Hotărâre nr. 653 din 08.10.2025

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Strategiei militare

a Republicii Moldova pentru anii 2025-2035

nr. 653  din  08.10.2025

 (în vigoare 09.11.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 523-525 art. 660 din 09.10.2025

* * *

În temeiul art.27 alin.(2) lit.a²) din Legea nr.345/2003 cu privire la apărarea naţională (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.200-203, art.775), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Strategia militară a Republicii Moldova pentru anii 2025-2035 (se anexează).

2. În termen de până la 12 luni de la data intrării în vigoare a Strategiei militare a Republicii Moldova pentru anii 2025-2035, Guvernul va întreprinde măsurile necesare pentru aprobarea Programului de implementare a Strategiei menţionate şi a Planului de dezvoltare a capabilităţilor militare pe termen lung pentru anii 2025-2035.

3. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale responsabile vor prezenta, la solicitarea Ministerului Apărării, informaţia privind acţiunile întreprinse în vederea asigurării implementării obiectivelor şi atingerea indicatorilor stabiliţi în Strategia militară a Republicii Moldova pentru anii 2025-2035.

4. Ministerul Apărării va prezenta Guvernului:

4.1. anual, până la data de 25 februarie – raportul cu privire la monitorizarea realizării Strategiei militare a Republicii Moldova pentru anii 2025-2035;

4.2. în trimestrul I al anului 2031 – raportul de evaluare intermediară privind implementarea Strategiei menţionate;

4.3. în semestrul I al anului 2036 – raportul final cu privire la implementarea Strategiei nominalizate.

Aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr./2025

STRATEGIA MILITARĂ

a Republicii Moldova pentru anii 2025-2035

INTRODUCERE

1. Strategia militară a Republicii Moldova pentru anii 2025-2035 (în continuare – Strategie) este elaborată de către Ministerul Apărării în conformitate cu prevederile Legii nr.345/2003 cu privire la apărarea naţională şi vizează domeniul de activitate al Guvernului – apărare şi securitate naţională, stabilit la art.4 lit.k) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern.

2. Prezenta Strategie reprezintă o actualizare a Strategiei militare aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.961/2018 şi reflectă noile realităţi din domeniul apărării naţionale. Aceasta unifică, într-un concept sinergic, viziunea şi liniile de efort pentru construcţia şi dezvoltarea Forţelor Armate ale Republicii Moldova (în continuare – Forţele Armate), stabilite în actele normative şi documentele de politici relevante, precum Constituţia Republicii Moldova, Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova (Hotărârea Parlamentului nr.391/2023), Strategia naţională de apărare a Republicii Moldova pentru anii 2024-2034 (Hotărârea Parlamentului nr.319/2024), Strategia naţională de dezvoltare “Moldova Europeană 2030” (Legea nr.315/2022), Programul naţional de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană pentru anii 2025-2029 (Hotărârea Guvernului nr.306/2025).

3. Elaborarea şi revizuirea periodică a Strategiei reprezintă o obligaţie legală a Guvernului, pentru adaptarea direcţiilor de dezvoltare a Forţelor Armate la evoluţia provocărilor ce ţin de apărarea naţională. Instabilitatea mediului de securitate, marcată de tendinţe şi schimbări imprevizibile, a fost accentuată în mod semnificativ de agresiunea militară de scară largă a Federaţiei Ruse asupra Ucrainei începând cu 2022. Aceste circumstanţe au impus reevaluarea domeniului apărării şi securităţii naţionale, evidenţiind necesitatea unui răspuns strategic coerent şi actualizat pentru a contracara ameninţările şi riscurile militare ce ar putea afecta suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova. Prezenta Strategie se aliniază acestor eforturi, reflectând angajamentul ferm al autorităţilor publice ale Republicii Moldova de a consolida capacitatea naţională de apărare.

4. Neutralitatea permanentă a Republicii Moldova, consacrată constituţional şi clarificată prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.14/2017, nu înseamnă izolare sau renunţare la autoapărare, ci obligă statul să adopte toate măsurile necesare, inclusiv de ordin militar, pentru a asigura independenţa naţională, integritatea teritorială şi securitatea statului. În acest sens, participarea la mecanisme regionale şi internaţionale de securitate, exerciţii militare, misiuni internaţionale sau alte iniţiative de cooperare în domeniul apărării este compatibilă cu statutul de neutralitate, atâta timp cât nu implică angajamente de apărare mutuală sau participarea în conflicte armate. Această abordare reflectă o neutralitate activă, similară cu cea practicată de state precum Austria sau Irlanda, permiţând Republicii Moldova să-şi consolideze apărarea în mod transparent, inclusiv prin cooperare şi participare internaţională.

5. Prezenta Strategie reflectă aspiraţia Republicii Moldova de a deveni un stat membru al Uniunii Europene (UE), care contribuie, pe măsura resurselor disponibile, la dezvoltarea şi sustenabilitatea proiectului european. Prin modernizarea capabilităţilor militare ale Forţelor Armate, Strategia sprijină parcursul european al Republicii Moldova, contribuind la crearea unui mediu de securitate stabil, predictibil şi compatibil cu cerinţele procesului de aderare.

6. Într-un context caracterizat de instabilitate şi resurse financiare limitate, procesul de modernizare a capabilităţilor militare ale Forţelor Armate necesită sprijin constant din partea autorităţilor publice, a cetăţenilor şi a societăţii civile. Susţinerea schimbărilor promovate de prezenta Strategie va permite dezvoltarea şi modernizarea etapizată mai întâi de toate a Armatei Naţionale – componenta principală a Forţelor Armate, în strânsă corelare cu creşterea progresivă a investiţiilor în apărare, conform direcţiilor de acţiune stabilite de Strategia naţională de apărare a Republicii Moldova pentru anii 2024-2034. Prin această abordare, se va asigura atingerea scopului principal al prezentei Strategii, şi anume consolidarea sistemului naţional de apărare prin asigurarea capacităţii Forţelor Armate de a îndeplini misiunile stabilite.

7. Având la bază analiza continuă a evoluţiei mediului de securitate al Republicii Moldova, prezenta Strategie defineşte capabilităţile militare şi structura de forţe necesară Forţelor Armate pentru îndeplinirea misiunilor stabilite. În vederea realizării acestui deziderat, Strategia propune o viziune, exclusiv defensivă, concentrată pe atingerea unui set clar de obiective, susţinute de direcţii prioritare de intervenţie, şi resursele necesare implementării acestora. Aceste măsuri vor permite Forţelor Armate, prin concepte de utilizare bine definite, să prevină, să descurajeze şi să anihileze agresiunile armate, convenţionale sau neconvenţionale, precum şi să sprijine autorităţile publice naţionale în gestionarea altor situaţii de criză.

8. În sensul prezentei Strategii, se definesc următoarele noţiuni:

rezilienţă militară – capacitatea Forţelor Armate de a gestiona şi de a depăşi şocurile şi pierderile provocate de agresiunea militară şi de a se adapta eficient la circumstanţele în schimbare ale mediului operaţional. Aceasta include, de asemenea, consolidarea infrastructurii critice, elaborarea planurilor de continuitate a operaţiilor militare şi implementarea unor măsuri de apărare redundante;

rezistenţă naţională – ansamblul acţiunilor militare, paramilitare şi de altă natură, desfăşurate de Forţele Armate, alte structuri ale statului şi cetăţenii/populaţia ţării în cadrul unui efort coordonat civil-militar, având ca scop contracararea, întârzierea, slăbirea sau eliminarea forţelor agresorului în cazul unei agresiuni armate împotriva ţării. Acest concept presupune mobilizarea tuturor resurselor naţionale pentru sprijinirea acţiunilor convenţionale şi neconvenţionale de apărare, incluzând apărarea teritorială activă, lupta de gherilă, acţiuni directe şi alte măsuri, violente sau nonviolente, menite să submineze capacitatea de acţiune a adversarului, inclusiv pe teritoriile ocupate temporar de agresor;

situaţie de criză – circumstanţă, împrejurare sau eveniment cu caracter excepţional, ce a apărut sau este iminent din cauza unor factori interni şi/sau externi de natură socială, politică, economică, militară, naturală sau tehnogenă, ce afectează securitatea societăţii (sau a unei părţi a acesteia) şi impune intervenţia autorităţilor publice prin măsuri specifice, care pot include declararea stărilor de urgenţă, de asediu sau de război;

­tehnologii emergente şi disruptive în domeniul apărării – tehnologiile îmbunătăţite sau complet noi care aduc o schimbare radicală, inclusiv de paradigmă, în conceptul şi desfăşurarea activităţilor (acţiunilor) de apărare, de exemplu prin înlocuirea tehnologiilor militare existente sau prin transformarea acestora în tehnologii depăşite.

Capitolul I
ANALIZA SITUAŢIEI

Secţiunea 1
Mediul de securitate

9. Din perspectivă militară, mediul de securitate actual, caracterizat prin dinamism, volatilitate şi imprevizibilitate, este puternic influenţat de intensificarea competiţiei geopolitice la nivel global şi regional. Această competiţie, adesea suprapusă de rivalitatea dintre regimurile democratice şi cele autoritare, accentuează tensiunile dintre state, amplifică instabilitatea internaţională şi conduce la o posibilă realiniere a echilibrelor de putere existente.

10. La nivel global, sursele contemporane de insecuritate militară sunt diverse şi complexe, fiind alimentate de o varietate de factori care depăşesc frontierele naţionale şi evidenţiază interdependenţele internaţionale tot mai pronunţate. În efortul de a-şi avansa propriile interese, atât statele, cât şi actorii nonstatali recurg tot mai frecvent la forţă şi coerciţie, ceea ce alimentează escaladarea tensiunilor şi a conflictelor, inclusiv a celor de natură militară. În afara conflictelor militare, riscuri majore provin din ameninţările asimetrice, precum terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, traficul ilicit de arme, droguri şi persoane. Ameninţările menţionate sunt strâns interconectate cu riscurile asociate unor astfel de fenomene globale precum pandemiile, schimbările climatice şi migraţia necontrolată, amplificând astfel vulnerabilităţile de securitate existente.

La nivel regional, agresiunea Federaţiei Ruse asupra Ucrainei, începută în 2014 şi escaladată în 2022 printr-o invazie pe scară largă, a generat o criză de securitate profundă în Europa. Această situaţie a determinat UE şi Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) să adopte măsuri suplimentare pentru protejarea statelor membre, precum şi pentru sprijinirea Ucrainei şi a altor state expuse agresivităţii ruse. Totodată, capacitatea Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) de a gestiona conflictele regionale s-a redus considerabil, iar arhitectura europeană de securitate, bazată pe sistemul de tratate privind controlul armamentului şi neproliferarea, s-a erodat semnificativ. În acest context, inclusiv în urma ajustării posturii de securitate a Statelor Unite ale Americii în Europa, majoritatea statelor europene şi-au reconfigurat politicile de apărare şi au majorat cheltuielile militare. În acelaşi timp, agresiunea rusă a accentuat fragmentarea politică şi tensiunile socioeconomice în spaţiul european, alimentate de campanii de dezinformare, propagandă, atacuri cibernetice şi alte forme de agresiune hibridă desfăşurate de Federaţia Rusă şi susţinătorii săi. Ca urmare, pe termen lung, războiul din Ucraina şi implicaţiile sale pot reconfigura fundamental echilibrul geopolitic al continentului şi pot afecta în mod direct mediul de securitate al Republicii Moldova.

11. Transformările profunde din mediul de securitate au accelerat dezvoltarea capacităţilor militare la nivel global, au amplificat recursul la tactici hibride şi au stimulat progresul tehnologic în domeniile emergente şi disruptive. Aceste evoluţii schimbă radical natura războiului modern, extinzând-o în noi sfere, precum cele informaţionale, cibernetice, şi în spaţiul cosmic, unde vulnerabilităţile militare pot fi exploatate cu egală eficienţă atât de actori statali, cât şi nonstatali. Operaţiile cibernetice ofensive, cum ar fi atacurile asupra infrastructurii critice, alături de campaniile masive de dezinformare şi propagandă, devin tot mai frecvente şi mai periculoase. În acelaşi timp, spaţiul cosmic se transformă accelerat într-o arenă de competiţie strategică, iar militarizarea sa creează riscuri majore pentru securitatea internaţională. Mai mult decât atât, dezvoltarea necontrolată a noilor tehnologii, precum inteligenţa artificială, imprimarea 3D, robotica, biotehnologia, sistemele autonome de armament, nanotehnologia sau calculul cuantic, reprezintă un risc ce ridică provocări fără precedent, în special de ordin militar. În absenţa unor mecanisme eficiente de reglementare şi control, aceste tehnologii destabilizează profund echilibrul militar global şi amplifică riscurile de escaladare, inclusiv neintenţionată, a conflictelor militare îngheţate sau aflate în desfăşurare.

Secţiunea a 2-a
Ameninţări şi riscuri militare

12. Din punct de vedere geografic, Republica Moldova se află într-o poziţie strategică, fiind situată, alături de Ucraina, la confluenţa frontierelor estice ale UE şi NATO cu sfera de influenţă percepută a Federaţiei Ruse. Această configuraţie geopolitică şi geostrategică complexă generează principalele ameninţări şi riscuri militare la adresa ţării, expunând-o atât presiunilor externe, cât şi vulnerabilităţilor de securitate interne. În acest context, prezenta Strategie identifică următoarele ameninţări de natură militară la adresa securităţii naţionale:

12.1. continuarea agresiunii militare a Federaţiei Ruse în Ucraina cu posibila extindere a acesteia către Republica Moldova – invazia Federaţiei Ruse în Ucraina şi ocuparea militară a teritoriului suveran ucrainean reprezintă cea mai gravă criză de securitate din Europa din ultimele decenii, statuând revenirea războiului de înaltă intensitate ca instrument de soluţionare a disputelor dintre state. Războiul din Ucraina reprezintă o sursă de ameninţări semnificative la adresa securităţii Republicii Moldova, ce s-a manifestat deja prin violarea suveranităţii aeriene naţionale. Continuarea acţiunilor militare din Ucraina va expune şi mai mult infrastructura şi populaţia ţării la atacuri aeriene intenţionate şi/sau neintenţionate. De asemenea, posibila extindere a teritoriilor ocupate de către Federaţia Rusă reprezintă o ameninţare directă majoră asupra securităţii şi a statalităţii Republicii Moldova, deoarece stabilirea unui coridor terestru până la hotarele ţării ar putea provoca presiuni politice şi teritoriale adiţionale asupra Republicii Moldova;

12.2. menţinerea potenţialului militar din regiunea transnistreană – formaţiunile armate ale regimului neconstituţional din regiunea transnistreană constituie o ameninţare directă la adresa securităţii Republicii Moldova, deoarece acestea pot fi utilizate pentru a sprijini realizarea obiectivelor strategice atât ale regimului în cauză, cât şi ale Federaţiei Ruse, prin stimularea, proliferarea şi suscitarea stărilor şi a tendinţelor conflictuale care vizează destabilizarea politică şi societală a Republicii Moldova.

Potenţialul militar al acestor forţe este alimentat şi consolidat ilegal de Grupul Operativ de Trupe Ruse (GOTR), a cărui staţionare pe teritoriul ţării constituie o încălcare flagrantă a suveranităţii şi a neutralităţii Republicii Moldova, precum şi a prevederilor Acordului cu privire la principiile de reglementare paşnică a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, semnat la 21 iulie 1992. Totodată, GOTR administrează în regiunea transnistreană diverse obiecte de infrastructură militară, care conţin un arsenal militar necontabilizat, stocat în condiţii necunoscute şi fără posibilitatea de control sau verificare din partea autorităţilor publice ale Republicii Moldova.

Pe lângă GOTR, în baza acordului din 21 iulie 1992, în regiunea transnistreană este prezent contingentul rus din cadrul Forţelor Mixte de Menţinere a Păcii. Prezenta Strategie face diferenţa dintre aceste două entităţi militare;

12.3. intensificarea atacurilor (operaţiilor) informaţionale – influenţarea comportamentelor şi a percepţiilor prin intermediul informaţiilor reprezintă unul dintre cele mai eficiente instrumente de control şi alterare a capacităţii decizionale în domeniul apărării naţionale. În mediul de securitate actual, aceste instrumente pot fi orchestrate atât de actori statali, cât şi nonstatali pentru a perturba sau a bloca funcţionarea instituţiilor responsabile de securitatea şi apărarea naţională. Începând cu 2022, acest tip de atacuri (operaţii) împotriva Republicii Moldova s-a intensificat, având drept scop fragilizarea coeziunii societăţii prin exploatarea divergenţelor interne, a polarizării politice şi a rezistenţei scăzute la dezinformare a anumitor segmente ale populaţiei. Aceste eforturi de manipulare a opiniei publice se bazează, în special, pe exploatarea temerilor legate de pierderea neutralităţii, pe denaturarea scopului efortului de integrare europeană a ţării, pe distorsionarea cauzelor războiului din Ucraina şi pe reinterpretarea esenţei tensiunilor geopolitice actuale. Aceste acţiuni vizează, printre altele, subminarea încrederii cetăţenilor în capacitatea şi angajamentele autorităţilor publice de a asigura apărarea ţării;

12.4. multiplicarea atacurilor (operaţiilor) cibernetice – operaţiile cibernetice sunt indispensabile în războiul modern, întrucât pot exploata eficient vulnerabilităţile unui adversar. Ţintirea sistemelor electronice în reţea ale Guvernului şi ale sectorului privat poate perturba datele şi informaţiile critice utilizate de Forţele Armate pentru securitatea şi apărarea naţională. Atacurile cibernetice pot include spionajul, furtul, coruperea datelor militare şi strategice, atacuri de tip denial of service şi perturbarea sistemelor de comandă şi control;

12.5. proliferarea (ilicită) a armelor şi a tehnologiilor militare – această ameninţare este semnificativă pentru securitatea militară a Republicii Moldova şi pentru stabilitatea regională, atât prin consecinţele războiului ruso-ucrainean, cât şi prin prezenţa în raioanele de est ale ţării, în afara controlului autorităţilor publice, a unor importante stocuri de arme şi muniţii. Acestea pot alimenta activităţile de contrabandă cu armament în regiune şi nu numai. În contextul respectiv, proliferarea sistemelor de armament şi a tehnologiilor autonome, inclusiv a celor bazate pe inteligenţa artificială, reprezintă o categorie de ameninţări militare emergente semnificative, deoarece, din punct de vedere tehnologic, acestea sunt accesibile şi actorilor nonstatali. Totodată, existenţa stocurilor necontabilizate de armament şi muniţii în regiunea transnistreană expune Republica Moldova posibilităţii producerii unor incidente sau explozii necontrolate, cu consecinţe deosebit de periculoase pentru populaţia civilă şi infrastructura critică.

13. Ameninţările militare identificate sunt complexe, interconectate şi pot să se manifeste într-o manieră hibridă, multidimensională şi sincronizată. Această abordare poate combina metode convenţionale şi neconvenţionale, inclusiv acţiuni desfăşurate prin intermediul unor entităţi proxy, ce urmăresc slăbirea potenţialului defensiv naţional fără a se recurge neapărat la o confruntare militară directă, prin exploatarea vulnerabilităţilor existente ale Republicii Moldova din domeniile politic, diplomatic, informaţional, economic şi social.

14. Riscurile materializării unei agresiuni militare convenţionale asupra Republicii Moldova tind să fie calificate la un nivel mediu, având în vedere factori precum agresiunea Federaţiei Ruse asupra Ucrainei şi absenţa controlului autorităţilor publice asupra regiunii transnistrene. Totuşi, agresiunile de tip neconvenţional, cum ar fi dezinformarea, atacurile cibernetice, presiunile economice, provocările de ordin militar şi influenţele externe asupra proceselor democratice, reprezintă deja o realitate cu care Republica Moldova se confruntă şi care afectează stabilitatea internă şi securitatea naţională.

În eventualitatea materializării unor ameninţări militare convenţionale, este de aşteptat ca un astfel de conflict să fie de intensitate mare şi să necesite implicarea şi mobilizarea tuturor resurselor statului, inclusiv a resurselor umane, economice şi instituţionale. Exemplul Ucrainei în faţa agresiunii Federaţiei Ruse este elocvent în acest sens. Ca urmare, rezilienţa militară şi rezistenţa naţională devin indispensabile pentru asigurarea securităţii militare a ţării.

15. Ignorarea ameninţărilor şi a riscurilor militare identificate, precum şi absenţa unor măsuri adecvate de consolidare a sistemului de apărare al Republicii Moldova prin dezvoltarea şi menţinerea capabilităţilor militare ale Forţelor Armate vor avea consecinţe grave nu doar asupra securităţii ţării, ci şi asupra siguranţei şi a prosperităţii cetăţenilor. Capacitatea Forţelor Armate de a executa misiuni de apărare naţională este critică pentru asigurarea rezilienţei Republicii Moldova nu numai în faţa unei agresiuni armate deschise, ci şi în faţa acţiunilor hibride care ar putea submina suveranitatea, independenţa, integritatea teritorială şi democraţia sa constituţională.

Din perspectiva securităţii umane, impactul acestor ameninţări depăşeşte dimensiunea militară tradiţională, influenţând direct vieţile oamenilor. Lipsa unui sistem de apărare robust şi a unor Forţe Armate cu capacităţi de ripostă credibile afectează nu doar protecţia statului, ci şi accesul la resurse esenţiale, stabilitatea economică, funcţionarea instituţiilor publice şi coeziunea socială. De asemenea, în absenţa unor Forţe Armate eficiente, cetăţenii sunt expuşi riscurilor sociale şi economice generate de crizele de securitate internaţionale, ceea ce poate duce la scăderea calităţii vieţii şi la fragilizarea unităţii naţionale.

Capitolul II
VIZIUNEA STRATEGICĂ

16. Republica Moldova îşi fundamentează demersul de dezvoltare a apărării pe “angajamentul naţional pentru o ţară europeană, democratică şi prosperă, în care cetăţenii trăiesc în siguranţă şi pace”, aşa cum este stipulat în Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova. Într-un mediu internaţional caracterizat de instabilitate şi ameninţări în continuă schimbare, precum şi ţinând cont de statutul de neutralitate al ţării, prezenta Strategie vizează transformarea Forţelor Armate într-o instituţie militară modernă, profesionistă, bine echipată şi instruită, capabilă să apere suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, să contribuie la consolidarea rezilienţei naţionale şi să participe activ la misiuni internaţionale în sprijinul păcii şi al securităţii.

17. Elementul central al acestei viziuni îl constituie dezvoltarea, până în anul 2035, a unei capacităţi credibile de apărare din partea Armatei Naţionale, bazată pe descurajare, reacţie rapidă şi rezistenţă în faţa unui spectru larg de ameninţări şi riscuri militare, inclusiv hibride. Această transformare va fi susţinută printr-o abordare multidimensională, orientată spre realizarea unei sinergii operaţionale integrate în domeniile terestru, aerian, informaţional, cibernetic şi electromagnetic. Procesul de dezvoltare a capabilităţilor militare respective va fi sprijinit printr-o finanţare sustenabilă şi progresivă a apărării naţionale, în conformitate cu prevederile documentelor de politici ierarhic superioare – Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova şi Strategia naţională de apărare a Republicii Moldova pentru anii 2024-2034.

Capitolul III
MISIUNILE FORŢELOR ARMATE

18. Misiunea principală a Forţelor Armate, stabilită în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, este de a asigura suveranitatea, independenţa, unitatea, integritatea teritorială şi democraţia constituţională a Republicii Moldova prin prevenirea, contracararea şi anihilarea riscurilor, ameninţărilor, vulnerabilităţilor şi agresiunilor de natură militară.

19. Adiţional, în conformitate cu Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova, Strategia naţională de apărare a Republicii Moldova pentru anii 2024-2034, prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi apărării naţionale, dar şi cu angajamentele internaţionale asumate de Republica Moldova, Forţele Armate au în calitate de misiuni inclusiv participarea la misiuni şi operaţii internaţionale, precum şi acordarea sprijinului autorităţilor publice în situaţii de criză.

Capitolul IV
OBIECTIVE GENERALE ŞI DIRECŢII PRIORITARE DE ACŢIUNE

20. Pentru îndeplinirea misiunilor stabilite, precum şi pentru realizarea obiectivelor naţionale de securitate şi apărare prevăzute de Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova şi Strategia naţională de apărare a Republicii Moldova pentru anii 2024-2034, prezenta Strategie urmăreşte dezvoltarea multidimensională a Forţelor Armate, acordând prioritate următoarelor capabilităţi: supraveghere şi apărare aeriană; informaţii, supraveghere, detectare, identificare şi localizare a ţintelor şi cercetare; manevră; sprijin cu foc; forţe pentru operaţii speciale; comandă, control, comunicaţii şi computere; apărare cibernetică; război electronic; protecţia forţei; sustenabilitate; instruire; comunicare strategică.

Atingerea ţintelor de capabilităţi menţionate contribuie la realizarea următoarelor obiective generale (OG) şi direcţii prioritare de acţiune:

OG 1 – Modernizarea şi standardizarea capabilităţilor militare ale Forţelor Armate

Acest obiectiv urmăreşte consolidarea capacităţii de apărare şi reacţie a Forţelor Armate, asigurând un nivel înalt de interoperabilitate atât cu celelalte forţe destinate apărării naţionale, cât şi cu partenerii internaţionali. Implementarea sa va contribui semnificativ la sporirea eficienţei operaţionale şi la întărirea încrederii societăţii Republicii Moldova în capacitatea autorităţilor publice de a asigura apărarea naţională.

Realizarea acestui obiectiv se va baza pe o abordare multidimensională, inspirată de conceptul occidental DOTMLPFI, care va integra domeniile: doctrine, organizare, instruire, înzestrare, formarea liderilor militari şi dezvoltarea învăţământului în domeniul milităriei, personal, infrastructură şi interoperabilitate/colaborare interinstituţională. Accentul va fi pus pe reducerea decalajelor tehnologice şi operaţionale faţă de standardele partenerilor occidentali. Aceasta va implica transformarea organizaţională a Forţelor Armate, achiziţia de echipamente moderne, dezvoltarea infrastructurii şi formarea personalului pentru utilizarea tehnologiilor avansate. Toate aceste eforturi vor fi integrate într-un cadru doctrinar actualizat, armonizat cu procesele de modernizare derulate la nivel naţional cu referire la apărarea şi securitatea naţională.

Pentru realizarea acestui obiectiv, direcţiile prioritare de acţiune sunt:

1.1. Dezvoltarea şi menţinerea capabilităţilor Forţelor Armate prin ajustarea/dezvoltarea domeniului doctrinar, ce va fi realizată prin:

a) continuarea procesului de acceptare şi implementare a standardelor occidentale la nivelul Forţelor Armate;

b) actualizarea/elaborarea doctrinelor Forţelor Armate.

1.2. Dezvoltarea şi menţinerea capabilităţilor Forţelor Armate prin reorganizarea structurii de forţe, ce va fi realizată prin:

a) trecerea Forţelor Armate la o nouă structură de forţe.

1.3. Dezvoltarea şi menţinerea capabilităţilor Forţelor Armate prin îmbunătăţirea procesului de instruire, ce va fi realizată prin:

a) optimizarea procesului de instruire militară conform standardelor NATO;

b) îmbunătăţirea procesului de instruire şi educaţie pentru personalul civil al Forţelor Armate;

c) îmbunătăţirea calităţii instruirii prin creşterea nivelului de informatizare şi digitalizare a procesului.

1.4. Dezvoltarea şi menţinerea capabilităţilor Forţelor Armate prin asigurarea înzestrării, ce va fi realizată prin:

a) dezvoltarea programelor de înzestrare prin intermediul programelor de achiziţii finanţate de la bugetul de stat;

b) aprofundarea programelor de înzestrare desfăşurate cu suportul partenerilor externi;

c) desfăşurarea programelor de revitalizare şi modernizare a armamentelor, a tehnicii şi a echipamentelor militare din dotare;

d) asigurarea suportului logistic pe durata ciclului de viaţă al armamentelor, al tehnicii şi al echipamentelor militare din dotare;

e) asigurarea procesului de digitalizare a Forţelor Armate;

f) constituirea, completarea şi împrospătarea stocurilor.

1.5. Dezvoltarea şi menţinerea capabilităţilor Forţelor Armate prin formarea liderilor militari şi dezvoltarea învăţământului în domeniul milităriei, ce se va realiza prin:

a) dezvoltarea şi modernizarea sistemului de învăţământ în domeniul milităriei;

b) eficientizarea procesului de selecţie, formare şi perfecţionare a liderilor militari;

c) dezvoltarea programelor şi a infrastructurii Forţelor Armate de formare a liderilor militari;

d) participarea la programele de formare a liderilor militari desfăşurate de partenerii de dezvoltare.

1.6. Dezvoltarea şi menţinerea capabilităţilor Forţelor Armate prin eficientizarea politicilor de personal, ce va fi realizată prin:

a) consolidarea procesului de selecţie şi recrutare a militarilor prin contract;

b) îmbunătăţirea procesului de dezvoltare profesională şi promovare în cariera militară;

c) dezvoltarea corpului de soldaţi şi sergenţi profesionişti (prin contract);

d) dezvoltarea sistemului managementului resurselor umane;

e) îmbunătăţirea calităţii vieţii, a condiţiilor de muncă şi a nivelului de protecţie socială;

f) consolidarea atractivităţii serviciului militar;

g) formarea şi pregătirea rezerviştilor Forţelor Armate.

1.7. Dezvoltarea şi menţinerea capabilităţilor Forţelor Armate prin dezvoltarea infrastructurii, ce va fi realizată prin:

a) corelarea infrastructurii militare cu misiunile, structura de forţe şi procesul de dezvoltare a capabilităţilor militare;

b) înfiinţarea bazelor militare şi dezvoltarea fondului de locuinţe de serviciu pentru militari;

c) menţinerea şi dezvoltarea infrastructurii necesare pentru refacerea capacităţii de luptă a personalului Forţelor Armate;

d) păstrarea/protejarea infrastructurii din gestiunea Forţelor Armate ce face parte din patrimoniul cultural-istoric al ţării.

1.8. Dezvoltarea şi menţinerea capabilităţilor Forţelor Armate prin asigurarea interoperabilităţii şi a cooperării interinstituţionale, ce va fi realizată prin:

a) implementarea măsurilor organizaţionale/instituţionale (pachetului de forţe) pentru menţinerea capacităţii Forţelor Armate de a acţiona în situaţii de criză în sprijinul administraţiei publice centrale/locale;

b) desfăşurarea exerciţiilor naţionale cu implicarea administraţiei publice centrale/locale şi a celorlalte componente ale forţelor destinate apărării naţionale;

c) participarea în cadrul exerciţiilor bilaterale şi multinaţionale în afara hotarelor Republicii Moldova;

d) organizarea exerciţiilor bilaterale şi multinaţionale pe teritoriul Republicii Moldova;

e) diversificarea programelor de cercetare-inovare în domeniul apărării şi al transformării tehnologice a Forţelor Armate.

OG 2 – Asigurarea capacităţii de îndeplinire a misiunilor de apărare şi dezvoltarea sistemului de mobilizare

Acest obiectiv urmăreşte întărirea capacităţii Forţelor Armate de a răspunde prompt şi eficient la orice provocare de securitate, asigurând că toate componentele necesare sunt pregătite pentru îndeplinirea misiunilor de apărare naţională şi de menţinere a ordinii constituţionale. De asemenea, obiectivul se concentrează pe dezvoltarea şi eficientizarea sistemului de mobilizare, având ca scop garantarea unui răspuns rapid în faţa unei agresiuni externe. Implementarea acestuia va contribui la creşterea rezilienţei naţionale şi la protejarea obiectivelor/resurselor strategice.

Realizarea acestui obiectiv va fi asigurată prin implementarea măsurilor necesare pentru menţinerea la nivel înalt a capacităţii de luptă a Forţelor Armate. Un aspect esenţial în acest sens îl va constitui asigurarea desfăşurării operaţiunilor curente ale Forţelor Armate, acordându-se prioritate sprijinului, la cerere, al autorităţilor publice şi participării în cadrul Forţelor Mixte de Menţinere a Păcii în raioanele de est ale ţării. În plus, un accent deosebit va fi pus pe sincronizarea şi armonizarea proceselor decizionale esenţiale pentru implicarea promptă a Forţelor Armate în asigurarea apărării şi a securităţii naţionale. Menţinerea şi dezvoltarea sistemului de mobilizare a Forţelor Armate vor fi o prioritate în perioada de aplicare a prezentei Strategii, în special în ceea ce priveşte digitalizarea, implementarea măsurilor/tehnologiilor de mobilizare rapidă şi consolidarea infrastructurii de sprijin logistic.

Pentru realizarea acestui obiectiv, direcţiile prioritare de acţiune sunt:

2.1. Asigurarea capacităţii de luptă a Forţelor Armate, ce se va realiza prin:

a) organizarea, echiparea, instruirea şi evaluarea unităţilor militare conform cerinţelor operaţionale şi standardelor occidentale;

b) reorganizarea arhitecturii de comandă şi control pentru a optimiza procesul decizional;

c) sprijinul dezvoltării industriei naţionale de apărare.

2.2. Îmbunătăţirea cadrului normativ naţional din domeniul apărării şi securităţii, ce se va realiza prin:

a) ajustarea cadrului normativ din domeniul apărării şi securităţii;

b) dezvoltarea cadrului normativ naţional şi instituţional cu referire la rezistenţa naţională, ca parte a efortului de consolidare a rezilienţei întregii societăţi.

2.3. Asigurarea capacităţii de mobilizare a Forţelor Armate, ce se va realiza prin:

a) revizuirea cadrului legal privind pregătirea de mobilizare şi managementul personalului de rezervă;

b) revizuirea cerinţelor de resurse pentru mobilizare;

c) actualizarea planurilor de mobilizare ale Forţelor Armate;

d) implementarea unor baze de date centralizate, digitalizate pentru gestionarea rezerviştilor şi a resurselor de mobilizare;

e) sprijinirea elaborării/actualizării şi a implementării Planului de mobilizare a economiei naţionale.

2.4. Acordarea sprijinului autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în gestionarea situaţiilor de criză, ce se va realiza prin:

a) participarea la dezvoltarea sistemului naţional de management integrat al crizelor;

b) participarea la gestionarea situaţiilor de criză din gestiunea administraţiei publice centrale/locale cu forţe şi mijloace tehnico-materiale;

c) furnizarea de expertiză administraţiei publice centrale/locale în gestionarea situaţiilor de criză.

2.5. Desfăşurarea misiunii de menţinere a păcii în Zona de Securitate, ce se va realiza prin:

a) asigurarea, pregătirea şi detaşarea efectivului Forţelor Armate în cadrul Forţelor Mixte de Menţinere a Păcii;

b) sprijinirea şi consolidarea capacităţilor delegaţiei Republicii Moldova în cadrul Comisiei Unificate de Control;

c) cooperarea cu autorităţile administraţiei publice locale şi alte instituţii publice din localităţile situate în Zona de Securitate.

OG 3 – Asigurarea integrării în arhitectura de securitate şi apărare a Uniunii Europene

Acest obiectiv urmăreşte integrarea contribuţiei Forţelor Armate cu efortul strategic general al Republicii Moldova de integrare în UE, prin participarea la consolidarea rolului acesteia de partener activ şi de încredere în cadrul mecanismelor instituite în contextul Politicii de securitate şi de apărare comune (PSAC). Totodată, se urmăreşte adaptarea structurii şi a activităţii structurilor Ministerului Apărării în vederea asigurării conexiunii şi a schimbului de informaţii necesar cu instituţiile, agenţiile şi organismele UE cu responsabilităţi în domeniul apărării.

Realizarea acestui obiectiv se va baza pe creşterea treptată a reprezentării Forţelor Armate în cadrul structurilor militare ale UE, precum şi pe participarea cu expertiză şi/sau contingente militare la eforturile desfăşurate în cadrul PSAC pentru menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale. Accesarea oportunităţilor oferite de astfel de mecanisme, cum ar fi Instrumentul European pentru Pace, precum şi participarea Republicii Moldova alături de statele membre ale UE la programe comune de achiziţii în domeniul apărării vor contribui la îmbunătăţirea compatibilităţii operaţionale şi la eficienţa participării Forţelor Armate în cadrul misiunilor/operaţiilor PSAC. Aceste eforturi vor urmări implicarea Forţelor Armate doar într-un format ce nu pune la îndoială statutul de neutralitate al Republicii Moldova.

Pentru realizarea acestui obiectiv, direcţiile prioritare de acţiune sunt:

3.1. Susţinerea efortului naţional de aderare la Uniunea Europeană, ce se va realiza prin:

a) asigurarea integrării capabilităţilor Forţelor Armate în arhitectura europeană de securitate şi apărare;

b) ajustarea cadrului legal privind apărarea naţională la bunele practici ale statelor membre UE.

3.2. Asigurarea contribuţiei la misiunile şi operaţiile Uniunii Europene, care se va realiza prin:

a) consolidarea parteneriatelor pentru prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor;

b) crearea unui mecanism instituţional naţional pentru identificarea capabilităţilor disponibile pentru contribuţia la misiunile UE;

c) participarea la eforturile comune ale UE pentru restabilirea stabilităţii regionale/internaţionale, inclusiv prin extinderea participării Republicii Moldova în misiuni şi operaţii internaţionale sub egida UE.

3.3. Utilizarea eficientă şi amplificarea contribuţiei la platformele şi instrumentele de securitate şi apărare ale Uniunii Europene, ce se va realiza prin:

a) implementarea proiectelor finanţate prin Instrumentul European pentru Pace;

b) încheierea acordului administrativ cu Agenţia Europeană de Apărare, precum şi consolidarea cooperării în cadrul altor structuri/formate similare ale UE;

c) asigurarea cooperării operaţionale şi a schimbului bilateral de informaţii şi experienţe în domenii precum comunicare strategică, asistenţă juridică, instruire şi învăţământ în domeniul milităriei, securitate cibernetică, digitalizare, război hibrid, deminare etc.

OG 4 – Eficientizarea interoperabilităţii şi a mecanismelor de cooperare cu partenerii externi, dezvoltarea parteneriatelor strategice bilaterale, regionale şi multilaterale

Acest obiectiv urmăreşte promovarea şi consolidarea parteneriatelor externe în domeniul securităţii şi apărării, inclusiv pentru asigurarea interoperabilităţii Forţelor Armate cu structurile şi capabilităţile de apărare ale partenerilor strategici, contribuind astfel la creşterea securităţii naţionale, regionale şi internaţionale.

Realizarea acestui obiectiv se va baza pe dezvoltarea relaţiilor de cooperare internaţională în domeniul apărării atât în formate bilaterale (inclusiv prin desfăşurarea unor programe comune de achiziţii în domeniul apărării), cât şi regionale şi în cadrul organizaţiilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Pentru realizarea acestui obiectiv, direcţia prioritară de acţiune este:

4.1. Consolidarea cooperării militare cu partenerii externi, ce se va realiza prin:

a) consolidarea parteneriatelor cu statele vecine (România şi Ucraina);

b) îmbunătăţirea parteneriatelor strategice prin identificarea intereselor comune şi a noilor iniţiative;

c) consolidarea cooperării cu organizaţiile internaţionale (în special, ONU, NATO şi OSCE);

d) promovarea iniţiativelor comune de achiziţii;

e) dezvoltarea parteneriatelor şi a cooperării internaţionale pentru participarea la iniţiativele industriei de apărare şi de asigurare a interoperabilităţii achiziţiilor noi;

f) asigurarea cooperării operaţionale şi a schimburilor bilaterale de experienţă militară.

OG 5 – Sporirea contribuţiei Forţelor Armate la misiuni şi operaţii sub egida organizaţiilor internaţionale

Acest obiectiv ţinteşte consolidarea contribuţiei Forţelor Armate la îndeplinirea angajamentelor externe ale Republicii Moldova, în calitate de membru responsabil al comunităţii internaţionale, privind sprijinirea stabilităţii globale şi promovarea valorilor fundamentale ale democraţiei, statului de drept şi respectării drepturilor omului.

Realizarea acestui obiectiv se va axa pe intensificarea implicării Forţelor Armate în misiunile şi operaţiile internaţionale destinate asigurării păcii şi securităţii, în strictă conformitate cu normele şi principiile dreptului internaţional. În acest context, se va urmări declararea şi detaşarea unui contingent militar de până la nivel de batalion în cadrul misiunilor/operaţiilor ONU. De asemenea, în cadrul misiunilor şi operaţiilor internaţionale desfăşurate sub egida altor organizaţii, se va pune accent pe participarea, inclusiv în parteneriate cu alte state, cu contingente militare de nivel pluton/companie. În plus, se va consolida colaborarea interinstituţională la nivel naţional, precum şi parteneriatele externe, pentru a valorifica noi oportunităţi de implicare a Forţelor Armate, prin expertiză şi/sau contingente militare, în astfel de misiuni şi operaţii internaţionale.

Pentru realizarea acestui obiectiv, direcţia prioritară de acţiune este:

5.1. Amplificarea participării Forţelor Armate la consolidarea păcii regionale şi internaţionale, ce se va realiza prin:

a) dezvoltarea colaborării interinstituţionale şi a parteneriatelor externe pentru participarea Forţelor Armate la misiuni şi operaţii internaţionale;

b) sporirea contribuţiei la misiuni şi operaţii ONU;

c) participarea la misiunile/operaţiile NATO, OSCE şi alte organizaţii internaţionale.

Capitolul V
CAPABILITĂŢILE MILITARE ŞI PRIORITĂŢILE

DEZVOLTĂRII ACESTORA

21. Dezvoltarea capabilităţilor militare vizează consolidarea abilităţii Forţelor Armate de a îndeplini misiunile stabilite prin legislaţia naţională. În acest sens, efortul principal va fi concentrat pe dezvoltarea forţelor, pentru ca acestea să aibă o structură eficientă, modernă, să fie bine echipate, instruite, dislocabile şi interoperabile, aliniate la standardele şi bunele practici occidentale, capabile să planifice, să pregătească, să conducă şi să desfăşoare acţiuni de apărare naţională pe întreg teritoriul ţării, inclusiv o operaţie militară de înaltă intensitate.

Totodată, fără a afecta capacitatea de respingere a agresiunilor armate, Forţele Armate vor fi în măsură să îndeplinească angajamentele internaţionale asumate de Republica Moldova, prin participarea la misiuni şi operaţii internaţionale cu experţi şi/sau contingente militare. De asemenea, acestea vor putea fi utilizate pentru îndeplinirea altor sarcini prevăzute de legislaţie, în funcţie de disponibilitatea capacităţilor şi a resurselor.

22. Dezvoltarea capabilităţilor militare se va realiza în conformitate cu următoarea ordine de priorităţi:

22.1. supraveghere şi apărare aeriană – dezvoltarea capabilităţilor de supraveghere şi apărare aeriană va viza asigurarea capacităţii Forţelor Armate de a detecta, de a identifica şi de a neutraliza ameninţările aeriene. În acest sens se va urmări o abordare integrată şi cuprinzătoare, inclusiv cu partenerii regionali, de integrare şi utilizare a tehnologiilor avansate pentru monitorizarea şi protejarea spaţiului aerian.

În vederea dezvoltării capacităţii de supraveghere a spaţiului aerian naţional, vor fi depuse eforturi pentru operaţionalizarea şi menţinerea mecanismelor de gestionare a situaţiilor de utilizare neautorizată a spaţiului aerian al Republicii Moldova, precum şi pentru asigurarea unui proces coerent şi continuu de instruire a forţelor implicate. Totodată, va fi asigurată operaţionalizarea unui sistem centralizat de management al spaţiului aerian, capabil să ofere o imagine aeriană complexă prin integrarea datelor proprii de supraveghere aeriană cu alte surse de informaţii de la nivel naţional şi regional. De asemenea, capacitatea de apărare aeriană va fi organizată prin integrarea într-un răspuns coordonat a sistemelor de apărare aeriană din dotare şi a acelor alocate în sprijin;

22.2. informaţii, supraveghere, detectare, identificare şi localizare a ţintelor şi cercetare (ISTAR) – capabilităţile ISTAR ale Forţelor Armate vor integra o gamă largă de tehnologii avansate, inclusiv sisteme de senzori, drone, radare şi alte platforme specializate. Acestea vor facilita identificarea şi evaluarea timpurie a ameninţărilor militare, furnizând informaţii esenţiale pentru luarea rapidă a deciziilor în situaţii complexe şi dinamice.

Procesul de transformare şi modernizare a capabilităţilor respective ale Forţelor Armate va avea în vedere integrarea, la nivel naţional, cu capabilităţile similare ale altor instituţii de stat. Totodată, se va urmări şi asigurarea unui nivel optim de interoperabilitate cu diverse sisteme şi platforme ISTAR ale statelor partenere;

22.3. manevră (mobilitate şi contramobilitate) – capabilităţile de manevră vor conferi Forţelor Armate flexibilitatea necesară pentru îndeplinirea întregului spectru de misiuni, cu capacitatea acţională în teren complex, putere de foc şi de protecţie a personalului.

Procesul continuu şi susţinut de modernizare a acestor capabilităţi va reprezenta unul dintre cei mai credibili factori de descurajare a unei eventuale agresiuni militare. Efortul principal va consta în reorganizarea unităţilor şi a subunităţilor de manevră în vederea creşterii flexibilităţii, a mobilităţii, a gradului de interoperabilitate, a letalităţii şi a sustenabilităţii acestora;

22.4. sprijin cu foc – aceste capabilităţi vor asigura coordonarea şi integrarea continuă a sistemelor de sprijin cu foc pentru neutralizarea, suprimarea şi demoralizarea forţelor adverse, producând efecte în teren la scară largă şi în adâncimea dispozitivelor de luptă.

Capabilităţile de sprijin cu foc ale Forţelor Armate vor include integrarea sistemelor automatizate de identificare, localizare şi lovire a ţintelor şi asigurarea interoperabilităţii acestora cu cele ale partenerilor occidentali;

22.5. forţe pentru operaţii speciale (FOS) – dezvoltarea capabilităţilor FOS va urmări integrarea abilităţilor esenţiale pentru planificarea şi desfăşurarea misiunilor specializate, care necesită moduri unice de utilizare a echipamentelor şi a tehnicilor speciale, pentru care timpul, nivelul de risc acceptat şi confidenţialitatea sunt factori critici. Aceste capabilităţi vor fi utilizate pentru a culege informaţii esenţiale în medii sensibile şi ostile şi pentru a executa acţiuni directe, precum şi pentru a sprijini organizarea efortului de rezistenţă naţională în caz de agresiune armată, inclusiv în teritoriile eventual aflate sub ocupaţia temporară a agresorului.

În acest context, se va urmări consolidarea eficacităţii FOS în misiuni dinamice şi complexe, care necesită o colaborare strânsă în domeniul colectării, analizei şi schimbului de informaţii cu alte unităţi militare, instituţii guvernamentale şi parteneri internaţionali. Integrarea tehnologiilor avansate şi a echipamentelor specializate va fi, de asemenea, o prioritate pentru asigurarea adaptabilităţii constante a forţelor pentru a face faţă ameninţărilor emergente şi transformărilor continue ale mediului operaţional;

22.6. comandă, control, comunicaţii şi computere (C4) – aceste capabilităţi vor permite exercitarea comenzii şi a controlului asupra Forţelor Armate pe întreg spectrul de operaţii desfăşurate de acestea, de la nivel strategic până la nivel tactic.

Dezvoltarea C4 ale Forţelor Armate va viza existenţa unui lanţ continuu şi eficient de comandă şi control prin implementarea tehnologiilor avansate de comunicaţii, crearea unor sisteme robuste şi sigure şi stabilirea unor proceduri de operare standardizate, care vor asigura, inclusiv, nivelul de interoperabilitate necesar cu instituţiile guvernamentale şi cele internaţionale, precum şi cu statele partenere;

22.7. apărare cibernetică – aceste capabilităţi vor asigura contracararea ameninţărilor şi a atacurilor cibernetice, identificarea vulnerabilităţilor şi reducerea efectelor asociate pentru a asigura funcţionalitatea continuă a sistemului C4.

Prin dezvoltarea capabilităţilor de apărare cibernetică se urmăreşte integrarea tehnologiilor de apărare cibernetică a Forţelor Armate cu cele la nivel naţional. Totodată, se va asigura securitatea reţelelor C4 şi limitarea impactului atacurilor cibernetice asupra operaţiilor militare şi a integrităţii datelor, prin modernizări periodice, cu respectarea standardelor şi a reglementărilor naţionale şi internaţionale în domeniu;

22.8. război electronic – dezvoltarea capabilităţilor de război electronic ale Forţelor Armate vizează gestionarea şi sincronizarea spectrului electromagnetic naţional prin utilizarea măsurilor ofensive şi defensive necesare pentru obţinerea supremaţiei în spectrul electromagnetic.

Procesul de dezvoltare a acestei capabilităţi va include îmbunătăţirea echipamentelor şi a strategiilor de exploatare, înşelare, perturbare sau distrugere a sistemelor şi a reţelelor electronice ale adversarului. Totodată, se vor oferi soluţii eficiente, scalabile şi adaptabile pentru contracararea sistemelor fără pilot. În plus, se va urmări integrarea acestor capabilităţi cu sistemele ISTAR şi C4 pentru a sprijini procesul de luare şi transmitere a deciziei;

22.9. protecţia forţei – dezvoltarea capabilităţilor de protecţie a forţei va viza realizarea siguranţei, a securităţii şi a eficacităţii operaţionale. Acest proces va include măsuri şi concepte menite să diminueze vulnerabilităţile unităţilor, personalului, echipamentelor şi infrastructurii militare în faţa ameninţărilor şi a riscurilor, asigurând libertatea de acţiune a Forţelor Armate.

În acest sens, unităţile de luptă vor fi dotate cu echipament de protecţie individuală şi colectivă, iar unităţile de sprijin vor fi dotate cu mijloace şi materiale specifice domeniilor funcţionale, cum ar fi: medical, poliţie militară, apărare aeriană, geniu, apărare chimică, biologică, radiologică şi nucleară, combaterea sistemelor aeriene fără pilot;

22.10. sustenabilitate – dezvoltarea capabilităţilor de sustenabilitate urmează să asigure sprijinul logistic şi operaţional al forţelor, inclusiv al celor detaşate în misiuni şi operaţii internaţionale.

Aceste capabilităţi vor fi realizate utilizând un concept integrat, aliniat la standardele occidentale, pentru a asigura mobilitatea, modularitatea şi interoperabilitatea cu partenerii externi şi alte structuri naţionale, prin transformarea sistemului logistic din punct de vedere structural şi managerial. Toate unităţile de luptă şi de sprijin de luptă vor fi responsabile pentru autosuficienţa forţelor pentru un timp determinat. În plus, unităţile/structurile ce asigură sustenabilitatea vor fi dotate cu echipamente şi mijloace moderne pentru a furniza servicii în conformitate cu normele şi procedurile naţionale şi internaţionale;

22.11. instruire – dezvoltarea acestor capabilităţi se va realiza prin asigurarea instruirii în condiţii similare spaţiului de luptă modern şi mediului hibrid, utilizând capacităţi de simulare şi modelare, cu accent pe integrarea doctrinară şi operaţională a noilor sisteme de armament şi echipamente militare din dotarea Forţelor Armate.

Instruirea forţelor va fi realizată prin activităţi de învăţământ în domeniul milităriei, instrucţie individuală şi colectivă, precum şi prin exerciţii, adaptate permanent la evoluţia mediului de securitate, bunele practici internaţionale şi avansul tehnologic, pentru dezvoltarea cunoştinţelor şi a abilităţilor necesare îndeplinirii întregului spectru de misiuni stabilite;

22.12. comunicare strategică (STRATCOM) – dezvoltarea STRATCOM va viza integrarea acestui domeniu în planificarea şi execuţia tuturor activităţilor Forţelor Armate. Totodată, structura STRATCOM din cadrul Forţelor Armate, în cooperare cu autorităţile şi instituţiile din sistemul de securitate naţională, va elabora teme şi mesaje sincronizate de promovare şi determinare a percepţiilor şi a atitudinilor în sprijinul obiectivelor naţionale de securitate ale Republicii Moldova.

Dezvoltarea acestei capabilităţi va presupune modernizarea structurală, inclusiv a elementului de monitorizare, analiză şi răspuns la acţiunile de falsificare, dezinformare şi manipulare informaţională. De asemenea, o atenţie deosebită va fi acordată profesionalizării personalului în domeniu, precum şi înzestrării cu echipamente specifice.

23. Dezvoltarea capabilităţilor militare prioritare va necesita un efort complex, care va include acţiuni şi iniţiative inovatoare pentru sistemul naţional de apărare. Pentru a asigura coerenţa, legalitatea şi sustenabilitatea acestor demersuri, la implementarea prezentei Strategii se va acorda o atenţie deosebită consolidării capacităţii instituţionale şi expertizei Forţelor Armate cu referire la planificarea strategică, suportul juridic, sistemul medico-militar, constituirea şi pregătirea rezervei, sistemul de învăţământ în domeniul milităriei. Totodată, pentru a contribui la efortul de modernizare şi de dezvoltare economică a Republicii Moldova, vor fi intensificate acţiunile de consolidare a digitalizării, precum şi măsurile de sprijin pentru dezvoltarea industriei naţionale de apărare.

Capitolul VI
CONCEPTELE DE ÎNTREBUINŢARE A FORŢELOR ARMATE

24. Întrebuinţarea Forţelor Armate pentru îndeplinirea misiunilor stabilite va continua să fie efectuată în baza unor concepte specifice, dezvoltate în urma unei analize aprofundate a mediului de securitate. Aceste concepte urmăresc stabilirea unor procedee şi principii generale de angajare a Forţelor Armate, care să ghideze şi să faciliteze planificarea militară ulterioară, precum şi să definească cerinţele programatice pe termen mediu şi lung, în conformitate cu legislaţia naţională şi normele internaţionale.

25. Având în vedere natura diversă a ameninţărilor şi a riscurilor militare la adresa Republicii Moldova, conceptele de întrebuinţare a Forţelor Armate sunt orientate către asigurarea securităţii militare a statului şi îndeplinirea altor misiuni pentru care acestea sunt pregătite. În perioada de aplicare a prezentei Strategii acestea se referă la:

25.1. apărarea militară a suveranităţii, a independenţei, a unităţii, a integrităţii teritoriale şi a democraţiei constituţionale a ţării – prin desfăşurarea operaţiilor defensive şi contracararea oricărei forme de agresiune militară externă într-un efort conjugat al întregii naţiuni. Prin prisma acestei abordări, rezilienţa militară şi rezistenţa naţională devin componente fundamentale, prin pregătirea forţelor pentru operaţii pe termen lung şi crearea unor reţele de sprijin logistic şi operaţional în condiţii de conflict;

25.2. apărarea populaţiei şi a infrastructurii critice – prin desfăşurarea acţiunilor de protecţie şi sprijin în timpul unor situaţii de criză interne, ce pot presupune şi atacuri armate, cibernetice sau teroriste. În condiţiile prevederilor legislaţiei naţionale, Forţele Armate pot acorda suportul necesar atât la asigurarea continuităţii unor servicii vitale pentru populaţie, cât şi la neutralizarea formaţiunilor militare şi paramilitare ilegale de pe teritoriul ţării, precum şi la reţinerea sau anihilarea grupărilor/persoanelor recunoscute ca fiind teroriste;

25.3. sprijinul pentru combaterea ameninţărilor hibride – prin implicarea activă în respingerea agresiunilor cibernetice şi informaţionale orchestrate de actori statali sau nonstatali, care ţintesc destabilizarea Republicii Moldova. Aceasta poate presupune acţiuni de protejare a infrastructurii digitale critice şi contracararea campaniilor de dezinformare şi propagandă, inclusiv prin asigurarea schimbului de informaţii, coordonarea răspunsurilor şi cooperarea cu instituţiile naţionale şi internaţionale specializate;

25.4. participarea la eforturile internaţionale de menţinere a păcii – prin pregătirea şi detaşarea, inclusiv în parteneriat cu alte state, a experţilor militari şi/sau a contingentelor militare în cadrul misiunilor şi a operaţiilor internaţionale. Aceste acţiuni urmăresc asigurarea păcii şi a securităţii, promovarea şi respectarea drepturilor omului, consolidarea capacităţilor instituţionale, precum şi acordarea altor forme de asistenţă necesară pentru prevenirea conflictelor şi sprijinirea stabilităţii internaţionale.

26. Principiile de bază ale conceptelor stabilite vor continua să fie centrate, în funcţie de aplicabilitate, pe asigurarea proporţionalităţii, a surprinderii, a descurajării, a fermităţii, a flexibilităţii, a pierderilor minime, precum şi a transparenţei în condiţiile aplicării forţei militare.

27. Sinergia eforturilor tuturor instituţiilor statului, ale societăţii şi ale altor actori implicaţi în asigurarea rezilienţei militare şi, după caz, a rezistenţei naţionale constituie pilonul principal al planificării militare naţionale. În acest context, pentru a spori eficienţa operaţională şi capacitatea de reacţie a Forţelor Armate, se vor adopta măsuri orientate spre:

27.1. punerea în aplicare a conceptului de apărare naţională complexă, ce presupune atât dezvoltarea unei abordări multidimensionale a apărării naţionale, cu accent pe fundamentarea conceptului de rezistenţă naţională, cât şi implementarea unor acţiuni de conştientizare în cadrul instituţiilor statului şi de educare a societăţii privind importanţa apărării naţionale.

Aceste acţiuni vor fi desfăşurate în conexiune cu statutul de neutralitate permanentă al Republicii Moldova, consfinţit prin Constituţie, care obligă statul să fie pregătit să răspundă autonom oricărei forme de agresiune armată sau oricăror acţiuni ostile. În contextul iminenţei sau al desfăşurării unor astfel de ameninţări, ce pot periclita suveranitatea, independenţa, integritatea teritorială şi democraţia constituţională, Forţele Armate, alături de alte structuri şi forţe ale statului, vor fi mobilizate în mod prioritar şi exclusiv pentru apărarea militară a ţării, utilizând toate resursele disponibile.

În aceste circumstanţe, participarea activă şi sprijinul necondiţionat al fiecărui cetăţean în eforturile de apărare şi rezistenţă naţională reprezintă o datorie fundamentală şi un act de devotament faţă de stat şi naţiune, ce trebuie asumat cu responsabilitate ori de câte ori situaţia o va impune;

27.2. asigurarea interoperabilităţii forţelor destinate apărării naţionale, care presupune adoptarea măsurilor tehnice, organizaţionale, doctrinale şi de instruire necesare pentru asigurarea sincronizării operaţionale eficiente a forţelor destinate apărării naţionale. Aceste măsuri includ stabilirea unor cerinţe comune pentru echipamente, sisteme de comunicaţii şi proceduri operaţionale, precum şi organizarea periodică a exerciţiilor militare şi a altor activităţi de instruire comune. Scopul este asigurarea unei reacţii rapide şi coordonate între diversele componente ale sistemului naţional de apărare, inclusiv în contexte internaţionale;

27.3. asigurarea colaborării interinstituţionale, ce presupune dezvoltarea şi implementarea unor mecanisme care vor permite o colaborare strânsă între Forţele Armate şi administraţiile publice centrale şi locale, într-un cadru bine coordonat, cu obiective comune şi canale de comunicare clare. Îmbunătăţirea acestui cadru de colaborare va contribui nu doar la consolidarea apărării naţionale, dar şi la gestionarea integrată a provocărilor interne, precum crizele sociale, dezastrele naturale şi incidentele de securitate de natură hibridă sau teroristă. În acest sens, Forţele Armate vor putea interveni în condiţiile legii, la solicitarea autorităţilor publice, cu forţe şi/sau expertiză pentru asigurarea protejării cetăţenilor, a infrastructurii critice şi/sau pentru gestionarea eficientă a situaţiilor de criză respective;

27.4. dezvoltarea parteneriatelor umanitare, care presupune încheierea unor parteneriate strategice, pe dimensiunea umanitară, cu organizaţii internaţionale şi nonguvernamentale pentru extinderea capacităţii Forţelor Armate de sprijin al populaţiei civile în cazul unor situaţii de criză.

Capitolul VII
STRUCTURA FORŢELOR ARMATE

28. Forţele Armate reprezintă nucleul forţelor destinate apărării naţionale, fiind constituite pe principiul suficienţei defensive a componentei de bază a acestora – Armata Naţională.

29. Pentru a asigura apărarea naţională, prezenta Strategie urmăreşte implementarea unui nou model de organizare şi pregătire a componentei de bază a Forţelor Armate, fundamentat pe o structură capabilă să planifice şi să desfăşoare acţiuni de apărare la nivelurile tactic, operaţional şi strategic în domeniile terestru, aerian, informaţional, cibernetic şi electromagnetic. Aceasta va fi alcătuită din subdiviziuni standardizate, dislocabile şi flexibile în cadrul grupărilor de forţe, create la nivel naţional sau internaţional, pentru a îndeplini misiuni specifice.

30. Trecerea la noua structură de forţe a Forţelor Armate va fi realizată treptat, prin implementarea programelor şi a planurilor de dezvoltare elaborate în baza prezentei Strategii, ce vor pune accent pe menţinerea sistemului mixt de completare cu personal, achiziţii multianuale de echipamente militare moderne, precum şi pe asigurarea instruirii şi a sustenabilităţii multilaterale. De asemenea, noua structură a Forţelor Armate va integra componente avansate de comandă şi control, informaţii, planificare şi conducere a operaţiilor, instruire şi generare de forţe.

Secţiunea 1
Conducerea

31. Responsabilitatea pentru adoptarea deciziilor legate de politica de apărare a Republicii Moldova şi întrebuinţarea Forţelor Armate pe timp de pace, la declararea stărilor de asediu şi/sau de război aparţin Preşedintelui (în calitate de Comandant Suprem al Forţelor Armate), Parlamentului, Guvernului, Ministerului Apărării şi altor autorităţi publice cu atribuţii în domeniul apărării naţionale în limitele stabilite de Constituţia Republicii Moldova şi de alte acte normative.

32. Ministerul Apărării rămâne în continuare autoritatea publică centrală de specialitate responsabilă de organizarea, coordonarea şi conducerea activităţilor în domeniul apărării naţionale, fiind responsabil de construcţia şi dezvoltarea componentei de bază a Forţelor Armate în vederea pregătirii pentru executarea misiunilor de apărare a ţării.

33. Statul Major al Apărării, structură centrală a Ministerului Apărării subordonată nemijlocit ministrului apărării, va exercita, sub conducerea şefului Statului Major al Apărării, comanda şi controlul componentei de bază a Forţelor Armate pe timp de pace, precum şi a forţelor destinate apărării naţionale în timp de război. Aceste responsabilităţi vor fi îndeplinite prin intermediul comandamentelor, care se vor referi cel puţin la un comandament întrunit de forţe şi un comandament de generare forţe, precum şi la centrele operaţionale aflate în subordine.

Secţiunea a 2-a
Organizarea Forţelor Armate

34. Conform mediului de angajare şi destinaţiei, componenta de bază a Forţelor Armate va fi organizată astfel:

34.1. structuri de forţe terestre – vor continua să reprezinte elementul principal de manevră, lovire şi protecţie, precum şi de dislocare, prezenţă, extindere şi continuitate a acţiunilor sau operaţiilor militare, atât în timp de pace, cât şi în situaţii de criză sau de război. De asemenea, aceste structuri vor reprezenta principala sursă de asigurare cu personal pentru contingente/forţe implicate în sprijinul autorităţilor publice şi/sau în cadrul misiunilor şi al operaţiilor internaţionale. În vederea realizării acestui deziderat, structurile menţionate vor valorifica, cu prioritate, capabilităţile oferite de brigăzile de infanterie, regimentul de artilerie, batalionul de menţinere a păcii şi batalionul de geniu;

34.2. structuri de forţe aeriene ­– vor avea rolul de a supraveghea şi de a apăra spaţiul aerian naţional, de a asigura operaţionalizarea forţelor şi a mijloacelor aeriene şi antiaeriene, de a sprijini celelalte forţe în desfăşurarea operaţiilor, precum şi de a contribui la gestionarea situaţiilor de criză în sprijinul autorităţilor publice şi la îndeplinirea angajamentelor internaţionale asumate de Republica Moldova. Din punctul de vedere al destinaţiei, aceste forţe vor fi compuse din regimentul de apărare antiaeriană, regimentul de aviaţie şi batalionul de radiolocaţie;

34.3. forţe pentru operaţii speciale – sunt destinate pentru îndeplinirea cercetării speciale, a acţiunilor directe, asistenţă militară şi alte misiuni complementare acestora, atât pe teritoriul naţional, cât şi în afara acestuia. Aceste forţe vor acţiona independent sau în cooperare cu alte forţe naţionale şi/sau partenere, în conformitate cu prevederile legii, fiind constituite din batalionul pentru operaţii speciale;

34.4. structuri pentru comunicaţii, informatică şi apărare cibernetică – vor asigura, prin capabilităţi fixe şi dislocabile, infrastructura pentru exercitarea comenzii şi a controlului, gestionarea, operarea şi menţinerea sistemelor şi a serviciilor de comunicaţii, informatică, securitate informaţională şi apărare cibernetică, furnizând sprijin în domeniul comunicaţiilor şi informaticii atât pe teritoriul naţional, cât şi în afara acestuia. Aceste forţe vor integra în special regimentul de comunicaţii şi informatică şi centrul de apărare şi securitate cibernetică;

34.5. structuri de asigurare cu informaţii – vor asigura sprijinul deciziilor strategice, operaţionale şi tactice cu referire la apărarea naţională prin colectarea, analiza şi diseminarea informaţiilor/produselor relevante în acest sens, inclusiv de ordin geospaţial. Îndeplinirea acestor sarcini va fi asigurată de batalionul de informaţii militare şi centrul de informaţii geospaţiale;

34.6. structuri pentru asigurarea sustenabilităţii – vor sprijini funcţionarea eficientă a Forţelor Armate pe timp de pace, în situaţii de criză şi/sau de război, asigurând suportul multilateral pentru serviciile de luptă, în conformitate cu necesităţile şi domeniile lor de responsabilitate. Vor gestiona procesele de selectare, recrutare, încorporare şi angajare a militarilor, atât prin contract, cât şi în termen, evidenţa şi pregătirea resurselor de mobilizare, precum şi coordonarea proceselor de pregătire de mobilizare şi mobilizarea Forţelor Armate. Structurile specializate vor furniza sprijin medical complet personalului militar şi civil al Forţelor Armate, iar în situaţiile de criză cu caracter medical vor sprijini sistemul naţional de sănătate. Acestea vor integra brigada logistică, centrul de gestionare a resurselor de mobilizare şi a efectivului cu centrele militare teritoriale din subordine, instituţiile medicale departamentale de nivel Rol 3 (spitalul clinic militar central şi centrul medical consultativ-diagnostic);

34.7. structuri de instruire militară – vor asigura formarea iniţială şi continuă a personalului militar şi civil al Forţelor Armate. Acestea vor asigura învăţământul militar profesional, inclusiv instruirea întrunită şi desfăşurarea exerciţiilor militare, precum şi pregătirea fizică militară. Realizarea acestor sarcini vor fi asigurate de către academia militară, colegiul militar, şcoala de sergenţi, centrele de excelenţă, batalionul de instrucţie/bază de instruire şi centrul sportiv al Forţelor Armate;

34.8. structuri de suport instituţional – vor executa sarcini specifice, care se referă inclusiv la disciplina militară, controlul traficului rutier, serviciul interior, protecţie VIP, pregătirea şi desfăşurarea activităţilor protocolare şi de ceremonial militar. Aceste structuri, în principal, vor integra batalionul de poliţie militară, împreună cu Garda de Onoare şi Orchestra Prezidenţială.

35. Structurile şi forţele Inspectoratului General de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne vor continua să aibă un caracter dual, exercitând atribuţii în domeniul menţinerii, asigurării şi restabilirii ordinii şi securităţii publice pe timp de pace şi atribuţii specifice Forţelor Armate pe timp de asediu şi de război, în conformitate cu legislaţia naţională. Aceste structuri/forţe vor asigura procesul de instruire, de standardizare şi de pregătire pentru asigurarea interoperabilităţii în cadrul Forţelor Armate în vederea îndeplinirii misiunilor de apărare a ţării, conform destinaţiei şi planurilor operaţionale în vigoare. La declararea stării de asediu sau de război, structurile/forţele de carabinieri vor participa la apărarea ţării exclusiv sub conducerea (comanda) şefului Statului Major al Apărării.

Capitolul VIII
RESURSELE NECESARE

36. În mediul actual de securitate, atingerea obiectivelor prezentei Strategii va depinde de o abordare integrată, bazată pe resursele naţionale ale Republicii Moldova, umane, financiare şi materiale, precum şi pe sprijinul partenerilor externi. Pentru a susţine acest demers, procedurile şi mecanismele existente de programare, planificare, bugetare şi execuţie vor fi îmbunătăţite pentru a asigura alinierea resurselor disponibile şi planificate la priorităţile strategice privind dezvoltarea capabilităţilor militare.

37. În perioada de implementare a prezentei Strategii, resursele bugetare alocate pentru apărare vor fi utilizate în mod econom, eficient şi eficace, în concordanţă cu principiile bunei guvernări. Aceasta va include, printre altele, eficientizarea costurilor operaţionale prin centralizarea achiziţiilor şi alinierea standardelor naţionale la cele ale UE.

Secţiunea 1
Resursele umane

38. Consolidarea şi dezvoltarea capabilităţilor Forţelor Armate va impune eforturi sporite pentru asigurarea unui management eficient al resurselor umane, capabil să asigure necesarul Forţelor Armate cu personal militar şi civil (activ şi din rezervă) pentru îndeplinirea misiunilor constituţionale şi a altor sarcini specifice domeniului de apărare.

39. Politicile în domeniul resurselor umane vor viza promovarea profesiei militare în societate, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a protecţiei sociale a personalului activ şi în rezervă din cadrul Forţelor Armate, promovarea formării profesionale continue şi menţinerea unui sistem mixt de completare cu personal, toate acestea fiind aliniate la procesul de dezvoltare a capabilităţilor Forţelor Armate pe termen mediu şi lung.

40. Serviciul militar în termen va instrui tinerii cetăţeni ai Republicii Moldova pentru a contribui activ şi eficient la apărarea naţională. Prin dezvoltarea competenţelor esenţiale, acest serviciu le va oferi un avantaj în faţa provocărilor mediului de securitate actual. Aceasta va include o pregătire militară de bază complexă şi intensivă, desfăşurată cu utilizarea armamentelor şi a echipamentelor avansate din punct de vedere tehnologic, în cadrul unei infrastructuri militare noi şi/sau modernizate. În contextul prezentei Strategii, menţinerea serviciului militar în termen va aduce beneficii importante pentru consolidarea pregătirii de apărare a ţării şi a rezilienţei societăţii, contribuind la formarea unei rezerve militare pregătite şi permanent disponibile.

41. Procesul de recrutare în serviciul militar prin contract va presupune constituirea şi menţinerea unui nucleu militar profesionist în cadrul Forţelor Armate. Acest proces va impune asigurarea unui echilibru între personalul cu competenţe de bază şi cel cu competenţe specializate, precum şi dezvoltarea unor stimulente suplimentare pentru a spori retenţia acestora în cadrul Forţelor Armate. Priorităţile de recrutare vor fi orientate către personalul destinat pentru îndeplinirea funcţiilor critice, în special către categoria de soldaţi şi sergenţi. Procesul va integra principiile egalităţii de gen şi perspectiva prevăzută de Rezoluţia 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea şi securitatea, asigurând respectarea angajamentelor asumate în ceea ce priveşte prevenirea inechităţilor, a violenţei şi a hărţuirii în cadrul Forţelor Armate. De asemenea, va fi asigurată formarea întregului personal militar, inclusiv a celui implicat în misiuni externe, privind perspectiva de gen şi rolul acesteia în consolidarea păcii şi a securităţii internaţionale. Această abordare integrată urmăreşte să creeze un mediu profesional echitabil, în care femeile şi bărbaţii să beneficieze de oportunităţi egale şi tratament nediscriminatoriu în cadrul Forţelor Armate.

42. Rezerva Forţelor Armate va continua să fie un pilon esenţial în modernizarea şi consolidarea capacităţii de apărare a Republicii Moldova. Vor fi depuse eforturi direcţionate pentru reorganizarea serviciului militar în rezervă, precum şi pentru integrarea rezerviştilor în vederea maximizării experienţei şi a competenţelor acestora în îndeplinirea diferitelor misiuni sau sarcini ale Forţelor Armate, contribuind astfel la crearea unei rezerve instruite şi disponibile în caz de necesitate. Dezvoltarea continuă a competenţelor acestora va fi asigurată prin programe de instruire şi exerciţii de pregătire a rezervei, desfăşurate în conformitate cu reglementările legale şi cu nevoile operaţionale.

43. Pentru a face faţă ameninţărilor militare şi riscurilor impuse de mediul de securitate, Forţele Armate (cu excepţia forţelor Inspectoratului General de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne) au nevoie de o structură pe timp de pace de 8 500 de militari (prin contract şi în termen) şi 2 000 – personal civil. O astfel de forţă va îndeplini cerinţele strategice de asigurare a apărării naţionale, aşa cum sunt descrise în prezenta Strategie şi în celelalte documente de politici ierarhic superioare.

Secţiunea a 2-a
Resursele financiare

44. Managementul resurselor financiare va avea ca obiectiv principal maximizarea eficienţei utilizării resurselor destinate Forţelor Armate, evaluată în termeni de costuri-beneficii şi riscuri. Aceasta va presupune planificarea şi alocarea resurselor în strânsă corelaţie cu nevoile şi misiunile forţelor, luând în considerare schimbările structurale şi imperativul strategic al consolidării accelerate a capacităţilor militare. În acest scop, punerea în aplicare a prezentei Strategii necesită o creştere treptată a resurselor bugetare alocate în conformitate cu prevederile Strategiei de securitate naţională a Republicii Moldova şi ale Strategiei naţionale de apărare a Republicii Moldova pentru anii 2024-2034.

45. Bugetul Ministerului Apărării urmează să acopere cheltuielile aferente următoarelor priorităţi în dezvoltarea Forţelor Armate:

45.1. asigurarea creşterii treptate a numărului de personal până la 8 500 de militari şi 2 000 – personal civil, până în anul 2030;

45.2. asigurarea unui sistem de salarizare motivant pentru personalul militar şi civil, care să permită recrutarea şi retenţia acestuia, în vederea atingerii nivelului de ambiţie expus la subpunctul 45.1;

45.3. alocarea resurselor financiare pentru modernizarea capabilităţilor militare, inclusiv de pe piaţa internă;

45.4. creşterea alocărilor financiare pentru instruire, operare şi mentenanţă;

45.5. realizarea proiectelor din cadrul asistenţei externe prin utilizarea metodei de cofinanţare.

46. Realizarea obiectivelor prezentei Strategii pe linia resursei umane va fi posibilă în condiţiile asigurării unui nivel adecvat de compensare pentru riscurile, eforturile şi privaţiunile pe care le presupune serviciul militar, prin corelarea sistemului de asigurări sociale şi salarizare cu realităţile socioeconomice naţionale. În acest sens, sistemul de salarizare pentru personalul militar şi civil urmează să răspundă următoarelor necesităţi:

46.1. asigurarea dezvoltării corpului de soldaţi şi sergenţi prin intercalarea salariilor corpului de soldaţi şi sergenţi cu cel al ofiţerilor;

46.2. asigurarea recrutării şi a retenţiei personalului militar prin oferirea unor salarii competitive;

46.3. asigurarea încadrării şi a retenţiei personalului militar şi civil cu specialităţi bine plătite în sectorul civil prin oferirea de facilităţi sociale şi salarii competitive cu economia naţională.

47. În contextul procesului de aderare a Republicii Moldova la UE, managementul financiar în cadrul Forţelor Armate urmează să fie aliniat la cerinţele UE.

48. Pentru implementarea prezentei Strategii, în scopul utilizării eficiente a resurselor publice şi al asigurării transparenţei în achiziţii, se va implementa un management financiar durabil al asistenţei externe în domeniul apărării şi va fi creat cadrul juridic necesar pentru achiziţionarea prin intermediul organismelor centrale de achiziţii a bunurilor destinate domeniului securităţii şi apărării naţionale. Aceasta va presupune atât cooperarea cu instituţii şi prin mecanisme ale UE accesibile pentru Republica Moldova, cât şi cooperarea bilaterală cu partenerii strategici şi cei tradiţionali.

Secţiunea a 3-a
Resursele materiale

49. Resursele materiale se referă la gradul de înzestrare cu echipamente, conform tipului de structură definit pentru fiecare capabilitate în parte, aşa cum este prevăzut în prezenta Strategie şi în planurile de dezvoltare a capabilităţilor militare. Ordinea priorităţilor în dezvoltarea capabilităţilor militare stabilite în Strategie se referă la aspectele de înzestrare, care va fi asigurată prin utilizarea într-o manieră coordonată a resurselor proprii şi a celor provenite din asistenţa externă.

50. În contextul prezentei Strategii, efortul principal privind resursele materiale va fi direcţionat către achiziţia şi integrarea unor sisteme de armament şi echipamente militare moderne, având ca scop întărirea capacităţii de ripostă a Forţelor Armate şi descurajarea oricăror agresiuni sau provocări cu caracter militar la adresa Republicii Moldova.

51. Concomitent, vor fi implementate măsuri de optimizare şi reducere a costurilor de exploatare, pentru a facilita tranziţia către o structură de forţe mai eficientă. Aceste măsuri vor include modernizarea, revitalizarea, redistribuirea şi menţinerea în stare operaţională a echipamentelor existente, precum şi conservarea sau casarea celor depăşite tehnologic. Întregul proces va fi sincronizat cu achiziţia şi integrarea noilor echipamente şi sisteme militare, astfel încât să se menţină capacitatea operaţională a Forţelor Armate.

52. Prin prezenta Strategie, Forţele Armate se aliniază eforturilor strategice ale UE de eficientizare energetică, promovând tehnologii energetice inovatoare, cu emisii reduse de carbon, mai sustenabile decât soluţiile existente, pentru a asigura independenţa şi autonomia energetică, fără a compromite capacitatea generală de îndeplinire a misiunilor stabilite.

53. Prezenta Strategie urmăreşte ca procesul de transformare tehnologică a Forţelor Armate să impulsioneze dezvoltarea industriei naţionale de apărare, prin facilitarea participării statului, a sectorului privat, a agenţilor economici locali, a organizaţilor nonguvernamentale, a mediului academic şi ştiinţific la proiectele care vizează dezvoltarea capabilităţilor militare. În acest sens, Ministerul Apărării va susţine dezvoltarea parteneriatelor dintre companiile locale şi reprezentanţii industriei internaţionale de apărare. De asemenea, vor fi întreprinse măsurile necesare pentru armonizarea cadrului normativ existent cu cerinţele Directivei 2009/43/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor şi condiţiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunităţii, care va sprijini integrarea pieţei interne cu piaţa europeană comună de apărare, ceea ce va duce la securizarea lanţurilor de aprovizionare şi va impulsiona industria internă de apărare.

54. În vederea perfecţionării mecanismului naţional de evidenţă a resurselor de mobilizare, Forţele Armate vor asigura continuitatea dezvoltării şi punerii în aplicare a infrastructurii reţelei Sistemului informaţional automatizat “Registrul de stat al resurselor de apărare” şi a modulului “Evidenţa resurselor tehnico-materiale”.

55. Forţele Armate vor iniţia programe pe termen lung de construcţie şi/sau reparaţie/modernizare a infrastructurii militare, inclusiv prin iniţierea şi susţinerea proiectelor de investiţii capitale, bazate pe resursele financiare alocate din bugetul de stat şi din fondurile de asistenţă externă. Aceste eforturi vor prioritiza îmbunătăţirea condiţiilor de cazare ale personalului militar, depozitele de păstrare şi remizele de întreţinere a echipamentelor militare, precum şi infrastructura de instruire.

Capitolul IX
DISPOZIŢII FINALE

Secţiunea 1
Impactul scontat

56. Strategia securităţii naţionale a Republicii Moldova recunoaşte că “Federaţia Rusă nu va renunţa la acţiunile sale ostile împotriva Republicii Moldova” şi că “va trebui să învăţăm să trăim în condiţiile unui război hibrid de lungă durată şi înaltă intensitate”. De asemenea, Strategia de securitate naţională a Republicii Moldova subliniază necesitatea de “a creşte investiţiile în sectorul naţional de apărare”, iar în conformitate cu Strategia naţională de apărare a Republicii Moldova pentru anii 2024-2034, se preconizează ca aportul domeniului apărării şi securităţii militare să contribuie semnificativ la consolidarea rezilienţei statului şi a societăţii.

Prezenta Strategie stabileşte un cadru clar pentru dezvoltarea unor “Forţe Armate moderne, echipate corespunzător, sustenabile, bine pregătite şi cu un grad ridicat al interoperabilităţii cu partenerii externi”, aşa cum prevede viziunea Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova. Atingerea obiectivelor generale stabilite de prezenta Strategie va permite Forţelor Armate să-şi îmbunătăţească capacitatea de reacţie şi pregătire pentru acţiuni defensive, precum şi să sprijine autorităţile publice, cetăţenii şi societatea civilă în perioade de criză. În acest sens, alocarea anuală a bugetului necesar pentru apărare reprezintă o cerinţă esenţială pentru modernizarea Forţelor Armate. Această investiţie va consolida rezilienţa militară şi rezistenţa naţională, va creşte încrederea societăţii în capacitatea Forţelor Armate de a proteja interesele naţionale şi va contribui la asigurarea păcii şi a prosperităţii cetăţenilor Republicii Moldova.

57. Aplicarea prevederilor prezentei Strategii va avea un impact direct asupra activităţii şi a calităţii vieţii personalului Forţelor Armate, atât militar, cât şi civil, precum şi asupra membrilor familiilor acestora şi a rezerviştilor. Măsurile de consolidare a capacităţilor de apărare vor contribui la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, la creşterea siguranţei şi la dezvoltarea oportunităţilor de carieră pentru personalul din sistemul de apărare, sporind astfel motivaţia şi coeziunea internă.

Totodată, impulsionarea activităţilor conexe implementării prezentei Strategii, în special în ceea ce priveşte dezvoltarea industriei naţionale de apărare, va genera un impact pozitiv asupra economiei prin crearea de noi locuri de muncă şi stimularea inovaţiei. Aceste efecte vor influenţa favorabil segmentele de populaţie implicate direct în desfăşurarea acestor activităţi, contribuind la diversificarea oportunităţilor economice şi la consolidarea rezilienţei socioeconomice a Republicii Moldova.

Secţiunea a 2-a
Indicatori de impact

58. Principalii indicatori de impact ai prezentei Strategii sunt:

Secţiunea a 3-a
Implementarea Strategiei

59. Punerea în aplicare a prevederilor prezentei Strategii, pe toată perioada de implementare a acesteia, va fi realizată într-o manieră consecventă, coordonată şi etapizată, ţinând cont de ciclul de planificare strategică şi bugetară a Guvernului, prin intermediul Programului de implementare a Strategiei (în continuare – Program), care va fi reînnoit în 2031, precum şi al Planului de dezvoltare a capabilităţilor militare pe termen lung pentru anii 2025-2035 (în continuare – Plan), cu un orizont de planificare ce coincide cu perioada de implementare a Strategiei.

Ambele documente vor detalia şi vor corela procesul de dezvoltare a capabilităţilor militare cu acţiunile de standardizare, de dezvoltare şi de modernizare organizaţională, precum şi cu programele de înzestrare a Forţelor Armate.

60. Implementarea prezentei Strategii, prin intermediul Programului şi al Planului, urmează să fie realizată progresiv, în două etape:

60.1. prima etapă de implementare a Strategiei, ce va acoperi perioada 2025-2030, va fi dedicată ajustării cadrului organizatoric al Forţelor Armate conform noii structuri de forţe, precum şi creşterii nivelului de interoperabilitate/cooperare interinstituţională. De asemenea, în cadrul acestei etape se vor trasa principalele direcţii de dezvoltare a capabilităţilor militare prin implementarea programelor de achiziţii militare şi diversificarea surselor/programelor de asistenţă externă.

În această etapă, prioritizarea alocării resurselor va viza modernizarea unităţilor de luptă şi sprijin de luptă;

60.2. etapa a doua de implementare a Strategiei, ce va include perioada 2031-2035, se va axa pe asigurarea finalizării înlocuirii tehnicii militare, a armamentului şi a echipamentului existent cu sisteme moderne, pe completarea treptată cu efectiv şi pe intensificarea contribuţiei la eforturile internaţionale pentru menţinerea păcii şi a securităţii, conform nivelului de ambiţie stabilit. Această etapă va presupune elaborarea unui nou program de implementare a Strategiei.

Obiectivul principal al acestei etape va fi operaţionalizarea completă a unităţilor de luptă, a unităţilor de sprijin, precum şi modernizarea unităţilor de asigurare logistică.

Secţiunea a 4-a
Autorităţi responsabile

61. Prezenta Strategie este aprobată şi asumată de către Guvern, care va asigura coordonarea generală a implementării acesteia. Responsabilitatea principală pentru punerea în aplicare a Strategiei îi revine Ministerului Apărării. În exercitarea acestui rol, Ministerul Apărării va beneficia de sprijinul Ministerului Afacerilor Interne în domeniile de competenţă comună, precum şi de cel al Ministerului Finanţelor în ceea ce priveşte asigurarea cadrului financiar necesar implementării măsurilor strategice, în limitele posibilităţilor reale de finanţare.

Pentru asigurarea procesului de implementare a prevederilor prezentei Strategii, Ministerul Apărării va coopera şi cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cu organizaţii nonguvernamentale, precum şi cu parteneri externi, în funcţie de necesitate.

62. Preşedintele Republicii Moldova, în calitatea sa de Comandant Suprem al Forţelor Armate, va supraveghea implementarea prezentei Strategii, în timp ce Parlamentul va exercita controlul parlamentar pentru a asigura respectarea şi aplicarea prevederilor acesteia în conformitate cu cerinţele stabilite de Regulamentul Parlamentului.

Secţiunea a 5-a
Procedurile de monitorizare, evaluare şi raportare

63. Guvernul, prin intermediul Ministerului Apărării, va coordona procesul de monitorizare şi evaluare a implementării prezentei Strategii, realizat prin raportări periodice. Pe întreaga durată a implementării, activităţile de monitorizare vor include colectarea, prelucrarea şi analiza datelor, precum şi ajustări de conţinut ale Programului, în funcţie de evoluţia mediului de securitate şi a altor factori care pot influenţa desfăşurarea activităţilor planificate. De asemenea, rezultatele evaluării vor fi utilizate pentru revizuirea documentelor de politici publice în domeniul apărării şi securităţii naţionale, precum şi pentru formularea propunerilor privind elaborarea bugetului de apărare. Acest proces va asigura o vizibilitate constantă asupra progresului acţiunilor de transformare şi dezvoltare a Forţelor Armate.

64. Monitorizarea şi evaluarea procesului de implementare a prezentei Strategii vor fi efectuate în baza următoarelor tipuri de rapoarte, după cum urmează:

64.1. raportul anual de monitorizare a progresului de implementare a Strategiei, care va fi elaborat în fiecare an până la data de 25 februarie (termen-limită de raportare). Acesta va fi întocmit pe baza rapoartelor anuale de progres ale Programului şi Planului, elaborate în baza Strategiei. Pentru elaborarea rapoartelor, Ministerul Apărării va solicita informaţii suplimentare de la Ministerul Afacerilor Interne (Inspectoratul General de Carabinieri), conform indicatorilor de monitorizare şi evaluare stabiliţi;

64.2. raportul de evaluare intermediară a realizării Strategiei, care va include aprecierea gradului de realizare a activităţilor specifice fiecărei etape de implementare, evaluarea ţintelor intermediare pentru anul 2030 şi capacitatea de a produce efecte durabile. Acest raport va include şi experienţe şi recomandări de ajustare, dacă este cazul, pentru următoarea etapă de implementare;

64.3. raportul de evaluare finală a realizării Strategiei, care va evalua gradul de realizare a activităţilor din ultima etapă de implementare, îndeplinirea ţintelor finale pentru anul 2035, implementarea recomandărilor din raportul de evaluare intermediară, precum şi impactul şi capacitatea de a genera efecte durabile. Raportul va include concluzii finale, ce trebuie să fie luate în considerare pe viitor.

Secţiunea a 6-a
Riscuri de implementare

65. Prezenta Strategie constituie un document de politici publice pe termen lung, iar riscurile majore de implementare derivă în mod direct din acest context – orizontul lung de implementare. Aceste riscuri sunt amplificate de volatilitatea mediului de securitate regional şi internaţional, de evoluţiile politice şi socioeconomice din Republica Moldova, precum şi de avansul rapid al tehnologiilor emergente şi disruptive în domeniul militar. În acest context, implementarea Strategiei va presupune identificarea şi evaluarea principalelor riscuri, precum şi a măsurilor necesare pentru atenuarea acestora, după cum urmează: