Hotărâre nr. 659 din 06.09.2023

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului de dezvoltare cu

emisii reduse al Republicii Moldova până în anul 2030

nr. 659  din  06.09.2023

 (în vigoare 01.01.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 430-432 art.1022 din 16.11.2023

* * *

În temeiul art.4 alin.(6) din Legea nr.78/2017 pentru ratificarea Acordului de la Paris (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.162-170, art.282), al art.3 şi 4 din Hotărârea Guvernului nr.386/2020 cu privire la planificarea, elaborarea, aprobarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea documentelor de politici publice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2020, nr.153-158, art.509), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul de dezvoltare cu emisii reduse al Republicii Moldova până în anul 2030 (se anexează).

2. Ministerele, alte autorităţi administrative centrale şi instituţiile publice responsabile:

1) vor realiza activităţile incluse în Planul de acţiuni pentru anii 2024-2026 privind implementarea Programului de dezvoltare cu emisii reduse al Republicii Moldova până în anul 2030;

2) vor prezenta Ministerului Mediului anual, până la începutul lunii februarie, precum şi la solicitare, rapoartele privind realizarea acţiunilor incluse în Planul de acţiuni pentru anii 2024-2026 privind implementarea Programului de dezvoltare cu emisii reduse al Republicii Moldova până în anul 2030.

3. Ministerul Mediului va prezenta Guvernului:

1) raportul anual de progres privind implementarea Planului de acţiuni pentru anii 2024-2026 privind Programul de dezvoltare cu emisii reduse al Republicii Moldova până în anul 2030, până la data de 31 martie a anului următor perioadei de raportare;

2) raportul de evaluare intermediară (pentru anii 2024-2026) privind implementarea Programului de dezvoltare cu emisii reduse al Republicii Moldova până în anul 2030, până la data de 31 martie 2027;

3) raportul de evaluare finală (pentru anii 2027-2030) privind implementarea Programului de dezvoltare cu emisii reduse al Republicii Moldova până în anul 2030, până la data de 31 martie 2031.

4. Finanţarea acţiunilor prevăzute în prezenta hotărâre se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate în aceste scopuri în bugetele autorităţilor/instituţiilor implicate, precum şi din alte surse, conform legislaţiei.

5. Se abrogă Hotărârea Guvernului nr.1470/2016 cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare cu emisii reduse a Republicii Moldova până în anul 2030 şi Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.85-91, art.222), cu modificările ulterioare.

6. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2024.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.659/2023

PROGRAMUL

DE DEZVOLTARE CU EMISII REDUSE

AL REPUBLICII MOLDOVA PÂNĂ ÎN ANUL 2030

I. INTRODUCERE

1. Clima Pământului se schimbă vertiginos, fapt resimţit de ultimele generaţii tot mai puternic. Astfel, deceniul 2011-2022 a fost cel mai fierbinte din istoria observaţiilor meteorologice. În această perioadă, au fost înregistraţi cei mai călduroşi ani, pe primul loc în acest aspect situându-se anul 2016, după care au urmat anii 2019 şi 2020.

Conform datelor Organizaţiei Meteorologice Mondiale, în anul 2022, temperatura medie anuală de la suprafaţa Pământului a fost de 14,76 °C, care este cu 0,86 grade peste nivelul acestui indice din secolul XX. În conformitate cu ultimele prospecţiuni climatice, cu un grad înalt de probabilitate, se atestă că creşterea temperaturii medii globale, către anul 2100, poate fi în limitele unei medii de 1,8-4 °C. Aceste schimbări pot avea un impact ireversibil asupra procesului evolutiv de dezvoltare a vieţii pe pământ. Conform ultimului Raport al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC, 2023), "Este foarte probabil ca valurile de căldură să apară mai des şi să dureze mai mult, iar evenimentele de precipitaţii extreme vor deveni mai intense şi frecvente în multe regiuni. Oceanul va continua să se încălzească şi să se acidifice, iar nivelul mediu global al mării să crească."

La momentul actual, sunt dovezi certe că încălzirea globală este, în cea mai mare parte, rezultatul activităţii antropice manifestată prin emiterea masivă în atmosferă a gazelor cu efect de seră (în continuare – GES) provenite din arderea combustibililor fosili, acestea preponderent referindu-se la dioxidul de carbon, la metan, la protoxidul de azot etc.

Cu referire la Republica Moldova, în ultimii 130 de ani, temperatura medie anuală a crescut cu peste 1,2 °C. Drept urmare, seceta, inundaţiile de proporţii, valurile de căldură, ploile torenţiale şi alte fenomene climaterice extremale au devenit tot mai frecvente, având un impact dezastruos asupra economiei şi societăţii. Din cele 38 de episoade de secetă sezonieră constatate oficial începând cu anul 1945, 12 au avut loc după anul 2000, iar 9 au avut un asemenea grad de cuprindere teritorială încât au fost catalogate ca fiind catastrofale. Aşa cum este menţionat în Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", aprobată prin Legea nr.315/2022, consecinţa cea mai directă a climei mai aride care se prefigurează în următoarele decenii va fi reducerea productivităţii culturilor agricole, inclusiv a: grâului, porumbului, strugurilor, legumelor, culturilor tehnice şi furajere, cu un gradient nord-sud pronunţat în magnitudinea impactului. În procesul de elaborare a Programului de dezvoltare cu emisii reduse al Republicii Moldova (în continuare – Program), s-au examinat şi s-au corelat activităţile şi indicatorii de rezultat cu proiectul Programului naţional de adaptare la schimbările climatice până în anul 2030, cu proiectul Programului naţional pentru gestionarea deşeurilor pentru anii 2023-2027 şi cu proiectul Programului de promovare a economiei verzi şi circulare pentru perioada 2023-2027.

Pentru atenuarea fenomenului schimbărilor climatice se cer eforturi globale comune, în cadrul cărora Republicii Moldova, de rând cu toate ţările, trebuie să devină un participant activ.

Prima acţiune de talie internaţională care ţine de consolidarea eforturilor globale pentru atenuarea fenomenului schimbărilor climatice a avut loc în anul 1992 la Rio de Janeiro, prin semnarea de către ţările participante a Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei (în continuare – CONUSC), forum care ulterior a fost redenumit "întâlnirea la nivel înalt (summit)" de la Rio de Janeiro.

Republica Moldova a aderat la acest tratat internaţional la 16 martie 1995 (Hotărârea Parlamentului nr.404/1995 pentru ratificarea Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei). Cele 197 de ţări semnatare au convenit să acţioneze pe termen lung în vederea stabilizării concentraţiei de GES din atmosferă la un nivel care să împiedice influenţa periculoasă a omului asupra sistemului climatic. Astfel, a fost stabilit că obiectivul final al acestei Convenţii şi al tuturor instrumentelor juridice conexe pe care conferinţa părţilor le-ar putea adopta este de a stabiliza concentraţiile de GES în atmosferă la un nivel care să împiedice orice perturbare antropică periculoasă a sistemului climatic. S-a convenit ca acest obiectiv să fie atins într-un interval de timp suficient pentru ca ecosistemele să se poată adapta natural la schimbările climatice, ca producţia alimentară sa nu fie ameninţată, iar dezvoltarea economică să se poată desfăşura în mod durabil.

Ulterior, au urmat 27 de conferinţe ale părţilor la Convenţie, fiecare având aportul său specific la consolidarea eforturilor spre reducerea emisiilor de GES. Printre cele mai importante se numără Conferinţa XXI a părţilor la Convenţia-cadru de la Paris din 2015, care a stabilit un plan de acţiuni pentru limitarea încălzirii globale "mult sub" 2 °C, exprimat în Acordul de la Paris pe care Republica Moldova l-a ratificat prin Legea nr.78/2017. În vederea atingerii scopului Acordului de la Paris, toate părţile trebuie să întreprindă şi să comunice eforturile ambiţioase de reducere a emisiilor de GES, exprimate în aşa numita Contribuţie Naţională Determinată (în continuare – CND). Republica Moldova a raportat către Convenţie prima sa CND (numită şi intenţionată (CNDI)) la 25 septembrie 2015. Conform acesteia, Republica Moldova şi-a asumat angajamentul de a atinge, până în anul 2030, ţinta necondiţionată de 64% de reducere a emisiilor nete a GES comparativ cu nivelurile anului 1990. Angajamentul de reducere a emisiilor ar putea creşte până la 78% în mod condiţionat, având suportul necesar al donatorilor internaţionali.

2. În vederea atingerii obiectivelor primei CND, Guvernul a elaborat şi aprobat, în 2016, Strategia de dezvoltare cu emisii reduse a Republicii Moldova până în anul 2030 şi Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia (în continuare – SDER), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1470/2016. Totodată, conform Deciziei 1/CP.21 ale CONUSC, părţile a căror CND au termenul de până în 2030 (cazul Republicii Moldova), comunică sau actualizează aceste documente până în 2020 şi vor face acest lucru la fiecare cinci ani după aceasta, conform articolului 4 alineatul 9 al Acordului de la Paris. Ca urmare a Deciziei 1/CP.21, în perioada 2019-2020, a fost actualizată CND, iar prin adresarea autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate în domeniul mediului către Secretariatul CONUSC din 21.02.2020, CND a fost înregistrată pe pagina web oficială a Secretariatului Convenţiei pe data de 4 martie 2020. Odată înregistrată, se solicită acţiuni concrete din partea Republicii Moldova spre realizarea angajamentelor noi, asumate de ţară faţă de CONUSC, care, de asemenea, sunt în conformitate şi cu Acordul de asociere cu Uniunea Europeană (UE).

3. Scopul Programului până în anul 2030 constă în atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor de GES expuse în Contribuţia Naţională Determinată actualizată (în continuare – CNDA) raportată către CONUSC.

4. Obiectivul general descris în capitolul III se referă la facilitarea implementării CNDA prin identificarea obiectivelor specifice care cuprind activităţi din toate sectoarele economiei naţionale.

5. Republica Moldova este cea de-a patra ţară din lume care a reuşit să elaboreze şi să depună la Secretariatul CONUSC, la 20 martie 2020, CND. Prima CND intenţionată a fost depusă Secretariatului CONUSC în 2015. Odată cu stabilirea în CNDA a unor ţinte mai ambiţioase de reducere a emisiilor de GES, SDER actuală nu mai corespunde noilor cerinţe şi urmează a fi actualizată. Totodată, prevederea pct.4 din Hotărârea Guvernului nr.386/2020 cu privire la planificarea, elaborarea, aprobarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea documentelor de politici publice stabileşte că "documentele de politici publice în vigoare care nu se conformează cu prevederile prezentei hotărâri rămân executabile până la finalizarea termenului prevăzut de implementare, dar nu mai mult de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri".

6. Programul va contribui la atingerea obiectivelor CNDA, precum şi a obiectivelor de reducere a emisiilor de GES stabilite în Strategia de mediu pentru anii 2014-2023 aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.301/2014, şi anume:

Obiectivul specific 2: "Integrarea principiilor de protecţie a mediului, de dezvoltare durabilă şi dezvoltare economică verde".

Obiectivul specific 4: "Reducerea impactului negativ al activităţii economice asupra mediului şi îmbunătăţirea măsurilor de prevenire a poluării mediului".

Obiectivul specific 7: "Crearea sistemului de management integrat al calităţii aerului".

7. Prezentul Program este elaborat în corelare cu Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", aprobată prin Legea nr.315/2022 şi cu Cadrul naţional de monitorizare a implementării Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.953/2022, care stipulează că promovarea măsurilor de adaptare la fenomenul schimbărilor climatice şi de reducere a emisiilor de GES este imperios necesară.

8. Viziunea generală a Programului este de a mobiliza şi de a încuraja sectoarele privat şi public să reducă emisiile de GES provenite din activităţile economice în conformitate cu ţintele stabilite în CNDA. În ceea ce priveşte procesul de reducere a emisiilor de GES, Programul stabileşte ţinte cuantificabile în conformitate cu aspiraţiile UE pentru anul 2030 şi cu Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) formulate în Agenda de Dezvoltare Durabilă 2030.

9. Programul este orientat să îndeplinească angajamentele expuse în Acordul de Asociere dintre Republica Moldova, pe de o parte, şi UE şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, la capitolul Acţiuni climatice. Art.95 al acestui document prevede elaborarea şi aprobarea de către Republica Moldova a unor măsuri pe termen mediu şi lung de reducere a emisiilor de GES.

10. Programul identifică acţiunile-cheie pentru diferite sectoare ale economiei în vederea reducerii emisiilor de GES în comparaţie cu nivelul înregistrat în anul de referinţă 1990. Aceste sectoare sunt: (1) energia, (2) transporturile, (3) clădirile, (4) procesele industriale, (5) agricultura, (6) folosinţa terenurilor, schimbarea destinaţiei terenurilor şi silvicultura (FTSCFTS), (7) deşeurile. Accentul este pus pe măsurile şi principiile economiei verzi: eficienţa energetică, dezvoltarea surselor regenerabile, aplicarea tehnologiilor performante de producere a cimentului şi sticlei, agricultura conservativă, împăduriri, management eficient al deşeurilor etc. Acţiunile respective reflectă politicile şi măsurile sectoriale ale statului exprimate în actele normative ale ţării.

11. Implementarea Programului, inclusiv aplicarea tehnologiilor performante şi a celor mai bune practici, este asociată cu o gamă largă de beneficii: financiare, dar şi de dezvoltare, cu impacturi de creare a noi locuri de muncă şi oportunităţi de afaceri, un mediu ambiant îmbunătăţit şi o calitate bună a vieţii populaţiei, de securitate energetică şi ecologică sporită şi, nu în ultimul rând, de standarde de mediu mai bune. De pe urma implementării Programului vor beneficia cetăţenii, sectorul economic şi ţara în ansamblu. Documentul va stabili o coeziune sporită între ramurile economiei naţionale şi reducerea emisiilor de GES, precum şi cu consumul de combustibili fosili.

12. Atingerea obiectivelor specificate în Program va fi efectuată prin intermediul Planului de acţiuni pentru implementarea acestuia.

13. Perioada de implementare a Programului cuprinde anii 2024-2030.

14. Ministerul Mediului, în calitate de coordonator, poartă responsabilitate pentru monitorizarea, raportarea şi verificarea acţiunilor prevăzute de Program. În procesul de implementare a Programului, vor fi implicate următoarele ministere: Energiei, Finanţelor, Educaţiei şi Cercetării, Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Agriculturii şi Industriei Alimentare, Dezvoltării Economice şi Digitalizării.

La realizarea Programului vor participa agenţii economici, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, societatea civilă şi cetăţenii de rând.

II. ANALIZA SITUAŢIEI

Secţiunea 1

Privire generală asupra tendinţelor emisiilor de GES

Subsecţiunea 1

Tendinţele naţionale ale emisiilor de GES

15. Republica Moldova monitorizează şi estimează emisiile de GES prin intermediul procesului de inventariere la nivel naţional a surselor de emisii şi de sechestrare. În anii 2000, 2010, 2014, 2016, 2018, 2019, 2021 şi 2023 au fost efectuate evaluări ca parte a Primei (2000), celei de-a Doua (2010), celei de-a Treia (2014), celei de-a Patra Comunicări Naţionale (2018), celei de-a Cincea Comunicări Naţionale (2023), precum şi al Primului (2016), al Doilea (2019) şi al Treilea (2021) Raport Bienal Actualizat al Republicii Moldova în cadrul CONUSC. De asemenea, acestea au fost efectuate şi în perioada 2003-2006 în cadrul Programului regional de consolidare a capacităţilor în domeniul inventarierii emisiilor de GES (2005), implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.

În perioada 1990-2020, dinamica emisiilor totale de GES direct, exprimate în CO₂ echivalent, a relevat în Republica Moldova o tendinţă de diminuare, reducându-se cu cca 69,8%: de la 45,248 Mt CO₂ echivalent în 1990 până la 13,662 Mt CO₂ echivalent în 2020, emisiile nete de GES direct s-au redus în aceiaşi perioadă cu cca 68,7%: de la 43,591 Mt CO₂ echivalent în 1990 până la 13,658 Mt CO₂ echivalent în 2020 (figura 1, tabelul 1, în care sechestrările emisiilor de CO₂ sunt indicate cu semnul minus).

Figura 1. Dinamica emisiilor şi sechestrărilor de gaze cu efect de seră

în Republica Moldova, 1990-2020

Tabelul 1

Dinamica emisiilor şi sechestrărilor de gaze cu efect de seră

pe sectoare în Mt CO₂ echivalent, 1990-2020

16. După ce în anul 2000 s-au redus la maxim emisiile de GES, ulterior, în perioada 2001-2020, s-a înregistrat o tendinţă de majorare, cu circa 24,6%, a emisiilor de GES, ca rezultat al creşterii emisiilor de GES în sectorul energie cu cca 37,6%, respectiv în sectorul procese industriale şi utilizarea produselor – cu cca 216,3%; concomitent, în aceeaşi perioadă, în sectorul agricultură s-a înregistrat o reducere a emisiilor de GES cu cca 27,6%, în sectorul FTSCFTS – o micşorare a sechestrării emisiilor de CO2 cu cca 99,8%, iar în sectorul deşeuri – o reducere a emisiilor de GES cu cca 0,5%.

Reducerea semnificativă a emisiilor naţionale de gaze cu efect de seră faţă de anul 1990 este o consecinţă, în primul rând, a crizei economice care a urmat după destrămarea Uniunii Sovietice, fiind caracteristică întregii perioade de tranziţie la economia de piaţă în Republica Moldova (1991-2000). Anii de tranziţie au generat schimbări şi în structura de aprovizionare cu combustibili, dar şi în cea a consumului de resurse energetice. Consumul de combustibili fosili (în special de cărbune şi păcură) a scăzut substanţial, în timp ce gazul natural, care este mai puţin poluant, a devenit principalul combustibil utilizat la centralele electrice şi termice, atingând cota de aproximativ 32% în balanţa energetică a ţării (2021).

17. SDER, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1470/2016, a stabilit obiective intermediare de reducere a emisiilor de GES, cu periodicitatea de 5 ani, începând cu 2020. La fel si Strategia de mediu pentru anii 2014-2023, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.301/2014, conţine obiective de reducere a emisiilor de GES pentru anul 2020.

Conform rapoartelor către CONUSC, Republica Moldova a înregistrat anumite reuşite privind îndeplinirea obiectivelor trasate către 2020. Orientându-ne după tabelul 2, în care este prezentat mersul îndeplinirii SDER, Republica Moldova a depăşit nivelul planificat de emisii cu doar cca 5,3%, înregistrând progrese la reducerea emisiilor de GES în sectoarele "Producerea energiei electrice şi termice" – cu 28,2% şi Agricultura – cu 40,8%. Totodată, se înregistrează creşteri însemnate de GES, faţă de ţintele prestabilite pentru anul 2020, în sectoarele "Clădiri" – cu 35%, "Transporturi" – cu 25,7% şi "Procesele industriale şi utilizarea produselor" – cu 27,7%.

Generalizând, putem constata următoarele:

1) obiectivul de reducere a emisiilor de GES nu a devenit încă o prioritate de rang înalt pentru sectoare, acestea activând în baza atingerii unor obiective formulate în mod tradiţional;

2) monitorizarea îndeplinirii angajamentelor de reducere a emisiilor de GES şi a raportării la tratatele internaţionale de climă are loc conform Hotărârii Guvernului nr.1277/2018 cu privire la instituirea şi funcţionarea Sistemului naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de GES şi a altor informaţii relevante pentru schimbările climatice;

3) în vederea gestionării îndeplinirii CNDA, a coordonării la nivel naţional şi a atragerii investiţiilor, este necesară actualizarea periodică şi implementarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.444/2020 cu privire la instituirea mecanismului de coordonare a activităţilor în domeniul schimbărilor climatice.

Tabelul 2

Etapele îndeplinirii SDER, aprobată prin

Hotărârea Guvernului nr.1470/2016

Subsecţiunea a 2-a

Tendinţele sectoriale ale emisiilor de GES

18. Sectorul energetic este cea mai importantă sursă de emisii naţionale de gaze cu efect de seră direct (fără contribuţia sectorului folosinţa terenurilor, schimbarea categoriei de destinaţie şi/sau a modului de folosinţă a terenurilor şi silvicultură), ponderea acestuia variind între minim 63,3% în anul 2000 şi maxim 81,8% în anul 1990 (în ultimii zece ani ponderea acestui sector a avut o tendinţă de creştere – în anul 2020 constituind circa 69,9% din emisiile naţionale de gaze cu efect de seră direct).

Potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie, intensitatea emisiilor de GES (emisii CO₂ per unitate din PIB) şi intensitatea energetică (total energie primară per unitate din PIB) în Republica Moldova sunt printre cele mai înalte, comparativ cu ţările cu economia în tranziţie din regiunea Europei Centrale şi de Est (tabelele 3 şi 4).

Tabelul 3

Intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră

în ţările cu economia în tranziţie din Europa Centrală şi de Est

şi statele CSI în perioada 1990-2022, kg CO₂/dolari SUA din

PIB-ul ţării actualizat la nivelul anului 2015

Această situaţie este cauzată de eficienţa energetică scăzută la producerea, transportul, distribuţia şi consumul resurselor energetice, inclusiv, drept urmare a tehnologiilor depăşite şi ineficiente, infrastructurii învechite şi performanţelor energetice joase a fondului de clădiri.

Tabelul 4

Intensitatea energetică în ţările cu economia

în tranziţie din Europa Centrală şi de Est şi statele CSI în perioada

1990-2019, TJ TEPL¹/mii dolari SUA în PPC din PIB-ul

actualizat la nivelul anului 2017²

____________________

¹ TEPL – total energie primară livrată

² https://www.iea.org/data-and-statistics/data-product/sdg7-database#energy-intensity

Secţiunea a 2-a

Contribuţia sectoarelor economiei în procesul

de dezvoltare cu emisii reduse şi problemele identificate

Subsecţiunea 1

Contribuţia sectorului energetic la dezvoltarea

cu emisii reduse şi problemele identificate în acest sector

19. Sectorul energetic este ramura de bază a economiei naţionale şi aceasta impune disponibilitatea unei securităţi energetice înalte. Sistemul energetic al Republicii Moldova are următoarele puncte slabe:

1) propriile resurse de combustibili fosili şi hidro sunt nesemnificative, fapt care impune importul până la 77%³ din resursele energetice necesare;

2) în balanţa energetică a ţării, gazelor naturale le revine circa 30%, acestea fiind importate, în special de la "Gazprom", Federaţia Rusă;

3) circa 81% din cererea de energie a teritoriului de pe malul drept al fluviului Nistru este asigurată din afara acestuia;

4) circa 70-75% din echipamentul energetic este moral depăşit şi deja uzat;

5) intensitate energetică sporită (aproximativ de 5,75⁴ ori peste media UE-28, 2018);

6) lipsa resurselor financiare proprii pentru dezvoltarea sectorului.

____________________

³ Balanţa energetică a Republicii Moldova. Culegere statistică 2020. Biroul Naţional de statistică al Republicii Moldova. Chişinău. – 2020. <https://statistica.gov.md/public/files/publicatii_electronice/balanta_energetica/BE_editia_2020_rom.pdf>

⁴ <https://www.iea.org/data-and-statistics?country=EU28&fuel=Energy%20supply&indicator=TPESbyGDP>

20. Luând în considerare securitatea energetică redusă, Republica Moldova şi-a luat angajamentul să depăşească provocările existente prin aprobarea politicilor adecvate de dezvoltare, printre care Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.102/2013, Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", aprobată prin Legea nr.315/2022, Legea nr.10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, Legea nr.139/2018 cu privire la eficienţa energetică etc.

Documentele enumerate stabilesc următoarele obiective prioritare:

1) securitatea aprovizionării cu energie;

2) promovarea eficienţei energetice şi a surselor regenerabile de energie;

3) crearea pieţelor competitive şi integrarea lor în pieţele regionale şi europene;

4) durabilitatea mediului şi combaterea fenomenului schimbărilor climatice.

Programul prevede valorificarea potenţialului energetic al biomasei, cel eolian şi solar, prin conversie în energie electrică şi termică, iar pe viitor, şi al unor noi surse de energie.

21. Republica Moldova a întreprins un şir de măsuri în vederea implementării acquissului UE privind energia electrică, inclusiv prin adoptarea Legii nr.107/2016 cu privire la energia electrică. Activităţile sistemelor de transport şi de distribuţie a energiei electrice au fost separate în mod legal de activităţile de generare şi furnizare. În prezent, Republica Moldova se află în proces de implementare a angajamentelor asumate în conformitate cu Tratatul de aderare la Comunitatea Energetică (CE). Prin Hotărârea Consiliului de administrare al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (ANRE) nr.283/2020 cu privire la aprobarea Regulilor pieţei energiei electrice, au fost actualizate Regulile pieţei energiei electrice, care au ca obiective promovarea concurenţei pe piaţa energiei electrice, a relaţiilor transparente dintre participanţii pieţei energiei electrice pentru asigurarea consumatorilor finali cu energie electrică la preţuri competitive. Hotărârea Consiliului de administrare al ANRE nr.375/2017 cu privire la aprobarea Metodologiei de determinare a tarifelor fixe şi a preţurilor la energia electrică produsă de producătorii eligibili din surse regenerabile de energie stabileşte principiile, modul de determinare şi de ajustare a preţurilor plafon, a tarifelor fixe la energia electrică produsă din surse regenerabile de energie de către producătorii eligibili.

Actualmente, în conformitate cu Recomandarea Comunităţii Energetice nr.2018/01/MC-ENC, se află în proces de elaborare şi aprobare Planul Naţional integrat privind Energia şi Clima (PNIEC).

Planul naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru anii 2019-2021, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.698/2019, a stabilit, pentru perioada 2019-2021, reducerea emisiilor: în sectorul rezidenţial cu cca 67,55 kt CO₂, în sectorul public – cu 68,96 kt CO₂, în sistemul de alimentare centralizată cu energie termică – cu 13,88 kt CO₂, către anul 2021 atingându-se o economie de energie de 22,57 ktep.

Toate instrumentele şi măsurile menţionate mai sus contribuie la dezvoltarea surselor de generare, a reţelelor electrice de transport şi a celor de distribuţie în modul cel mai eficient, fiind corelate cu disponibilitatea resurselor de capital şi ale investitorilor.

Un rol important în acest sens îl are Agenţia pentru Eficienţă Energetică, care, în calitate de instituţie publică cu rol de suport în domeniul eficienţei energetice şi al promovării utilizării energiei din surse regenerabile, conform Legii nr.139/2018 cu privire la eficienţa energetică, are misiunea de a implementa politica de stat în domeniul eficienţei energetice, al performanţei energetice a clădirilor, precum şi al valorificării surselor de energie regenerabilă, inclusiv prin atragerea şi gestionarea resurselor financiare în vederea finanţării proiectelor în domeniile respective într-un mod durabil din punctul de vedere al mediului înconjurător şi al schimbărilor climatice (Hotărârea Guvernului nr.45/2019 cu privire la organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Eficienţă Energetică).

Un cadru transparent, bine dezvoltat şi bazat pe legile pieţei pentru sectorul energetic va crea condiţii favorabile pentru investitori în sectorul energetic şi va adapta politicile de protecţie a mediului bazate pe principiul de piaţă.

Astfel, accentul a fost pus pe dezvoltarea unui cadru normativ şi de reglementare modern şi cuprinzător. Un mediu previzibil şi favorabil pentru investiţii reduce riscul perceput de investitori şi atrage capital în sectorul energetic, toate acestea fiind condiţii prealabile pentru modernizarea continuă a sectorului şi dezvoltarea cu emisii reduse de carbon.

Probleme identificate

1) Deşi atragerea investiţiilor în sectorul energetic este o prioritate a Guvernului de mai mult timp, lipsa unui cadru de reglementare adecvat, capacitatea de plată redusă a consumatorilor (în special a persoanelor vârstnice, în localităţile rurale, unde predomină femeile) şi costul relativ înalt al capitalului în Republica Moldova au făcut ca investiţiile să fie dificil de realizat sau foarte scumpe. Astfel, finanţarea insuficientă limitează majorarea eficienţei energetice în tot lanţul de producere, de transport, de distribuţie şi de consum al energiei. Conform tabelului 3, intensitatea energetică a Republicii Moldova este de 5,7 ori mai mare decât media UE. Totodată, majoritatea măsurilor orientate spre reducerea emisiilor de GES necesită investiţii care determină creşterea preţurilor la resursele energetice, ceea ce nu asigură durabilitate economiei.

2) Disponibilitatea unor surse de generare a energiei electrice (din Ucraina şi de la Centrala Termoelectrică Moldovenească), care produc energie la preţuri mai mici decât o instalaţie nouă, limitează interesul investitorilor pentru construcţia de noi centrale electrice în ţară.

3) Cadrul legal favorabil pentru dezvoltarea surselor regenerabile este creat, însă licitaţia pentru construcţia de noi capacităţi nu a fost lansată până în prezent. Drept urmare, rămâne încă incertă realizarea obiectivelor expuse în documentele strategice ale statului la capitolul promovării surselor de energie regenerabilă. Capacitatea de plată redusă a consumatorilor de energie şi lipsa de investiţii pot genera obstacole majore în calea promovării şi extinderii reţelelor, a instalaţiilor bazate pe tehnologii care produc energie din surse regenerabile în Republica Moldova. Rata sărăciei absolute în anul 2019 a constituit 25,2%, în creştere faţă de anul 2018 (23%), afectând mai semnificativ populaţia rurală, în special vârstnicii (38,1%)⁵. Din cauza secetelor frecvente, a devenit problematică utilizarea biomasei pentru producerea energiei termice în zonele rurale.

____________________

⁵ Nivelul sărăciei în Republica Moldova în anul 2019. BNS, 31.12.2020 <https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6865>

4) Odată cu semnarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova şi UE, ţara noastră mizează mult pe aderarea ulterioară a ţării la piaţa de carbon a UE, unde ar putea tranzacţiona reducerile de emisii create pe teritoriul său. Analizele ulterioare efectuate însă, au arătat că costurile interne de gestionare a mecanismului de comercializare a reducerilor de carbon depăşesc efectul de pe urma comercializării în cauză. Drept urmare, Republica Moldova urmează să evalueze oportunitatea iniţierii unor negocieri cu UE în vederea depăşirii problemei date.

Subsecţiunea a 2-a

Contribuţia sectorului transporturi la dezvoltarea cu

emisii reduse şi problemele identificate în acest sector

22. Obiectivele reducerii emisiilor de GES în sectorul transporturi sunt atinse prin promovarea următoarelor tipuri de activităţi, prioritare pe termen scurt şi mediu, în reducerea impactului sectorului transporturi asupra mediului:

1) încurajarea utilizării mijloacelor de transport ecologic pure şi promovarea transportului public, precum şi a modurilor de transport cu zero emisii (ciclismul) şi mersul pe jos;

2) înlocuirea carburanţilor tradiţionali (benzina şi motorina) cu gaze naturale comprimate şi petroliere lichefiate şi, totodată, diluarea carburanţilor tradiţionali cu biocombustibili;

3) majorarea randamentului arderii combustibilului auto prin limitarea vârstei vehiculelor importate;

4) elaborarea şi implementarea standardelor şi normelor naţionale de protecţie a mediului în conformitate cu standardele UE, în vederea reducerii emisiilor de noxe, inclusiv celor din sectorul transporturi;

5) implementarea Directivei 2009/33/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante în sprijinul unei mobilităţi cu emisii scăzute, precum şi a Directivei 94/63/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din depozitarea carburanţilor şi din distribuţia acestora de la terminale la staţiile de distribuţie a carburanţilor.

23. Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2030 şi Strategia de mediu pentru anii 2014-2023 stabilesc obiectivele în domeniul atenuării emisiilor de GES în sectorul transporturi şi prevăd o creştere a ponderii biocombustibililor până la cel puţin 10% din totalul combustibililor utilizaţi în sectorul transporturi până în anul 2020. Spre regret, acest obiectiv nu a fost atins. Totodată, Planul naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru anii 2019-2021, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.698/2019, stabileşte obiectivul de eficienţă energetică pentru această perioadă la nivelul de 35 ktep în sectorul transporturi.

Documentele menţionate prevăd că autoritatea publică desemnată se angajează să elaboreze programe de economisire a energiei în sectorul transporturi, precum şi să elaboreze un plan de acţiune pentru a specifica utilizarea potenţială a biocombustibililor care urmează a fi produşi din biomasă.

Strategia de transport şi logistică pe anii 2013-2022, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.827/2013, susţine procesul continuu de armonizare a legislaţiei Republicii Moldova din sectorul transporturilor cu standardele, cu legislaţia şi cu reglementările corespunzătoare ale UE. Obiectivul general ce urmează a fi atins prin implementarea acestei Strategii vizează crearea unui sistem de transport şi logistică eficient, care susţine necesităţile cetăţenilor pentru mobilitate şi care facilitează comerţul pe pieţele internă şi internaţională, şi sporirea rolului pe care Republica Moldova îl are ca oportunitate de legătură între statele UE şi CSI.

În ultimii ani, parcul de autovehicule al Republicii Moldova a crescut, inclusiv ca urmare a importului de autovehicule noi, mai puţin poluante. Acest lucru a fost promovat prin interzicerea prin lege a importului de autoturisme, de microbuze, de camioane şi de autobuze care au fost în exploatare mai mult de 10 ani. Totodată, prin Legea nr.257/2020cu privire la modificarea unor acte normative, restricţiile relaţionate cu vârsta de exploatare a mijloacelor de transport importate în Republica Moldova, prevăzute în Codul vamal al Republicii Moldova nr.1149/2000, au fost eliminate. În schimb au fost introduse accize majorate pentru mijloacele de transport a căror vârstă de exploatare depăşeşte 10 ani. Prin modificările legislative se urmăreşte asigurarea stimulării importurilor de mijloace de transport noi şi cu un termen de exploatare mai mic (mai puţin poluante), şi, respectiv, renunţarea la intenţiile de achiziţionare a mijloacelor de transport vechi (cu un grad mai mare sau sporit de poluare).

Pentru a limita nivelul în creştere al poluării produse de autovehicule, autorităţile au intervenit cu diminuarea în jumătate a taxelor vamale pentru vehiculele cu motorizare hibridă importate în ţară. Ca urmare, în anul 2017 fiecare al optulea autoturism importat a fost unul hibrid, iar din anul 2020 au fost scutite de plata TVA importurile de mijloace de transport dotate cu motor electric.

Modernizarea transportului feroviar este, de asemenea, o condiţie de bază pentru a oferi servicii de calitate şi la preţuri accesibile, pentru a sprijini operaţiunile comerciale internaţionale pe distanţe lungi şi pentru a spori eficienţa economiei naţionale. Procesul de restructurare a sectorului feroviar trebuie să fie susţinut de reabilitarea reţelei de căi ferate existente, prin asigurarea unei finanţări adecvate.

24. Sectorul aviatic, care contribuie cu circa 2% din emisiile globale de GES, este inclus în schema globală de compensare şi reducere a emisiilor de carbon provenite din aviaţia civilă (CORSIA) aprobată la nivel internaţional prin Anexa 16 Volumul IV la Convenţia privind aviaţia civilă internaţională. Aceasta înseamnă că toate companiile aeriene care operează zboruri din şi în statele membre ale Organizaţiei aviaţiei civile internaţionale trebuie să implementeze sistemul de monitorizare, verificare şi raportare, precum şi să compenseze în mod obligatoriu emisiile de carbon provenite de la aviaţia internaţională.

Prevederile Convenţiei privind aviaţia civilă internaţională sunt obligatorii pentru ţara noastră, astfel că sectorul aviatic este primul sector din economia Republicii Moldova care urmează să aplice măsuri de piaţă în vederea reducerii emisiilor de carbon.

În şirul de măsuri din sectorul transporturi orientate spre reducerea emisiilor de GES se numără şi aprobarea Regulamentului cu privire la măsurile de reducere a emisiilor provenite de la sistemele de climatizare ale autovehiculelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1242/2016. Conform acestui document, "sistemele de climatizare de pe orice autovehicul nu mai sunt încărcate cu gaze fluorurate cu efect de seră cu un GWP100 mai mare decât 150, cu excepţia reîncărcării sistemelor de climatizare conţinând astfel de gaze, dar care au fost instalate pe vehicule înainte de 1 ianuarie 2021".

Probleme identificate

1) Reducerea emisiilor de GES provenite din sectorul transporturi va impune schimbări profunde în planificarea transportului şi infrastructurii, precum şi tranziţia la combustibili cu emisii scăzute de carbon. Una dintre barierele asociate cu oferta privind îmbunătăţirea eficienţei energetice a vehiculelor este reprezentată de riscul comercial perceput al investiţiilor în dezvoltarea tehnologiilor eficiente, care rezultă, parţial, din lipsa de semnale clare de reglementare în forma unor standarde de eficienţă a autovehiculelor. În ceea ce ţine de cerere, costurile preoperaţionale pentru vehiculele electrice şi hibride rămân a fi unele ridicate. Lipsesc, de asemenea, semnalele economice clare, similare celor pentru vehiculele hibride sau electrice, care ar putea facilita importul acestor tehnologii în ţară. Infrastructura slab dezvoltată pentru încărcarea vehiculelor electrice este, de asemenea, o barieră.

2) Utilizarea biocarburanţilor, drept combustibili cu intensitate de GES redusă, ţinând cont de cererea pentru terenuri arabile şi pentru resurse de apă pentru irigaţie, concurează cu obiectivele prioritare ale politicii interne ce ţin de asigurarea securităţii alimentare.

3) Este cunoscut faptul că eficienţa energetică în transporturi poate fi ridicată atât prin îmbunătăţirea eficienţei în cadrul fiecărui mod de transport, cât şi prin utilizarea unor moduri de transport mai eficiente. În acest sens, transportul feroviar, ca mijloc de transport mai eficient şi, corespunzător, mai puţin poluant, încă rămâne unul slab dezvoltat şi puţin solicitat din motivul lipsei investiţiilor necesare în domeniu. Se evidenţiază şi dezvoltarea anevoioasă a infrastructurii potrivite pentru practicarea ciclismului, un mod de transport care, de asemenea, poate contribui la diminuarea emisiilor de GES în sectorul transporturi.

4) O provocare majoră cu care se confruntă proiectele ce ţin de infrastructura transportului public este asociată cu costurile preoperaţionale de capital foarte ridicate. Totodată, planificarea urbană rămâne nesatisfăcătoare, iar mecanismele instituţionale continuă să fie inadecvate pentru gestionarea cererii de transport în zonele urbane.

5) Subfinanţarea sectorului a condus la degradarea treptată a reţelei drumurilor, la nivel de reţea majorându-se ponderea drumurilor în stare rea şi foarte rea.

Subsecţiunea a 3-a

Contribuţia sectorului clădiri la dezvoltarea

cu emisii reduse şi problemele identificate în acest sector

25. Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor stabileşte direcţiile prioritare ale politicii de stat în domeniul eficienţei energetice a clădirilor şi prevede ca toate clădirile nou-construite să aibă un consum de energie aproape egal cu zero. Conform legii menţionate mai sus, cerinţele minime de performanţă energetică se stabilesc ţinând cont de nivelurile optime din punctul de vedere al costurilor calculate în conformitate cu metodologia elaborată şi aprobată de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor.

Conform Legii nr.44/2014 privind etichetarea produselor cu impact energetic, aparatele de uz casnic şi alte produse cu impact energetic trebuie să fie etichetate, iar informaţiile standard privind aceste produse destinate utilizatorilor finali în special cele privind consumul de energie să fie afişate.

Legea nr.139/2018 cu privire la eficienţa energetică stabileşte ca obiectiv renovarea anuală a unei anumite suprafeţe a clădirilor din domeniul public al statului, încălzite şi/sau răcite, astfel ca să fie îndeplinite cel puţin cerinţele minime de performanţă energetică prevăzute de Legea nr.128/2014 privind performanţa energetică a clădirilor. Rata anuală de renovare constituie 3% din suprafaţa totală a clădirilor din domeniul public al statului, cu o suprafaţă totală utilă de peste 250 m², în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate şi care nu îndeplinesc cerinţele minime de performanţă energetică.

Legea nr.187/2022 cu privire la condominiu creează premise pentru atragerea investiţiilor şi implementarea măsurilor de eficienţă energetică în clădirile rezidenţiale multietajate.

Conform Programului cu privire la implementarea obligaţiei privind renovarea clădirilor autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate pentru anii 2020-2022, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.372/2020, se prevede reabilitarea unei suprafeţe de cca 12781,68 m² şi atingerea unor economii de energie estimate egale cu 694 865 kWh/an.

Pentru atingerea ţintelor respective, conform Legii nr.139/2018 cu privire la eficienţă energetică, un rol important îl are Instituţia publică de suport în domeniul eficienţei energetice şi al promovării utilizării energiei din surse regenerabile, care coordonează şi organizează activităţile orientate spre asigurarea implementării politicii de stat în domeniile sale de competenţă, inclusiv prin atragerea şi gestionarea resurselor financiare în vederea finanţării şi promovării proiectelor şi programelor în domeniile respective într-un mod durabil din punctul de vedere al mediului, al schimbărilor climatice şi care să contribuie la creşterea gradului de securitate energetică a ţării.

Probleme identificate

1) Până în prezent, nu a fost elaborată şi aprobată Strategia sectorială pentru renovarea fondului imobiliar naţional pe termen lung (pentru blocurile rezidenţiale şi publice), iar cadrul juridic/regulator pentru sectorul rezidenţial este în curs de elaborare. Acest fapt împiedică promovarea edificiilor cu un consum redus de resurse energetice şi atragerea de resurse financiare necesare valorificării potenţialului naţional de eficienţă energetică din domeniul clădirilor şi, prin urmare, nu permite realizarea acţiunilor asociate cu economii reale în acest sector.

2) Alocările de resurse financiare în sectorul public sunt insuficiente, iar mijloacele atrase din partea partenerilor de dezvoltare, care iau forma unor împrumuturi preferenţiale, nu sunt accesibile tuturor autorităţilor administraţiei publice locale.

3) Implicarea scăzută a populaţiei în eficientizarea energetică a clădirilor, date fiind veniturile modeste dar şi informarea slabă vizavi de beneficiile respective.

Subsecţiunea a 4-a

Contribuţia sectorului industrial la dezvoltarea

cu emisii reduse şi problemele identificate în acest sector

26. Sectorul industrial contribuie la reducerea emisiilor de GES în principal prin: promovarea eficienţei energetice, utilizarea materiei prime adecvate, inclusiv, reciclarea deşeurilor, reducerea utilizării gazelor fluorurate, aplicarea standardelor Uniunii Europene etc. Legea nr.139/2018 cu privire la eficienţa energetică stabileşte măsuri de politică în domeniul eficienţei energetice menite să asigure atingerea obiectivelor naţionale de eficienţă energetică, inclusiv în industrie. Obiectivele de eficienţa energetică sunt stabilite în Planurile naţionale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru fiecare trei ani. Planul pentru anii 2019-2021 a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.698/2019 şi prevede reducerea consumului final de energie cu 17 ktep în perioada respectivă. Planul prevede următoarele măsuri:

1) valorificarea conexiunilor cu instituţiile financiare prin:

a) stabilirea dialogului cu partenerii de dezvoltare, cu donatorii şi cu băncile comerciale locale în vederea dezvoltării unui set de instrumente de finanţare, în condiţii preferenţiale, a măsurilor de eficienţă energetică (de ex., servicii energetice ESCO şi altele), în paralel cu desfăşurarea campaniilor de promovare în rândurile consumatorilor de energie a noilor abordări moderne de comportament, orientat către măsurile de economisire a energiei şi a consumului raţional;

b) promovarea oportunităţilor de finanţare în rândul întreprinderilor din sectorul industrial pentru acţiunile de eficientizare a consumului de energie şi de reducere a emisiilor poluante a mediului;

c) facilitarea accesului întreprinderilor din sectorul industrial din Republica Moldova la instrumentele de finanţare puse la dispoziţie de partenerii de dezvoltare/donatorii şi de Băncile comerciale locale;

2) introducerea managementului energetic şi a celor mai bune practici în industrie prin:

a) definitivarea procesului de elaborare a cadrului legal privind crearea şi asigurarea funcţionalităţii sectorului management şi audit energetic în industrie şi implementarea acestuia prin implicarea personalului format în domeniul respectiv;

b) asistenţă tehnică întreprinderilor şi altor organizaţii în identificarea şi implementarea opţiunilor disponibile de eficientizare a consumului de resurse;

c) sprijin la identificarea instrumentelor de finanţare a măsurilor de eficientizare a consumului de resurse;

d) reglementarea utilizării gazelor fluorurate cu efect de seră cu potenţial înalt de încălzire globală, în conformitate cu prevederile Legii nr.43/2023 privind gazele fluorurate cu efect de seră;

e) implementarea componentelor relevante acţiunilor de aer, climă şi energie prin programele şi proiectele Uniunii Europene.

Probleme identificate

1) Chiar dacă există o gamă largă de tehnologii cost-eficiente de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, realizarea pe deplin a acestora întâmpină o multitudine de bariere economice. În sectorul industrial, companiile vor investi în atenuarea emisiilor de GES în măsura în care ceilalţi factori vor genera un profit în investiţiile lor.

2) Utilajele şi echipamentele existente la întreprinderile industriale din Republica Moldova au un grad sporit de uzură morală şi fizică, iar statul are posibilităţi reduse de a susţine financiar procesul de restructurare şi reutilare a întreprinderilor industriale.

3) În industrie există un deficit crescând de personal ingineresc şi tehnic calificat şi o discordanţă între formarea profesională a personalului tehnic şi necesităţile industriei.

4) Unele procese industriale (spre exemplu, producerea lactatelor, a panificaţiei) nu au întotdeauna sprijinul necesar din partea autorităţilor pentru a suporta investiţiile în modernizare şi renovare, fapt ce ar contribui la creşterea competitivităţii, prin, spe exemplu, micşorarea sinecostului.

5) Instabilitatea legislaţiei, în special a celei în domeniul politicii fiscale şi bugetare, posibilităţile reduse ale statului pentru susţinerea financiară a procesului de restructurare a întreprinderilor industriale.

6) Lipsa unui mediu de afaceri favorabil este, de asemenea, o barieră în calea transferului tehnologic. Abilitatea întreprinderilor mici şi mijlocii (care constituiau 99,6% în 2019⁶), inclusiv a întreprinderilor micro, care sunt în măsură mai mare gestionate de femei (90,3%), comparativ cu ponderea întreprinderilor micro gestionate de bărbaţi (82,3%), de a accesa şi de a absorbi informaţiile privind cele mai performante tehnologii este adesea limitată. Chiar şi marile companii au resurse tehnice limitate pentru a interpreta şi a traduce informaţiile disponibile la acest subiect.

____________________

⁶ Principalele rezultate ale cercetării "Dezvoltarea Mediului de Afaceri". Notă analitică, BNS, 2019, p. 9 <https://statistica.gov.md/public/files/ComPresa/Antreprenoriat_feminin/Antreprenoriat_femei_barbati_2018.pdf>

7) Lipsa companiilor de servicii energetice care şi-ar asuma rolul de a ajuta întreprinderile mici şi mijlocii să găsească şi să finanţeze ameliorări de eficienţă. Crearea companiilor de servicii energetice este constrânsă de indisponibilitatea capitalului de pornire din partea instituţiilor financiare care nu sunt obişnuite cu modelul de afaceri al acestor organizaţii.

Subsecţiunea a 5-a

Contribuţia sectorului agricol la dezvoltarea cu emisii reduse

şi problemele identificate în acest domeniu

27. În sectorul agricol sunt prevăzute mai multe acţiuni orientate spre dezvoltare cu emisii reduse. Astfel, obiectivele specifice la capitolul schimbarea climei ale Strategiei de mediu pentru anii 2014-2023 şi Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.301/2014, rezidă în "integrarea principiilor de protecţie a mediului, dezvoltarea durabilă şi dezvoltarea economică verde, adaptarea la schimbările climatice în toate sectoarele economiei naţionale", în "asigurarea utilizării raţionale, protecţiei şi conservării resurselor naturale", precum şi în "crearea sistemului de management integrat al calităţii aerului, reducerea cu 30% a emisiilor de poluanţi în atmosferă până în anul 2023 şi cu cel puţin 20% a gazelor cu efect de seră până în anul 2020, comparativ cu scenariul liniei de bază". În acest sens, este prevăzută îmbunătăţirea calităţii solurilor şi reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate, afectate de alunecări şi a fâşiilor de protecţie a terenurilor agricole în proporţie de 100%, precum şi gestionarea durabilă şi protecţia resurselor minerale utile.

O condiţie importantă pentru a trece la o agricultură durabilă este reducerea numărului de lucrări ale solului prin implementarea sistemelor conservative de lucrare a solului no-till şi mini-till. Conform rapoartelor privind implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare agricolă şi rurală pentru anii 2014-2020 a Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, suprafaţa de teren agricol cultivat cu tehnologia no-till/mini-till a variat între 51,0 şi 133,5 mii de hectare pe an în perioada 2013-2019, fapt datorat în mare parte subvenţionărilor alocate la tehnica agricolă procurată de către fermieri prin intermediul proiectelor investiţionale IFAD-V, IFAD-VI, MAC-P şi 2KR.

Conform Hotărârii Guvernului nr.464/2023 cu privire la aprobarea Regulamentului de subvenţionare complementară şi condiţiile specifice de eligibilitate pentru subvenţionarea complementară din Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural şi abrogarea Hotărârii Guvernului nr.455/2017 cu privire la modul de repartizare a mijloacelor Fondului Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural (FNDAMR), Guvernul stimulează investiţiile în tehnologii de lucrare a solului prin metoda conservativă, pentru procurarea tractoarelor şi echipamentului agricol destinat agriculturii conservative. Această măsură de subvenţionare a fost aplicată şi anterior în politicile publice de sprijin a fermierilor.

De asemenea, implementarea bunelor practici agricole, ca măsură de sprijin a fermierilor autohtoni, urmăreşte sporirea fertilităţii solului şi reducerea impactului administrării fertilizanţilor de origine sintetică în sol prin însămânţarea terenurilor agricole cu leguminoase pentru boabe: mazăre, fasole, năut, linte sau soia.

Conform Hotărârii Guvernului nr.455/2017 cu privire la modul de repartizare a mijloacelor FNDAMR, pentru subvenţionarea tehnicii şi utilajului agricol, inclusiv mini-till şi no-till, în anul 2022 au fost depuse 10864 cereri de solicitare a sprijinului financiar, în suma subvenţiei solicitate de 1793,8 milioane de lei. Suma subvenţiilor solicitate de producătorii agricoli în anul 2022 faţă de anul 2021 s-a majorat cu 442,1 milioane de lei. Din sursele financiare ale FNDAMR, pentru anul 2022, AIPA a achitat ca subvenţii post-investiţionale 1253,9 milioane de lei sau 72% din valoarea FNDAMR.

28. Programul de îmbunătăţiri funciare în scopul asigurării managementului durabil al resurselor de sol pentru anii 2021-2025 şi Planul de acţiuni pentru anii 2021-2023 privind implementarea acestuia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.864/2020, a fost elaborat cu scopul realizării măsurilor de prevenire şi stopare a degradării solurilor şi de sporire a fertilităţii acestora. Programul respectiv prevede implementarea practicilor agricole prietenoase mediului, care vor permite obţinerea recoltelor scontate prin aplicarea metodelor de sporire a fertilităţii solurilor: sistemul de lucrări pentru conservarea solului, asolamentele, structura raţională a suprafeţelor culturilor agricole, fertilizarea complexă cu îngrăşăminte organice şi minerale, implementarea amenajărilor hidroameliorative etc. Pentru realizarea Planului de acţiuni privind implementarea Programului menţionat în perioada 2023-2025, au fost planificate mijloace financiare estimative, echivalentul la 4,278 miliarde de lei, inclusiv 59,626 milioane de lei din bugetul de stat, respectiv, 4,219 miliarde de lei din surse externe.

Implementarea politicilor durabile de creştere a animalelor şi aprobarea de plăţi directe în sectorul zootehnic din FNDAMR (Hotărârea Guvernului nr.492/2023 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea de plăţi directe în sectorul zootehnic din Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural) contribuie la minimizarea emisiilor de GES provenite de la dejecţiile animaliere, inclusiv ca urmare a aplicării practicilor durabile de management al acestora, precum şi a utilizării tehnologiilor de recuperare a emisiilor de metan prin organizarea producerii biogazului.

Probleme identificate

În Republica Moldova, agricultura este o activitate foarte vulnerabilă la riscuri, aceasta fiind susceptibilă în special la factorii climatici (precum secetele, îngheţurile, inundaţiile, grindina, eroziunile şi alunecările de teren). Reducerea dependenţei de astfel de fenomene este o provocare majoră pentru acest sector.

Cele mai relevante bariere în calea de dezvoltare cu emisii reduse de carbon a sectorului agricol sunt enumerare mai jos.

1) Alocaţii bugetare reduse, în special pentru renovarea bazei tehnico–materiale, investiţii capitale reduse pentru renovarea patrimoniului.

2) Acoperirea financiară relativ insuficientă a Fondului naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural (în perioada 2016-2020, subvenţiile agricole au variat doar între minimum 1,9% (2020)⁷ şi maximum 2,5% (2016)⁸, din cheltuielile bugetare).

____________________

⁷ Legea bugetului de stat pentru anul 2020 nr.172/2019

⁸ Legea nr.154 din 01.07.2016 bugetului de stat pe anul 2016

3) Gradul insuficient de dezvoltare a pieţei de asigurări în agricultură.

4) Fragmentarea excesivă a terenurilor agricole, fapt ce contribuie la scăderea randamentului producţiei agricole prin nerespectarea tehnologiilor de lucrare a solului şi de protecţie antierozională a terenurilor agricole.

5) Dezvoltarea insuficientă a agriculturii conservative bazată pe tehnologiile no-till şi mini-till cu subsolaj de lucrare a solului şi menţinerea bilanţului pozitiv al humusului, azotului şi carbonului în sol prin utilizarea sistemică a îngrăşămintelor verzi de măzăriche.

6) Fertilizarea insuficientă şi neechilibrată a culturilor agricole cu îngrăşăminte chimice, secătuirea treptată a rezervelor de fosfor şi potasiu din sol, cu efect negativ asupra volumului şi calităţii producţiei agricole.

7) Utilizarea insuficientă pe terenurile arabile a îngrăşămintelor organice ce duc la micşorarea eficienţei îngrăşămintelor chimice, formarea unui bilanţ profund negativ al humusului şi carbonului în sol, majorarea emisiilor gazelor cu efect de seră, destructurarea, compactarea puternică a stratului arabil şi majorarea riscului manifestării secetei pedologice cu urmări grave pentru starea de calitate şi capacitatea de producţie a solurilor agricole.

8) Lipsa investiţiilor pentru redresarea sectorului zootehnic şi pentru implementarea unor sisteme durabile de management al dejecţiilor animaliere.

9) Posibilităţi reduse de procurare a animalelor de prăsilă şi a utilajului performant, respectiv, politica de preţuri neeficientă la achiziţionarea materiei prime pentru sectorul zootehnie.

10) Lipsa unei abordări integrate şi comprehensive cu privire la utilizarea eficientă a resurselor de energie regenerabilă (deşeurile agricole, dejecţiile animaliere).

11) Dezvoltarea nesemnificativă a segmentelor lanţului valoric a produselor agricole cu valoare adăugată înaltă.

12) sistem statistic ineficient de evidenţă a culturilor agricole, a efectivului de animale şi de păsări domestice.

13) Lipsa unui program de stat referitor la dezvoltarea principalei ramuri a zootehniei (căreia îi revine şi cea mai mare parte a emisiilor de GES) – creşterea bovinelor de lapte şi de carne.

14) Insuficienţa de specialişti în domeniu din cauza exodului masiv al populaţiei rurale în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit.

Strategiile şi programele sectoriale aprobate până în prezent nu au avut suficienţi sorţi de izbândă. Drept urmare, în ultimii 20 ani, agricultura Republicii Moldova a fost bazată preponderent pe exploatarea fertilităţii naturale a solurilor (a conţinutului existent de humus în soluri acumulat pe parcurs de milenii).

Au fost excluse, din asolamentele exploataţiilor agricole, culturile furajere şi o parte din culturile tehnice, inclusiv tutunul, parţial sfecla de zahăr, dar şi legumele, cartoful, culturile etero-oleaginoase, plantele medicinale şi alte produse cu valoarea adăugată sporită. S-a micşorat semnificativ producţia produselor zootehnice de bază ca urmare a faptului că în sectorul zootehnic prevalează producţia de scară mică, în gospodării individuale în care predomină tehnologiile extensive de producere. Drept consecinţă, s-a redus productivitatea sectorului şi s-a intensificat poluarea mediului, deoarece dejecţiile animaliere generate nu sunt administrate pe câmpuri în calitate de îngrăşăminte organice, ci rămân depozitate în perimetrul localităţilor, agravând situaţia ecologică şi sanitară a spaţiului rural.

Subsecţiunea a 6-a

Contribuţia sectorului folosinţa terenurilor, schimbarea categoriei

de folosinţă a terenurilor şi silvicultura (FTSCFTS) la dezvoltarea

cu emisii reduse şi problemele identificate în acest sector

29. Sectorul forestier contribuie la atenuarea emisiilor de carbon prin sechestrarea acestora de către vegetaţie, precum şi prin substituirea combustibilului fosil cu masa lemnoasă produsă. Politicile existente la nivelul sectorului forestier includ prevederi care, direct sau indirect, influenţează abilitatea sectorului de a spori capacitatea de captare a carbonului. Accentul este pus pe extinderea zonelor forestiere, pe conservarea diversităţii biologice, pe fortificarea capacităţii instituţionale şi umane, pe cooperarea internaţională etc. În cadrul sectorului FTSCFTS, în anul 1990, pajiştile au avut o pondere de 26,6% în procesul de sechestrare de CO₂. În anul 2022, ponderea pajiştilor în acest proces a scăzut până la 10,1%, acestea rămânând o sursă importantă în bilanţul total înregistrat pe acest sector.

În conformitate cu art.78 şi 80 din Codul silvic nr.887/1996, sunt interzise fragmentarea şi reducerea suprafeţelor fondului forestier şi suprafeţelor din afara acestuia acoperite cu vegetaţie forestieră, cu excepţia cazurilor speciale.

Legea nr.1041/2000 pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate reglementează aspectele de alocare şi de împădurire a terenurilor degradate. Finanţarea lucrărilor de împădurire şi de plantare (proiectare, plantare şi îngrijirea noilor păduri şi făşiilor forestiere de protecţie până la atingerea stării de masiv) trebuie să fie realizată din: fondurile destinate pentru îmbunătăţirea stării terenurilor degradate, alocaţiile din bugetul de stat, fondurile naţionale disponibile, finanţare externă, sponsorizări etc. Autoritatea publică centrală va facilita asigurarea deţinătorilor de terenuri cu material forestier de reproducere pentru împădurirea terenurilor degradate.

Probleme identificate

1) Resursele forestiere din Republica Moldova se caracterizează prin dispersarea, fragmentarea şi repartizarea lor neuniformă pe zonele geografice şi sunt limitate pentru a satisface necesităţile economice, sociale şi ecologice, iar problema exploatării ilegale a pădurilor este considerată o problemă majoră a sectorului forestier. În pofida faptului că, începând cu anii '90, au fost aprobate şi adoptate o serie de documente şi acte normative de reglementare în domeniul silvic, privind prevenirea şi combaterea exploatării forestiere ilegale, studiile recente arată că volumul total de lemn provenit din surse neidentificate (în principal din exploatarea forestieră ilegală) este de circa 400 mii m³ anual, ceea ce este aproximativ egal cu volumul lemnului recoltat oficial. Această problemă se datorează: puterii de cumpărare redusă a populaţiei, care nu este capabilă să-şi satisfacă în mod legal necesităţile de lemn, în special de lemn de foc; nivelului de viaţă scăzut din zonele rurale şi lipsei altor surse de venituri; impozitelor şi taxelor mari la materialul lemnos obţinut în mod legal; faptului că ofertele de produse forestiere recoltate în mod legal nu corespund cererii interne, iar cea din urmă nu este afectată de legalitatea materialului lemnos; capacităţilor companiilor locale de prelucrare a lemnului care depăşesc cantităţile furnizate legal; lipsei personalului specializat în paza terenurilor cu vegetaţie forestieră la unii deţinători (majoritatea primăriilor); aplicării necorespunzătoare a legislaţiei forestiere; reducerii finanţării sectorului forestier din partea statului; salariilor mici ale personalului din sectorul forestier şi lipsei interesului material; monitorizării inadecvate a fluxului de lemn şi originii acestuia.

2) Diminuarea cantitativă şi calitativă a pădurilor, în special a celor comunale, a fâşiilor de protecţie a apelor şi terenurilor agricole, condiţionează intensificarea calamităţilor meteo-climatice, perturbarea regimului hidrologic, aridizarea teritoriului cu pierderi economice şi ecologice enorme.

3) Insuficienţa cadrului instituţional şi de management pentru obiectele şi complexele ariilor naturale protejate de stat şi lipsa surselor de finanţare necesare pentru asigurarea managementului durabil al acestora, dimensiunile insuficiente ale suprafeţelor ariilor naturale protejate de stat (doar 5,5% din teritoriu), precum şi ale celor de păduri (doar 11,1% din teritoriul ţării), asigurarea şi dezvoltarea insuficientă a managementului durabil al pădurilor, spaţiilor verzi, păşunilor zonelor umede, degradarea continuă a fâşiilor forestiere de protecţie a râurilor şi bazinelor acvatice, care provoacă pierderi de habitate şi ecosisteme

4) Sistemul practicat de management extensiv al pajiştilor, caracterizat prin lucrări minime de îngrijire aplicate sau chiar absenţa acestora, lipsa de corelare între capacitatea de producţie a pajiştilor şi încărcătura acestora cu animale, îmbinat cu acţiunea altor factori de degradare, precum procesele erozionale, invadarea cu buruieni şi tufărişuri, influenţează profund asupra calităţii şi productivităţii pajiştilor.

5) Practicile de transformare în pajişti a diferitor categorii de terenuri degradate, inclusiv ca principal factor de sechestrare a GES, sunt în proces de diminuare, fiind în mare parte excluse din atenţia autorităţilor administraţiei publice locale şi regionale.

Subsecţiunea a 7-a

Contribuţia sectorului deşeuri la dezvoltarea cu emisii reduse

şi problemele identificate în acest sector

30. Politica naţională în domeniul gestionării deşeurilor este axată pe dezvoltarea infrastructurii şi a serviciilor necesare pentru protecţia, în mod adecvat, a mediului înconjurător la nivel global, naţional şi local, de efectele asociate cu gestionarea deşeurilor generate de populaţie, întreprinderi şi instituţii, conform prevederilor Strategiei de gestionare a deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.248/2013.

Pentru alinierea treptată a practicilor naţionale de gestionare a deşeurilor la cele ale Uniunii Europene, a fost adoptat cadrul legal, instituţional şi informaţional respectiv. Astfel, Legea nr.209/2016 cu privire la deşeuri transpune în legislaţia naţională Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive. În perioada 2018-2020, au fost adoptate mai multe acte normative pentru aplicarea coerentă a legii în cauză. Totodată, proiectul regulamentului privind depozitarea deşeurilor, care are drept obiectiv stabilirea cadrului legal pentru desfăşurarea activităţilor de depozitare a deşeurilor, pentru proiectarea, construcţia, exploatarea, monitorizarea, închiderea şi urmărirea post-închidere a depozitelor noi şi celor existente, încă nu a fost aprobat.

Prin intermediul unor parteneriate la nivel internaţional, naţional şi local, sunt încurajate şi atrase investiţiile necesare pentru dezvoltarea durabilă a sectorului, conform priorităţilor şi ritmului accesibil pentru societate.

Astfel, în luna iunie 2020 a fost ratificat de către Parlament Contractul de finanţare dintre Republica Moldova şi Banca Europeană de Investiţii privind implementarea Proiectului "Deşeuri solide în Republica Moldova", în mărime de 25 de milioane de euro, iar prin Acordul, semnat la data de 18 octombrie 2019, dintre Banca Europeană de Investiţii şi Guvernul Republicii Moldova, va fi acordat un împrumut de 100 de milioane de euro pentru îmbunătăţirea serviciilor de gestionare a deşeurilor solide în ţară. Proiectele respective, ce urmează a fi semnate, vor avea drept obiectiv reducerea impactului negativ asupra mediului şi sănătăţii oamenilor, prin modernizarea sistemelor de colectare a deşeurilor şi prin colectare separată a materialelor reciclabile şi a deşeurilor biologice, precum şi prin reabilitarea gropilor de gunoi sau prin închiderea acestora. Depozitele regionale de deşeuri vor fi dotate cu sisteme de recuperare a biogazului, care vor contribui la reducerea emisiilor de GES.

Conform Strategiei de gestionare a deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.248/2013, atingerea obiectivelor prestabilite va contribui la:

1) creşterea gradului de acoperire a serviciilor de colectare a deşeurilor pentru toate fluxurile de deşeuri;

2) reducerea cantităţilor de deşeuri depozitate la gropile de gunoi neconforme cerinţelor noi, aprobate prin cadrul legal aproximat la directivele Uniunii Europene, şi curăţarea terenurilor contaminate istoric;

3) creşterea gradului de colectare şi utilizare a materiei prime secundare prin promovarea reciclării şi reutilizării deşeurilor;

4) extinderea duratei de operare a depozitelor de deşeuri menajere solide şi dotarea depozitelor cu sisteme de captare a emisiilor şi tratare a levigatului, astfel limitându-se impactul emisiilor de GES, al poluanţilor organici persistenţi şi al levigatului care provine din aceste depozite de deşeuri;

5) reducerea cantităţilor de deşeuri menajere biodegradabile netratate, depozitate pe terenuri;

6) dezvoltarea noilor capacităţi de prelucrare şi tratare şi a instalaţiilor de eliminare a deşeurilor care corespund standardelor internaţionale.

Probleme identificate

1) Lipsesc reglementările normative şi tehnice în domeniul tratării deşeurilor, adecvate situaţiei actuale şi cerinţelor legislaţiei UE.

2) Lipseşte infrastructura de planificare, organizare şi implementare a unui sistem de management integrat al deşeurilor la toate nivelurile.

3) Servicii specializate în colectarea şi eliminarea deşeurilor există în municipii şi în toate centrele raionale. Gestionarea acestora se realizează în mod organizat prin intermediul serviciilor oferite în bază de contract. Acest sistem acoperă doar 60-90% din totalul generatorilor de deşeuri menajere din mediul urban.

4) Lipsesc depozitele pentru depozitarea finală a deşeurilor, construite şi operate în conformitate cu standardele de mediu.

5) Capacităţile instituţionale necesare valorificării finanţării acordate de Banca Europeană de Investiţii şi de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare în domeniul managementului deşeurilor sunt insuficiente.

6) Finanţare insuficientă pentru dezvoltarea infrastructurii de tratare a apelor uzate atât la nivel de stat, cât şi la nivel privat.

7) Capacităţi tehnice depăşite ale staţiilor de epurare a apei uzate.

8) Insuficienţa instalaţiilor moderne de prelucrare a nămolurilor formate în cadrul epurării apelor uzate.

9) Infrastructura precară pentru colectarea, transportul şi eliminarea deşeurilor, mai ales în zonele rurale, fapt care afectează grav sănătatea populaţiei, în special a copiilor.

10) Lipsa unor responsabilităţi clar definite pentru fiecare parte implicată în managementul deşeurilor şi apelor uzate la nivel de instituţii de stat, asociaţii, organizaţii neguvernamentale, al sectorului privat, societăţii civile asociate (toate având o finanţare insuficientă a domeniului managementului deşeurilor la nivel de stat), împiedică implementarea unor măsuri globale de gestionare a deşeurilor şi apelor uzate.

11) Lipsa capacităţilor de tratare a deşeurilor periculoase, inclusiv a celor spitaliceşti, care, fiind depozitate de rând cu cele municipale, prezintă un risc sporit pentru mediu, precum şi a deşeurilor de construcţii şi demolare, a dejecţiilor animaliere, a deşeurilor stradale, a uleiurilor tehnice, a anvelopelor etc.

Deşeurile vor rămâne o sursă importantă de poluare a mediului în Republica Moldova dacă nu se vor întreprinde măsuri concrete pentru stabilirea unui management adecvat al acestora, pe baza unui cadru legislativ, normativ şi tehnic, în corespundere cu principiile directivelor Uniunii Europene.

Subsecţiunea a 8-a

Consecinţe posibile în cazul neintervenţiei

în soluţionarea problemelor evidenţiate

31. Lipsa de acţiuni în cazul neintervenţiei în soluţionarea problemelor evidenţiate va avea posibile consecinţe negative pentru Republica Moldova. Mai jos vor fi enumerare cele mai grave.

1) Nu va fi respectată Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei, ratificată de ţara noastră prin Hotărârea Parlamentului nr.404/1995.

2) Nu vor fi îndeplinite prevederile Acordului de la Paris, ratificat de Republica Moldova prin Legea nr.78/2017.

3) Nu vor fi îndeplinite prevederile capitolului 17 "Politici climatice" al Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi UE şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat prin Legea nr.112/2014.

4) Va lipsi mecanismul prin care urmează să fie atinse obiectivele aferente schimbărilor climatice stipulate în Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", aprobată prin Legea nr.315/2022.

5) Va fi afectată grav sănătatea şi bunăstarea populaţiei, în special a grupurilor vulnerabile (copiilor, femeilor însărcinate şi cu copii mici, vârstnicilor ş.a), fiind ameninţată şi atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD) formulate de Agenda de Dezvoltare Durabilă 2030, la care ţara este semnatară.

6) Ministerul Mediului nu va fi în stare să aducă la bun sfârşit îndeplinirea angajamentelor asumate de ţară faţă de CONUSC şi UE.

7) Instituţiile financiare internaţionale angajate în finanţarea proiectelor din domeniul schimbărilor climatice condiţionează, de regulă, sprijinul prin prezentarea unui document oficial privind dezvoltarea cu emisii reduse, care ar reflecta CND actualizată. Lipsa Programului defavorizează ţara în obţinerea de finanţări atractive din partea donatorilor şi nu contribuie la creşterea încrederii în a fi parte la acţiunile concertate spre atingerea obiectivelor CONUSC de reducere a GES.

Astfel, lipsa acţiunilor specificate în Program nu va permite depăşirea problemelor evidenţiate pe sectoare.

1) În sectorul energetic (producerea energiei electrice şi termice): securitatea energetică va avea de suferit din lipsa suportului internaţional pentru dezvoltarea surselor de energie.

2) În sectorul transporturi: motivaţia pentru promovarea mijloacelor de transport eficiente energetic şi care nu poluează mediul (hibride, electrice) va fi diminuată.

3) În sectorul clădiri: accentul spre promovarea fondului de clădiri eficiente energetic va fi mai puţin pronunţat, cu impacturi asupra bunăstării cetăţenilor şi a bugetelor locale.

4) În sectorul industrial: producerea cimentului şi a sticlei ar putea avea loc, pe viitor, la preţuri necompetitive din cauza lipsei suportului pentru retehnologizarea industrială din partea organismelor financiare internaţionale care au aderat la acordurile de reducere a emisiilor de GES la nivel global.

5) În sectorul agricol: lipsa măsurilor orientate spre promovarea agriculturii conservative va avea efect negativ nu numai asupra reducerii emisiilor de GES, ci şi asupra menţinerii unei ramuri subdezvoltate a economiei, cu consecinţe negative asupra bugetelor local şi central şi asupra tuturor cetăţenilor.

6) În sectorul FTSCFTS: atingerea obiectivului de 15% păduri din teritoriul ţării va fi zădărnicit, dat fiind faptul că nu vor putea fi accesate fondurile donatorilor internaţionali, care, de regulă, sprijină doar proiectele susţinute de politici credibile din partea statului în domeniul silviculturii.

7) În sectorul deşeuri, ca şi în cel al FTSCFTS: promovarea unui management eficient al deşeurilor este greu de conceput fără sprijinul donatorilor internaţionali, toţi condiţionând eliberarea de fonduri doar în condiţiile în care politicile ţării sunt în concordanţă cu Acordul de la Paris.

Secţiunea a 3-a

Respectarea principiului LNOB ("nimeni să nu fie lăsat în urmă")

32. Programul este elaborat în conformitate cu regulile şi viziunile Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la schimbarea climei şi a Acordului de la Paris. Obiectivul general al acestor două tratate internaţionale, la care Republica Moldova este parte, îl constituie reducerea emisiilor de GES la un nivel care să menţină încălzirea globală, până în anul 2100, într-o limită mai mică de 1,5 ^oC. Astfel, în conformitate cu această abordare, impactul emisiilor de GES nu este evaluat ca un impact direct al acestora asupra diferitor grupuri-ţintă vulnerabile la nivel naţional, precum categoriile de vârstă sau de gen.

33. Impactul efectelor schimbărilor climatice este din ce în ce mai vizibil la nivel global. La momentul actual, în cadrul CONUSC şi a Acordului de la Paris se încearcă a face primii paşi metodologici în aspectul alinierii măsurilor din cadrul CND cu acţiunile şi principiile LNOB. Dacă acest aspect metodologic va fi realizat, interconexiunea acestor documente de politici ar putea fi efectuată în 2025, atunci când, conform cerinţelor CONUSC şi Acordului de la Paris, CND a ţării va fi revizuită.

III. OBIECTIVUL GENERAL

34. Prezentul Program urmează să contribuie la realizarea Strategiei naţionale de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", aprobată prin Legea nr.315/2022, în partea ce ţine de asigurarea dreptului fundamental la un mediu sănătos şi sigur, prin dezvoltarea economică verde şi durabilă, având la bază o evaluare a constrângerilor dezvoltării cu emisii reduse de carbon. Economia verde reprezintă un nou model de creştere economică, un generator de locuri de muncă decente şi o strategie vitală pentru eliminarea sărăciei. Aceasta implică asumarea unei responsabilităţi sporite pentru a stopa degradarea mediului şi consumul resurselor naturale, având în vedere şi necesităţile generaţiilor viitoare, aşa cum este prevăzut în Agenda de dezvoltare durabilă 2030.

35. Programul stabileşte un mecanism de dezvoltare orientat spre reducerea emisiilor de GES şi identificarea acoperirii financiare pentru promovarea unor politici şi proiecte investiţionale de atenuare a acestora în toate sectoarele economiei naţionale. În acest sens, Republica Moldova va concura cu ţările din regiune în ceea ce priveşte atragerea investiţiilor, valorificarea şi extinderea oportunităţilor de export, atragerea oamenilor talentaţi, promovând creşterea economică incluzivă etc. De asemenea, este clar că modernizarea ţării în ansamblu este posibilă numai prin continuarea şi aprofundarea procesului de integrare europeană.

Politicile de atenuare a emisiilor de GES expuse în acest Program sunt concordante cu cele de adaptare la schimbările climatice, precum şi cu alte politici orientate spre crearea în ţară a unui mediu sănătos şi sigur.

36. Obiectivul general al Programului: îndeplinirea CNDA declarată către CONUSC, care se focusează pe obiectivul necondiţionat (cu finanţare internă) şi pe obiectivul condiţionat (cu finanţare externă).

Obiectivul necondiţionat, care cuprinde întreaga economie a ţării, se referă la implementarea principiilor economiei verzi prin utilizarea eficientă a resurselor şi a energiei, prin aplicarea tehnologiilor performante prietenoase mediului, care vor contribui la reducerea emisiilor de GES cu 70% până în anul 2030 faţă de anul 1990, în loc de 64-67% asumate în CND(I).

În ceea ce priveşte obiectivul condiţionat, în loc de 78% asumate în CND(I), angajamentul de reducere ar putea fi sporit până la 88% sub nivelul anului 1990, cu condiţia suportului adecvat din partea donatorilor internaţionali.

37. Programul va contribui la atingerea următoarelor rezultate preconizate:

1) integrarea planificării economice cu priorităţile politicii de atenuare şi adaptare la schimbările climatice;

2) promovarea sinergiilor între obiectivele climatice şi cele de dezvoltare (oportunităţi de angajare, co-beneficii în raport cu sănătatea, calitatea aerului, biodiversitate etc.);

3) stabilirea consensului şi susţinerea ministerelor în scopuri de dezvoltare economică şi acţiuni climatice;

4) consolidarea certitudinii de reglementare pentru investitori prin identificarea priorităţilor pe termen mediu şi lung;

5) furnizarea informaţiei despre acţiunile întreprinse de Guvern şi a mecanismelor de implementare;

6) îmbunătăţirea coordonării şi comunicării cu părţile interesate, precum întreprinderile şi societatea civilă, şi creşterea gradului de conştientizare a publicului cu privire la ştiinţa şi politica schimbărilor climatice;

7) furnizarea de semnale timpurii către sectorul privat pentru posibile direcţii de investiţii, de cercetare şi de dezvoltare;

8) identificarea obligaţiilor Republicii Moldova faţă de Convenţie etc.

IV. OBIECTIVELE SPECIFICE

Secţiunea 1

Obiectivele specifice derivate din obiectivul general al Programului

38. Obiectivul CNDA va fi atins prin reducerea emisiilor de GES în 7 sectoare ale economiei naţionale, conform obiectivelor specifice de mai jos, acestea fiind reflectate şi în valori absolute în tabelul 5 şi în figurile 2 şi 3.

Obiectivul specific 1. Reducerea necondiţionată cu 81%, până în anul 2030, a emisiilor de GES provenite din sectorul energetic şi reducerea condiţionată de GES până la 87% comparativ cu anul 1990.

Obiectivul specific 2. Reducerea necondiţionată cu 52%, până în anul 2030, a emisiilor de GES provenite din sectorul transporturi şi reducerea condiţionată de GES până la 55% comparativ cu anul 1990.

Obiectivul specific 3. Reducerea necondiţionată cu 74%, până în anul 2030, a emisiilor de GES provenite din sectorul clădiri şi reducerea condiţionată de GES până la 77% comparativ cu anul 1990.

Obiectivul specific 4. Reducerea necondiţionată cu 27%, până în anul 2030, a emisiilor de GES provenite din sectorul industrial şi reducerea condiţionată de GES cu până la 31% comparativ cu anul 1990.

Obiectivul specific 5. Reducerea necondiţionată cu 44%, până în anul 2030, a emisiilor de GES provenite din sectorul agricol şi reducerea condiţionată de GES până la 47% comparativ cu anul 1990.

Obiectivul specific 6. Majorarea necondiţionată, până în anul 2030, a capacităţii de sechestrare a dioxidului de carbon în cadrul sectorului FTSCFTS până la 10% şi sechestrarea de GES condiţionată până la 391%⁹ comparativ cu anul 1990.

____________________

⁹ http://www.clima.md/doc.php?l=ro&idc=82&id=4317, pag. 131

Obiectivul specific 7. Reducerea necondiţionată cu 14%, până în anul 2030, a emisiilor de GES provenite din sectorul deşeuri şi reducerea condiţionată de GES până la 18% comparativ cu anul 1990.

Tabelul 5

Obiectivele specifice privind emisiile sectoriale şi naţionale

de GES direct în Republica Moldova în cadrul scenariilor analizate

pentru perioada de până în 2030, kt CO₂ echivalent

Figura 2. Emisiile sectoriale de gaze cu efect de seră direct în Republica Moldova

în cadrul scenariului necondiţionat pentru perioada de până în anul 2030, Gg CO₂ echivalent

Figura 3. Emisiile sectoriale de gaze cu efect de seră direct în Republica Moldova

în cadrul scenariului condiţionat pentru perioada de până în anul 2030, Gg CO₂ echivalent

39. Ţinta intermediară a fost stabilită pentru anul 2025 şi prevede, pentru acest an, reducerea emisiilor totale naţionale de gaze cu efect de seră cu nu mai puţin de 71% comparativ cu nivelul anului 1990, care ar putea fi majorate în condiţiile prezenţei unui suport financiar considerabil din partea donatorilor internaţionali. Ţintele pentru fiecare sector în parte, inclusiv cele intermediare, sunt prezentate în tabelul 6.

Tabelul 6

Ţintele intermediare şi totale ale Programului divizate pe sectoare,%

40. Pentru a atinge ţintele de până în anul 2025 şi, respectiv, 2030, au fost deja iniţiate şi se vor desfăşura în continuare activităţi axate pe:

1) identificarea soluţiilor de atenuare a emisiilor de GES direct care să nu afecteze procesul de dezvoltare şi creştere economică;

2) evidenţierea şi eliminarea barierelor în calea tranziţiei către dezvoltarea cu emisii reduse;

3) consolidarea şi continuarea promovării proiectelor şi/sau investiţiilor axate pe dezvoltarea economică cu emisii reduse;

4) prioritizarea acţiunilor de atenuare identificate.

În vederea atingerii obiectivelor specifice formulate mai sus, Programul stabileşte următoarele acţiuni prioritare spre reducerea GES:

1) promovarea surselor regenerabile de energie, având drept obiectiv reducerea maximă a importului de combustibili fosili;

2) promovarea eficienţei energetice în vederea diminuării semnificative a intensităţii energetice;

3) promovarea modernizării parcului auto din Republica Moldova, inclusiv prin introducerea taxei de mediu diferenţiate pentru vehicule, în funcţie de nivelul de poluare, percepută la testarea tehnică a vehiculelor, efectuată anual;

4) aplicarea agriculturii conservative în scopul reducerii degradării solurilor şi creşterii eficienţei prelucrării acestora;

5) extinderea suprafeţelor împădurite şi a ariilor naturale protejate de stat, precum şi asigurarea managementului eficient şi durabil al ecosistemelor naturale; extinderea suprafeţelor împădurite pe terenuri degradate, care constituie peste 100 000 hectare şi care, în prezent, fac parte din fondul terenurilor cu destinaţie agricolă şi alte categorii de terenuri; schimbarea destinaţiei acestor categorii de terenuri în terenuri ale fondului forestier;

6) crearea sistemelor integrate de gestionare a deşeurilor şi substanţelor chimice, care să contribuie la reducerea cantităţilor de deşeuri depozitate şi la creşterea ratei de reciclare; integrarea principiilor în domeniul managementului durabil al substanţelor chimice prin dezvoltarea sistemelor de clasificare, etichetare, autorizare şi restricţionare a acestora;

7) crearea unui sistem de monitorizare şi evaluare a calităţii factorilor de mediu în conformitate cu cerinţele internaţionale;

8) integrarea principiilor de protecţie a mediului, de asigurare a egalităţii de gen şi a incluziunii, de dezvoltare durabilă şi de dezvoltare economică verde.

În vederea atragerii investiţiilor spre promovarea proiectelor de atenuare a emisiilor de GES şi de adaptare la schimbările climatice, a fost deja dezvoltat Programul de ţară al Republicii Moldova pentru angajare cu Fondul Verde pentru Climă (FVC) pe anii 2023-2027, luând în consideraţie priorităţile naţionale de dezvoltare, obiectivele şi ţintele legate de climă ale ţării, ce provin din documentele strategice.

Secţiunea a 2-a

Descrierea atingerii rezultatelor obiectivelor specifice

41. Orientările pentru atingerea scopului şi obiectivelor Programului sunt în corespundere cu Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) stabilite de Agenda de Dezvoltare Durabilă 2030, în particular cu: ODD1 "Fără sărăcie", ODD3 "Sănătate şi stare de bine", ODD5 "Realizarea egalităţii de gen şi împuternicirea tuturor femeilor şi fetelor", ODD7 "Energie accesibilă şi curată", ODD8 "Muncă decentă şi creştere economică", ODD9 "Industrie, inovaţie şi infrastructură", ODD11 "Oraşe şi comunităţi durabile", ODD12 "Consum şi producţie responsabile", ODD13 "Acţiune asupra climei". Aceste obiective ale Programului se realizează prin intermediul Planului naţional de dezvoltare cu emisii reduse elaborat conform Hotărârii Guvernului nr.386/2020, care include direcţiile prioritare, obiectivele şi măsurile pentru implementarea Programului de activitate a Guvernului, ca angajament în cadrul Acordului de la Paris.

42. În conformitate cu Acordul de la Copenhaga (2009), părţile semnatare neincluse în anexa nr.1 la Convenţia-cadru vor contribui la procesul de atenuare a fenomenului schimbărilor climatice prin intermediul acţiunilor adecvate de atenuare la nivel naţional (Nationally Appropriate Mitigation Action (NAMA)). Prezentul Program aplică această formă de exprimare a măsurilor de reducere a GES. În funcţie de obiectivul specific, NAMA sunt grupate în două categorii de acţiuni de atenuare adecvate la nivel naţional, care includ o gamă largă de abordări:

1) acţiuni necondiţionate (unilaterale) – măsuri de atenuare pe cont propriu, întreprinse de către ţările în curs de dezvoltare;

2) acţiuni condiţionate (sprijinite) – măsuri de atenuare promovate de ţările în curs de dezvoltare, implementate cu suportul ţărilor dezvoltate, inclusiv a celor incluse în anexa nr.1 la Convenţia-cadru, care oferă suport financiar şi tehnic pentru transfer tehnologic şi pentru consolidarea capacităţilor.

43. Conform Platformei consolidate de acţiuni de la Durban, adoptată în anul 2011 la Conferinţa a XVII-a a Părţilor, ţările în curs de dezvoltare au fost invitate să comunice Secretariatului Convenţiei-cadru, începând cu anul 2012, acţiunile prioritare de atenuare, pentru includerea acestora în registrul acţiunilor de atenuare adecvate la nivel naţional. Drept răspuns la această chemare, în scopul obţinerii finanţării NAMA condiţionate, Republica Moldova a elaborat, până în prezent, 12 proiecte de acest gen, care au fost înregistrate în 2018 pe platforma CONUSC, în Registrul NAMA. Pentru obţinerea finanţării din partea sectorului privat şi a programelor eligibile, proiectele necesită a fi actualizate în conformitate cu deciziile CONUSC.

44. Fondul Verde pentru Climă (FVC) a fost înfiinţat prin decizia Conferinţei a XVI-a a Părţilor (Cancun, Mexic) din decembrie 2010. FVC este o platformă globală unică, creată pentru a răspunde schimbărilor climatice prin investiţii în dezvoltare cu emisii reduse şi rezilienţă la schimbările climatice. FVC a fost susţinut de 194 de ţări, pentru a limita sau a reduce emisiile de GES din ţările în curs de dezvoltare şi pentru a ajuta societăţile vulnerabile să se adapteze la impactul inevitabil al schimbărilor climatice. Ţările dezvoltate s-au angajat să completeze anual acest fond cu circa 100 de miliarde de dolari SUA. Republica Moldova dezvoltă Programul de ţară cu FVC (2023-2027) pentru facilitarea atragerii de finanţări.

45. Prin aprobarea Programului, Republica Moldova face un efort pentru a trece de la orientarea punctuală şi fragmentată la proiecte mari cu o abordare programată şi coerentă, aliniată la obiectivele dezvoltării durabile şi la rezilienţa faţă de schimbările climatice.

Se anticipează că investiţiile FVC prin proiecte implementate vor promova o schimbare de paradigmă spre calea de dezvoltare cu emisii reduse şi de rezilienţă faţă de climă. Finanţarea FVC ar trebui să fie suplimentară Asistenţei Oficiale de Dezvoltare existente în Republica Moldova.

46. Suportul FVC în vederea implementării Programului la nivel naţional va lua forma unui acord bilateral între donator şi ţara-gazdă.

47. Alte surse importante de finanţare a acţiunilor de reducere a emisiilor de GES sunt UE, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Banca Europeană de Investiţii. UE recunoaşte că acţiunea la capitolul schimbarea climei este cea mai eficientă atunci când sprijinul este proiectat şi implementat în parteneriat cu guvernele naţionale. Din acest motiv, UE colaborează îndeaproape cu guvernele partenere pentru ca acestea să-şi consolideze capacitatea instituţională în ceea ce priveşte dezvoltarea politicilor climatice, în conformitate cu propriile lor priorităţi naţionale.

Printre mecanismele asistenţei externe ale UE se numără şi Instrumentul european de vecinătate (IEV), care susţine şi Republica Moldova. Printre alte obiective, IEV promovează dezvoltarea durabilă şi atingerea obiectivelor ONU de dezvoltare ale mileniului şi finanţează acţiuni de sustenabilitate a mediului.

48. UE sprijină ţările din sud-estul Europei şi prin intermediul Comunităţii Energetice, din care face parte şi Republica Moldova. În acest cadru se înscrie Recomandarea 2018/01/MC-EnC privind pregătirea pentru elaborarea planurilor naţionale integrate de energie şi climă de către părţile contractante ale Comunităţii Energetice, care reflectă conţinutul Regulamentului UE 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11.12.2018 privind guvernanţa uniunii energetice şi a acţiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr.663/2009 şi (CE) nr.715/2009 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE şi 2013/30/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE şi (UE) 2015/652 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr.525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului. Acesta din urmă stabileşte un mecanism de guvernanţă pentru punerea în aplicare a unor strategii şi măsuri conforme cu Acordul de la Paris, concepute pentru a îndeplini obiectivele Comunităţii Energetice şi angajamentele pe termen lung asumate de UE în legătură cu emisiile de GES şi, în special pentru perioada 2023-2030, obiectivele UE privind energia şi clima pentru 2030. Elaborarea şi aprobarea planului respectiv deschide calea spre obţinerea de finanţare pentru promovarea în ţară a eficienţii energetice şi a surselor regenerabile de energie, cu impacturi importante asupra reducerii de GES.

Prin Legea nr.43/2023 privind gazele fluorurate cu efect de seră, Republica Moldova a transpus integral prevederile Regulamentului (UE) nr.517/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr.842/2006, în vederea realizării măsurilor de atenuare a schimbărilor climatice şi de protecţie a mediului înconjurător prin reducerea emisiilor de gaze fluorurate cu efect de seră. Ministerul Mediului, în baza Legii nr.43/2023 privind gazele fluorurate cu efect de seră, a efectuat modificări în Hotărârea Guvernului nr.483/2019 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la formarea şi atestarea specialiştilor în domeniul tehnicii frigului care conţine hidroclorofluorocarburi şi gaze fluorurate cu efect de seră şi în Hotărârea Guvernului nr.589/2018 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la stabilirea mecanismului de repartizare a contingentelor anuale pentru importul hidroclorofluorocarburilor halogenate.

49. Conform prevederilor Acordului de Asociere dintre Republica Moldova şi UE, Republica Moldova va implementa Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisii de GES în cadrul Uniunii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, în vederea promovării reducerilor de GES într-un mod rentabil şi eficient din punct de vedere economic. Transpunerea Directivei 2003/87/CE în legislaţia naţională va constitui un prim pas în crearea unui sistem de comercializare a cotelor de emisie (CCE), care va fi compatibil pentru conectarea ulterioară la UE-CCE. Pentru a face parte din UE-CCE, vor fi implementate şi alte directive şi regulamente UE, inclusiv cele care reglementează monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de GES.

În 2021, UE a adoptat Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralităţii climatice, fiind adoptată Legea europeană a climei, care stabileşte obiectivul de a atinge zero emisii nete de GES în UE până în 2050, în comun Pactul verde european. Legea respectivă stabileşte un obiectiv intermediar de reducere a GES cu cel puţin 55% până în 2030 faţă de 1990. Republica Moldova transpune Regulamentul (UE) 2021/1119 prin elaborarea Legii acţiunii climatice pentru alinierea la efortul european de atingere a obiectivului neutralităţii climatice până în 2050.

50. În scopul atingerii obiectivelor Programului, au fost identificate acţiuni prioritare comune pentru întreaga economie a ţării, precum şi acâiuni specifice pentru fiecare sector în parte (energetic, transporturi, clădiri, industrie, agricultură, silvicultură şi deşeuri).

Acţiunile prioritare comune sunt următoarele:

1) promovarea eficienţei energetice în vederea diminuării însemnate a intensităţii energetice;

2) promovarea mecanismelor de suport al investiţiilor în tehnologiile energiei verzi;

3) crearea unui sistem de monitoring şi de evaluare a calităţii factorilor de mediu în conformitate cu cerinţele internaţionale;

4) integrarea principiilor de protecţie a mediului, de asigurare a egalităţii de gen şi incluziunii, de dezvoltare durabilă şi dezvoltare economică verde.

Acţiunile prioritare de atenuare specifice pentru fiecare sector, în formă detaliată, sunt expuse în anexa nr.2 la Program.

51. Acţiunile prioritare de atenuare a emisiilor de GES în sectorul energetic vizează promovarea pe toate căile a:

1) surselor regenerabile de energie electrică, având drept obiectiv reducerea maximă a importului de combustibili fosili;

2) cogenerării de înaltă eficienţă;

3) retehnologizării şi modernizării centralelor electrice de termoficare existente, precum şi a sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică, acolo unde eforturile investiţionale sunt remarcabile;

4) reducerii pierderilor de energie în procesul de distribuţie şi transport a acesteia.

Indicatorii de progres în sectorul energetic corespund cu ţintele de reducere a emisiilor de GES până în anii 2025 şi 2030 faţă de anul 1990, expuse în tabelul 6.

52. Acţiunile prioritare de atenuare a emisiilor de GES în sectorul transporturi se referă la:

1) substituirea combustibililor cu un grad înalt al emisiilor de GES, inclusiv utilizarea la scară mai largă a vehiculelor pe consum de gaze naturale comprimate, pe gaze de sondă lichefiate, pe biomotorină şi pe bioetanol;

2) conversiunea vehiculelor, inclusiv prin utilizarea vehiculelor electrice hibride (care combină un motor cu ardere internă şi unul sau mai multe motoare electrice), a vehiculelor electrice hibride cu conectare la reţeaua electrică, a vehiculelor pur electrice;

3) producerea biomotorinei şi a bioetanolului;

4) implementarea sistemului "Bus Rapid Tranzit" (sistem de transport de capacitate înaltă utilizat pentru a schimba tendinţa transferurilor modale către transportul public);

5) crearea infrastructurii pentru transportul electric;

6) implementarea sistemelor de tarifare electronică rutieră etc.

Indicatorii de progres pentru sectorul transporturi corespund cu ţintele de reducere a emisiilor de GES către anii 2025 şi 2030 faţă de anul 1990, expuse în tabelul 6.

53. Acţiunile prioritare de atenuare a emisiilor de GES în sectorul clădiri vizează:

1) perfecţionarea cadrelor normativ şi instituţional existente;

2) aplicarea de tehnologii energetic eficiente, inclusiv: reabilitarea termică a clădirilor; utilizarea regulatoarelor de temperatură automate în încăperi, inclusiv modul zi/noapte; înlocuirea sistemelor de iluminare a becurilor incandescente cu becuri energetic eficiente; instalarea punctelor termice individuale pentru blocurile rezidenţiale; implementarea conceptului de distribuţie pe orizontală a agentului termic; implementarea sistemului de ventilare cu recuperare a căldurii;

3) promovarea surselor regenerabile de energie la scară mică, precum: instalaţiile solare pentru producerea apei calde menajere, instalaţiile fotovoltaice conectate la reţea pentru producerea energiei electrice de curent continuu, pompele de căldură de capacitate mică, medie şi mare sau cazanele pe biomasă pentru producerea energiei termice.

Indicatorii de progres pentru sectorul clădiri corespund cu ţintele de reducere a emisiilor de GES către anii 2025 şi 2030 faţă de anul 1990, expuse în tabelul 6.

54. Acţiunile prioritare de atenuare a emisiilor de GES în sectorul industrial se referă la:

1) transpunerea Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisii de GES în cadrul UE şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului prin elaborarea şi aprobarea Regulamentului privind monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor de GES de la instalaţiile staţionare şi de la activităţile din domeniul aviaţiei, în vederea promovării reducerilor de GES într-un mod rentabil şi eficient din punct de vedere economic;

2) transpunerea Regulamentului CE nr.1005/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind substanţele care diminuează stratul de ozon;

3) implementarea la întreprinderile industriale din ţară a sistemelor de management al energiei şi a Standardului naţional SM ISO 50001:2018 "Sisteme de management al energiei. Cerinţe şi ghid de utilizare";

4) integrarea în Sistemul informaţional automatizat "Registrul produselor chimice plasate pe piaţa Republicii Moldova" a sistemului de raportare a datelor privind importul hidrofluorcarburilor, perfluorcarburilor şi al hexafluoridului de sulf, precum şi a produselor şi echipamentelor cu hidrofluorcarburi, perfluorcarburi şi hexafluorid de sulf;

5) consolidarea capacităţii Serviciului Vamal al Republicii Moldova în vederea perfecţionării sistemului de raportare a datelor privind importul hidrofluorcarburilor, perfluorcarburilor şi al hexafluoridului de sulf, precum şi al produselor şi echipamentelor care conţin sau a căror funcţionare se bazează pe astfel de gaze;

6) actualizarea Codului de bune practici în domeniul frigului şi condiţionării aerului, instruirea obligatorie şi certificarea tehnicienilor din sectorul frigorific şi de aer condiţionat;

7) reducerea eşalonată a consumului de hidrofluorcarburi prin modernizarea şi reutilarea echipamentelor frigorifice şi de condiţionare a aerului cu freoni alternativi de generaţie nouă.

Indicatorii de progres pentru sectorul industrial corespund cu ţintele de reducere a emisiilor de GES către anii 2025 şi 2030 faţă de anul 1990, expuse în tabelul 6.

55. Acţiunile prioritare de atenuare a emisiilor de GES în sectorul agricol rezidă în crearea unui depozit cât mai favorabil al carbonului în sol şi menţinerea fertilităţii solurilor pe termen lung, astfel încât producţia secundară a culturilor agricole (paiele şi alte reziduuri vegetale) să fie încorporate în sol şi nu utilizate ca sursă de energie, inclusiv prin:

1) elaborarea, aprobarea şi implementarea Programului naţional privind dezvoltarea agriculturii conservative;

2) înlocuirea plugului cu grapă cu discuri grele la lucrarea de bază a solului la adâncimea de până la 20 cm;

3) promovarea lucrărilor de bază a solului prin utilizarea asolamentului, în vederea acumulării în sol a azotului biologic şi a reducerii aplicării îngrăşămintelor chimice azotoase, cuplate cu incorporarea anuală în sol a resturilor vegetale şi aplicarea îngrăşămintelor organice;

4) utilizarea tehnologiei de alimentaţie a taurinelor prin folosirea raţiilor calculate conform unei structuri ştiinţific argumentate şi constituite din nutreţuri separate (fân, siloz, plante verzi, concentrate etc.), precum şi a unor aditivi furajeri care micşorează nivelul de formare a metanului în procesul de digestie;

5) utilizarea tehnologiei de alimentaţie a taurinelor prin folosirea raţiilor constituite din furaje în formă de amestecuri unice etc.

6) implementarea în continuare a tehnologiilor conservative de lucrare a solului, inclusiv no-till, mini-till, strip-till, zone-till;

7) depozitarea gunoiului de grajd în platforme, compostarea acestuia, precum şi prelucrarea lui pentru obţinerea biogazului.

Indicatorii de progres pentru sectorul agricol corespund cu ţintele de reducere a emisiilor de GES către anii 2025 şi 2030 faţă de anul 1990, expuse în tabelul 6.

56. Acţiunile prioritare de atenuare a emisiilor de GES în sectorul folosinţa terenurilor, schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor şi silvicultură vor include:

1) descentralizarea activităţii autorităţilor publice în scopul îmbunătăţirii gradului de gestionare a resurselor forestiere şi sprijinirea reală a diferitor forme de proprietate asupra pădurilor şi vegetaţiei forestiere;

2) implementarea unui set de măsuri de ameliorare cantitativă şi calitativă, axat pe extinderea terenurilor acoperite cu vegetaţie forestieră, pe creşterea capacităţilor de captare a carbonului şi pe consolidarea potenţialului ecoprotectiv şi bioproductiv al pădurilor existente, inclusiv împădurirea zonelor şi fîşiilor de protecţie a apelor râurilor şi bazinelor acvatice (conform normativelor, suprafaţa fîşiilor forestiere de protecţie trebuie să constituie 4% din suprafaţa terenurilor arabile); extinderea suprafeţelor împădurite din contul terenurilor degradate, impracticabile pentru agricultură, din contul terenurilor degradate din proprietate publică şi privată; extinderea suprafeţelor acoperite cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier, inclusiv în contextul promovării într-o măsură mai mare a practicilor agroforestiere şi silvopastorale sau prin îmbunătăţirea calităţii pajiştilor; reconstrucţia arboretelor degradate şi întreprinderea măsurilor de combatere a dăunătorilor forestieri;

3) susţinerea comunităţilor în managementul durabil şi integrat al pădurilor, inclusiv prin: ameliorarea productivităţii pajiştilor comunale, reconstrucţia şi/sau restabilirea pădurilor şi altor tipuri de vegetaţie forestieră deţinute de unităţile administrativ-teritoriale, elaborarea amenajamentelor silvice pentru păduri şi alte tipuri de vegetaţie forestieră deţinute de primării;

4) plantarea culturilor silvice energetice din specii cu ritm sporit de creştere, gospodărite la cicluri mici de producţie (10-15 ani).

Indicatorii de progres pentru sectorul folosinţa terenurilor, schimbarea categoriei de destinaţie şi/sau a modului de folosinţă a terenurilor şi silvicultură corespund cu ţintele de reducere a emisiilor de GES până în anii 2025 şi 2030 faţă de anul 1990, expuse în tabelul 6.

57. Acţiunile prioritare de atenuare a emisiilor de GES în sectorul deşeuri sunt asociate, în primul rând, cu modernizarea cadrului legal şi a celui normativ referitoare la gestionarea deşeurilor, armonizate la standardele Uniunii Europene, bazate pe abordarea regională (aşezarea geografică, dezvoltarea economică, existenţa drumurilor de acces, condiţiile pedologice şi hidrogeologice, numărul de populaţie etc.), aceasta fiind o măsură esenţială pentru obţinerea investiţiilor în noua infrastructură de gestionare a deşeurilor.

Acţiunile de atenuare includ:

1) creşterea cu 20-30% a cantităţii de deşeuri reciclate şi valorificate, prin promovarea colectării separate a deşeurilor menajere solide şi prin crearea capacităţilor de valorificare energetică;

2) reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate, prin crearea capacităţilor de compostare a acestora în cadrul staţiilor de transfer sau a centrelor de prelucrare a deşeurilor, inclusiv a întreprinderilor din sectorul agroindustrial, în funcţie de volumul deşeurilor biodegradabile generate;

3) recultivarea a cel puţin 50% din numărul de depozite de deşeuri menajere solide neconforme;

4) digestia anaerobă a deşeurilor şi recuperarea biogazului de la depozitele de deşeuri menajere solide;

5) compostarea deşeurilor;

6) tratarea mecanico-biologică a deşeurilor, cu eliminarea ulterioară a reziduurilor prin depozitare;

7) dezvoltarea infrastructurii regionale de eliminare a deşeurilor, prin construcţia a şapte depozite de deşeuri menajere solide, a 34 de staţii de transfer şi a două uzine de tratare mecanico-biologică în municipiile Chişinău şi Bălţi;

8) revizuirea schemei tehnologice la staţiile de epurare a apelor uzate în municipiile Chişinău, Bălţi şi Cahul cu îmbunătăţirea tehnologiilor de tratare a nămolului în condiţii anaerobe.

Indicatorii de progres pentru sectorul deşeuri corespund cu ţintele de reducere a emisiilor de GES până în anii 2025 şi 2030 faţă de anul 1990, expuse în tabelul 6.

În contextul standardelor internaţionale, având în vedere că Programul contribuie la promovarea egalităţii de gen şi la creşterea eficienţei iniţiativelor privind schimbările climatice¹⁰, se recomandă:

____________________

¹⁰ Low Emission Development Strategies Global Partnership. Promote gender equality. To realize the benefits of low emission development /LEDS in Practice, June 2016.

<https://www.climatelinks.org/resources/leds-practice-promote-gender-equality-realize-benefits-low-emission-development>

1) îmbunătăţirea durabilităţii proiectării şi implementării Programului prin asigurarea participării depline şi active a femeilor şi bărbaţilor, inclusiv la luarea deciziilor în domeniu;

2) includerea dimensiunii de gen în acţiunile ce vizează sectoarele de bază ale Programului;

3) identificarea şi furnizarea de soluţii pentru a scoate categoriile vulnerabile de persoane din sărăcie;

4) înţelegerea modului în care modelele de consum diferenţiate ale femeilor şi bărbaţilor afectează amprenta lor de carbon (cantitatea de dioxid de carbon şi alţi compuşi de carbon emise din cauza consumului de combustibili fosili de către o anumită persoană, grup etc.);

5) încurajarea femeilor la egal cu bărbaţii în vederea valorificării tehnologiilor energetice eficiente în agricultură şi gospodării, a energiei solare, a practicilor de management durabil a terenurilor agricole etc.;

6) colectarea datelor dezagregate pe sexe, în vederea estimării impactului social şi de gen al programelor de dezvoltare cu emisii reduse.

Prin urmare, includerea analizei de gen/evaluării impactului de gen în etapele proiectării, implementării, monitorizării şi evaluării programelor de dezvoltare cu emisii reduse reprezintă o precondiţie importantă a unui proces eficient.

La rândul lor, programele de dezvoltare cu emisii reduse pot contribui la crearea de şanse egale pentru femei pentru ca acestea să beneficieze de servicii şi condiţii îmbunătăţite (inclusiv asistenţă medicală, educaţie, transport şi acces la apă şi servicii energetice accesibile şi eficiente) şi să dispună de oportunităţi de generare a veniturilor. Programele de dezvoltare cu emisii reduse pot avea impact asupra egalităţii de gen dacă oferă oportunităţi femeilor pentru dezvoltarea de noi competenţe, de finanţare şi tehnologii, de luare a deciziilor şi de acces la pieţele de desfacere; dacă susţin antreprenoriatul femeilor în dezvoltarea emisiilor reduse; dacă contribuie la reducerea poverilor sociale inegale cu care se confruntă femeile zi de zi.

V. IMPACTUL REZULTAT DIN IMPLEMENTAREA PROGRAMULUI

58. Impactul direct al Programului vizează schimbarea paradigmei de dezvoltare a Republicii Moldova pe termen mediu. Pe lângă onorarea angajamentelor asumate faţă de CONUSC, Republica Moldova va urma cursul dezvoltării bazate pe principiile economiei verzi, concept acceptat şi preluat de toate ţările occidentale.

În ansamblu, în urma implementării Programului se preconizează obţinerea următoarelor rezultate:

1) reducerea emisiilor de GES până în 2030, faţă de anul 1990, cu 30,6 MtCO₂eq în scenariul necondiţionat, şi cu 38,4 Mt CO₂eq, în scenariul condiţionat;

2) stabilirea unei coeziuni sporite între ramurile economiei naţionale în scopul reducerii emisiilor de GES, precum şi a consumului de combustibili fosili, cu impact benefic asupra securităţii energetice a ţării;

3) realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă a Strategiei naţionale de dezvoltare "Moldova Europeană 2030" la capitolul schimbarea climei, în special în ceea ce priveşte necesitatea promovării măsurilor de atenuare a emisiilor de GES;

4) îmbunătăţirea calităţii mediului şi, respectiv, a sănătăţii şi a nivelului de trai al populaţiei Republicii Moldova, ca urmare a promovării măsurilor şi principiilor economiei verzi în procesele de producţie din ramurile economiei naţionale. Acest mod de dezvoltare va spori procesul de decuplare a creşterii economice de la degradarea mediului;

5) facilitarea accesului la finanţarea pe termen lung a acţiunilor condiţionate, inclusiv pentru a pregăti studii de fezabilitate, evaluările tehnice şi documentaţia de proiect pentru acţiunile prioritare de atenuare adecvate la nivel naţional;

6) Republica Moldova va deveni eligibilă pentru finanţare din fondurile internaţionale destinate reducerii emisiilor de GES (Fondul Verde pentru Climă, Fondul pentru Adaptare etc.), mărind astfel fluxul de investiţii externe, diminuând riscul investiţional, echilibrând finanţarea din partea sectorului privat şi reducând semnificativ costul proiectelor;

7) se vor intensifica relaţiile de colaborare bilaterală cu UE şi Comunitatea Energetică, sporindu-se posibilităţile de accesare a finanţării de la statele membre UE prin mecanismul de finanţare rapidă, precum şi din fondurile climatice gestionate de UE;

8) resursele Fondului Global pentru Mediu vor deveni mai accesibile pentru proiectele care vizează atenuarea fenomenului schimbărilor climatice;

9) obţinerea suportului pentru extinderea capacităţii de producere a energiei regenerabile;

10) recunoaşterea internaţională sporită prin intermediul instrumentarului de raportare în cadrul Convenţiei-cadru (comunicările naţionale, rapoartele bienale revăzute, rapoartelenaţionale de inventariere, rapoartele privind identificarea necesităţilor tehnologice).

Programul oferă oportunităţi adiţionale privind integrarea atenuării şi adaptării schimbărilor climatice în agenda de realizări prioritare ale Guvernului, inclusiv în contextul Acordului de Asociere dintre Republica Moldova şi UE. Acesta va stimula: dezvoltarea unor planuri de investiţii pe termen lung pentru asigurarea căii de dezvoltare economică verde, respectiv, va oferi noi posibilităţi pentru utilizarea la scară mai mare a inovaţiilor tehnologice emergente în domeniul atenuării schimbărilor climatice; obţinerea asistenţei tehnice şi de capacitate pentru implementarea proiectelor de atenuare, cu efect pozitiv asupra modernizării obiectivelor de infrastructură, asupre creşterii eficienţei energetice, a construcţiei surselor regenerabile de energie, a conservării solurilor, a împăduririi terenurilor degradate, a prelucrării deşeurilor etc.

Aprobarea Programului va contribui la consolidarea sistemului naţional de inventariere a emisiilor de GES, a capacităţilor la nivel naţional şi regional în domeniul colectării informaţiei statistice referitoare la datele de activitate necesare pentru compilarea comunicărilor naţionale, a rapoartelor bienale revizuite şi a inventarelor naţionale ale emisiilor de GES, precum şi a indicatorilor specifici de performanţă ale politicilor şi acţiunilor de atenuare adecvate la nivel naţional.

Implementarea acţiunilor de atenuare a emisiilor de GES este asociată cu o gamă largă de alte beneficii: financiare, de dezvoltare, cu impacturi de creare a noi locuri de muncă şi cu oportunităţi de afaceri, a unui mediu îmbunătăţit pentru sănătatea şi viaţa populaţiei, de securitate energetică sporită şi, nu în ultimul rând, standarde de mediu mai bune şi o securitate ecologică sporită.

Se va îmbunătăţi cadrul normativ şi de afaceri pentru investitori.

Se aşteaptă implicarea mai mare a sectorului privat în planificarea şi finanţarea atenuării schimbărilor climatice.

De asemenea, va creşte rolul mass-media în conştientizarea factorilor de decizie şi a societăţii asupra necesităţilor stringente pentru acţiuni de atenuare.

59. Odată ce angajamentul la nivel naţional va fi asumat, baza instituţională fiind deja creată, Republica Moldova va iniţia studii de fezabilitate, evaluări tehnice şi de pregătire a documentaţiei de proiect pentru acţiunile de atenuare adecvate la nivel naţional pe care le-a identificat ca prioritare pentru finanţare şi sprijin din partea comunităţii internaţionale, inclusiv prin intermediul mecanismului de finanţare rapidă şi Fondul Verde pentru Climă.

Se anticipează că Programul va consolida şi va ghida abordarea sectorială caracteristică pentru programul de guvernare.

60. Informaţiile cu privire la instituţiile responsabile, termenele de realizare a activităţilor prioritare de atenuare adecvate la nivel naţional propuse, costurile estimative aferente implementării şi sursele de finanţare ale acestora sunt prezentate în anexa nr.1 la Program.

61. Cu referire la fiecare sector al economiei vizat, până în anul 2030, se prevede:

1) sectorul energetic: construcţia interconexiunilor electrice cu sistemul electroenergetic ENTSO-E; construcţia a 400 MW de surse eoliene şi 200 MW de surse fotovoltaice; utilizarea grupurilor electrogene (50 MW) pe biogaz pentru producerea energiei electrice şi termice; implementarea generării distribuite a energiei electrice (20 MW); reducerea pierderilor de energie în sistemul de transport şi de distribuţie a energiei termice, dar şi la producerea acesteia (cu 27,9 ktep) etc.;

2) sectorul transporturi: 2491 TJ de biomotorină şi 1127 TJ de bioetanol comercializate anual; 9344 km de drumuri publice reparate/reabilitate şi construite; cantitatea combustibilului utilizat de transportul feroviar redusă cu 20% sau 16 TJ; consumul de combustibil utilizat de autovehiculele înmatriculate redus cu 1% sau 31,1 TJ.

3) sectorul clădiri: 5,86 milioane de m² de suprafaţă locuibilă a clădirilor reabilitate; 9,02 milioane de m² de suprafaţă locuibilă cu sisteme de încălzire reabilitate din fondul imobiliar naţional urban; 720 mii de robinete termostatice instalate în clădirile publice cu sisteme de încălzire reabilitate; 250 MW puterea instalată a centralelor termice pe biomasă; ≈ 2,7% din necesarul de energie termică să fie produsă de pompele de căldură până în anul 2030; 3891 de sisteme solare pentru încălzirea apei calde menajere instalate;

4) sectorul industrial: Sistemul de management energetic şi Standardul Naţional SM ISO 50001:2018 implementate la peste 40 de întreprinderi; peste 76 260 tcc de energie şi combustibil reduse; intensitatea emisiilor de CO₂ la producerea cimentului va atinge 475 tCO₂/t ciment către anul 2030, faţă de 800 tCO₂/t ciment in anul 1990; cantităţile totale de sticlă produsă: în 2030 – circa 85 mii de tone de sticlă; ponderea cioburilor de sticlă în şarjă: în 2030 – până la 50% sau 42,5 mii de tone/an; consumul total de combustibil utilizat la producerea sticlei, în 2030 – circa 430,1 TJ/an;

5) sectorul agricol: implementarea practicilor de management durabil către 2030: 623,4 mii de tone de gunoi de grajd depozitate anual în platforme; 32% din şeptelul de taurine pe ţară alimentate cu raţii optime; 13% din şeptelul de taurine pe ţară alimentate cu raţii care conţin aditivi furajeri capabili să micşoreze nivelul de formare a metanului în procesul de digestie; 17% din şeptelul de taurine pe ţară alimentate cu tescovină de poamă în raţiile rumegătoarelor, pentru reducerea emisiilor de GES;

6) sectorul FTSCFTS: extinderea terenurilor împădurite până la 15% din suprafaţa ţării, cea ce însemnă plantarea a circa 120 000 de hectare către anul 2030; plantarea culturilor silvice pe o suprafaţă de 45 000 de hectare de terenuri degradate; crearea fâşiilor riverane pe o suprafaţă de 15 000de hectare; crearea fâşiilor de protecţie a câmpurilor agricole pe o suprafaţă de 1500 de hectare; conversiunea terenurilor degradate puternic şi moderat în pajişti;

7) sectorul deşeurilor: construcţia depozitelor pentru deşeurile menajere solide regionale şi a staţiilor de transfer în şase regiuni; construcţia centrelor de tratare mecanico-biologică pentru municipiile Chişinău şi Bălţi; recuperarea biogazului de la depozitul pentru deşeurile menajere solide din Ţînţăreni; dotarea schemei tehnologice de epurare a apelor uzate cu tehnologii de tratare a nămolului în condiţii anaerobe.

62. Dat fiind faptul că Programul stabileşte ţinte cuantificabile în conformitate cu aspiraţiile UE pentru anul 2030 şi cu ODD formulate de Agenda de Dezvoltare Durabilă 2030, impactul implementării acestuia asupra cetăţenilor Republicii Moldova în ansamblu, dar şi asupra principalelor grupuri-ţintă şi asupra grupurilor vulnerabile în mod special, este în concordanţă cu prevederile documentelor menţionate, iar impactul social şi economic asupra fiecărui grup va fi determinat în planurile de acţiuni specifice fiecărui sector.

Impactul local şi individual asupra cetăţenilor Republicii Moldova, dar şi asupra principalelor grupuri-ţintă şi vulnerabile va fi estimat şi monitorizat la momentul elaborării planurilor de dezvoltare cu emisii reduse la nivel local.

Programul contribuie la crearea capacităţilor instituţionale şi individuale consolidate de a aborda relaţia dintre mediu, grupurile vulnerabile şi cele de gen implicate în estimarea emisiilor de GES, precum şi măsurile de diminuare şi planificarea politicilor de mediu şi climă la nivel naţional şi local. Incorporarea aspectelor de gen în planificarea politicilor de mediu şi de schimbări climatice este o cerinţă a finanţatorilor şi a partenerilor de dezvoltare.

Pentru realizarea măsurilor planificate în obiectivele specifice 1-7 sunt implicaţi actori din sectoarele de stat şi privat. Acest lucru facilitează crearea entităţilor sectoriale (asociaţii, ONG, întreprinderi etc.) şi înregistrarea lor în sistemele informaţionale automatizate, create în cadrul Agenţiei de Mediu. Aceasta facilitează colectarea datelor pentru raportări şi proiectarea măsurilor de atenuare.

Implementarea măsurilor include şi activăţi de formare continuă pentru personalul entităţilor specializate cu atribuţii de monitorizare, de estimare a emisiilor şi de raportare în cadrul tratatelor internaţionale. Vor fi consolidate capacităţile de colectare a datelor si de utilizare a informaţiilor şi a rapoartelor de analiză privind schimbările climatice, precum şi vor fi îmbunătăţite activităţile de planificare, integrând aspecte ce vizeaă dimensiunea de gen si grupurile-ţintă. Oportunităţile de instruire vor fi identificate, după caz, în cooperare cu partenerii de dezvoltare şi cu secretariatele tratatelor internaţionale.

Impactul rezultat din implementarea Programului la nivel naţional, asupra aspectelor de mediu cu efecte pe termen mediu şi lung, se estimează a se manifesta prin beneficii de protecţie a mediului şi prin îmbunătăţirea calităţii aerului, a sănătăţii publice, prin protecţia diversităţii biologice şi a solului, precum şi prin sporirea rezistenţei la schimbările climatice.

Impactul rezultat din implementarea Programului

asupra aspectelor de mediu cu efecte pe termen mediu şi lung

VI. ESTIMAREA COSTURILOR

63. Pentru atingerea obiectivelor Programului sunt necesare mijloace financiare în volume şi termene prezentate în tabelul 7.

Tabelul 7

Este important de menţionat faptul că măsurile care stau la baza determinării finanţării prezentate mai sus corespund politicilor, programelor şi planurilor Republicii Moldova de dezvoltare, inclusiv celor sectoriale, pe larg descrise în Raportul bienal actualizat trei al Republicii Moldova către CONUSC (2021). Pentru atingerea obiectivului necondiţionat de reducere a GES, disponibilitatea respectivelor sume nu presupune întreprinderea unor eforturi adiţionale din partea bugetului de stat, decât cele expuse sau prevăzute în politicile, programele şi planurile menţionate.

Finanţarea respectivă are, în principal, provenienţă privată sau creditară, aceasta din urmă fiind expusă în acordurile semnate sau în cele în curs de elaborare. Acest fapt însemnând că efortul bugetar rămâne la nivelul general stabilit de către autorităţi. Astfel, construcţia surselor regenerabile pentru producerea energiei electrice va fi efectuată de către companiile private, costul investiţiilor şi cel de operare fiind incluse în tariful reglementat de ANRE şi suportat, în cele din urmă, de consumatori. Promovarea transportului eficient energetic (electric, hibrid) deja are loc prin aplicarea politicii fiscale adecvate faţă de importul vehiculelor de mâna a doua etc.

Mijloacele financiare necesare atingerii obiectivului condiţionat al Programului sunt nemijlocit legate de realizarea scenariului necondiţionat al acestuia şi de suportul din partea donatorilor şi organismelor financiare internaţionale. Astfel încât, pentru realizarea obiectivului general al Programului pe perioada anilor 2024-2026, conform estimărilor prezentate în anexa nr.1, volumul mijloacelor financiare pentru atingerea obiectivului necondiţionat constituie cca 23956,95 milioane de lei, iar al celui condiţionat – 9550 milioane de lei. Informaţii detaliate asupra capitolului finanţare, inclusiv în ceea ce priveşte resursele necesare pentru atingerea obiectivelor pe sectoare, precum şi pentru realizarea acţiunilor de atenuare adecvate la nivel naţional identificate în sectoarele menţionate sunt prezentate în anexa nr.1 la Program.

VII. RISCURILE DE IMPLEMENTARE A PROGRAMULUI

64. Prezentul Program reflectă politicile şi măsurile sectoriale ale statului reflectate în actele sale normative. Programul nu impune sectoarelor economiei promovarea unor politici şi măsuri determinate de aceasta, ci înglobează în sine politicile şi măsurile stabilite la nivel sectorial. Drept urmare, riscurile de implementare a Programului corespund celor asociate cu activitatea autorităţilor publice centrale vizate. Acestea din urmă, responsabile de implementarea politicilor în domeniu, vor asigura gestionarea riscurilor proprii privind realizarea Programului şi a Planului de implementare a acestuia. Autorităţile publice centrale vor informa Ministerul Mediului despre riscurile care pot crea impedimente în atingerea obiectivelor stabilite.

Pe lângă riscurile specifice sectorului corespunzător, inclusiv cele aferente implementării acţiunilor de atenuare a emisiilor de GES concrete, există o gamă largă de riscuri comune economiei naţionale, care vor trebui depăşite prin acţiuni conjugate. Acestea sunt reflectate în tabelul 8, împreună cu măsurile de diminuare sau de înlăturare a riscurilor preconizate.

Tabelul 8

Riscurile de implementare a Programului

VIII. AUTORITĂŢI/INSTITUŢII RESPONSABILE

DE IMPLEMENTAREA PROGRAMULUI

65. Instituţiile responsabile de implementarea Programului sunt specificate în anexa nr.1, autorităţile şi partenerii fiind indicaţi pentru fiecare acţiune de atenuare a emisiilor de GES.

Coordonator al Programului este Ministerul Mediului, cu instituţiile subordonate, inclusiv Agenţia "Moldsilva", Agenţia "Apele Moldovei" şi Agenţia de Mediu, responsabile de monitorizarea, raportarea şi verificarea acţiunilor prevăzute în Program.

În procesul de implementare a Programului vor fi implicate următoarele autorităţi:

1. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare

2. Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării

3. Ministerul Finanţelor

4. Ministerul Educaţiei şi Cercetării

5. Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale

6. Ministerul Energiei

7. Agenţia Achiziţii Publice

8. Întreprinderea de Stat "Moldelectrica"

9. Institutul National de Standardizare

10. Întreprinderea de Stat "Fabrica de Sticlă din Chişinău".

La realizarea Programului vor participa, de asemenea, agenţii economici, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, societatea civilă, cetăţenii de rând. Totodată, la formarea grupurilor de lucru, a comitetelor de implementare, monitorizare şi evaluare se va ţine cont de reprezentarea echilibrată a femeilor şi bărbaţilor.

IX. PROCEDURI DE RAPORTARE

Secţiunea 1

Cadrul legal şi administrativ al sistemului

de monitorizare, raportare şi verificare

66. În conformitate cu Planul de acţiuni al Conferinţei Părţilor de la Bali (2007), Republica Moldova şi-a luat angajamentul de a pune în aplicare un sistem naţional de monitorizare, raportare şi verificare adecvat, care a fost implementat prin Hotărârea Guvernului nr.1277/2018 cu privire la instituirea şi funcţionarea Sistemului naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de GES şi a altor informaţii relevante pentru schimbările climatice şi prin Hotărârea Guvernului nr.444/2020 cu privire la instituirea mecanismului de coordonare a activităţilor în domeniul schimbărilor climatice. În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.444/2020 cu privire la instituirea mecanismului de coordonare a activităţilor în domeniul schimbărilor climatice, Comisia naţională asigură cadrul instituţional de coordonare în domeniul monitorizării, raportării şi verificării, precum şi al facilitării integrării aspectelor privind schimbarea climei în programele şi planurile naţionale şi sectoriale.

Anexa nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.444/2020 cu privire la instituirea mecanismului de coordonare a activităţilor în domeniul schimbărilor climatice stabileşte mecanismul de coordonare a acţiunilor adecvate de atenuare la nivel naţional (AAANN, în limba engleză – NAMA). Acest mecanism este elaborat în scopul instituirii cadrului normativ şi instituţional pentru desfăşurarea procesului de elaborare, evaluare, aprobare, monitorizare, raportare şi verificare a acţiunilor adecvate de atenuare la nivel naţional. Acesta are drept obiectiv stabilirea responsabilităţilor şi a cadrului de elaborare, de evaluare şi de aprobare a proiectelor de implementare a acţiunilor adecvate de atenuare la nivel naţional.

În acest sens, Comisia naţională privind schimbările climatice are următoarele responsabilităţi şi atribuţii:

1) coordonează procesul de elaborare a proiectelor;

2) examinează în şedinţă proiectele şi decide asupra acceptării spre aprobare sau respingerii acestora;

3) solicită autorităţilor administraţiei publice centrale şi recomandă autorităţilor publice locale să ia măsurile necesare în vederea promovării acţiunilor adecvate de atenuare la nivel naţional şi local;

4) solicită rapoarte semestriale şi anuale privind implementarea proiectelor.

Monitorizarea, raportarea şi verificarea NAMA

1) Procedura de monitorizare, de raportare şi de verificare are drept obiectiv atingerea performanţei generale a proiectelor NAMA şi include următoarele activităţi:

a) măsurarea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră;

b) raportarea informaţiei;

c) verificarea informaţiei raportate.

2) Procedura de monitorizare, de raportare şi de verificare se aplică atât la etapa de implementare, cât şi după finalizarea proiectului.

3) Monitorizarea şi raportarea sunt asigurate de către beneficiarul proiectului NAMA, iar verificarea – de către verificator.

4) Monitorizarea proiectului se realizează în perioada de implementare a proiectului. În cadrul etapei de monitorizare, beneficiarul măsoară şi calculează reducerile de emisii de GES obţinute în urma implementării proiectului NAMA, conform metodologiilor şi instrumentelor standardizate de măsurare şi de calcul expuse în documentul proiectului.

5) Raportarea se realizează în perioada de implementare a proiectului prin prezentarea rapoartelor semestriale, iar la finalizarea proiectului beneficiarul prezintă raportul final.

6) Beneficiarul prezintă rapoartele în baza formularelor de raportare în conformitate cu procedura stabilită în Manualul operaţional privind mecanismul de coordonare a acţiunilor adecvate de atenuare la nivel naţional. Rapoartele conţin date privind rezultatele monitorizării reducerii emisiilor de GES. Acestea sunt prezentate în baza indicatorilor de monitorizare stabiliţi în formularul de raportare, anexă la Manualul operaţional privind mecanismul de coordonare a acţiunilor adecvate de atenuare la nivel naţional.

7) Raportul elaborat este supus în mod obligatoriu procedurii de verificare, în scopul asigurării veridicităţii şi fiabilităţii informaţiilor raportate de către beneficiarul proiectului.

8) Verificatorul elaborează raportul de verificare şi îl prezintă beneficiarului, care, în baza acestuia, elaborează şi prezintă Comisiei naţionale raportul de reducere a emisiilor de GES.

9) Beneficiarul proiectului angajează şi achită serviciile verificatorului.

10) Autorităţile şi instituţiile care implementează proiecte NAMA necondiţionate, ce nu sunt înregistrate în Registrul NAMA al CONUSC, aplică procedura simplificată de monitorizare, raportare şi verificare. Acestea prezintă Comisiei naţionale rapoarte anuale privind acţiunile întreprinse şi rezultatele obţinute în cadrul proiectelor. Formatul de raportare şi termenul de prezentare a rapoartelor sunt stabilite în Manualul operaţional privind mecanismul de coordonare a acţiunilor adecvate de atenuare la nivel naţional.

11) Secretariatul Comisiei naţionale procesează datele prezentate de către beneficiari şi calculează cantitatea totală de emisii de GES redusă, ca urmare a implementării proiectelor NAMA necondiţionate şi susţinute din fonduri externe.

12) Informaţia primară privind cantitatea de emisii de GES reduse ca urmare a implementării proiectelor NAMA este utilizată la elaborarea inventarului naţional al emisiilor de GES, a raportului bienal actualizat şi a comunicării naţionale în cadrul CONUSC.

67. Rapoartele naţionale de inventariere, rapoartele bienale de transparenţă, comunicările naţionale şi CND ale Republicii Moldova către Convenţia-cadru sunt elaborate de către Ministerul Mediului prin intermediul Agenţiei de Mediu, instituţie responsabilă de evaluarea emisiilor după categorii de surse şi a sechestrărilor după categorii de stocare, de analiza surselor de emisie-cheie, de verificarea şi controlul calităţii inventarului, de analiza incertitudinilor, de documentarea şi arhivarea informaţiei asociate cu procesul de pregătire a inventarului naţional al emisiilor de GES.

Secţiunea a 2-a

Monitorizarea implementării Programului

68. Monitorizarea implementării Programului va fi realizată de către Ministerul Mediului, iar monitorizează implementării acţiunilor de atenuare adecvate la nivel naţional şi sectorial în contextul dezvoltării durabile a ţării va fi efectuată de către Comisia naţională privind schimbările climatice, în conformitate cu Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Comisiei naţionale privind schimbările climatice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.444/2020.

69. Pentru asigurarea procesului de monitorizare, va fi creat, prin ordinul ministrului mediului, un grup de monitorizare care va evalua periodic gradul de realizare a indicatorilor şi a obiectivelor. În baza informaţiei colectate şi sistematizate, acesta va elabora raportul anual de implementare a Programului, care va fi supus dezbaterilor în cadrul Comisiei naţionale privind schimbările climatice, iar ulterior va fi prezentat Guvernului.

70. În vederea urmăririi progresului implementării Programului, va fi utilizată informaţia din Inventarul naţional privind emisiile de GES, care dispune de propriul plan şi de principii de asigurare şi control al calităţii datelor respective.

Secţiunea a 3-a

Raportarea şi evaluarea

71. În cadrul procesului de monitorizare, vor fi elaborate rapoarte anuale de monitorizare care vor include informaţii privind implementarea indicatorilor stabiliţi pentru fiecare acţiune în parte, iar o dată la 5 ani vor fi elaborate rapoarte de evaluare şi progres care vor identifica impactul activităţilor realizate în perioada respectivă şi nivelul de implementare a obiectivelor stabilite. În baza rapoartelor de evaluare şi progres, Programul va fi revizuit la fiecare 5 ani. Rapoartele de monitorizare şi de evaluare vor fi supuse dezbaterilor în cadrul Comisiei naţionale privind schimbările climatice, iar ulterior prezentate Guvernului spre examinare.

72. Spre încheierea implementării Programului, urmează a fi elaborat un raport de evaluare finală care să conţină informaţii privind gradul de atingere a obiectivelor stabilite şi a impactului scontat. Raportul de evaluare de bază va fi supus dezbaterilor în cadrul Comisiei naţionale privind schimbările climatice, iar ulterior va fi prezentat Guvernului. În baza acestuia, se va decide asupra următoarei etape de planificare programată în domeniul dezvoltării cu emisii reduse.

73. Emisiile naţionale de GES, precum şi tendinţele de evoluţie ale acestora sunt raportate periodic în comunicările naţionale şi bienale ale Republicii Moldova către Convenţia-cadru, respectiv, în rapoartele naţionale de inventariere (începând cu anul 2010). Biroul Naţional de Statistică publică, de asemenea, nivelul emisiilor de GES înregistrat efectiv de Republica Moldova. Documentele menţionate sunt elaborate în baza unor studii, cercetări, rapoarte realizate de consultanţi naţionali, inclusiv cu experienţă internaţională în domeniul de specialitate, selectaţi pentru efectuarea calculelor şi analizei informaţiilor de retrospectivă, precum şi cu responsabilităţi de elaborare a scenariilor de evoluţie pe termen scurt, mediu şi lung a emisiilor de GES provenite de la fiecare sector al economiei, pornind de la scenariile de dezvoltare macroeconomică a Republicii Moldova. Toate aceste proceduri sunt reglementate de Hotărârea Guvernului nr.1277/2018 cu privire la instituirea şi funcţionarea Sistemului naţional de monitorizare şi raportare a emisiilor de GES şi a altor informaţii relevante pentru schimbările climatice.

Anexa nr.1

la Programul de dezvoltare cu emisii reduse

al Republicii Moldova până în anul 2030

PLANUL DE ACŢIUNI

pentru implementarea Programului de dezvoltare cu emisii

reduse a Republicii Moldova până în anul 2026

Anexa nr.2

la Programul de dezvoltare cu emisii reduse

al Republicii Moldova până în anul 2030

IMPACTUL

acţiunilor de atenuare adecvate la nivel naţional

în perioada 2024-2030, prezentate în conformitate

cu obiectivele de reducere a emisiilor

de gaze cu efect de seră