare număr estimat de escale în port pe parcursul călătoriilor pe care compania respectivă de transport maritim le-a efectuat în cei patru ani precedenţi de monitorizare;

6.2.2. în cazul companiei de transport maritim ce nu a efectuat nicio călătorie care se încadrează în schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze în ultimii patru ani de monitorizare – statul membru UE în care o navă a companiei respective, în ultimii patru ani de monitorizare, şi-a început sau şi-a încheiat prima călătorie;

6.3. călătorie – astfel cum este definită în Legea nr.74/2024 privind acţiunile climatice;

6.4. companie – astfel cum este definită în Codul internaţional de management pentru siguranţa exploatării navelor şi pentru prevenirea poluării (Codul ISM), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.76/2020;

6.5. clasă de gheaţă – notaţia atribuită navei de către autoritatea administrativă din subordinea organului central de specialitate în domeniul transportului naval, sau de o organizaţie recunoscută de Guvernul Republicii Moldova, care indică faptul că nava a fost proiectată pentru navigarea în condiţii de gheaţă pe mare;

6.6. date agregate privind emisiile la nivel de companie – suma emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute în anexa nr.1 la Legea nr.74/2024 privind acţiunile climatice, care trebuie raportate de către o companie pentru toate navele aflate în responsabilitatea companiei respective în cursul perioadei de raportare;

6.7. deplasament – exprimat în metri cubi, volumul dezlocuit de o navă cu excepţia apendicelor, în cazul unei nave cu bordaj metalic şi, respectiv, volumul dezlocuit la suprafaţa exterioară a cocăi, în cazul unei nave cu bordaj din orice alt material;

6.8. document de conformitate – document specific unei nave, emis unei companii de către un verificator, document care confirmă că acea navă respectă cerinţele prezentului Regulament pentru o anumită perioadă de raportare;

6.9. greutatea maximă transportată – exprimată în tone metrice, deplasamentul unei nave la pescajul maxim, înmulţit cu densitatea relativă a apei la plecare, din care se scad greutatea navei goale şi greutatea combustibilului de la bord, determinată la plecarea în călătoria respectivă cu încărcătură;

6.10. greutatea navei goale – exprimată în tone metrice, greutatea reală a navei fără combustibil, pasageri, marfă, apă şi alte consumabile de la bord;

6.11. incertitudine – parametru asociat rezultatului determinării unei cantităţi care caracterizează dispersia valorilor ce ar putea fi atribuite, în mod logic, cantităţii în cauză, incluzând efectele factorilor sistematici, precum şi ale factorilor accidentali, exprimat în procente, şi descrie un interval de încredere situat în jurul valorii medii care cuprinde 95 % din valorile sugerate, luând în considerare orice asimetrie a distribuţiei valorilor;

6.12. emisii de gaze cu efect de seră – generarea de către nave a gazelor cu efect de seră, prevăzute la pct.4;

6.13. factor de emisie – rata medie de emisii a unui gaz cu efect de seră în raport cu datele de activitate ale unui flux de surse presupunând că oxidarea este completă în cazul arderii şi a conversiei integrale pentru toate celelalte reacţii chimice;

6.14. navă-cisternă pentru produse chimice – navă construită sau adaptată pentru transportul unei încărcături de substanţe lichide nocive în vrac;

6.15. navă container – navă concepută exclusiv pentru transportul de containere în cale şi pe punte;

6.16. navă container frigorifică – navă proiectată exclusiv pentru transportul de mărfuri refrigerate, în cale frigorifice;

6.17. navă container/de transport de mărfuri ro-ro – hibrid între o navă container şi o navă de transport de mărfuri ro-ro, compusă din secţiuni independente;

6.18. navă de transport general de mărfuri – navă cu una sau mai multe punţi proiectată în principal pentru transportul de mărfuri generale, cu excepţia navelor specializate în transportul de mărfuri uscate, care nu sunt incluse în calculul liniilor de referinţă pentru navele de transport general de mărfuri, şi anume, navele pentru transportul animalelor vii, navele port-barje, navele pentru transporturi grele, navele pentru transportul iahturilor şi navele pentru transportul combustibilului nuclear;

6.19. navă la dană – navă care este amarată sau ancorată în siguranţă într-un port în timp ce încarcă, descarcă sau efectuează o escală, incluzând perioada de timp petrecută atunci când nu este angajată în operaţiuni de transport de mărfuri;

6.20. navă ro-pax – navă care transportă mai mult de 12 pasageri şi care dispune de spaţiu de marfă roll-on/roll-off la bord;

6.21. navă ro-ro – navă proiectată pentru transportul de unităţi de transport de marfă roll-on-roll-off sau cu spaţii destinate transportului de marfă roll-on-roll-off;

6.22. navă transportoare de gaze – navă-cisternă pentru transportul gazelor lichefiate, altele decât gazul natural lichefiat (în continuare – GNL), în vrac;

6.23. navă transportoare de GNL – o navă-cisternă pentru transportul GNL în vrac (în principal metan), în rezervoare izolate, independente;

6.24. perioadă de raportare – perioada cuprinsă între 1 ianuarie şi 31 decembrie a fiecărui an; în cazul călătoriilor care încep şi se încheie în doi ani diferiţi, datele respective se înregistrează pentru anul în cauză;

6.25. petrolier – navă construită sau adaptată în principal pentru transportul de ţiţei sau de produse petroliere în vrac în spaţiile sale de marfă, alta decât transportoarele combinate, navele transportoare de substanţe lichide nocive şi navele transportoare de gaze;

6.26. port de escală – portul în care o navă se opreşte pentru a încărca sau a descărca marfă sau pentru a îmbarca sau debarca pasageri, sau portul în care o navă de aprovizionare în larg se opreşte pentru a înlocui echipajul; sunt excluse opririle cu scopul unic de a realimenta nava cu combustibil, de a obţine provizii, de a înlocui echipajul unei alte nave decât cele de aprovizionare în larg, de a intra în doc uscat sau de a repara nava, echipamentele acesteia sau ambele, opririle în port din cauza faptului că nava necesită asistenţă sau se află în pericol, transferurile de la o navă la alta efectuate în afara porturilor, opririle cu scopul unic de a se adăposti în condiţii meteorologice nefavorabile sau necesare din cauza activităţilor de căutare şi salvare, precum şi opririle navelor container într-un port învecinat de transbordare a containerelor;

6.27. prudent – un set de ipoteze este definit în aşa fel încât să se evite orice subestimare a emisiilor anuale sau orice supraestimare a distanţelor sau a cantităţilor de marfă transportate;

6.28. tonaj brut (GT) – tonajul brut calculat în conformitate cu reglementările pentru măsurătorile de tonaj din anexa I la Convenţia internaţională asupra măsurii tonajului navelor (TONNAGE 69), adoptată la Londra la 23 iunie 1969, la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr.188/2005;

6.29. transportor combinat – navă proiectată pentru a transporta la capacitatea maximă de încărcare mărfuri lichide şi uscate, în vrac;

6.30. transportor de vehicule – navă de transport de mărfuri roll-on-roll-off cu mai multe punţi, proiectată pentru transportul de autoturisme şi camioane goale;

6.31. verificator – astfel cum a fost definit în Legea nr.74/2024 privind acţiunile climatice;

6.32. verificare – activităţile desfăşurate de un verificator pentru a evalua conformitatea documentelor transmise de companie cu cerinţele prezentului Regulament;

6.33. vrachier – navă destinată, în principal, transportului de mărfuri uscate în vrac, inclusiv nave precum mineralierele, definite la regula 1 din capitolul XII al Convenţiei internaţionale privind ocrotirea vieţii umane pe mare (Convenţia SOLAS), adoptată la Londra la 1 noiembrie 1974, la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr.185/2005, cu excepţia transportoarelor combinate.

II. MONITORIZARE ŞI RAPORTARE

7. Companiile sunt obligate să monitorizeze şi să raporteze pentru fiecare dintre navele pe care le deţin parametrii relevanţi în cursul unei perioade de raportare, în conformitate cu pct.25-34. Monitorizarea şi raportarea de către companie are loc în toate porturile aflate sub jurisdicţia unui stat membru UE şi pentru orice călătorie care începe sau se încheie într-un port aflat sub jurisdicţia unui stat membru UE.

8. Monitorizarea şi raportarea sunt complete şi vizează emisiile de gaze cu efect de seră generate prin arderea combustibililor atât în timp ce navele se află pe mare, cât şi în timp ce se află la dană. Compania aplică măsurile adecvate pentru a împiedica absenţa datelor pentru perioada de raportare.

9. Monitorizarea şi raportarea sunt coerente şi comparabile în timp. În acest scop, companiile utilizează aceleaşi metode de monitorizare şi seturi de date care fac obiectul unor modificări evaluate de verificator.

10. Companiile obţin, înregistrează, compilează, analizează şi documentează datele de monitorizare, inclusiv ipotezele, referinţele, factorii de emisie şi datele de activitate, într-un mod transparent care să permită reproducerea determinării emisiilor de gaze cu efect de seră de către verificator.

11. Companiile se asigură că determinarea emisiilor de gaze cu efect de seră nu este inexactă în mod sistematic şi intenţionat. Companiile identifică şi reduc orice sursă de inexactitate.

12. Companiile asigură în mod rezonabil integritatea datelor referitoare la emisiile de gaze cu efect de seră care urmează a fi monitorizate şi raportate.

13. În cadrul monitorizării şi al raportării ulterioare, companiile aplică recomandările incluse în rapoartele de verificare emise în conformitate cu pct.37 şi 38.

14. Companiile raportează datele agregate privind emisiile la nivel de companie în legătură cu navele aflate în responsabilitatea lor în cursul unei perioade de raportare în conformitate cu pct.32- 35.

15. Companiile determină emisiile de gaze cu efect de seră pentru fiecare dintre navele pe care le deţin, în conformitate cu o metodă prevăzută în anexa nr.1, şi monitorizează alte informaţii relevante, în conformitate cu reglementările din anexa nr.2 sau adoptate în temeiul respectivei anexe.

III. PLANUL DE MONITORIZARE

16. Companiile sunt obligate să transmită verificatorului, autorităţii de administrare a companiei de transport maritim şi Agenţiei de Mediu un plan de monitorizare pentru navele care vor face cel puţin o escală într-un port aflat sub jurisdicţia unui stat membru UE, indicând metoda aleasă pentru monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră şi a altor informaţii relevante.

17. Planul de monitorizare constă într-o documentaţie completă şi transparentă privind metoda de monitorizare a unei anumite nave şi conţine cel puţin următoarele elemente:

17.1. identificarea şi tipul navei, inclusiv denumirea navei, numărul de identificare a Organizaţiei Maritime Internaţionale (în continuare – OMI) al navei, portul de înmatriculare sau portul de origine al navei şi numele proprietarului navei;

17.2. numele companiei şi adresa, numărul de telefon şi adresa de e-mail ale unei persoane de contact, precum şi numărul unic de identificare a OMI al companiei şi al proprietarului înregistrat;

17.3. o descriere a următoarelor surse de emisii de gaze cu efect de seră de la bordul navei:

17.3.1. motoarele principale;

17.3.2. motoarele auxiliare;

17.3.3. turbinele cu gaz;

17.3.4. cazanele şi generatoarele de gaze inerte; şi

17.3.5. tipurile de combustibil utilizate;

17.4. o descriere a procedurilor, sistemelor şi responsabilităţilor utilizate pentru actualizarea listei surselor de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioada de raportare;

17.5. o descriere a procedurilor utilizate pentru monitorizarea caracterului complet al listei călătoriilor;

17.6. o descriere a procedurilor de monitorizare a consumului de combustibil al navei, inclusiv:

17.6.1. metoda selectată dintre metodele prevăzute în anexa nr.1 pentru calcularea consumului de combustibil al fiecărei surse de emisii de gaze cu efect de seră, cu descrierea instrumentului de măsurare utilizat, după caz;

17.6.2. procedurile pentru măsurarea combustibilului alimentat şi a combustibilului aflat deja în rezervoare, o descriere a instrumentelor de măsurare utilizate şi a procedurilor de înregistrare, extragere, transmitere şi stocare a informaţiilor cu privire la măsurări, după caz;

17.6.3. metoda selectată pentru determinarea densităţii, după caz;

17.6.4. o procedură care să garanteze că incertitudinea totală corespunzătoare măsurărilor de combustibil îndeplineşte cerinţele prezentului Regulament, cu referiri la cadrul normativ, la clauzele din contractele cu clienţii sau la standardele de precizie ale furnizorilor de combustibil;

17.7. factorii de emisie unici utilizaţi pentru fiecare tip de combustibil sau, în cazul combustibililor alternativi, metodele de determinare a factorilor de emisie, inclusiv metodologia de eşantionare, metodele de analiză şi o descriere a laboratoarelor utilizate, cu acreditarea SM EN ISO/IEC 17025 a respectivelor laboratoare, dacă este cazul;

17.8. o descriere a procedurilor utilizate pentru determinarea datelor de activitate pentru fiecare călătorie, inclusiv:

17.8.1. procedurile, responsabilităţile şi sursele de date pentru determinarea şi înregistrarea distanţei;

17.8.2. procedurile, responsabilităţile, formulele şi sursele de date pentru determinarea şi înregistrarea mărfurilor transportate şi a numărului de pasageri, după caz;

17.8.3. procedurile, responsabilităţile, formulele şi sursele de date pentru determinarea şi înregistrarea timpului petrecut pe mare între portul de plecare şi portul de sosire;

17.9. o descriere a metodei care trebuie utilizată pentru a determina datele de substituţie pentru completarea lipsei de date; şi

17.10. o fişă de înregistrare a reviziilor în care să se înregistreze toate detaliile referitoare la istoricul reviziilor.

18. Planul de monitorizare conţine informaţii privind clasa de gheaţă a navei şi/sau procedurile, responsabilităţile, formulele şi sursele de date pentru determinarea şi înregistrarea distanţei parcurse şi a timpului petrecut pe mare atunci când se navighează prin gheaţă, după caz.

19. Companiile utilizează planul de monitorizare conform modelului prevăzut în anexa nr.3.

IV. MODIFICAREA PLANULUI DE MONITORIZARE

20. Companiile verifică periodic, cel puţin o dată pe an, dacă planul de monitorizare al unei nave reflectă natura şi funcţionarea navei şi dacă metoda de monitorizare poate fi îmbunătăţită.

21. Companiile modifică planul de monitorizare în situaţia în care:

21.1. se schimbă compania care operează nava;

21.2. apar noi emisii de gaze cu efect de seră generate de surse noi de emisii sau ca urmare a utilizării de noi combustibili care nu au fost încă incluşi în planul de monitorizare;

21.3. se schimbă disponibilitatea datelor ca urmare a utilizării unor noi tipuri de instrumente de măsură, a unor noi metode de eşantionare sau metode de analiză, ori din alte motive, poate afecta acurateţea determinării emisiilor de gaze cu efect de seră;

21.4. datele obţinute cu ajutorul metodei de monitorizare aplicate s-au dovedit a fi incorecte;

21.5. o parte a planului de monitorizare este identificată ca nefiind în conformitate cu cerinţele prezentului Regulament, iar compania îl revizuieşte în conformitate cu pct.35.

22. Companiile sunt obligate, în decurs de 7 zile, să notifice orice propunere de modificare a planului de monitorizare verificatorilor.

23. Modificările aduse planului de monitorizare în temeiul subpct. 21.2, 21.3 şi 21.4 sunt supuse unei noi evaluări din partea verificatorului. În urma evaluării, verificatorul, în decurs de 15 zile, notifică companiei dacă modificările respective sunt conforme. Compania prezintă planul de monitorizare modificat autorităţii de administrare a companiei de transport maritim şi Agenţiei de Mediu în decurs de 10 zile de la data înştiinţării de către verificator cu privire la conformitatea planului de monitorizare.

24. Agenţia de Mediu înregistrează, în decurs de 5 zile modificările planului de monitorizare în cazurile prevăzute la subpct. 21.1-21.4.

V. MONITORIZAREA PER CĂLĂTORIE

25. Companiile, în baza planului de monitorizare evaluat de către verificator, monitorizează emisiile de gaze cu efect de seră pentru fiecare navă, pentru fiecare călătorie şi pentru fiecare an, prin aplicarea metodei corespunzătoare de determinare a emisiilor de gaze cu efect de seră dintre cele prezentate în capitolul II din anexa nr.1 şi prin calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu capitolul I din anexa nr.1.

26. Sub rezerva pct.25, companiile monitorizează pentru fiecare navă care soseşte sau pleacă dintr-un port aflat sub jurisdicţia unui stat membru al UE şi pentru fiecare călătorie înspre sau dinspre un astfel de port, următoarele informaţii:

26.1. portul de pornire şi portul de sosire, inclusiv data şi ora plecării şi sosirii;

26.2. cantitatea şi factorul de emisie pentru fiecare tip de combustibil consumat, în total;

26.3. emisiile de gaze cu efect de seră;

26.4. distanţa parcursă;

26.5. timpul petrecut pe mare;

26.6. marfa transportată;

26.7. transportul efectuat.

27. Fără a aduce atingere pct.28, o companie este scutită de obligaţia de a monitoriza informaţiile prevăzute la subpct. 26.1-26.7, pentru fiecare călătorie în ceea ce priveşte o anumită navă, în cazul în care:

27.1. toate călătoriile navei în cursul perioadei de raportare încep sau se încheie într-un port aflat sub jurisdicţia unui stat membru al UE;

27.2. nava, în conformitate cu programul său, efectuează peste 300 de călătorii în cursul perioadei de raportare.

VI. MONITORIZAREA PER AN

ŞI CONŢINUTUL RAPORTULUI PRIVIND EMISIILE

28. În baza planului de monitorizare evaluat de către un verificator pentru fiecare navă şi pentru fiecare an calendaristic, companiile sunt obligate să monitorizeze, în conformitate cu capitolul I din anexa nr.1 şi cu capitolul II din anexa nr.2, următorii parametri:

28.1. cantitatea şi factorul de emisie pentru fiecare tip de combustibil consumat, per total;

28.2. emisiile de gaze cu efect de seră agregate totale, generate în domeniul de aplicare a prezentului Regulament;

28.3. emisiile de gaze cu efect de seră agregate, generate din toate călătoriile între porturile aflate sub jurisdicţia unui stat membru al UE;

28.4. emisiile de gaze cu efect de seră agregate, generate din toate călătoriile care au început din porturi aflate sub jurisdicţia unui stat membru al UE;

28.5. emisiile de gaze cu efect de seră agregate, generate din toate călătoriile spre porturi aflate sub jurisdicţia unui stat membru al UE;

28.6. emisiile de gaze cu efect de seră generate în interiorul porturilor aflate sub jurisdicţia unui stat membru al UE, la dană;

28.7. distanţa totală parcursă;

28.8. timpul total petrecut pe mare;

28.9. transportul total efectuat;

28.10. eficienţa energetică medie;

28.11. emisiile totale de gaze cu efect de seră agregate, care trebuie raportate ca urmare a activităţilor de transport maritim, în conformitate cu anexa nr.1 la Legea nr.74/2024 privind acţiunile climatice, împreună cu informaţiile necesare, pentru a justifica obligaţia de restituire a certificatelor de emisii;

28.12. la necesitate, companiile vor monitoriza:

28.12.1. informaţiile referitoare la clasa de gheaţă a navei şi la navigarea prin gheaţă, după caz;

28.12.2. consumul de combustibil şi emisiile de gaze cu efect de seră, făcând diferenţierea pe baza altor criterii definite în planul de monitorizare.

29. Companiile transmit autorităţii de administrare a companiei de transport maritim şi Agenţiei de Mediu un raport anual privind emisiile de gaze cu efect de seră (în continuare – RAE) şi alte informaţii relevante pentru întreaga perioadă de raportare a anului anterior şi pentru fiecare navă aflată în responsabilitatea lor, raport care a fost verificat şi considerat ca fiind satisfăcător de către un verificator.

30. În cazul în care se schimbă compania, compania anterioară este obligată să transmită autorităţii de administrare a companii de transport maritim, Agenţiei de Mediu şi noii companii, la o dată cât mai apropiată posibil de data finalizării schimbării şi în termen de cel mult 3 luni de la data respectivă, un raport verificat care cuprinde aceleaşi elemente ca şi RAE, dar care este limitat la perioada corespunzătoare activităţilor desfăşurate sub responsabilitatea sa.

31. RAE conţine următoarele informaţii:

31.1. datele de identificare a navei şi a companiei, inclusiv:

31.1.1. denumirea navei;

31.1.2. numărul de identificare OMI;

31.1.3. portul de înmatriculare sau portul de origine;

31.1.4. clasa de gheaţă a navei, dacă aceasta este menţionată în planul de monitorizare;

31.1.5. eficienţa tehnică a navei (indicele eficienţei energetice de proiectare (EEDI) sau valoarea estimată a indicelui (EIV) în conformitate cu Rezoluţia MEPC. 215 (63) a OMI, după caz);

31.1.6. numele proprietarului navei;

31.1.7. adresa proprietarului navei şi locul principal de desfăşurare a activităţii acestuia;

31.1.8. numele companiei (dacă este diferit de proprietarul navei);

31.1.9. adresa companiei (dacă este diferită de a proprietarului navei) şi locul principal de desfăşurare a activităţii acestuia;

31.1.10. adresa, numărul de telefon şi adresa de e-mail ale unei persoane de contact;

31.2. identitatea verificatorului care a evaluat RAE;

31.3. informaţii privind metoda de monitorizare utilizată şi nivelul de incertitudine aferent;

31.4. rezultatele monitorizării anuale a parametrilor în conformitate cu pct.28.

VII. RAPORTAREA ŞI TRANSMITEREA DATELOR

AGREGATE PRIVIND EMISIILE LA NIVEL DE COMPANIE

32. Companiile determină datele agregate privind emisiile la nivel de companie în decursul unei perioade de raportare, pe baza datelor din RAE şi din raportul privind emisiile, menţionat la pct.30, pentru fiecare navă care se afla în responsabilitatea lor în decursul perioadei de raportare, în conformitate cu normele prevăzute.

33. Companiile transmit autorităţii de administrare a unei companii de transport maritim şi Agenţiei de Mediu datele agregate privind emisiile la nivel de companie, care vizează emisiile din perioada de raportare a anului anterior şi care trebuie raportate ca urmare a activităţilor de transport maritim instituite la nivelul UE.

34. Compania prezintă mai devreme datele agregate privind emisiile la nivel de companie autorităţii de administrare a companiei de transport maritim şi/sau Agenţiei de Mediu, dacă solicitarea este până la o dată anterioară datei de 31 martie, dar nu mai devreme de 28 februarie.

35. RAE corespunde formularului prevăzut în anexa nr.4 şi se transmite pe suport de hârtie sau prin intermediul sistemelor informaţionale.

36. În cazul în care compania nu prezintă RAE, Agenţia de Mediu sesizează Inspectoratul pentru Protecţia Mediului privind iniţierea controlului inopinat pentru examinarea cazului de încălcare a legislaţiei de mediu, care se sancţionează în conformitate cu art.145 din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008.

VIII. DOMENIUL ACTIVITĂŢILOR DE VERIFICARE

ŞI PROCESUL-VERBAL DE VERIFICARE

37. Verificatorul evaluează conformitatea planului de monitorizare cu cerinţele prevăzute la pct.7-23. În cazul în care evaluarea efectuată de către verificator identifică neconformităţi cu cerinţele menţionate, compania îşi revizuieşte planul de monitorizare şi transmite planul revizuit pentru evaluarea finală de către verificator înainte de începerea perioadei de raportare. Compania stabileşte de comun acord cu verificatorul termenul necesar pentru introducerea respectivelor revizuiri. Termenul respectiv nu poate depăşi data la care începe perioada de raportare.

38. Verificatorul evaluează conformitatea RAE şi, după caz, raportul menţionat la pct.30 cu cerinţele prevăzute la pct.25-35 şi în anexele nr.1 şi nr.2.

39. În cazul în care verificatorul concluzionează în evaluarea de verificare că raportul privind emisiile nu conţine inexactităţi materiale, acesta emite procesul-verbal de verificare în care indică că raportul privind emisiile a fost considerat satisfăcător în urma verificării. Procesul-verbal de verificare precizează toate aspectele relevante pentru activitatea desfăşurată de verificator.

40. În cazul în care raportul privind emisiile conţine inexactităţi sau neregularităţi referitoare la cerinţele prezentului Regulament, verificatorul notifică, în termen de 5 zile, companiei deficienţele identificate. Compania corectează inexactităţile sau neregularităţile, astfel încât să permită finalizarea la timp a procesului de verificare, şi transmite verificatorului raportul privind emisiile revizuit şi orice altă informaţie necesară pentru corectarea neregularităţilor identificate. În procesul-verbal de verificare, verificatorul indică dacă inexactităţile sau neregularităţile identificate în timpul evaluării de verificare au fost corectate de companie.

41. În cazul în care inexactităţile sau neregularităţile comunicate nu au fost corectate şi acestea, în mod individual sau cumulate, conduc la inexactităţi materiale, verificatorul emite procesul-verbal de verificare în care indică faptul că raportul privind emisiile nu respectă prezentul Regulament.

IX. NORME PENTRU VERIFICATORI

42. Verificatorul care evaluează planurile de monitorizare, rapoartele privind emisiile şi alte date prevăzute în prezentul Regulament este acreditat pentru activităţi de către Centrul Naţional de Acreditare sau de către o entitate de acreditare recunoscută conform legislaţiei.

43. Verificatorul acţionează în interes public, este independent de companie şi este imparţial în desfăşurarea activităţilor de verificare conform cerinţelor prevăzute în Regulamentul privind acreditarea şi cerinţele aplicabile verificatorilor emisiilor de gaze cu efect de seră, aprobat de Guvern.

44. La verificarea raportului privind emisiile şi a procedurilor de monitorizare aplicate de companie, verificatorul evaluează fiabilitatea, credibilitatea şi acurateţea sistemelor de monitorizare a datelor şi a informaţiilor raportate referitoare la emisiile de gaze cu efect de seră, în special:

44.1. atribuirea consumului de combustibil la călătorii;

44.2. datele privind consumul de combustibil care au fost incluse în raport, precum şi măsurile şi calculele aferente;

44.3. selectarea şi utilizarea factorilor de emisie;

44.4. calculele care au dus la determinarea emisiilor totale de gaze cu efect de seră şi a emisiilor totale agregate de gaze cu efect de seră reglementate de normele europene şi care trebuie raportate;

44.5. calculele care au dus la determinarea eficienţei energetice.

45. Verificatorul ia în considerare numai rapoartele privind emisiile transmise în conformitate cu pct.35, în cazul în care datele şi informaţiile fiabile şi credibile permit determinarea cu un grad rezonabil de certitudine a emisiilor de gaze cu efect de seră şi să fie îndeplinite următoarele condiţii:

45.1. datele raportate sunt coerente, având în vedere datele estimate bazate pe datele rezultate din monitorizarea navelor şi pe caracteristicile navelor, cum ar fi puterea instalată a motorului;

45.2. datele raportate nu conţin neconcordanţe, mai ales când se compară volumul total al combustibilului achiziţionat anual de fiecare navă cu consumul agregat de combustibil din timpul călătoriilor;

45.3. colectarea datelor s-a efectuat în conformitate cu normele aplicabile;

45.4. înregistrările relevante ale navei sunt complete şi coerente.

46. Atunci când analizează verificarea datelor agregate privind emisiile la nivel de companie, verificatorul evaluează caracterul complet al datelor raportate şi coerenţa respectivelor date raportate cu informaţiile furnizate de companie, inclusiv cu rapoartele sale privind emisiile verificate şi în cazul menţionat la pct.30.

X. PROCEDURI DE VERIFICARE

47. Verificatorul identifică potenţialele riscuri legate de procesul de monitorizare şi raportare prin compararea emisiilor de gaze cu efect de seră raportate cu datele estimate bazate pe datele rezultate din monitorizarea navelor şi pe caracteristicile navelor, cum ar fi puterea instalată a motorului. Dacă se constată abateri semnificative, verificatorul efectuează analize suplimentare.

48. Verificatorul identifică potenţialele riscuri legate de diferitele etape de calcul, revizuind toate sursele de date şi metodologiile utilizate.

49. Verificatorul ia în considerare orice metodă eficace de control al riscurilor aplicată de companie pentru a reduce nivelurile de incertitudine, coroborată cu acurateţea specifică metodelor de monitorizare utilizate.

50. Compania furnizează verificatorului orice informaţie suplimentară care îi permite să desfăşoare procedurile de verificare. În timpul procesului de verificare, verificatorul poate efectua controale la faţa locului pentru a determina fiabilitatea datelor şi a informaţiilor raportate.

XI. DOCUMENTUL DE CONFORMITATE

51. Atunci când raportul privind emisiile îndeplineşte cerinţele prevăzute la pct.29-46 şi pe cele din anexele nr.1 şi nr.2, în baza procesului-verbal de verificare, verificatorul emite un document de conformitate pentru nava în cauză.

52. Documentul de conformitate include următoarele informaţii:

52.1. datele de identificare a navei (numele, numărul de identificare OMI şi portul de înmatriculare sau portul de origine);

52.2. numele, adresa şi locul principal de desfăşurare a activităţii pentru proprietarul navei;

52.3. identitatea verificatorului;

52.4. data emiterii documentului de conformitate, perioada de valabilitate a acestuia şi perioada de raportare la care se referă.

53. Documentele de conformitate sunt valabile timp de 18 luni de la sfârşitul perioadei de raportare.

54. Verificatorul, în decurs de 3 zile, informează Centrul Naţional de Acreditare, autoritatea de administrare a companiei de transport maritim, Agenţia de Mediu şi Agenţia Navală cu privire la emiterea documentului de conformitate.

55. Verificatorul transmite documentul de conformitate pe suport de hârtie, conform modelului prevăzut în anexa nr.5 sau prin intermediul sistemelor informaţionale.

Anexa nr.1

la Regulamentul privind monitorizarea,

raportarea şi verificarea emisiilor de gaze cu

efect de seră generate de transportul maritim

METODE PENTRU MONITORIZAREA EMISIILOR

DE GAZE CU EFECT DE SERĂ

I. Calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră

1. În scopul calculării emisiilor de gaze cu efect de seră, compania aplică următoarea formulă:

Emisiile de CO2 se calculează prin însumarea emisiilor de CO2 ale tuturor combustibililor i utilizaţi, aplicând următoarea formulă:

Emisiile de CH₄ se calculează prin însumarea emisiilor de CH₄ rezultate din arderea tuturor combustibililor i utilizaţi, împreună cu emisiile cauzate de pierderile de CH₄, aplicând următoarea formulă:

Emisiile de N₂O se calculează prin însumarea emisiilor de N₂O ale tuturor combustibililor iutilizaţi, aplicând următoarea formulă:

Consumul de combustibil se calculează separat pentru emisiile generate de călătoriile între porturi aflate pe teritoriul Uniunii Europene, de călătoriile care au avut ca punct de plecare porturi aflate pe teritoriul Uniunii Europene, de călătoriile către porturi aflate pe teritoriul Uniunii Europene şi pentru emisiile din interiorul porturilor aflate pe teritoriul Uniunii Europene. Consumul de combustibil la dană în interiorul porturilor aflate pe teritoriul Uniunii Europene se calculează separat.

2. În tabelul următor se utilizează abrevierile în sensul:

TBM – "urmează să fie măsurat";

N/A – "indisponibil";

Liniuţa – "nu se aplică".

Valorile implicite, astfel cum figurează în tabelul de mai jos, pentru factorii de emisie pentru combustibilii şi sursele de emisii utilizate la bordul navei se aplică în sensul prezentului Regulament.

În cazul în care într-o căsuţă se indică TBM sau N/A, se utilizează cea mai mare valoare implicită a clasei de combustibil din aceeaşi coloană. În cazul în care, pentru o anumită clasă de combustibil, toate căsuţele din aceeaşi coloană indică TBM sau N/A, se utilizează valoarea implicită a tipului de combustibil fosil cel mai puţin favorabil. Această regulă nu se aplică în cazul coloanei 6, unde TBM sau N/A se referă la valori indisponibile pentru sursa de emisii respectivă. În cazul în care nu există o valoare implicită pentru Cj, se utilizează o valoare certificată în conformitate cu standardele internaţionale şi cu referinţele de certificare acceptate pentru demonstrarea factorilor de emisie efectivi de la rezervor la siaj.

Societăţile se pot abate de la valorile implicite pentru factorii de emisie enumeraţi în tabelul de mai jos, în urma aplicării, după caz:

2.1. cu condiţia ca valorile reale să fie certificate prin încercări de laborator sau prin măsurători directe ale emisiilor;

2.2. specificate în standardele internaţionale şi referinţele de certificare acceptate pentru demonstrarea factorilor de emisie efectivi de la rezervor la siaj.

În cazul unui amestec de combustibili, fiecare combustibil este luat în considerare separat.

În coloana 1 se specifică clasa de combustibili.

În coloana a 2-a se specifică denumirea tipurilor relevante de combustibil pentru fiecare clasă. Coloana a 3-a include factorul de emisie EF pentru dioxidul de carbon exprimat în gCO2/gfuel.

Coloana a 4-a include factorul de emisie EF pentru metan exprimat în gCH₄/gfuel.

Coloana a 5-a include factorul de emisie EF pentru protoxidul de azot exprimat în gN2O/gfuel.

În coloana a 6-a se specifică partea din combustibil pierdută sub forma emisiilor fugitive şi a pierderilor de emisii (Cj) cuantificată ca % din masa combustibilului utilizat de sursa de emisie specifică. Pentru combustibili precum GNL pentru care există emisii fugitive şi pierderi de emisii, valoarea emisiilor fugitive şi a pierderilor de emisii prezentată în tabel este exprimată sub formă de % din masa combustibilului utilizat. Valorile Cj din tabel se calculează la 50 % din sarcina maximă a motorului.

II. METODE PENTRU DETERMINAREA EMISIILOR

DE GAZE CU EFECT DE SERĂ

3. În planul de monitorizare, compania indică metoda de monitorizare utilizată pentru determinarea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru fiecare navă aflată sub responsabilitatea sa şi se asigură că, după ce a fost selectată o metodă, aceasta este aplicată în mod consecvent.

Se pot utiliza următoarele metode A, B, C şi D, ţinând seama de abordarea bazată pe calcul sau de abordarea bazată pe măsurare.

Conform abordării bazate pe calcul (metodele A, B şi C), emisiile se calculează utilizând formulele prevăzute în partea A. În acest scop, consumul real de combustibil pentru fiecare călătorie se determină utilizând oricare dintre metodele A, B sau C descrise mai jos şi aplicate în scopul realizării calculului. Sursele de incertitudine şi nivelurile de incertitudine asociate se iau în considerare la selectarea oricăreia dintre metodele A, B sau C. Compania trebuie să efectueze în mod regulat activităţi de control adecvate, inclusiv verificări încrucişate între cantitatea aferentă operaţiunii de buncheraj prevăzută în documentul privind operaţiunea de buncheraj (BDN – Bunker Fuel Delivery Note) şi cantitatea aferentă operaţiunii de buncheraj indicată prin măsurarea la bord şi să ia măsuri corective în cazul în care se observă abateri semnificative.

În cadrul abordării bazate pe măsurare (metoda D), se utilizează măsurători directe ale emisiilor de gaze cu efect de seră.

Se poate utiliza orice combinaţie a metodelor A, B, C şi D, după evaluarea de către verificator, dacă un astfel de demers îmbunătăţeşte precizia generală a măsurării:

3.1. Metoda A: BDN şi inventarierea periodică a cantităţilor din rezervoarele de combustibil. Această metodă se bazează pe cantitatea şi pe tipul de combustibil, astfel cum sunt indicate în BDN, în combinaţie cu inventarierea periodică a cantităţilor din rezervoarele de combustibil bazată pe citirea nivelului de combustibil din rezervoare. Combustibilul disponibil la începutul perioadei plus livrările şi minus combustibilul disponibil la sfârşitul perioadei şi combustibilul scos din rezervor în intervalul cuprins între începutul şi sfârşitul perioadei constituie împreună combustibilul consumat de-a lungul perioadei.

Perioada înseamnă timpul dintre două escale portuare sau timpul petrecut într-un port. În ceea ce priveşte combustibilul utilizat în cursul unei perioade, trebuie să se specifice tipul de combustibil şi conţinutul de sulf al combustibilului.

Această metodă nu se utilizează când BDN nu sunt disponibile la bordul navelor, în special când marfa este utilizată drept combustibil, de exemplu gazul natural lichefiat (GNL) pierdut prin vaporizare pe durata stocării.

În temeiul regulilor din Anexa VI la Convenţia internaţională pentru prevenirea poluării de către nave (MARPOL), este obligatorie păstrarea BDN la bord timp de trei ani după livrarea combustibilului pentru nave, iar acesta trebuie să fie disponibil imediat. Inventarierea periodică a cantităţilor din rezervoarele de combustibil de la bord se bazează pe citirea nivelului de combustibil din rezervoare. Se utilizează tabele pentru rezervoare relevante pentru fiecare rezervor de combustibil pentru a se determina volumul la momentul citirii nivelului de combustibil din rezervoare. Incertitudinea asociată BDN se specifică în planul de monitorizare. Citirea nivelului de combustibil din rezervoare se efectuează prin metode adecvate, precum sistemele automatizate, sondările şi ruletele cu lest. Metoda sondării rezervoarelor şi incertitudinea asociată se specifică în planul de monitorizare.

În cazul în care cantitatea de combustibil alimentat sau cantitatea de combustibil rămasă în rezervoare este determinată ca unităţi de volum, exprimate în metri cubi, compania transformă cantitatea respectivă din volum în masă utilizând valorile densităţii reale. Compania determină densitatea reală utilizând:

3.1.1. sistemele de măsurare aflate la bordul navei; sau

3.1.2. densitatea măsurată de către furnizorul de combustibil la alimentarea cu combustibil şi înregistrată în factură sau în BDN; sau

3.1.3. densitatea măsurată în cadrul unei încercări realizate într-un laborator acreditat de încercare a combustibilului, dacă este disponibilă.

Densitatea reală se exprimă în kg/metru³ şi se determină pentru temperatura aplicabilă în contextul unei măsurători specifice. Dacă valorile densităţii reale nu sunt disponibile, se aplică un factor de densitate standard pentru tipul de combustibil în cauză după evaluarea de către verificator.

3.2. Metoda B: monitorizarea la bord a rezervoarelor de combustibil pentru nave.

Această metodă se bazează pe citirea nivelului de combustibil din toate rezervoarele de combustibil de la bord. Citirea nivelului de combustibil din rezervoare se efectuează zilnic atunci când nava se află în larg şi la fiecare alimentare a navei sau scoatere de combustibil din rezervoare.

Variaţiile cumulative ale nivelului de combustibil din rezervoare între două citiri constituie consumul de combustibil din perioada respectivă.

Perioada înseamnă timpul dintre două escale portuare sau timpul petrecut într-un port. În ceea ce priveşte combustibilul utilizat în cursul unei perioade, trebuie să se specifice tipul de combustibil şi conţinutul de sulf al combustibilului.

Citirea nivelului de combustibil din rezervoare se efectuează prin metode adecvate, precum sistemele automatizate, sondările şi ruletele cu lest. Metoda sondării rezervoarelor şi incertitudinea asociată se specifică în planul de monitorizare.

În cazul în care cantitatea de combustibil alimentat sau cantitatea de combustibil rămasă în rezervoare este determinată ca unităţi de volum, exprimate în metri cubi, compania transformă cantitatea respectivă din volum în masă utilizând valorile densităţii reale. Compania determină densitatea reală utilizând:

3.2.1. sistemele de măsurare aflate la bordul navei; sau

3.2.2. densitatea măsurată de către furnizorul de combustibil la alimentarea cu combustibil şi înregistrată în factură sau în BDN; sau

3.2.3. densitatea măsurată în cadrul unei încercări realizate într-un laborator acreditat de încercare a combustibilului, dacă este disponibilă.

Densitatea reală se exprimă în kg/metru³ şi se determină pentru temperatura aplicabilă în contextul unei măsurători specifice. Dacă valorile densităţii reale nu sunt disponibile, se aplică un factor de densitate standard pentru tipul de combustibil în cauză după evaluarea de către verificator.

3.3. Metoda C: debitmetre pentru procesele de combustie aplicabile.

Această metodă se bazează pe debitele de combustibil măsurate la bord. Datele de la toate debitmetrele legate la sursele de emisii de gaze cu efect de seră relevante sunt combinate pentru a determina consumul de combustibil total într-o anumită perioadă.

Perioada înseamnă timpul dintre două escale portuare sau timpul petrecut într-un port. În ceea ce priveşte combustibilul utilizat în cursul unei perioade, trebuie să se monitorizeze tipul de combustibil şi conţinutul de sulf al combustibilului.

Metodele de etalonare aplicate şi incertitudinea asociată debitmetrelor utilizate se specifică în planul de monitorizare.

În cazul în care cantitatea de combustibil consumată este determinată ca unităţi de volum, exprimate în metri cubi, compania transformă cantitatea respectivă din volum în masă utilizând valorile densităţii reale. Compania determină densitatea reală utilizând:

3.3.1. sistemele de măsurare aflate la bordul navei; sau

3.3.2. densitatea măsurată de către furnizorul de combustibil la alimentarea cu combustibil şi înregistrată în factură sau în BDN; sau

3.3.3. densitatea măsurată în cadrul unei încercări realizate într-un laborator acreditat de încercare a combustibilului, dacă este disponibilă.

3.4. Metoda D: măsurarea directă a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Măsurările directe ale emisiilor de gaze cu efect de seră pot fi utilizate în cazul călătoriilor şi pentru emisiile de gaze cu efect de seră generate în interiorul porturilor aflate sub jurisdicţia unui stat membru al UE. În cazul navelor pentru care raportarea de CO₂ se bazează pe această metodă aplicată tuturor surselor de emisii de la bordul navei, consumul de combustibil se calculează utilizând emisiile de CO₂ măsurate şi factorii de emisie aplicabili combustibililor şi surselor de emisii relevante.

Această metodă se bazează pe determinarea debitelor emisiilor de gaze cu efect de seră din coşurile de fum ale navelor prin înmulţirea concentraţiilor de gaze cu efect de seră ale gazului de evacuare cu debitul gazului de evacuare.

Aplicarea acestei metode de determinare a emisiilor de gaze cu efect de seră nu împiedică societăţile să aplice oricare dintre celelalte metode descrise în prezenta parte oricărui alt gaz cu efect de seră.

Metodele de etalonare aplicate şi incertitudinea asociată dispozitivelor utilizate se specifică în planul de monitorizare.

III. GESTIONAREA ŞI CONTROLUL DATELOR

4. Sistemul de control

4.1. Compania efectuează o evaluare a riscurilor pentru a identifica sursele riscurilor de erori din fluxul de date de la datele primare până la datele finale din raportul privind emisiile şi instituie, documentează, pune în aplicare şi menţine un sistem de control eficace pentru a se asigura că rapoartele rezultate din activităţile legate de fluxul de date nu conţin inexactităţi, sunt conforme cu planul de monitorizare şi respectă prezentul Regulament.

Compania pune la dispoziţia autorităţii de administrare responsabile, la cerere, evaluarea riscurilor menţionate anterior. Această evaluare poate fi utilizată şi pentru efectuarea verificării.

4.2. În sensul subpct. 4.1, compania stabileşte, documentează, pune în aplicare şi menţine proceduri scrise, separat de planul de monitorizare, pentru activităţile legate de fluxul de date, precum şi pentru activităţile de control, şi include trimiteri la procedurile respective şi o descriere a acestora în planul de monitorizare. La cerere, compania pune la dispoziţia Agenţiei de Mediu orice documentaţie scrisă, aferentă procedurilor. Compania pune la dispoziţie această documentaţie şi pentru efectuarea verificării.

4.3. Activităţile de control menţionate la subpct. 4.2 includ, după caz:

4.3.1. asigurarea calităţii echipamentelor de măsurare relevante;

4.3.2. asigurarea calităţii sistemelor informatice, garantând faptul că sistemele relevante sunt proiectate, documentate, testate, puse în aplicare, controlate şi menţinute într-un mod care asigură prelucrarea fiabilă, exactă şi în timp util a datelor, potrivit riscurilor identificate în conformitate cu subpct. 4.1;

4.3.3. separarea atribuţiilor aferente activităţilor legate de fluxul de date şi activităţilor de control, precum şi gestionarea competenţelor necesare;

4.3.4. revizuirile interne şi validarea datelor;

4.3.5. corecţii şi măsuri corective;

4.3.6. controlul proceselor externalizate;

4.3.7. păstrarea evidenţelor şi a documentaţiei, inclusiv gestionarea versiunilor documentelor.

4.4. În sensul subpct. 4.3.1, compania se asigură că toate echipamentele de măsurare relevante sunt calibrate, reglate şi controlate la intervale regulate, inclusiv înainte de utilizare, sunt verificate în raport cu standardele de măsurare corespunzătoare standardelor de măsurare internaţionale, dacă acestea există, şi sunt adaptate la riscurile identificate.

În cazul în care componentele sistemelor de măsurare nu pot fi calibrate, compania identifică respectivele componente în planul de monitorizare şi propune activităţi de control alternative.

În cazul în care se constată că echipamentele nu corespund cerinţelor de performanţă, compania ia măsurile corective necesare.

4.5. În sensul subpct. 4.3.4, compania revizuieşte şi validează datele care rezultă din activităţile legate de fluxul de date menţionate la subpct. 4.2.

O astfel de revizuire şi validare a datelor include următoarele măsuri:

4.5.1. o verificare a exhaustivităţii datelor;

4.5.2. o comparaţie a datelor obţinute, monitorizate şi raportate de companie pe parcursul mai multor ani;

4.5.3. o comparaţie a datelor şi a valorilor rezultate în urma aplicării unor metode diferite de monitorizare, atunci când se aplică mai multe metode de monitorizare.

4.6. În sensul subpct. 4.3.5 compania se asigură că, dacă se constată că activităţile legate de fluxul de date sau activităţile de control nu funcţionează în mod eficace sau nu respectă normele stabilite în documentaţia privind procedurile aferente activităţilor respective, se iau măsuri corective, iar datele afectate sunt corectate fără întârzieri nejustificate.

4.7. În sensul subpct. 4.3.6, în cazul în care compania externalizează una sau mai multe dintre activităţile legate de fluxul de date sau activităţile de control menţionate la subpct. 4.1, aceasta întreprinde toate acţiunile următoare:

4.7.1. examinează calitatea activităţilor legate de fluxul de date şi a activităţilor de control externalizate în conformitate cu prezentul Regulament;

4.7.2. defineşte cerinţe adecvate pentru rezultatele proceselor externalizate şi pentru metodele utilizate în cadrul proceselor respective;

4.7.3. verifică, pentru rezultatele şi metodele menţionate la subpct. 4.7.2, calitatea acestora;

4.7.4 se asigură că activităţile externalizate se desfăşoară de aşa manieră încât să răspundă riscurilor inerente şi riscurilor de control identificate la evaluarea riscurilor menţionate la subpct. 4.1.

4.8. Compania monitorizează eficacitatea sistemului de control, inclusiv prin efectuarea de revizuiri interne şi luarea în considerare a constatărilor verificatorului cu ocazia verificării rapoartelor privind emisiile şi a rapoartelor menţionate la pct.30 din prezentul Regulament.

În cazul în care compania constată că sistemul de control nu este eficace sau proporţional cu riscurile identificate, aceasta depune eforturi pentru îmbunătăţirea sistemului de control şi pentru actualizarea planului de monitorizare sau a procedurilor scrise care stau la baza activităţilor legate de fluxul de date, a evaluărilor riscurilor şi a activităţilor de control, după caz.

5. Lacune în materie de date

5.1. În cazul în care lipsesc date relevante pentru determinarea emisiilor de gaze cu efect de seră ale unei nave cu privire la una sau la mai multe călătorii, compania utilizează date de substituţie calculate în conformitate cu metoda/metodele alternativă/alternative indicată/indicate în planul de monitorizare evaluat de verificator, înregistrat la Agenţia de Mediu.

În cazul în care lipsesc date relevante pentru determinarea emisiilor de gaze cu efect de seră ale unei nave cu privire la una sau la mai multe călătorii, pentru care planul de monitorizare nu enumeră metode alternative de monitorizare sau surse alternative de date pentru coroborarea datelor sau pentru eliminarea lacunelor în materie de date, compania utilizează o metodă adecvată de estimare pentru determinarea datelor de substituţie prudente pentru perioada de timp respectivă şi parametrul care lipseşte.

5.2. În cazul în care, din motive tehnice, temporar nu este fezabil să se aplice planul de monitorizare evaluat în mod satisfăcător de către verificator, care a fost înregistrat la Agenţia de Mediu, compania aplică o metodă bazată pe sursele alternative de date enumerate în planul de monitorizare în scopul efectuării verificărilor pentru coroborarea datelor. În cazul în care o astfel de alternativă nu este prevăzută în planul de monitorizare, o metodă alternativă care să furnizeze date de substituţie sau o estimare prudentă, până la restabilirea condiţiilor de aplicare a planului de monitorizare verificat.

Compania ia toate măsurile necesare pentru o aplicare promptă a planului de monitorizare.

5.3. În cazul în care se utilizează o metodă de estimare în conformitate cu subpct. 5.1 sau în cazul în care are loc o abatere temporară de la planul de monitorizare în conformitate cu subpct. 5.2, compania elaborează, fără întârzieri nejustificate, o procedură scrisă pentru a evita pe viitor acest tip de lacune în materie de date şi modifică planul de monitorizare în conformitate cu capitolul IV din prezentul Regulament.

Anexa nr.2

la Regulamentul privind monitorizarea, raportarea

şi verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră

generate de transportul maritim

MONITORIZAREA ALTOR INFORMAŢII RELEVANTE

I. MONITORIZAREA PER CĂLĂTORIE

1. În scopul monitorizării altor informaţii relevante per călătorie, compania respectă următoarele reguli:

1.1. pentru data şi ora plecării de la dană şi sosirii la dană se utilizează ora universală coordonată (UTC). Timpul petrecut pe mare se calculează pe baza informaţiilor referitoare la portul de pornire şi la portul de sosire şi exclude ancorarea;

1.2. distanţa parcursă poate fi atât distanţa corespunzătoare celei mai directe rute între portul de pornire şi portul de sosire, cât şi distanţa parcursă efectiv. În cazul în care se utilizează distanţa celei mai directe rute între portul de pornire şi cel de sosire, ar trebui luat în considerare factorul de corecţie conservator, pentru a se garanta că distanţa parcursă nu este subestimată în mod semnificativ. Planul de monitorizare specifică ce calcul este utilizat pentru distanţă şi, dacă este necesar, factorul de corecţie folosit. Distanţa parcursă se calculează de la dana portului de plecare la dana portului de sosire şi se exprimă în mile marine;

1.3. transportul efectuat se determină prin înmulţirea cantităţii de marfă transportate cu distanţa parcursă;

1.4. în scopul determinării încărcăturii transportate se utilizează:

1.4.1. pentru navele de pasageri – numărul pasagerilor. În cazul tuturor celorlalte categorii de nave, cantitatea de marfă transportată se exprimă fie în tone metrice, fie în metri cubi standard de marfă, după caz;

1.4.2. pentru navele ro-ro, mărfurile transportate se definesc ca fiind masa încărcăturii la bord, determinată ca masa efectivă sau ca număr de unităţi de încărcare (camioane, autoturisme etc.) sau metri liniari ocupaţi înmulţiţi cu valori implicite pentru greutatea lor;

1.4.3. pentru navele container, marfa transportată se defineşte ca fiind greutatea totală în tone metrice a mărfurilor sau, în lipsa acesteia, drept cantitatea de unităţi echivalente cu douăzeci de picioare (Twenty-foot Equivalent Units – TEU) înmulţită cu valori implicite pentru greutatea acestora. În cazul în care mărfurile transportate de o navă container sunt definite în conformitate cu orientările OMI aplicabile sau prin intermediul instrumentelor existente în temeiul Convenţiei SOLAS, această definiţie se consideră conformă cu prezentul Regulament;

1.4.4. pentru petroliere, ca fiind masa încărcăturii de la bord;

1.4.5. pentru navele-cisternă pentru produse chimice, ca fiind masa încărcăturii de la bord;

1.4.6. pentru navele transportoare de GNL, ca fiind volumul încărcăturii la descărcare sau, dacă încărcătura este descărcată în mai multe rânduri pe parcursul unei călătorii, ca fiind suma dintre încărcătura descărcată în cursul unei călătorii şi încărcătura descărcată în toate porturile de escală următoare, până la o nouă încărcare;

1.4.7. pentru navele transportoare de gaze, ca fiind masa încărcăturii de la bord;

1.4.8. pentru vrachiere, ca fiind masa încărcăturii de la bord;

1.4.9. pentru navele de transport general de mărfuri, ca fiind greutatea maximă transportată, în cazul călătoriilor cu încărcătură, şi, respectiv, zero, în cazul călătoriilor cu balast. Masa încărcăturii de la bord poate fi utilizată în mod voluntar ca parametru suplimentar;

1.4.10. pentru navele container frigorifice, ca fiind masa încărcăturii de la bord;

1.4.11. pentru transportoarele de vehicule, ca fiind masa încărcăturii de la bord, determinată ca masă efectivă, ca număr de unităţi de încărcare sau ca metri liniari ocupaţi înmulţiţi cu valorile implicite ale greutăţii lor. Greutatea maximă transportată, în cazul călătoriilor cu încărcătură, şi valoarea zero, în cazul călătoriilor cu balast, pot fi utilizate în mod voluntar ca parametru suplimentar;

1.4.12. pentru transportoarele combinate, ca fiind masa încărcăturii de la bord;

1.4.13. pentru navele ro-pax, ca fiind numărul de pasageri şi masa încărcăturii de la bord, determinată ca masă efectivă, ca număr de unităţi de încărcare (camioane, autoturisme etc.) sau ca metri liniari ocupaţi înmulţiţi cu valorile implicite ale greutăţii lor;

1.4.14. pentru navele container/de transport de mărfuri ro-ro, ca fiind volumul încărcăturii de la bord, determinat ca sumă dintre numărul de unităţi de încărcare (autoturisme, remorci, camioane şi alte unităţi standard) înmulţit cu o suprafaţă implicită şi cu înălţimea punţii (distanţa dintre sol şi grinda structurală), numărul de metri liniari ocupaţi înmulţit cu înălţimea punţii (pentru alte nave ro-ro) şi numărul de unităţi TEU înmulţit cu 38,3 m³;

1.4.15. pentru alte tipuri de nave, care nu se încadrează în categoriile menţionate la subpct. 1.4.1-1.4.14, ca fiind masa încărcăturii de la bord sau ca fiind greutatea maximă transportată, în cazul călătoriilor cu încărcătură, şi, respectiv, zero, în cazul călătoriilor cu balast.

2. În vederea respectării regulilor menţionate la pct.1, compania poate alege să includă şi informaţii specifice referitoare la clasa de gheaţă a navei şi la navigarea prin gheaţă.

II. MONOTORIZAREA PER AN

3. În scopul monitorizării altor informaţii relevante per an, societăţile respectă următoarele reguli:

3.1. valorile care urmează a fi monitorizate în temeiul pct.28 din Regulament sunt determinate prin agregarea datelor per călătorie aferente;

3.2. eficienţa energetică medie se monitorizează cu ajutorul a cel puţin patru indicatori: consumul de combustibil per distanţă, consumul de combustibil per transport efectuat, emisiile de gaze cu efect de seră per distanţă şi emisiile de gaze cu efect de seră per transport efectuat, indicatori care se calculează după cum urmează:

3.2.1. consumul de combustibil per distanţă este egal cu consumul total anual de combustibil/distanţa totală parcursă;

3.2.2. consumul de combustibil per transport efectuat este egal cu consumul total anual de combustibil/transportul total efectuat;

3.2.3. emisiile de gaze cu efect de seră per distanţă este egal cu emisiile de gaze cu efect de seră totale anuale/distanţa totală parcursă;

3.2.4. emisiile de gaze cu efect de seră per transport efectuat este egal cu emisiile de gaze cu efect de seră totale anuale/transportul total efectuat;

3.3. după caz, navele pot monitoriza eficienţa energetică medie utilizând următorii doi indicatori de eficienţă energetică: consumul de combustibil per timpul petrecut pe mare şi emisiile de gaze cu efect de seră per timpul petrecut pe mare, indicatori care se calculează după cum urmează:

3.3.1. consumul de combustibil per timpul petrecut pe mare este egal cu consumul total anual de combustibil/timpul total petrecut pe mare;

3.3.2. emisiile de gaze cu efect de seră per timpul petrecut pe mare este egal cu emisiile totale anuale de gaze cu efect de seră/timpul total petrecut pe mare;

3.4. în vederea respectării acestor norme, societăţile pot alege să includă şi informaţii specifice referitoare la clasa de gheaţă a navei şi la navigarea prin gheaţă, precum şi alte informaţii legate de consumul de combustibil şi de emisiile de gaze cu efect de seră, diferenţiind astfel de informaţii pe baza altor criterii indicate în planul de monitorizare.

Anexa nr.3

la Regulamentul privind monitorizarea, raportarea

şi verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră

generate de transportul maritim

MODEL DE FORMAT PENTRU PLANURILE DE MONITORIZARE

PARTEA A

FIŞA DE ÎNREGISTRARE A REVIZIILOR

PARTEA B

DATE DE BAZĂ

Tabelul B.1

Identificarea navei şi a proprietarului navei

Tabelul B.2

Informaţii despre companie

Tabelul B.3

Sursele de emisii şi tipurile de combustibil utilizate

Tabelul B.4

Factorii de emisie

Tabelul B.5

Coeficientul de pierdere

Tabelul B.6

Aplicarea tehnologiilor de captare şi stocare a dioxidului de carbon

Tabelul B.7

Proceduri, sisteme şi responsabilităţi de actualizare a listei

surselor de emisii pentru a asigura exhaustivitatea acesteia

Tabelul B.8

Proceduri, sisteme şi responsabilităţi utilizate pentru

determinarea şi actualizarea factorilor de emisie

Tabelul B.9

Procedura utilizată pentru determinarea factorilor de emisie de CO₂

pentru biocombustibili şi RFNBO/RCF

PARTEA C

DATE PRIVIND ACTIVITATEA

Tabelul C.1

Condiţiile de aplicare a derogării prevăzute la pct.25 şi 26 din Regulamentului

privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de gaze cu efect

de seră generate de transportul maritim²⁴

Tabelul C.2

Monitorizarea emisiilor de gaze cu efect de seră şi a consumului de combustibil

C.2.1. Metode utilizate pentru determinarea emisiilor de gaze cu efect de seră şi a consumului de combustibil pentru fiecare sursă de emisii:

C.2.2. Proceduri pentru determinarea combustibilului încărcat şi a combustibilului din rezervoare:

C.2.3. Verificări încrucişate periodice între cantitatea aferentă operaţiunii de buncheraj prevăzută în BDN şi cantitatea aferentă operaţiunii de buncheraj indicată prin măsurarea la bord:

C.2.4. Descrierea instrumentelor de măsurare implicate:

C.2.5. Procedurile de înregistrare, extragere, transmitere şi stocare a informaţiilor indicate de măsurători:

C.2.6. Metoda de determinare a densităţii:

C.2.7. Nivelul de incertitudine asociat monitorizării combustibilului:

C.2.8. Proceduri pentru asigurarea calităţii echipamentului de măsurare:

C.2.9. Metoda de determinare a părţilor din consumul de combustibil care corespund transportului de mărfuri şi, respectiv, transportului de pasageri (numai pentru navele ro-pax):

C.2.10. Procedurile pentru determinarea şi înregistrarea consumului de combustibil corespunzător călătoriilor cu încărcătură (monitorizare voluntară):

C.2.11. Procedurile de determinare şi înregistrare a consumului de combustibil pentru încălzirea încărcăturii (monitorizare voluntară în cazul navelor-cisternă pentru produse chimice):

C.2.12. Procedurile de determinare şi înregistrare a consumului de combustibil pentru poziţionarea dinamică (monitorizare voluntară în cazul petrolierelor şi al "altor tipuri de nave"):

Tabelul C.3

Lista călătoriilor

Tabelul C.4

Distanţa parcursă

Procedurile pentru determinarea şi înregistrarea distanţei parcurse în cazul navigării prin gheaţă (monitorizare voluntară):

Tabelul C.5

Cantitatea de marfă transportată şi numărul de pasageri

Proceduri pentru determinarea şi înregistrarea densităţii medii a încărcăturii transportate (monitorizare voluntară pentru navele-cisternă pentru produse chimice, vrachiere şi transportoarele combinate):

Tabelul C.6

Timpul petrecut pe mare

Proceduri pentru determinarea şi înregistrarea timpului petrecut pe mare în cazul navigării prin gheaţă (monitorizare voluntară):

PARTEA D

LACUNE ÎN MATERIE DE DATE

Tabelul D.1

Metodele utilizate pentru a estima emisiile de gaze cu efect de seră şi consumul de combustibil

Tabelul D.2

Metodele utilizate pentru a gestiona lacunele în materie de date privind distanţa parcursă

Tabelul D.3

Metodele utilizate pentru a gestiona lacunele în materie de date privind încărcătura transportată

Tabelul D.4

Metodele utilizate pentru a gestiona lacunele în materie de date privind timpul petrecut pe mare

PARTEA E

GESTIONARE

Tabelul E.1

Verificarea periodică a adecvării planului de monitorizare

Tabelul E.2

Proceduri pentru activităţile legate de fluxul de date

Tabelul E.3

Proceduri pentru evaluarea riscurilor

Tabelul E.4

Activităţi de control: asigurarea calităţii şi a fiabilităţii sistemelor informaţionale

Tabelul E.5

Activităţi de control: revizuiri interne şi validarea datelor relevante pentru Regulamentului privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim

Tabelul E.6

Activităţi de control: corecţii şi măsuri corective

Tabelul E.7

Activităţi de control: activităţi externalizate (dacă este cazul)

Tabelul E.8

Activităţi de control: documentare

PARTEA F

ALTE INFORMAŢII

Tabelul F.1

Lista definiţiilor şi a abrevierilor

Tabelul F.2

Informaţii suplimentare

_____________________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________

Anexa nr.4

la Regulamentul privind monitorizarea, raportarea

şi verificarea emisiilor de gaze cu efect de sera

generate de transportul maritim

FORMULAR PENTRU RAPORTUL PRIVIND EMISIILE

ŞI PENTRU RAPORTUL PARŢIAL PRIVIND EMISIILE

PARTEA A

DATELE DE IDENTIFICARE ALE NAVEI ŞI COMPANIEI

PARTEA B

Verificare

PARTEA C

INFORMAŢII PRIVIND METODA DE MONITORIZARE UTILIZATĂ ŞI NIVELUL DE INCERTITUDINE ASOCIAT

PARTEA D

REZULTATELE MONITORIZĂRII ANUALE A PARAMETRILOR ÎN CONFORMITATE CU PCT. 27 DIN REGULAMENTUL PRIVIND MONITORIZAREA, RAPORTAREA ŞI VERIFICAREA EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERĂ GENERATE DE TRANSPORTUL MARITIM

Consumul de combustibil şi emisiile de gaze cu efect de seră

1. Cantitatea şi factorul de emisie pentru fiecare tip de combustibil consumat, per total

2.

3. Distanţa parcursă, timpul petrecut pe mare şi activitatea de transport

4. Eficienţa energetică

Anexa nr.5

la Regulamentul privind monitorizarea, raportarea

şi verificarea emisiilor de gaze cu efect de seră

generate de transportul maritim