Hotărâre nr. 767 din 17.12.2025

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului naţional de management

integrat al frontierei de stat pentru perioada 2026-2030

nr. 767  din  17.12.2025

 (în vigoare 09.01.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 623-625 art. 793 din 19.12.2025

* * *

În temeiul art.5 lit.a) şi art.6 lit.h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul naţional de management integrat al frontierei de stat pentru perioada 2026-2030 (se anexează).

2. Autorităţile şi instituţiile responsabile:

2.1. vor asigura realizarea acţiunilor incluse în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de management integrat al frontierei de stat pentru perioada 2026-2030;

2.2. vor prezenta Ministerului Afacerilor Interne anual, până la 10 februarie, precum şi la solicitare informaţia privind gradul de realizare a Planului de acţiuni menţionat.

3. Ministerul Afacerilor Interne va prezenta Cancelariei de Stat:

3.1. anual, până la data de 25 februarie, raportul de progres privind implementarea Programului, începând cu anul 2027, pentru activităţile realizate în primul an de implementare;

3.2. până la data de 25 februarie 2028, raportul de evaluare intermediară pentru doi ani;

3.3. până la data de 25 februarie 2031, raportul de evaluare finală.

4. Finanţarea acţiunilor prevăzute în prezenta hotărâre se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate în aceste scopuri în bugetele autorităţilor implicate, precum şi din alte surse, conform legislaţiei.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Afacerilor Interne.

6. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2026.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.767/2025

PROGRAM NAŢIONAL

de management integrat al frontierei de stat

pentru perioada 2026-2030

I. INTRODUCERE

1. Frontiera de stat a Republicii Moldova se întinde pe o distanţă de 1 906 km, 684 km reprezentând frontiera comună cu România, iar 1 222 km – cu Ucraina, din care aproximativ 453 km nu se află, temporar, sub controlul autorităţilor constituţionale. Frontiera delimitează în spaţiu teritoriul statal, iar securitatea şi gestionarea eficientă a acesteia garantează inalienabilitatea teritoriului şi suveranitatea ţării. Instituţional, gestionarea frontierei se realizează de către Poliţia de Frontieră, care, bazându-se pe modelul de control al accesului pe patru niveluri, conform conceptului european de gestionare integrată a frontierei, cooperează cu alte instituţii din sistemul de management al frontierei de stat.

2. Măsurile întreprinse la nivel naţional, precum şi acţiunile de cooperare cu statele vecine şi cu alte ţări sunt realizate prin conjugarea eforturilor Ministerului Afacerilor Interne, prin intermediul structurilor sale – Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Inspectoratul General pentru Migraţie, Inspectoratul General al Poliţiei, în colaborare cu Serviciul Vamal. Complexitatea acestui sistem impune o coordonare strategică şi integrată la nivel interministerial, asigurată în Republica Moldova prin activitatea Consiliului Naţional pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat, prezidat de ministrul afacerilor interne.

3. Gestionarea eficientă a frontierei de stat presupune o abordare sinergică, care să integreze prevederile strategice şi normative relevante din multiple domenii – securitate, migraţie, vamă, transporturi, tehnologie informaţională şi protecţia drepturilor fundamentale – atât la nivel naţional, cât şi în conformitate cu cadrul normativ european.

4. Conceptul de management integrat al frontierei de stat a fost preluat de Republica Moldova ca model strategic european în contextul aprofundării cooperării cu Uniunea Europeană, fiind derivat din documentele programatice ale Comisiei Europene. La nivel naţional, angajamentul formal de implementare a acestui concept a fost exprimat pentru prima dată în Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008-2011, aprobată prin Legea nr.295/2007, care a stabilit necesitatea racordării la bunele practici europene în materie de securitate a frontierelor şi cooperare interinstituţională. Deşi Planul de acţiuni Republica Moldova–Uniunea Europeană din anul 2005 nu menţiona explicit noţiunea de management integrat al frontierei de stat, acesta includea măsuri relevante ce vizau consolidarea controlului la frontieră, combaterea migraţiei ilegale şi dezvoltarea capacităţilor instituţionale – elemente-cheie ce au anticipat adoptarea acestui model.

5. Procesul de transpunere a cadrului european de management integrat al frontierei de stat a început odată cu elaborarea şi aprobarea primului Program naţional de management integrat al frontierei pentru anii 2011-2013, marcând startul primului ciclu de politici publice dedicate. Ulterior, prin cele patru cicluri consecutive de planificare strategică, Republica Moldova şi-a consolidat cadrul normativ, a dezvoltat mecanisme de cooperare interinstituţională şi a început alinierea operaţională şi tehnologică la cerinţele Uniunii Europene.

6. Experienţa acumulată în perioada 2011-2025 a evidenţiat un set de lecţii importante care trebuie luate în considerare în procesul de planificare strategică în domeniul managementului integrat al frontierei de stat, precum: necesitatea unei finanţări sustenabile şi predictibile, necesitatea unui sistem adaptabil şi anticipativ de planificare, capabil să gestioneze scenarii de criză şi afluxuri neprevăzute de migranţi, necesitatea interoperabilităţii sistemelor (la nivel naţional şi european) pentru consolidarea tabloului situaţional cuprinzător şi sporirea cooperării interinstituţionale şi internaţionale.

7. Elaborarea Programului naţional de management integrat al frontierei de stat pentru anii 2026-2030 (în continuare – Program) reprezintă o prioritate naţională, care este prevăzută în Programul naţional de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană pentru anii 2025-2029, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.306/2025. Acesta stabileşte cu claritate angajamentul ca noul document de planificare strategică pentru perioada 2026-2030 să fie dezvoltat în conformitate cu ciclul multianual de politici strategice pentru gestionarea europeană integrată a frontierelor şi cu respectarea prevederilor articolului 9 din Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european şi de abrogare a Regulamentelor (UE) nr.1052/2013 şi (UE) 2016/1624.

8. La 14 martie 2023, Comisia Europeană a adoptat o Comunicare de stabilire a politicii strategice multianuale pentru gestionarea integrată a frontierelor europene, bazată pe discuţiile din Parlamentul European şi Consiliu privind documentul de politici al Comisiei Europene. În urma adoptării Comunicării Comisiei Europene, a fost stabilit un ciclu de politici strategice multianuale de cinci ani pentru perioada 2023-2027.

9. Astfel, prezentul Program este aliniat la obiectivele politicii strategice multianuale pentru fiecare componentă aplicabilă din cadrul modelului de gestionare europeană integrată a frontierelor: controlul frontierei; analiza riscurilor; schimbul de informaţii şi cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene şi Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă (în continuare – Frontex); cooperarea cu ţările terţe; cooperarea interinstituţională; măsuri operative şi tehnice; utilizarea tehnologiei de ultimă generaţie; mecanisme de control al calităţii şi componentele transversale precum drepturile fundamentale, educaţia şi formarea profesională, cercetarea şi inovarea.

10. Prezentul Program contribuie la implementarea Obiectivului general 9 “Promovarea unei societăţi paşnice şi sigure” din Strategia naţională de dezvoltare “Moldova Europeană 2030”, aprobată prin Legea nr.315/2022, prin consolidarea capacităţii naţionale de a gestiona frontiera de stat într-un mod eficient, sigur şi predictibil, cu respectarea drepturilor fundamentale, prevenirea infracţionalităţii transfrontaliere şi facilitarea cooperării internaţionale. Astfel, acesta corespunde direcţiei prioritare de intervenţie a Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova Europeană 2030” în domeniul “5.29 Politici şi management de securitate şi ordine publică”, ce vizează inclusiv “Dezvoltarea unui sistem eficient de management al frontierei de stat şi asigurarea unui proces migraţional ordonat, sigur şi reglementat”. Respectiv, documentul de politici publice este aliniat Obiectivului de Dezvoltare Durabilă (ODD) 16: Promovarea unor societăţi paşnice şi incluzive pentru o dezvoltare durabilă, a accesului la justiţie pentru toţi şi crearea unor instituţii eficiente, responsabile şi incluzive la toate nivelurile, conform Hotărârii Guvernului nr.953/2022.

11. Prezentul Program corespunde viziunii Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova, aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr.391/2023, care în vederea realizării obiectivelor naţionale de securitate şi apărare, implicit pentru combaterea ameninţărilor, a riscurilor şi a vulnerabilităţilor, stabileşte la punctul 28 următoarele direcţii de acţiune: securizarea frontierei de stat în scopul prevenirii şi combaterii migraţiei ilegale, a traficului de persoane şi de armament, a contrabandei şi a altor forme de manifestare a criminalităţii transfrontaliere; ajustarea managementului integrat al frontierei la standardele Uniunii Europene; dezvoltarea infrastructurii şi multiplicarea punctelor de trecere a frontierei de stat.

12. Prezentul Program reprezintă etapa a doua de planificare pentru asigurarea continuităţii implementării Strategiei de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.658/2022, şi vizează crearea unui sistem de management al frontierei robust şi rezilient, capabil să se adapteze necesităţilor cetăţenilor şi contextului de securitate. Astfel, Programul contribuie nemijlocit la realizarea direcţiei prioritare a Strategiei de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030 “Consolidarea şi menţinerea unui nivel înalt de securizare a frontierelor”, transpusă în următoarele obiective generale:

12.1. vulnerabilitate redusă a frontierei de stat bazată pe o cunoaştere deplină a situaţiei;

12.2. frontieră de stat sigură, securizată şi funcţională.

13. Prezentul Program nu dublează şi nu contravine altor documente de politici publice, fiind corelat cu Foaia de parcurs “Statul de drept” (criteriu de referinţă în procesul de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană) şi ancorat în Agenda de reforme a Planului de creştere al Republicii Moldova pentru anii 2025-2027.

14. Scopul prezentului Program este de a consolida capacitatea Republicii Moldova să gestioneze frontiera de stat într-un mod eficient, integrat şi aliniat standardelor europene, contribuind la creşterea securităţii naţionale şi la realizarea angajamentelor asumate în procesul de aderare la Uniunea Europeană. Programul vizează atât consolidarea instituţională, cât şi dezvoltarea operaţională, tehnologică şi strategică a sistemului naţional de management integrat al frontierei de stat.

15. Prezentul Program este elaborat de Ministerul Afacerilor Interne, cu participarea instituţiilor membre ale Consiliului Naţional pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat, în consultare cu Cancelaria de Stat, alte autorităţi administrative centrale şi partenerii internaţionali relevanţi. Pentru a asigura un proces participativ la elaborarea Programului, a fost creat Grupul de lucru interinstituţional, iar documentul a fost prezentat în cadrul evenimentelor publice de consultare, prima rundă de consultări publice fiind organizată pe 9 iulie 2025, iar a doua rundă – pe 4 septembrie 2025, la care au participat autorităţile publice vizate, reprezentanţii organizaţiilor societăţii civile, partenerii de dezvoltare şi alte părţi interesate.

16. Prezentul document reflectă angajamentul statului de a dezvolta un sistem de management integrat al frontierei de stat bazat pe principii de legalitate, cooperare interinstituţională, respectarea drepturilor fundamentale şi eficienţă operaţională, contribuind totodată la consolidarea statului de drept şi la realizarea obiectivelor de securitate internă şi externă.

II. ANALIZA SITUAŢIEI

Secţiunea 1

Controlul frontierei

17. Controlul frontierei reprezintă unul dintre pilonii fundamentali ai managementului integrat al frontierei de stat, având un impact direct asupra securităţii naţionale şi regionale, precum şi asupra stabilităţii economice şi sociale a Republicii Moldova.

18. Pe segmentul moldo-român, traversarea legală a frontierei de stat este organizată prin 10 puncte de trecere cu statut internaţional. Pe segmentul moldo-ucrainean, punctele de trecere sunt diversificate în: 21 de puncte de trecere deschise traficului internaţional, cinci puncte de trecere deschise traficului interstatal şi 16 puncte de trecere a frontierei de stat cu statut local. Pe segmentul central, necontrolat temporar de autorităţile constituţionale, există 25 de puncte de trecere, în care, cu excepţia punctului de trecere a frontierei de stat Novosaviţcaia-Kuciurgan, feroviar, activităţile de control sunt sistate de Partea ucraineană începând cu 28 februarie 2022.

19. Totodată, există cinci puncte de trecere a frontierei de stat interne, din care funcţionează: Chişinău – aerian, Mărculeşti – aerian şi Giurgiuleşti – port, fluvial. Controlul la trecerea frontierei este exercitat de patru instituţii de control: Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, organizat la nivel operaţional în şase subdiviziuni teritoriale, conform ariei geografice de responsabilitate; Serviciul Vamal, care are o structură organizaţională compusă din aparatul central şi trei birouri vamale – Nord, Centru şi Sud; Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, care exercită controlul prin şapte posturi de inspecţie la frontieră, şi Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, care îşi exercită atribuţiile de control sanitar la punctul de trecere a frontierei de stat aerian – prin intermediul Serviciului de Sănătate Publică Aeroportul Internaţional Chişinău.

20. Perioada precedentă a marcat, din perspectiva controlului frontierelor, un nou nivel de aliniere la prevederile aquis-ului comunitar. Odată cu adoptarea Legii nr.28/2024 cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova şi a Hotărârii Guvernului nr.862/2024 pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.28/2024 cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova, controlul frontierei este efectuat conform principiilor şi standardelor Codului Frontierelor Schengen, facilitând trecerea legitimă a frontierei, comerţul şi schimburile sociale şi culturale cu statele vecine şi în regiune. Sistemul de control al frontierei include supravegherea frontierei şi controlul la trecerea frontierei şi asigură securitatea frontalieră pe întreg teritoriul Republicii Moldova, menţinerea ordinii de drept la frontiera de stat, menţinerea regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră şi a regimului punctelor de trecere pentru a efectua controlul documentelor persoanelor, controlul mijloacelor de transport, controlul vamal al mărfurilor şi bunurilor, precum şi pentru a asigura inviolabilitatea frontierei de stat şi a infrastructurii acesteia.

21. Securitatea şi siguranţa, precum şi facilitarea lanţului de aprovizionare al comerţului internaţional sunt îmbunătăţite în mod semnificativ prin recunoaşterea reciprocă a programelor de parteneriat comercial – Programul naţional de operator economic autorizat (AEO) în Republica Moldova şi Programul de operator economic autorizat în Uniunea Europeană. Recunoaşterea reciprocă permite părţilor contractante să ofere facilităţi operatorilor economici care investesc în securitatea lanţului de aprovizionare şi au fost autorizaţi în cadrul programelor respective.

22. La 1 noiembrie 2022 a intrat în vigoare Decizia nr.1/2022 de recunoaştere reciprocă a Programului de operator economic autorizat (AEO) din Republica Moldova şi a Programului de operator economic autorizat din Uniunea Europeană. Decizia de recunoaştere reciprocă este unul dintre principalele progrese înregistrate privind implementarea angajamentelor asumate în cadrul Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, în domeniul vamal. În conformitate cu Decizia menţionată, fiecare autoritate vamală din Republica Moldova şi din Uniunea Europeană oferă membrilor Programului AEO avantaje: controale reduse privind securitatea şi siguranţa, tratament prioritar la vămuire, acordarea de prioritate controlului transporturilor AEO pe piste separate AEO, unde infrastructura punctului de trecere a frontierei permite autorităţilor vamale să concentreze resursele pentru transporturi riscante şi să faciliteze comerţul legitim internaţional.

23. Totodată, la 1 ianuarie 2024, în Republica Moldova a intrat în vigoare noul Cod vamal, aprobat prin Legea nr.95/2021, care transpune prevederile fundamentale ale Codului Vamal al Uniunii Europene (Regulamentul UE nr.952/2013). Punerea în aplicare a Codului vamal este reglementată de Hotărârea Guvernului nr.92/2023, care stabileşte normele detaliate privind procedurile vamale, structura sistemului informaţional şi standardele operaţionale naţionale.

24. Un alt element important al alinierii la standardele europene îl constituie implementarea în Republica Moldova a Noului Sistem de Tranzit Computerizat – componentă critică a conectării la spaţiul vamal european. În prezent, Republica Moldova se află în proces de aderare la Convenţia privind regimul de tranzit comun şi la Convenţia privind simplificarea formalităţilor în comerţul cu mărfuri, ambele fiind condiţii esenţiale pentru funcţionarea deplină a Noului Sistem de Tranzit Computerizat. Cele două Convenţii au fost ratificate de către Parlamentul Republici Moldova la 27 iunie 2025. Implementarea Noului Sistem de Tranzit Computerizat va permite gestionarea digitalizată a tranzitului vamal şi va contribui direct la eficienţa, predictibilitatea şi securitatea lanţurilor logistice la frontieră.

25. Alinierea la legislaţia şi bunele practici ale Uniunii Europene şi internaţionale este esenţială pentru asigurarea unui echilibru între facilitarea trecerii legale a frontierelor şi prevenirea ameninţărilor la adresa securităţii interne şi europene. Numărul persoanelor care traversează frontiera tinde să crească constant, inclusiv datorită creşterii mobilităţii cetăţenilor Republicii Moldova şi cetăţenilor străini. În anul 2024 au fost înregistrate aproximativ 20 de milioane de traversări ale frontierei de stat de către persoane şi peste 4,6 milioane de traversări ale mijloacelor de transport, cifre reflectate în figura 1.

Figura 1. Dinamica fluxului de persoane şi al mijloacelor de transport

prin punctele de trecere a frontierei de stat terestre

Sursa: datele statistice ale Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră

26. Tendinţa de creştere a fluxului traversării legale a frontierei de stat scoate în evidenţă un dezechilibru semnificativ între mobilitatea în creştere şi infrastructura disponibilă, întrucât aproximativ 85 % din volumul total de trafic este concentrat în doar 9-10 puncte de trecere a frontierei de stat, situaţie reflectată în figura 2.

Figura 2. Fluxul de persoane prin punctele de trecere a frontierei de stat (top 10)

Sursa: datele statistice ale Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră

27. Transportul rutier reprezintă mijlocul prin care sunt realizate circa 80 % din comerţul internaţional al Republicii Moldova. În perioada 2019-2023, aşa cum este prezentat în figura 3, pe cale rutieră au fost transportate în medie 44 de mii de tone de bunuri anual.

Figura 3. Bunuri transportate pe cale rutieră, mii tone

Sursa: datele statistice ale Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale

28. La etapa actuală, Republica Moldova este parte a unor acorduri cu România privind reconstrucţia şi reabilitarea infrastructurii transfrontaliere peste râul Prut, ce vizează podurile rutiere din punctele de trecere a frontierei de stat Sculeni-Sculeni, Cahul-Oancea şi Leuşeni-Albiţa, precum şi cu Ucraina – în privinţa construcţiei podului transfrontalier Cosăuţi-Yampil. De asemenea, Republica Moldova participă la programul Uniunii Europene “Mecanismul pentru interconectarea Europei”, al cărui scop este să contribuie la dezvoltarea proiectelor de interes comun referitoare la reţele şi infrastructuri eficiente, interconectate şi multimodale, pentru o mobilitate inteligentă, interoperabilă, durabilă, favorabilă incluziunii, accesibilă şi în condiţii de siguranţă. Facilitarea temporară a transportului rutier de mărfuri între şi prin teritoriul Uniunii Europene şi Republicii Moldova, având în vedere războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, are loc în baza Acordului dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană privind transportul rutier de mărfuri, ratificat prin Legea nr.78/2023. În acest context, din anul 2024, două poduri noi transfrontaliere sunt în construcţie şi pentru altele patru se elaborează studiul de fezabilitate. La diverse etape de dezvoltare se află, de altfel, şi proiectele privind instituirea Centrelor logistice multimodale Chişinău, Bereşti şi Giurgiuleşti. Astfel, studiul de fezabilitate pentru Centrul logistic multimodal Bereşti a fost finalizat, iar pentru Centrul logistic multimodal Giurgiuleşti se elaborează studiul de prefezabilitate.

29. Totodată, la frontiera cu Ucraina există puncte de trecere ce funcţionează cu un volum extrem de redus de trafic, care nu justifică nici prezenţa constantă a personalului, nici resursele administrative şi logistice necesare pentru întreţinerea şi operarea acestor locaţii. Această suprasolicitare dezechilibrată generează presiuni operaţionale constante şi subliniază necesitatea optimizării capacităţilor existente în termeni de infrastructură şi personal, inclusiv digitalizarea unor procese, implementarea interoperabilităţii, pentru a asigura un flux eficient şi sigur al persoanelor, al mijloacelor de transport şi al mărfurilor.

30. Modernizarea în continuare a infrastructurii rutiere de acces la frontieră şi dezvoltarea unor centre logistice multimodale în proximitatea punctelor de trecere a frontierei, dezvoltarea unor coridoare dedicate transportului de marfă şi implementarea sistemelor de management al fluxurilor de trafic sunt printre măsurile ce se conturează drept priorităţi în scopul gestionării integrate şi eficiente a frontierei de stat.

31. În lipsa intervenţiei din partea statului, dezechilibrul actual dintre volumul în creştere al traversărilor, reprezentat în figura 4, şi infrastructura limitată va continua să se agraveze, ceea ce va duce la blocaje frecvente, timp de aşteptare prelungit şi eficienţă scăzută în gestionarea frontierei. Totodată, în lipsa optimizării punctelor de trecere cu trafic redus, se menţine utilizarea ineficientă a resurselor şi se limitează capacitatea ţării de a răspunde flexibil la cerinţele de mobilitate şi la contextul de securitate transfrontalieră.

Figura 4. Fluxul de persoane: sectorul MDA-UKR (stânga),

sectorul MDA-ROU (dreapta)

Sursa: datele statistice ale Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră

32. Aeroportul Internaţional Chişinău “Eugen Doga”, principalul punct de acces aerian al Republicii Moldova, se confruntă cu o creştere semnificativă a fluxurilor de pasageri şi mărfuri, determinată, în mare parte, de sistarea traficului aerian din Ucraina, preferinţa accentuată pentru transportul aerian şi extinderea rutelor internaţionale. Cu o recuperare rapidă după impactul pandemiei COVID-19, în anul 2024 fluxul de pasageri a atins un record de peste 4,3 milioane, depăşind nivelurile prepandemice.

33. În cadrul ciclului anterior de politici publice în domeniul managementului integrat al frontierei de stat, prin Legea nr.379/2023 privind utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor, a fost reglementată colectarea anticipată a informaţiilor în cazul transportului aerian, în Aeroportul Internaţional Chişinău. Informaţiile prealabile despre pasageri şi datele din registrul cu numele pasagerilor sunt colectate de către operatorii aerieni şi transmise Unităţii de informaţii despre pasageri, direcţie din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, în scopul prevenirii şi combaterii infracţiunilor cu caracter terorist, a infracţiunilor transnaţionale şi al contracarării ameninţărilor la adresa securităţii statului. Deşi Republica Moldova nu se confruntă major cu fenomenele Foreign Terrorist Fighters şi returnees, o premisă de risc o constituie utilizarea teritoriului naţional ca zonă de tranzit pentru persoane cu profil terorist (membri/simpatizanţi ai grupărilor teroriste sau adepţi ai curentelor jihadiste şi ai celor extremist-violente provenite din unele ramuri ale islamului, inclusiv luptători terorişti străini), de obicei originare din ţările Asiei Centrale (Tadjikistan, Uzbekistan) şi Orientului Mijlociu (Siria, Turcia), cu deplasarea ulterioară a acestora spre spaţiul Uniunii Europene, aspect determinat în special de poziţionarea geostrategică a Republicii Moldova în conjunctura de securitate la nivel regional.

34. În acest context, utilizarea eficientă a sistemului de informaţii prealabile trebuie dezvoltată pe plan naţional, fiind necesară operaţionalizarea deplină a Unităţii de informaţii despre pasageri, inclusiv prin detaşarea cu activitate permanentă a reprezentanţilor autorităţilor naţionale relevante. Această măsură este esenţială pentru asigurarea unui schimb operativ şi continuu de informaţii, necesar pentru evaluarea eficientă a riscurilor şi anticiparea ameninţărilor emergente. De asemenea, consolidarea cooperării şi a schimbului de informaţii cu alte unităţi de informaţii despre pasageri la nivel internaţional va spori capacitatea de identificare a riscurilor şi de reacţie rapidă în situaţiile de criză.

35. În vederea consolidării componentei de combatere a criminalităţii transfrontaliere şi a terorismului, complementar instituirii Unităţii de informaţii despre pasageri, în cadrul Poliţiei de Frontieră este instituită o subdiviziune cu destinaţie specială, a cărei misiune constă în intervenţii operaţionale la frontieră. În acest context, necesităţile identificate pe segmentul fortificării dimensiunii analizate sunt dotarea cu echipamente, mijloace speciale; instruiri/schimburi de experienţă cu entităţi cu misiuni similare la nivel naţional şi internaţional, precum şi organizarea instruirilor şi a activităţilor practice.

36. Un alt obiectiv constă în dezvoltarea utilizării datelor despre pasageri şi la alte tipuri de frontiere (maritime, rutiere şi feroviare), prin aplicarea acestora în cazul curselor internaţionale de pasageri. Implementarea unui mecanism naţional integrat de colectare, analiză şi schimb al datelor anticipate privind pasagerii şi mijloacele de transport utilizate va permite crearea unui tablou situaţional complet la frontieră, reducerea timpilor de procesare şi consolidarea capacităţii de analiză a riscurilor. Această măsură va asigura compatibilitatea cu standardele europene în domeniu şi va contribui la pregătirea Republicii Moldova pentru aplicarea regulilor Schengen de gestionare a frontierelor externe.

37. Consecvent, cu referire la utilizarea datelor prealabile, în domeniul transportului maritim, Republica Moldova şi-a asumat implementarea standardelor internaţionale prevăzute de Convenţia privind facilitarea traficului maritim internaţional (FAL). În acest sens, prin Hotărârea Guvernului nr.862/2023, a fost aprobat cadrul normativ naţional privind aplicarea procedurilor de facilitare a traficului maritim internaţional. Totuşi, implementarea deplină a sistemului informaţional aferent facilitării traficului maritim internaţional continuă să fie o provocare, întrucât implică dezvoltarea unui mecanism unic de schimb electronic al documentelor între toate autorităţile competente – port, vamă, poliţie de frontieră, sănătate publică şi alte structuri cu atribuţii în domeniu. Printre principalele dificultăţi identificate se numără interoperabilitatea insuficientă a sistemelor existente, lipsa unui cadru tehnologic integrat de tip Maritime Single Window (MSW), nivelul redus de digitalizare a unor procese operaţionale, necesitatea instruirii continue a personalului şi riscurile de securitate cibernetică. În acest context, Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale şi Agenţia Navală, cu sprijinul partenerilor externi, au iniţiat proiecte şi programe de cooperare pentru implementarea Maritime Single Window şi a sistemelor moderne de gestionare a traficului naval (Maritime Vessel Traffic Management), inclusiv prin schimburi de experienţă şi vizite de studiu cu autorităţi similare din statele membre ale Uniunii Europene. Depăşirea acestor provocări este indispensabilă pentru asigurarea unui flux eficient şi sigur al traficului maritim internaţional şi pentru consolidarea rolului Republicii Moldova ca parte a reţelei europene şi globale de transport maritim.

Figura 5. Fluxul de persoane pe segmentul de frontieră aerian

Sursa: datele statistice ale Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră

38. Infrastructura actuală a Aeroportului Internaţional Chişinău “Eugen Doga” este depăşită de cererea existentă şi necesită dezvoltare urgentă pentru a face faţă situaţiei operaţionale. Fluxul de persoane pe segmentul de frontieră aerian, reprezentat de figura 5, este în constantă creştere. În conformitate cu statisticile oficiale ale Întreprinderii de Stat “Aeroportul Internaţional Chişinău”, numărul de pasageri înregistraţi în primele patru luni ale anului 2025 a depăşit în medie cu 150 % valorile prognozate. În acest sens, sunt ţintite extinderea şi modernizarea infrastructurii Aeroportului Internaţional Chişinău “Eugen Doga”, precum şi redimensionarea infrastructurii şi a capacităţilor Aeroportului Internaţional Mărculeşti.

39. În lipsa unor facilităţi moderne şi a capacităţilor tehnologice avansate, aeroportul rămâne vulnerabil la riscuri de securitate şi la provocări operaţionale majore.

40. Riscurile de securitate vizează primordial ameninţările pentru securitatea în aviaţia civilă. Poliţia de Frontieră, în calitate de autoritate cu atribuţii directe în domeniul securităţii aeronautice, conform prevederilor Legii nr.192/2019 privind securitatea aeronautică, asigură controlul de securitate al pasagerilor, al bagajelor, al încărcăturilor, al proviziilor de bord, precum şi, în limitele competenţelor, al proviziilor de aeroport, al personalului aeronautic şi al personalului care activează în domeniul asigurării securităţii aeronautice. Activitatea se desfăşoară în strânsă coordonare cu operatorul aeroportuar şi cu Autoritatea Aeronautică Civilă, în baza procedurilor naţionale privind prevenirea şi contracararea ameninţărilor, inclusiv prin monitorizarea permanentă a fluxurilor şi prin verificări suplimentare în situaţii de risc sporit. Cu toate acestea, ca urmare a incidentelor din perioada anterioară, se conturează necesitatea intervenţiei statale în consolidarea securităţii aeroportuare şi aeronautice. Se impune o evaluare complexă a componentei de securitate în aviaţia civilă, prin prisma responsabilităţilor şi a interacţiunii dintre contributorii la atingerea unui nivel optim de securitate, care să includă analiza cadrului normativ, a dotării tehnice, a gradului de conformitate a procedurilor interne cu standardele internaţionale şi a nivelului de pregătire a personalului.

41. Provocările operaţionale includ necorespunderea infrastructurii, insuficienţa unor sisteme moderne de control al bagajelor, al pasagerilor şi al mărfurilor, precum şi ineficienţa sistemelor de gestionare a fluxurilor de pasageri şi mărfuri în perioadele de vârf. Acest context face dificilă prevenirea actelor de intervenţie ilicită, a accesului neautorizat şi a activităţilor ilegale în zonele restricţionate ale aeroportului, vulnerabilitate agravată de disfuncţionalităţile sistemelor de alertare timpurie şi reacţie rapidă la incidente de securitate. Pentru a facilita fluxul persoanelor şi al mărfurilor, sunt necesare implementarea şi utilizarea unor procese şi tehnologii de control care să ajute la trecerea frontierei cât mai rapidă şi cât mai fluentă posibil, menţinând în acelaşi timp nivelul necesar de control şi securitate adecvată. În Aeroportul Internaţional Chişinău “Eugen Doga” se impune dezvoltarea unor sisteme automatizate de control la trecerea frontierei (automated border control) şi de gestionare a fluxurilor de pasageri. Impulsionarea proiectului de modernizare a aeroportului naţional este critică, ţinând cont de faptul că acesta reprezintă o nouă etapă de dezvoltare, ce prevede extinderea terminalului de pasageri, reorganizarea zonelor de check-in şi de procesare a bagajelor, construcţia unor noi extensii pentru zonele de plecări, precum şi implementarea tehnologiilor moderne: FAST TRACK (pentru un flux rapid şi predictibil al pasagerilor), ABC gate-uri (control automatizat al paşapoartelor) şi sisteme inteligente de self-service pentru procesarea bagajelor. În perspectivă, este important ca proiectul de modernizare să fie conceput şi implementat ţinând cont de aspiraţiile de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană şi în spaţiul Schengen. Dotările precum ABC gate-urile şi sistemele de procesare automatizată nu doar că optimizează experienţa pasagerilor, ci şi ar urma să fie compatibile cu cerinţele tehnice şi de securitate (standardele EES/ETIAS) impuse la frontierele externe ale Uniunii Europene/Schengen. Prin urmare, modernizarea trebuie să vizeze Aeroportul Internaţional Chişinău “Eugen Doga” ca o poartă de intrare europeană, asigurând interoperabilitatea cu sistemele informatice ale Uniunii Europene şi garantând un nivel de securitate care să faciliteze şi să accelereze, la momentul oportun, integrarea deplină în structurile europene.

42. Întârzierea intervenţiilor statului va accentua vulnerabilităţile de securitate, prin ineficienţa sistemelor de control al pasagerilor, al bagajelor şi al mărfurilor, crescând riscul accesului neautorizat şi limitând capacitatea de reacţie rapidă în situaţii critice, ceea ce poate facilita activităţi ilegale şi ameninţări teroriste. Impactul negativ asupra fluxului de pasageri şi mărfuri poate cauza în consecinţă pierderi economice, scăderea atractivităţii aeroportului pentru operatori şi investitori şi, implicit, un impact advers asupra dezvoltării economice atât pentru Republica Moldova, ca principal beneficiar naţional, cât şi pentru întreaga regiune, având în vedere poziţia aeroportului ca nod important în reţelele internaţionale de transport aerian, afectând astfel dezvoltarea economică şi cooperarea regională.

43. Pe lângă provocările evidente precum creşterea fluxurilor transfrontaliere sau insuficienţa infrastructurii, activitatea autorităţilor de control la frontieră este afectată de diversificarea criminalităţii, care demonstrează adaptabilitate şi complexitate crescândă. În ultimii ani sunt frecvent relevate cazuri de falsificare de înaltă calitate a documentelor de călătorie, a permiselor de şedere, a permiselor de conducere, precum şi cazuri de uz de identitate falsă (documente autentice utilizate de persoane cărora acestea nu le aparţin). Sunt constatate cazuri în creştere de tentative de traversare frauduloasă a hotarului prin recurgerea la camuflarea bunurilor şi chiar a persoanelor în compartimente ascunse ale mijloacelor de transport, adaptate special pentru a evita detecţia.

44. Vulnerabilitatea majoră în contextul modului de operare enunţat este reflectată de insuficienţa scanerelor moderne, a detectoarelor bătăilor inimii ale sistemelor moderne de control, inclusiv de prelucrare a datelor biometrice, şi a altor soluţii tehnologice care implică utilizarea datelor biometrice pentru identificarea persoanelor şi verificarea autenticităţii actelor de călătorie şi a identităţii persoanelor. Insuficienţa acestor sisteme limitează capacitatea de a verifica identitatea călătorilor şi de a preveni trecerile clandestine, subminând astfel securitatea naţională. În contextul parcursului de aderare la Uniunea Europeană, implementarea acestor tehnologii devine o prioritate strategică pentru asigurarea compatibilităţii cu sistemele informatice la scară largă europene şi consolidarea securităţii frontierelor externe ale Republicii Moldova.

45. În plus, infrastructura destinată controalelor în linia a doua (pe tot parcursul textului, sintagma “control în linia a doua” se va interpreta în sensul Legii nr.28/2024 cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova, cu excepţia cazului în care este expres specificat “controlul vamal în linia a doua”) este fragmentară şi insuficient dezvoltată la majoritatea punctelor de trecere a frontierei de stat. Aceste controale, destinate pentru evaluarea detaliată a riscurilor şi identificarea potenţialelor ameninţări, sunt limitate de lipsa unor spaţii aparte, echipamente specializate, funcţii dedicate şi personal instruit pentru a efectua verificări aprofundate. În lipsa unor facilităţi corespunzătoare, controalele în linia a doua nu pot aborda eficient situaţiile complexe care necesită investigaţii suplimentare, cum ar fi identificarea reţelelor de trafic de persoane, contrabandă şi alte activităţi ilicite. Fragmentarea infrastructurii de control reduce capacitatea autorităţilor de a gestiona în mod corespunzător riscurile de securitate şi de a reacţiona prompt în faţa incidentelor critice care pot apărea la frontieră.

46. O evaluare riguroasă a relevanţei fiecărui punct de trecere în parte, în raport cu fluxul real, riscurile identificate şi priorităţile naţionale va permite concentrarea resurselor şi a investiţiilor în punctele cu impact real asupra mobilităţii legale şi asupra securităţii regionale, facilitând astfel implementarea tehnologiilor moderne, consolidarea controlului în linia a doua şi dezvoltarea cooperării transfrontaliere. Adiţional, se impun investiţii suplimentare pentru consolidarea controlului de nivelul al treilea materializat prin laboratorul criminalistic, ale cărui facilităţi şi dotări necesită îmbunătăţiri suplimentare, inclusiv în privinţa aspectelor de mobilitate.

47. Autorităţile competente responsabile nemijlocit de controlul la trecerea frontierei trebuie să se asigure că toate procedurile de control sunt efectuate în mod profesionist, calitativ şi prompt, de către personal suficient şi instruit adecvat, conform unor proceduri standard de operare. Aceasta implică, de asemenea, utilizarea sistemelor informatice şi interoperabilitatea dintre acestea, pentru a asigura în punctele de trecere un flux neîntrerupt de informaţii între autorităţi, respectiv dezvoltarea unor interfeţe sau a accesului la baze de date comune pentru verificarea identităţii, inclusiv digitale, verificarea autenticităţii documentelor, îndeosebi a documentelor electronice (vize în format digital, permise de şedere, acte de identitate electronice), integrarea sistemelor automate de recunoaştere a plăcuţelor de înmatriculare, a sistemelor de control al traficului şi a sistemelor de gestionare a rândului electronic în procedurile standard de control la trecerea frontierelor.

48. Reformele întreprinse odată cu adoptarea Codului vamal nr.95/2021 creează baza normativă şi tehnologică pentru aplicarea conceptului european de Ghişeu unic vamal – mecanism esenţial al managementului integrat al frontierei de stat. Acesta presupune cooperarea între autorităţile competente la frontieră printr-o platformă electronică unificată pentru procesarea documentelor, evaluarea riscurilor şi autorizarea trecerii frontierei.

49. Actualmente, sistemele informaţionale ale Poliţiei de Frontieră şi ale Serviciului Vamal sunt interoperabile, facilitând aplicarea principiului ghişeului unic în punctele rutiere de trecere a frontierei de stat. Astfel, o parte din datele colectate de către Poliţia de Frontieră sunt transmise direct Serviciului Vamal şi, respectiv, validate în cadrul procedurilor de control. Această soluţie tehnologică contribuie la eliminarea dublării operaţiunilor de introducere a datelor şi reduce timpul de aşteptare pentru participanţii la trafic, susţinând fluidizarea procesului de trecere a frontierei. Cu toate acestea, există anumite carenţe de interoperabilitate, care necesită o abordare conjugată pentru a fi depăşite.

50. Controlul vamal şi de frontieră, desfăşurat în punctele de trecere a frontierei, este afectat de subdezvoltarea infrastructurii comune, de absenţa fluxurilor operaţionale coordonate şi de dublarea verificărilor. În paralel, controlul vamal în linia a doua, realizat de echipele mobile şi prin controale ulterioare, beneficiază de suport analitic integrat insuficient sau de acces standardizat redus la datele generate în timp real de alte autorităţi publice.

51. Un alt proces ce necesită a fi digitalizat ţine de managementul fluxului în punctele de trecere a frontierei de stat rutiere. În prezent, validarea intrării şi a ieşirii mijloacelor de transport în/din punctele de frontieră depinde de factorul uman, ceea ce generează blocaje şi erori de înregistrare sau autorizare. Excluderea intervenţiei umane prin implementarea unui sistem automatizat de citire a plăcuţelor de înmatriculare ar elimina aceste riscuri şi ar asigura un management eficient şi sigur al fluxului rutier.

52. În contextul actual, Republica Moldova se confruntă cu provocări semnificative legate de securitatea frontierei, amplificate de războiul din Ucraina şi de intensificarea migraţiei ilegale. Frontiera de est a ţării a devenit o linie critică de tranzit atât pentru refugiaţii care caută protecţie internaţională, cât şi pentru activităţile ilegale precum contrabanda, traficul de droguri, migraţia ilegală, traficul de armament şi muniţii şi traficul de fiinţe umane. Aceste activităţi sunt facilitate de vulnerabilităţile existente la nivelul punctelor de trecere a frontierei, precum şi de lipsa unor mecanisme robuste de supraveghere a frontierelor verzi.

53. Se conturează în special un risc cu tendinţe de creştere a traficului ilicit de armament şi muniţii, având în vedere prezenţa unui volum considerabil de armament pe teritoriul ucrainean. După numărul de cazuri de arme raportat, Ucraina se află în top 15 ţări în Raportul privind comerţul ilicit 2023 al Organizaţiei Mondiale a Vămilor. Totodată, conform alertelor emise de Organizaţia Mondială a Vămilor, Ucraina este lider la nivel global, în care se află substanţe explozive, precursori ale acestora, armament şi muniţii, din cauza conflictului armat de pe teritoriul ţării. De asemenea, se observă o creştere îngrijorătoare a traficului ilicit de droguri, ca urmare a reorientării rutelor de distribuţie ale reţelelor criminale din estul Europei, în care Republica Moldova riscă să fie implicată ca zonă de tranzit.

54. Evoluţiile criminalităţii, reprezentate în figura 6, subliniază necesitatea consolidării capacităţilor de analiză a riscurilor, supraveghere şi reacţie operativă, în special pe segmentele de frontieră vulnerabile, pentru a contracara eficient ameninţările emergente.

Figura 6. Activităţi ilegale depistate la frontieră, număr de cazuri

Sursa: datele statistice ale Inspectoratului General

al Poliţiei de Frontieră şi ale Serviciului Vamal

55. Datele privind migraţia ilegală în perioada 2020-2024, reprezentate în figura 7, evidenţiază o creştere accentuată a acestui fenomen, în special începând cu anul 2022. Contextul de securitate regională generat de războiul din Ucraina a determinat un număr considerabil de cetăţeni ucraineni să traverseze ilegal frontiera de stat, precum şi a influenţat redirecţionarea rutelor de migraţie ilegală prin Republica Moldova, inclusiv dinspre estul Europei către Uniunea Europeană. Pe parcursul anului 2024 au fost documentaţi peste 20 de mii de cetăţeni ucraineni, din care 5 107 au fost depistaţi în tentativă de trecere ilegală a frontierei, iar 16 490 nu aveau intrare legală în Republica Moldova, fiind documentaţi pe teritoriul ţării. Cu toate acestea, dificultăţile logistice şi controlul eficient la frontieră fac ca presiunea migraţionistă asupra Republicii Moldova să fie mai redusă comparativ cu alte rute, precum cele prin Turcia şi Balcanii de Vest, în anul 2024 fiind depistaţi 126 de cetăţeni străini, neregionali, cu excepţia cetăţenilor ucraineni, care au încercat să folosească Republica Moldova pe post de ţară de tranzit spre Uniunea Europeană. Formele prin care se manifestă migraţia ilegală la frontieră vizează trecerea ilegală a frontierei pe sectorul “verde” de frontieră şi traversarea clandestină prin punctele de trecere a frontierei de stat şi în baza actelor false/falsificate străine. Un nou modus operandi implementat în rândul reţelelor implicate în migraţia ilegală este utilizarea site-urilor clonate pentru emiterea vizelor false.

Figura 7. Fluxul de migranţi documentaţi la frontiera de stat a Republicii Moldova,

inclusiv cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini nonregionali şi dezagregat

cetăţenii ucraineni, depistaţi în tentative de trecere ilegală a frontierei

Sursa: datele statistice ale Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră

56. Escaladarea fenomenului din anul 2024, cu circa 26 % faţă de anul 2023, precum şi intensificarea cazurilor de organizare a migraţiei ilegale semnalează activizarea reţelelor criminale care exploatează contextul instabil pentru a facilita treceri ilegale ale frontierei, în special pe segmentul moldo-ucrainean. Segmentul “verde” de frontieră moldo-ucrainean deţine ponderea absolută a încălcărilor frontierei de stat cu scop de migrare ilegală.

57. În lipsa intervenţiei statului, migraţia ilegală va continua să crească exponenţial, în special pe segmentul moldo-ucrainean, amplificând riscul de suprasolicitare a capacităţilor naţionale de control şi gestionare a frontierei. Estimările arată că numărul cetăţenilor ucraineni depistaţi fără intrare legală ar putea creşte exponenţial de la 16,5 mii în 2024 la peste 35 de mii în 2027, luând în calcul o creştere de 30 % anual (risc mare asociat cu bariere naturale precum saturaţia şi schimbarea rutei), iar tentativele de trecere ilegală la frontieră ar putea depăşi 10 mii de cazuri anual. Cetăţenii nonregionali ar înregistra o dublare în următorii trei ani, confirmând diversificarea rutelor şi consolidarea Republicii Moldova ca ţară de tranzit. Reţelele criminale vor exploata vulnerabilităţile logistice şi tehnologice, ceea ce va duce la intensificarea traficului prin “sectorul verde”, utilizarea documentelor false şi consolidarea Republicii Moldova ca rută de tranzit spre Uniunea Europeană. Această dinamică sporeşte riscurile de securitate internă şi regională, inclusiv infiltrarea unor elemente asociate criminalităţii organizate.

58. Contrabanda rămâne una dintre principalele forme de criminalitate transfrontalieră care afectează siguranţa economică a statului. Fenomenul este prezent atât în punctele de trecere a frontierei, prin introducerea sau scoaterea nedeclarată a mărfurilor, cât şi în zonele din afara acestora, unde controlul şi supravegherea sunt mai reduse. Cele mai frecvente cazuri se referă la produsele supuse regimurilor fiscale speciale, cum ar fi tutunul şi alcoolul, bunurile restricţionate (medicamente, produse fitosanitare), dar şi la articolele comerciale de uz general, introduse ilegal pentru a evita obligaţiile vamale.

59. În prezent, combaterea eficientă a contrabandei este afectată de mai mulţi factori. Mai întâi de toate, metodele utilizate devin tot mai sofisticate, inclusiv disimularea în compartimente special amenajate sau folosirea transportului ca acoperire. De asemenea, infrastructura din unele puncte de trecere a frontierei rămâne subdezvoltată, lipsind echipamentele moderne pentru control nonintruziv. Cooperarea între autorităţile responsabile de control este adesea limitată de lipsa unui mecanism comun de analiză operaţională a riscurilor, ceea ce reduce eficienţa selectivităţii în activităţile de control. Totodată, sistemele informaţionale nu sunt încă interconectate suficient pentru a permite accesul rapid şi integrat la datele despre transporturi, documentele însoţitoare şi istoricul operatorilor economici.

60. În acest context, este necesară consolidarea capacităţii de detecţie şi reacţie a autorităţilor abilitate, atât în linia întâi, cât şi în linia a doua de control. Aceasta include modernizarea tehnologică (scanere, detectoare, camere inteligente cu citirea plăcuţelor de înmatriculare etc.) şi modernizarea echipelor mobile prin dotare, extinderea atribuţiilor şi asigurarea accesului la informaţiile necesare, precum şi dezvoltarea de proceduri integrate pentru supravegherea frontierei în afara punctelor de trecere. Un element-cheie îl reprezintă crearea şi utilizarea unui sistem comun de analiză a riscurilor, care să integreze date din multiple surse şi să permită anticiparea activităţilor de contrabandă, prin identificarea timpurie a fluxurilor atipice, a rutelor riscante sau a actorilor implicaţi.

61. Traficul ilicit al produselor de tutun şi conexe este determinat în principal de diferenţele de preţ dintre pieţele legale şi ilegale, alimentate de cererea de pe piaţa neagră şi de preţurile mai mici ale ţigărilor din statele non-UE de la frontiera estică, inclusiv Republica Moldova, aspecte influenţate de sarcina fiscală aplicată produselor din tutun. Pentru armonizarea accizelor la produsele din tutun cu standardele Uniunii Europene, Republica Moldova a stabilit cotele accizelor pentru anii 2024-2026, cu o creştere anuală de 10 %. Totodată, a fost introdus un nou design al timbrului de acciză/consum, aplicat obligatoriu produselor din tutun fabricate, importate sau introduse în ţară, iar începând cu 1 ianuarie 2025, agenţii economici din lanţul de aprovizionare cu tutun sunt obligaţi să aplice proceduri de diligenţă, să monitorizeze vânzările şi să raporteze autorităţilor neregulile depistate, măsuri menite să combată contrabanda şi comerţul ilicit. Cu toate acestea, fenomenul continuă să se menţină la frontieră, conform datelor din figura 8, ponderea majoritară deţinând-o segmentul de frontieră moldo-român, pe când cantitatea capturată are o tendinţă generală de scădere, excepţie făcând segmentul de frontieră aerian, unde atât numărul de cazuri, cât şi cantitatea ridicată denotă tendinţe de creştere.

Figura 8. Traficul ilicit de ţigări

Sursa: datele statistice ale Inspectoratului General

al Poliţiei de Frontieră şi ale Serviciului Vamal

62. Republica Moldova se confruntă cu o intensificare a traficului de droguri şi a traficului de arme şi muniţii (+38 % cazuri în anul 2024), în timp ce traficul de persoane rămâne greu de depistat la frontieră, majoritatea fiind identificate post-factum de organele de urmărire penală. Deşi numărul de arme şi muniţii reţinute a fost în scădere, creşterea numărului de cazuri reflectă persistenţa riscului, în special pe segmentul aerian. Măsurile de intervenţie pe lângă capacităţile tehnice de depistare se vor referi la mecanismele naţionale în domeniul controlului armelor, inclusiv cele prevăzute în Programul naţional privind controlul armelor de calibru mic şi armamentului uşor pentru anii 2026-2030, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.521/2025.

63. Traficul de droguri a cunoscut o creştere constantă privind cantităţile totale de substanţe narcotice şi etnobotanice depistate la frontieră (a se vedea figura 9). Modurile de operare utilizate de reţelele infracţionale includ disimularea drogurilor în bagaje, compartimentele ascunse ale vehiculelor, coletele poştale sau asupra persoanelor, deseori în combinaţie cu rutele de tranzit multiple şi utilizarea serviciilor de curierat internaţional. Un alt mod de operare relevant îl constituie trecerea ilegală a frontierei prin sectorul “verde”, plasarea în ascunzişuri a drogurilor şi preluarea ulterioară a acestora (de către aceeaşi persoană sau de către alţi membri ai reţelei criminale).

Figura 9. Traficul ilicit de droguri, numărul de cazuri

depistate de Poliţia de Frontieră şi Serviciul Vamal

Sursa: datele statistice ale Inspectoratului General

al Poliţiei de Frontieră şi ale Serviciului Vamal

64. Deşi tendinţa actuală a traficului ilegal de arme rămâne echilibrată, se evidenţiază riscul ca armele provenite din zona de conflict să fie redirecţionate către pieţele negre internaţionale prin intermediul teritoriului naţional. O altă premisă de risc o constituie traficul de materiale chimice, biologice, radiologice şi nucleare, or, în urma bombardamentelor şi a atacurilor asupra infrastructurii critice ucrainene, a fost raportată o potenţială pierdere a controlului asupra acestui tip de materiale, conform Raportului oficial al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică.

65. În anul 2025 s-a conturat o nouă tendinţă la nivelul securităţii frontaliere, odată cu înregistrarea a trei cazuri de depistare a substanţelor explozive şi a precursorilor acestora în punctele de trecere a frontierei de stat. Această evoluţie impune consolidarea controlului în punctele de trecere a frontierei de stat şi dotarea cu echipamente moderne pentru detectarea urmelor de exploziv.

66. Pentru consolidarea capacităţii de detecţie şi intervenţie, este prioritară dezvoltarea segmentului chinologic al Poliţiei de Frontieră şi al Serviciului Vamal, inclusiv prin extinderea numărului de echipe canine specializate. Având în vedere insuficienţa echipelor canine în punctele de trecere a frontierei, este necesară îmbunătăţirea cooperării operaţionale dintre Poliţia de Frontieră şi Serviciul Vamal pentru utilizarea eficientă a resurselor disponibile şi acoperirea nevoilor prioritare.

67. Dezvoltarea dimensiunii chinologice este un element complementar şi indispensabil în detectarea şi prevenirea nu doar a traficului de droguri, dar şi a celorlalte riscuri manifestate constant la frontiere, inclusiv a traficului ilicit de tutun, alcool, arme şi muniţii, explozivi, a traficului de fiinţe umane, a migraţiei ilegale şi a contrabandei. În acest sens, se impune modernizarea infrastructurii destinate activităţii chinologice, inclusiv prin construirea unor centre specializate de instruire şi antrenare a echipelor canine. Totodată, se impune diversificarea specializărilor canine – detectarea substanţelor narcotice, a explozivilor, a persoanelor, a armelor şi muniţiilor, a mijloacelor băneşti, a bunurilor ascunse –, precum şi profesionalizarea continuă a conductorilor, pentru a răspunde cerinţelor tot mai complexe ale securizării frontierei în conformitate cu bunele practici europene.

68. În baza rezultatelor evaluării riscurilor şi a modurilor de operare identificate, se constată o vulnerabilitate accentuată în zonele din afara punctelor de trecere a frontierei de stat, unde prezenţa autorităţilor de control este permanentă, comparativ cu sectoarele de frontieră verde. Această situaţie impune necesitatea consolidării mecanismelor de supraveghere a frontierei.

69. Supravegherea frontierei de stat este organizată de către Poliţia de Frontieră în mod continuu 24/7, cu folosirea unităţilor fixe şi mobile, care îşi îndeplinesc atribuţiile prin patrulare sau prin prezenţa fizică în locurile cu risc sporit şi folosirea sistemelor de supraveghere a frontierei de stat. În funcţie de rezultatele analizei de risc, pot fi dislocate sisteme de supraveghere mobile, dispozitive de detecţie şi alertă şi pot fi implicate aeronave de zbor fără pilot la bord în misiunile de supraveghere. În procesul de implementare a documentului de politici publice anterior, au fost atinse rezultate semnificative privind obiectivul de dezvoltare a instrumentelor de supraveghere a frontierei de stat, fiind achiziţionate mijloace fixe şi mobile de supraveghere, inclusiv aeronave de zbor fără pilot la bord, fiind elaborat un nou concept privind autonomia funcţională şi decizională a patrulei Poliţiei de Frontieră în supravegherea frontierei de stat şi fiind aprobate la nivel instituţional standardele de dotare cu personal, mijloace şi infrastructură genistică a sectoarelor Poliţiei de Frontieră. Mijloacele disponibile rămân totuşi insuficiente: doar aproximativ 15 % din 37 de sectoare ale Poliţiei de Frontieră sunt dotate corespunzător standardelor cu mijloace fixe şi mobile de supraveghere şi aceeaşi rată corespunde dotărilor cu aeronave de zbor fără pilot, iar conceptul de autonomie a patrulei este implementat corespunzător în aproximativ 10 % din sectoarele Poliţiei de Frontieră. De asemenea, nu toate mijloacele de observare, detectare, radiolocaţie şi geolocare sunt integrate într-o singură reţea, ceea ce compromite integrarea informaţiilor în tabloul situaţional naţional şi capacitatea de reacţie la incidentele de securitate. Infrastructura sectoarelor Poliţiei de Frontieră rămâne o provocare majoră, dat fiind faptul că 50 % din sectoare necesită construcţii, reconstrucţii şi renovări.

70. Astfel, frontierele verzi rămân în continuare vulnerabile la activităţi ilegale din cauza lipsei de tehnologie avansată şi a echipamentelor specializate pentru supravegherea frontierei de stat. Vulnerabilitatea se referă la utilizarea rutelor alternative, greu accesibile, pentru migraţie ilegală şi contrabandă, ceea ce subminează atât securitatea naţională, cât şi economia naţională. Monitorizarea eficientă a acestor zone necesită implementarea unor sisteme moderne de supraveghere autonomă, utilizarea aeronavelor de zbor fără pilot la bord, a senzorilor de mişcare şi a altor tehnologii avansate, pentru a asigura o acoperire totală şi continuă şi operaţionalizarea completă a centrelor de coordonare la nivel local, regional şi naţional.

71. Estimativ, în lipsa intervenţiilor şi a investiţiilor, riscul de treceri ilegale şi activităţi criminale la frontieră ar putea creşte anual cu 30 %, având în vedere estimarea riscurilor enunţate ca fiind moderate conform rapoartelor anuale de risc, din cauza insuficienţei tehnologiilor biometrice şi a lipsei unei infrastructuri adecvate. Această situaţie va diminua capacitatea autorităţilor de control de a detecta şi de a preveni ameninţările, punând în pericol integritatea frontierei şi compromiţând eforturile Republicii Moldova de a se alinia standardelor Uniunii Europene.

72. În acest context, în vederea alinierii la acquis-ul Uniunii Europene, este necesară dezvoltarea mecanismului naţional de screening la frontieră, compatibil cu prevederile Regulamentului (UE) 2024/1356 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 mai 2024 de introducere a screeningului resortisanţilor ţărilor terţe la frontierele externe şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr.767/2008, (UE) 2017/2226, (UE) 2018/1240 şi (UE) 2019/817. Ca prim pas, autorităţile naţionale, în cooperare cu partenerii europeni, vor desfăşura o evaluare preliminară a cadrului normativ, a capacităţilor operaţionale, precum şi a infrastructurii şi resurselor disponibile, în vederea identificării lacunelor şi a priorităţilor de intervenţie, în contextul implementării Noului pact privind migraţia şi azilul – acţiune prevăzută în Programul naţional privind migraţia şi azilul pentru anii 2026-2030, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.666/2025. Rezultatele acestei evaluări vor fundamenta elaborarea unei foi de parcurs detaliate, care să includă etapele, termenele şi resursele necesare pentru implementarea treptată a procedurii de screening.

73. Foaia de parcurs va permite stabilirea ulterioară, în baza concluziilor evaluării, a locaţiilor optime şi a modalităţilor de pilotare a screeningului, asigurând astfel adaptarea cadrului normativ, dezvoltarea infrastructurii tehnice compatibile cu sistemele europene şi pregătirea personalului implicat. Această abordare etapizată va asigura atât respectarea drepturilor fundamentale, cât şi integrarea eficientă a procedurii în arhitectura naţională de management al frontierei de stat.

Secţiunea a 2-a

Analiza de risc pentru securitatea internă şi ameninţările la frontiere

74. Analiza de risc pentru securitatea internă şi analiza ameninţărilor susceptibile să afecteze funcţionarea sau securitatea frontierelor reprezintă o componentă critică a managementului integrat al frontierei de stat.

75. Situaţia naţională este caracterizată de subdezvoltarea reţelelor de schimb de informaţii între agenţiile naţionale, precum şi cu partenerii internaţionali, ceea ce creează o izolare informaţională şi reduce eficienţa măsurilor preventive. La nivelul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, în procesul decizional şi la elaborarea produselor de analiză de risc se aplică pe larg modelul european comun integrat de analiză a riscurilor (CIRAM). Aplicarea modelului european comun integrat de analiză a riscurilor mai întâi la nivelul Poliţiei de Frontieră a contribuit la îmbunătăţirea capacităţii de anticipare şi reacţie faţă de riscurile migraţionale, traficul ilicit, criminalitatea organizată şi altele, demonstrând utilitatea unui cadru metodologic standardizat, bazat pe date, indicatori de risc şi o abordare etapizată pe cele patru niveluri de control conform modelului european. Actualmente, modelul european comun integrat de analiză a riscurilor este aplicat inclusiv la elaborarea produselor analitice comune de către Grupul comun de analiză a riscurilor.

76. În prezent, capacitatea de analiză a riscurilor este limitată de mai mulţi factori, inclusiv fragmentarea informaţiilor, insuficienţa sistemelor moderne de colectare şi prelucrare automatizată a datelor şi integrarea insuficientă cu mecanismele europene de avertizare timpurie. Aceste deficienţe reduc semnificativ capacitatea autorităţilor de a detecta şi de a anticipa modelele emergente de ameninţare, cum ar fi migraţia ilegală, criminalitatea transfrontalieră şi alte activităţi ilicite.

77. Astfel, consolidarea structurilor specializate de analiză a riscurilor şi diversificarea mecanismelor de analiză strategică interinstituţională a ameninţărilor sunt esenţiale. Acest deziderat poate fi realizat prin dezvoltarea direcţiilor de analiză în cadrul instituţiilor-cheie din sistemul de management integrat al frontierei de stat, susţinute de un cadru funcţional bine definit, gestionate de un număr adecvat de analişti instruiţi, cu expertiză în domeniul migraţiei, al contrabandei, al traficului de fiinţe umane, al terorismului, al fluxurilor de mărfuri şi transport, precum şi prin utilizarea instrumentelor tehnice moderne, inclusiv a bazelor de date partajate, a sistemelor de colectare automată a indicatorilor de risc, a platformelor de partajare a informaţiilor în timp real între autorităţile relevante.

78. Adoptarea unei abordări analitice comune de către toate instituţiile va permite corelarea planificării operative şi alocarea resurselor (umane, tehnice, financiare), precum şi includerea analizei de risc în ciclul decizional, ceea ce va contura o analiză strategică a riscurilor.

79. Pentru Republica Moldova, aflată pe una dintre rutele principale ale migraţiei de Est-Vest, analiza strategică a riscurilor nu doar sprijină identificarea ameninţărilor actuale, ci şi permite proiectarea unor evoluţii viitoare, esenţiale fiind adaptarea resurselor umane şi tehnice, dezvoltarea capabilităţilor analitice şi formularea de politici proactive. Analiza strategică a riscurilor reprezintă un instrument esenţial pentru fundamentarea deciziilor în domeniul securităţii frontierelor, ce contribuie la dezvoltarea capacităţilor instituţionale pe termen lung, inclusiv în ceea ce priveşte formarea de personal specializat, adaptarea procedurilor operaţionale şi optimizarea resurselor alocate.

80. Pe lângă acestea, analiza riscurilor, în contextul managementului integrat al frontierelor, trebuie să includă şi fenomenele atipice, caracterizate printr-o probabilitate redusă de apariţie, dar cu potenţial de impact major asupra securităţii şi a continuităţii instituţionale. Pentru Republica Moldova, includerea în scenariile strategice de analiză a riscurilor pandemiilor şi a crizelor majore de sănătate publică (care pot genera blocaje în punctele de trecere a frontierei, afectarea lanţurilor logistice, suprasolicitarea structurilor de control şi necesitatea adoptării rapide a unor măsuri excepţionale), a crizelor ecologice sau climatice (de ex. secetă extremă, inundaţii, incendii de vegetaţie, cu impact asupra rutelor de migraţie, a siguranţei infrastructurii de frontieră sau a resurselor de personal) este importantă pentru consolidarea rezilienţei instituţionale, dezvoltarea capacităţilor anticipative şi a planurilor de continuitate operaţională.

81. În plus, valorificarea deplină a activităţilor Grupului comun de analiză a riscurilor la nivel naţional este esenţială pentru a asigura evaluarea coerentă şi rapidă a ameninţărilor, facilitând astfel o reacţie mai promptă şi coordonată la provocările de securitate.

82. În contextul securităţii regionale tot mai complexe, analiza de risc nu poate fi limitată la dimensiunea naţională. Colaborarea transfrontalieră cu autorităţile de frontieră din România, Ucraina, precum şi cu agenţiile europene relevante (de ex. Frontex, Europol) este de importanţă majoră pentru asigurarea unui schimb eficient de informaţii şi pentru dezvoltarea de produse analitice comune. Integrarea perspectivelor şi a datelor provenite din statele vecine permite anticiparea mai eficientă a presiunilor externe şi oferă o imagine mai clară asupra reţelelor infracţionale transfrontaliere. În acest context, devine esenţială participarea activă a structurilor naţionale la platformele regionale de analiză a riscurilor, pentru a consolida cooperarea şi schimbul de informaţii în vederea unei reacţii coordonate şi informate.

83. În absenţa intervenţiei statale, Republica Moldova riscă izolarea informaţională şi incapacitatea de a-şi coordona eficient activităţile cu partenerii internaţionali în domeniul gestionării frontierelor, în special cu Frontex şi ţările membre ale Uniunii Europene, ceea ce poate compromite atât securitatea frontierelor, cât şi securitatea naţională şi stabilitatea economică – componente fundamentale ale unui continuum de bunăstare şi rezilienţă la nivel naţional. Conform strategiei tehnice şi operaţionale Frontex, adoptarea unor măsuri proactive, precum detectarea timpurie a ameninţărilor şi coordonarea rapidă între agenţiile naţionale şi europene, optimizează controlul frontierelor fără a îngrădi mobilitatea legală.

Secţiunea a 3-a

Schimbul de informaţii şi cooperarea internaţională

84. Cooperarea Republicii Moldova cu statele membre şi Uniunea Europeană în privinţa gestionării frontierelor a început odată cu semnarea în anul 2005 a Memorandumului de înţelegere dintre Guvernul Republicii Moldova, Comisia Europeană şi Guvernul Ucrainei cu privire la Misiunea Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră în Republica Moldova şi Ucraina (EUBAM). Au urmat, în anul 2007, Acordul dintre Republica Moldova şi Comunitatea Europeană privind readmisia persoanelor aflate în situaţie de şedere ilegală, în anul 2008 – Aranjamentul de lucru privind cooperarea operativă dintre Poliţia de Frontieră a Republicii Moldova şi Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă (Frontex) şi în anul 2014 – Acordul privind cooperarea operaţională şi strategică dintre Republica Moldova şi Europol şi Protocolul III privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal la Acordul de asociere. În anul 2022, competenţa executivă a echipelor din cadrul corpului permanent al Poliţiei de Frontieră şi Gărzii de Coastă la nivel european este reglementată în teritoriul naţional prin Acordul dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană privind activităţile operative desfăşurate de Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă în Republica Moldova. Suplimentar, ca parte a implementării Aranjamentului de lucru cu Frontex, în cadrul Poliţiei de Frontieră a fost creat Punctul naţional de contact cu Frontex, pentru cooperarea operaţională cu Agenţia.

85. Începând cu anul 2022, în cadrul operaţiunilor comune în Republica Moldova, la controlul de frontieră sunt delegaţi pe principiu de rotaţie, cu prezenţa permanentă, ofiţeri Frontex, care activează atât în punctele de trecere, cât şi la frontiera verde. Totodată, Republica Moldova participă la operaţiunile de returnare organizate de Frontex.

86. Platforma multidisciplinară europeană împotriva ameninţărilor criminale (EMPACT) este valorificată de autorităţile naţionale prin participarea activă la operaţiunile comune organizate la invitaţia organizaţiilor internaţionale. Doar în anul 2025, în cadrul acestui mecanism au fost demarate cinci operaţiuni sub egida Frontex, desfăşurate în cooperare cu Interpol şi Europol: “JAD DANUBE – X”, “JAD GLOBAL CHAIN – 2025”, “JAD STOPOVER – 4” şi “HOT SPOT-METIS III”. Aceste acţiuni au drept obiectiv combaterea criminalităţii transfrontaliere, a migraţiei ilegale, a traficului de persoane şi a fraudei documentare asociate, precum şi identificarea şi destructurarea grupurilor criminale organizate şi a persoanelor cu valoare operaţională ridicată. Totodată, prin verificări nominale şi analizarea datelor biometrice (a amprentelor digitale şi a imaginilor faciale), se urmăreşte prevenirea, depistarea şi stoparea eventualelor mişcări teroriste şi a fluxurilor de migraţie ilegală.

87. Planificarea operaţiunilor comune cu puteri executive, implementate pentru al patrulea an consecutiv în temeiul cadrului de cooperare bilateral, se realizează în baza analizei de risc atât la nivelul Poliţiei de Frontieră, cât şi la nivelul Frontex, cu desfăşurarea şedinţelor de lucru bilaterale, în cadrul cărora sunt stabilite zonele operative de risc, forţele şi mijloacele necesare pentru a fi alocate.

88. Adiţional, semnarea Aranjamentului de lucru dintre Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă (Frontex) rămâne prioritară, pentru a crea un cadru robust de cooperare în privinţa aspectelor esenţiale legate de securitatea frontierelor, migraţie şi azil. Semnarea acestui acord va permite o colaborare mai strânsă în gestionarea riscurilor şi schimbul operativ de informaţii, consolidând astfel capacitatea Republicii Moldova de a răspunde rapid la provocările de securitate.

89. Pentru a asigura evaluarea precisă a riscurilor şi conştientizarea situaţională avansată la frontieră, este necesară alinierea completă a Republicii Moldova la Sistemul european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR). Implementarea eficientă a EUROSUR presupune semnarea Aranjamentului de lucru dintre Ministerul Afacerilor Interne şi Frontex, care trebuie să includă mecanisme clare de schimb de informaţii între centrul naţional de coordonare şi Frontex. Mecanismul naţional de colectare a informaţiilor necesită reglementarea explicită a utilizării tehnologiilor avansate de monitorizare, precum senzori de mişcare, sisteme aeriene fără pilot şi platforme autonome de supraveghere. Integrarea acestor instrumente într-un cadru unitar va asigura o conştientizare situaţională completă, cu acurateţe ridicată şi disponibilitate în timp real, privind activităţile desfăşurate la frontieră.

90. Totodată, pentru a consolida dimensiunea de cooperare internaţională, se impune dezvoltarea mecanismelor de schimb operativ de date cu partenerii externi, inclusiv cu Frontex, Europol şi statele vecine, în vederea corelării informaţiilor privind identitatea şi documentele de călătorie, migraţia ilegală, criminalitatea transfrontalieră şi terorismul. Integrarea acestor schimburi de date în procedurile standard de control la frontieră va asigura o interoperabilitate deplină nu doar la nivel naţional, ci şi în raport cu partenerii europeni şi regionali, facilitând accesul la produse analitice comune şi sprijinind reacţia coordonată în faţa ameninţărilor.

91. Un rol aparte îl are cooperarea cu Europol, prin intermediul căruia Republica Moldova obţine acces la informaţii relevante şi la produsele analitice privind criminalitatea organizată, migraţia ilegală şi terorismul. Printre provocările majore se numără accesul limitat la anumite informaţii, necesitatea instruirii continue a personalului şi asigurarea unui schimb constant şi operativ de date. Depăşirea acestor provocări este esenţială pentru integrarea Republicii Moldova în spaţiul european de securitate şi pentru creşterea eficienţei controlului la frontiere.

92. Cooperarea Republicii Moldova cu statele membre ale Uniunii Europene în domeniul securităţii interne şi al managementului frontierelor este consolidată inclusiv prin participarea activă în cadrul HUB-ului Uniunii Europene pentru Securitate Internă şi Managementul Frontierei – o platformă operaţională ce facilitează schimbul de informaţii, de bune practici şi coordonarea intervenţiilor în contextul integrării europene. Totodată, sprijinul oferit de Uniunea Europeană prin intermediul misiunilor specializate, precum Misiunea de Asistenţă la Frontieră a Uniunii Europene în Republica Moldova şi Ucraina (EUBAM) – aflată la finalul mandatului său, şi Misiunea de Parteneriat a Uniunii Europene în Republica Moldova (EUPM), contribuie substanţial la dezvoltarea capacităţilor instituţionale şi alinierea la standardele europene în domeniul securităţii şi gestionării frontierelor.

93. Schimbul operativ de informaţii cu statele vecine – România şi Ucraina – se realizează în baza cadrului juridic bilateral şi trilateral existent, care reglementează cooperarea în domeniul securităţii frontierelor. Acest schimb este materializat prin mecanisme instituţionalizate, precum Centrul Comun de Contact Galaţi, care facilitează comunicarea rapidă şi coordonarea între autorităţile de frontieră şi vamale, şi Punctul Comun de Contact Palanca, care asigură schimbul de date privind persoanele şi mijloacele de transport care traversează frontiera, incidentele de frontieră sau alte situaţii relevante pentru securitatea regională. Aceste platforme contribuie la eficientizarea acţiunilor operative, prevenirea riscurilor şi întărirea cooperării transfrontaliere, în conformitate cu principiile managementului integrat al frontierelor.

94. Deşi Republica Moldova şi Ucraina au semnat un acord bilateral privind schimbul de informaţii în timp real referitor la persoanele şi mijloacele de transport care traversează frontiera comună, implementarea acestuia rămâne incompletă. În pofida cadrului juridic existent, mecanismul convenit nu este încă funcţional, ceea ce limitează capacitatea autorităţilor de a reacţiona prompt şi coordonat la riscurile transfrontaliere. Depăşirea acestei restanţe rămâne o prioritate pentru modernizarea sistemului de schimb de date şi pentru consolidarea securităţii la frontiera moldo-ucraineană.

95. În contextul frontierei moldo-române, controlul coordonat a dobândit o relevanţă strategică sporită, având în vedere statutul Republicii Moldova de ţară candidată la aderarea la Uniunea Europeană şi extinderea spaţiului Schengen către România. Această frontieră devine, astfel, o linie de demarcare între un stat membru al Uniunii Europene, parte a spaţiului Schengen, şi un stat aflat în proces de integrare europeană, fiind supusă unor presiuni crescânde determinate de intensificarea fluxurilor de persoane şi bunuri, dar şi de ameninţări precum migraţia ilegală şi criminalitatea transfrontalieră.

96. Implementarea controlului coordonat în punctele de trecere a frontierei dintre Republica Moldova şi România contribuie la fluidizarea traficului legal, la consolidarea schimbului operativ de informaţii şi la întărirea capacităţii de reacţie a autorităţilor de frontieră. Acest model permite eficientizarea verificărilor de securitate, îmbunătăţirea identificării persoanelor care prezintă risc ridicat şi oferă un cadru pentru intervenţii rapide în faţa ameninţărilor emergente, în conformitate cu standardele europene aplicabile frontierelor externe ale Uniunii Europene.

97. Pentru a consolida capacitatea Republicii Moldova de gestionare a riscurilor la frontieră şi pentru a susţine procesul de integrare treptată în spaţiul european de securitate, se impune reconfigurarea modelului operaţional existent, în conformitate cu principiile şi cerinţele prevăzute de Codul Frontierelor Schengen privind controlul comun la frontierele externe ale Uniunii Europene. Din această perspectivă, este necesară extinderea treptată a controlului coordonat în punctele de trecere a frontierei moldo-române, modernizarea infrastructurii aferente şi dezvoltarea unor mecanisme funcţionale de schimb de informaţii în timp real între autorităţile de frontieră. Aceste măsuri vor contribui la întărirea securităţii comune, la fluidizarea circulaţiei legitime şi la consolidarea cooperării operaţionale cu statele membre ale Uniunii Europene.

98. La frontiera moldo-ucraineană, anumite procese operaţionale – cum ar fi activitatea punctelor de trecere a frontierei de pe segmentul central, aflate temporar în afara controlului autorităţilor constituţionale ale Republicii Moldova, şi patrularea comună a frontierei verzi – au fost sistate începând cu 28 februarie 2022, ca urmare a evoluţiilor de securitate din regiune. Cu toate acestea, cooperarea bilaterală cu autorităţile ucrainene rămâne solidă şi activă la toate nivelurile, fiind menţinut un dialog constant şi fiind aplicate mecanisme funcţionale de coordonare. În acest context, este necesară adaptarea arhitecturii de cooperare operaţională la noile realităţi, prin consolidarea canalelor de schimb de informaţii, dezvoltarea unor planuri de intervenţie coordonată şi identificarea unor soluţii pentru extinderea controlului şi a patrulării comune. Autorităţile naţionale ar trebui să fie pregătite, cu forţe şi mijloace tehnice adecvate, pentru reluarea integrală a mecanismelor de cooperare sistate, imediat ce condiţiile de securitate vor permite acest lucru, în vederea restabilirii unui sistem eficient, sigur şi integrat de supraveghere şi control la frontiera comună.

Secţiunea a 4-a

Cooperarea interinstituţională la nivel naţional

99. Un element important în asigurarea gestionării eficiente a frontierelor îl constituie cooperarea interinstituţională între autorităţile naţionale implicate în controlul la frontieră, gestionarea migraţiei, returnarea persoanelor şi protecţia drepturilor fundamentale. Cadrul normativ revizuit în perioada 2023-2025 instituie cooperarea interinstituţională în cadrul sistemului de management integrat al frontierei de stat, prin Legea nr.28/2024 cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova. La nivel interministerial, Consiliul Naţional pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat, instituit conform Hotărârii Guvernului nr.902/2015, aprobă decizii cu caracter de recomandare privind măsurile şi acţiunile corelate ce urmează a fi întreprinse în vederea securizării frontierei de stat şi a realizării unui management performant al acesteia.

100. Totodată, cooperarea operaţională şi schimbul de informaţii sunt reglementate în cadrul Sistemului de coordonare a securităţii frontaliere, stabilit prin Hotărârea Guvernului nr.429/2015. Actualmente, subdiviziunea de management operaţional al Poliţiei de Frontieră şi centrele regionale de coordonare realizează măsuri de monitorizare, planificare şi coordonare a misiunilor, a acţiunilor şi a operaţiunilor de frontieră din competenţa Poliţiei de Frontieră, precum şi organizează şi desfăşoară exerciţii şi antrenamente pentru consolidarea capacităţii de reacţie a subdiviziunilor Poliţiei de Frontieră.

101. Centrul operaţional de coordonare coordonează activităţile Poliţiei de Frontieră în cadrul sprijinului operaţional reciproc cu autorităţile partenere; coordonează activităţile de cooperare cu autorităţile partenere; coordonează activitatea autorităţilor din Sistemul de coordonare a securităţii frontaliere în cazul activităţilor comune de a căror îndeplinire este responsabilă Poliţia de Frontieră; asigură punctul de contact cu autorităţile partenere, cu alte instituţii naţionale şi internaţionale etc. Aceleaşi atribuţii le realizează şi centrele regionale şi locale, în măsura şi în limitele competenţei ce le revin conform nivelului structural la care se atribuie.

102. În anul 2025 Sistemul de coordonare a securităţii frontaliere a fost redimensionat, pentru a se alinia la standardele EUROSUR, Poliţia de Frontieră fiind desemnată în calitate de autoritate naţională responsabilă de gestionarea şi implementarea tablourilor situaţionale naţionale, conform standardelor EUROSUR, şi de implementarea sistemelor tehnice şi de securitate cibernetică pentru a se alinia la standardele EUROSUR şi schimbul de informaţii în timp real. Modificările normative aduse prin Hotărârea Guvernului nr.296/2025 vin să transpună parţial Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliţia de frontieră şi garda de coastă la nivel european şi de abrogare a Regulamentelor (UE) nr.1052/2013 şi (UE) 2016/1624, aşa cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) 2021/1134 al Parlamentului European şi al Consiliului din 7 iulie 2021, precum şi Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/581 al Comisiei din 9 aprilie 2021 privind tablourile situaţionale ale Sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR). Aceste amendamente prevăd şi instituirea Dispozitivului de intervenţie, format din angajaţi instruiţi distinct şi pregătiţi pentru intervenţia rapidă în situaţii de criză sau de incidente la frontiera de stat, precum şi colaborarea cu dispozitive similare din statele membre ale Uniunii Europene şi cu Agenţia Europeană pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă, fiind consolidată capacitatea de reacţie la nivel instituţional şi fiind intensificate colaborarea cu agenţiile europene şi aplicarea coerentă a procedurilor operaţionale standardizate.

103. Monitorizarea continuă a evenimentelor produse la frontiera de stat permite cunoaşterea situaţiei şi sporirea capacităţii de acţiune, proactive şi de reacţie.

104. Actualmente, cooperarea dintre Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi instituţiile partenere la nivel naţional se realizează în baza acordurilor de cooperare semnate, a planurilor de cooperare şi a celor situaţionale elaborate în acest sens. În acest context, se pune un accent deosebit pe aplicarea strictă a procedurilor operaţionale standardizate existente, precum şi pe implementarea planurilor interinstituţionale de contingenţă pentru gestionarea situaţiilor de criză la frontieră (a fluxurilor migratorii masive, a incidentelor de securitate, a situaţiilor de criză frontalieră sau a urgenţelor umanitare). Această abordare este susţinută prin organizarea şi desfăşurarea exerciţiilor tactice comune, cu participarea autorităţilor naţionale, având ca obiectiv testarea şi consolidarea capacităţilor operaţionale şi a resurselor disponibile în astfel de circumstanţe.

105. Cu toate acestea, în Republica Moldova, cooperarea interinstituţională este adesea fragmentată, caracterizată prin mecanisme insuficient dezvoltate pentru coordonare şi schimb de informaţii în timp real, ceea ce reduce semnificativ eficienţa măsurilor de securitate la frontieră.

106. În plus, interoperabilitatea dintre platformele informaţionale ale autorităţilor naţionale şi standardele comune pentru schimbul de date sunt încă într-o fază incipientă, limitând capacitatea de analiză integrată a riscurilor, afectând negativ procesele de planificare strategică şi luare a deciziilor.

107. Pentru creşterea capacităţilor instituţionale în domeniul de coordonare a securităţii frontaliere este necesară operaţionalizarea centrelor de coordonare regionale şi locale prin majorarea efectivului-limită şi profesionalizarea resurselor umane, dotarea cu echipamente tehnice şi informatice, precum şi prin consolidarea infrastructurii fizice.

108. Pentru a asigura o coordonare interinstituţională eficientă, sunt necesare dezvoltarea unor protocoale comune de acţiune, asigurarea interoperabilităţii automate între autorităţile partenere şi consolidarea structurilor de coordonare la toate nivelurile, capabile să asigure o reacţie rapidă şi coordonată la ameninţările de securitate.

109. Actualmente se află în derulare procesul de extindere a Sistemului informaţional al Centrului operaţional de coordonare al Poliţiei de Frontieră la nivelul sistemului afacerilor interne, prin crearea Sistemului informaţional integrat al managementului operaţional (SIIMO). Soluţia IT vizează optimizarea şi automatizarea proceselor interne în cadrul instituţiilor subordonate Ministerului Afacerilor Interne şi se bazează pe o arhitectură modulară, extensibilă şi interoperabilă cu serviciile guvernamentale externe şi registrele de stat. Aplicarea şi dezvoltarea acestui sistem vor permite coordonarea interinstituţională operaţională şi vor contribui la conştientizarea situaţională complexă.

Secţiunea a 5-a

Măsuri tehnice şi operative la nivel naţional

110. Pentru a asigura un control eficient al frontierei de stat şi pentru a combate criminalitatea transfrontalieră, este esenţială implementarea unor măsuri tehnice şi operative adaptate specificului naţional al Republicii Moldova. În contextul actual, o provocare semnificativă este reprezentată de lipsa controlului efectiv pe segmentul central al frontierei moldo-ucrainene, ceea ce creează vulnerabilităţi majore în gestionarea riscurilor de securitate.

111. În prezent, măsurile întreprinse în conformitate cu planul operaţional anual prevăd organizarea operaţiunilor comune de frontieră împreună cu alte autorităţi din sistemul de management integrat al frontierei de stat. Acestea se desfăşoară în mai multe faze operaţionale şi sunt coordonate cu subdiviziunile Poliţiei, ale Inspectoratului General pentru Migraţie şi ale Serviciului Vamal, atât în zonele de frontieră, cât şi pe întreg teritoriul ţării. Pe parcursul anului 2025 au fost demarate operaţiuni comune, prin participarea a 123 de echipe comune constituite din angajaţii Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, ai Inspectoratului General al Poliţiei şi ai Serviciului Vamal. Operaţiunile comune au ca obiectiv combaterea criminalităţii transfrontaliere şi se concretizează prin patrulări comune, verificări şi instituirea de filtre pe traseele naţionale.

112. În cazul în care nu va fi asigurată prezenţa constantă pe această porţiune de frontieră, există riscul creşterii activităţilor ilegale, precum contrabanda, traficul de fiinţe umane, migraţia ilegală şi traficul de droguri. De exemplu, pe parcursul anului 2024, din 16 490 de cetăţeni ucraineni documentaţi pe teritoriul ţării, care nu aveau intrare legală în Republica Moldova, 15 120 au declarat că au trecut prin segmentul central (regiunea transnistreană) al frontierei moldo-ucrainene. Acest context complică aplicarea măsurilor de control intern şi reduce capacitatea autorităţilor de a preveni şi de a combate eficient criminalitatea transfrontalieră.

113. În acest sens, devine imperativă intensificarea cooperării operaţionale interinstituţionale între Poliţia de Frontieră, Poliţie, Serviciul Vamal, Inspectoratul General pentru Migraţie, Serviciul de Informaţii şi Securitate şi alte instituţii relevante, pentru a asigura schimbul continuu de informaţii, planificarea coordonată a acţiunilor şi intervenţia promptă în situaţiile de risc. Consolidarea acestui parteneriat instituţional este vitală pentru contracararea ameninţărilor hibride şi a reţelelor infracţionale care exploatează lipsa de supraveghere pe segmentul respectiv al frontierei.

114. Este necesară, de asemenea, în continuare, aplicarea în context naţional a modelelor şi a mecanismelor utilizate în unele state europene, a controalelor comune poliţieneşti şi a controlului migraţiei pe principalele trasee naţionale, fie în cadrul operaţiunilor internaţionale, fie în cadrul celor naţionale, inclusiv în zonele de frontieră, în baza analizei de risc şi prin digitalizare.

115. Totodată, relansarea cooperării operative cu autorităţile ucrainene pentru asigurarea controlului pe teritoriul ucrainean în zonele unde nu este prezentă o autoritate de frontieră moldovenească va constitui un instrument esenţial pentru stabilizarea şi securizarea acestui sector sensibil al frontierei de est.

Secţiunea a 6-a

Utilizarea tehnologiilor de ultimă generaţie

116. Una dintre provocările majore pentru Republica Moldova o reprezintă asigurarea alinierii sistemelor informaţionale naţionale la sistemele la scară largă europene pentru securitatea frontierelor.

117. La nivel naţional, Poliţia de Frontieră, Serviciul Vamal şi alte autorităţi utilizează sisteme informaţionale proprii, inclusiv pentru verificarea documentelor, gestionarea fluxurilor de călători şi analiza riscurilor. Un rol central în acest sens îl are procesul de interoperabilitate şi schimb online de date între Sistemul informaţional integrat al Poliţiei de Frontieră şi Sistemul informaţional automatizat “FRONTIERA” ca parte integrantă a Sistemului Informaţional Integrat Vamal, care permite înregistrarea traversărilor, schimbul rapid şi sigur de date, precum şi interconectarea cu alte autorităţi naţionale în baza principiului ghişeului unic. Prin funcţionalităţile sale – verificarea documentelor, gestionarea autorizaţiilor de transport, controlul mărfurilor, monitorizarea video şi analiza riscurilor – sistemul contribuie la fluidizarea traficului, reducerea timpului de vămuire, sporirea eficienţei şi a transparenţei controalelor, precum şi la combaterea corupţiei şi a criminalităţii transfrontaliere.

118. Un alt subiect de actualitate îl reprezintă asigurarea interoperabilităţii între Sistemul informaţional integrat al Poliţiei de Frontieră şi Sistemul informaţional “Migraţie” – esenţială pentru asigurarea gestionării eficiente a fluxurilor migratorii şi pentru protecţia securităţii naţionale. Această prioritate este prevăzută în Programul naţional privind migraţia şi azilul pentru anii 2026-2030 şi va permite accesarea de către poliţiştii de frontieră în timp real a informaţiilor despre dreptul de şedere şi statutul de beneficiar de o formă de protecţie, favorizând aplicarea corectă a reglementărilor legale privind traversarea frontierei de stat, precum şi prevenirea abuzurilor, a migraţiei ilegale şi a riscurilor de securitate.

119. La dezvoltarea şi modernizarea resurselor şi a sistemelor informaţionale prevăzute în prezentul Program, autorităţile responsabile vor utiliza cu prioritate serviciile guvernamentale partajate, precum serviciul electronic guvernamental de autentificare şi control al accesului (MPass), serviciul electronic guvernamental integrat de semnătură electronică (MSign), serviciul electronic guvernamental de jurnalizare (MLog), serviciul guvernamental de notificare electronică (MNotify) şi platforma de interoperabilitate (MConnect), în conformitate cu cadrul normativ în vigoare privind infrastructura digitală guvernamentală şi schimbul de date.

120. Integrarea platformelor naţionale menţionate cu sistemele europene la scară largă, gestionate de Agenţia Uniunii Europene pentru Gestionarea Operaţională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spaţiul de Libertate, Securitate şi Justiţie (eu-LISA) – SIS, VIS, Eurodac, EES, ETIAS şi ECRIS-TCN – este indispensabilă pentru identificarea rapidă a persoanelor, prevenirea migraţiei ilegale, combaterea criminalităţii transfrontaliere şi asigurarea securităţii interne. Astfel, verificarea documentelor şi a identităţii călătorilor va presupune corelarea bazelor de date naţionale cu SIS şi VIS, analiza riscurilor utilizând informaţii din Eurodac, EES şi ETIAS, iar schimbul de alerte va fi integrat în sistemul de informaţii Schengen. Interoperabilitatea completă, inclusiv prin extinderea capabilităţilor sistemelor informaţionale naţionale şi adaptarea cadrului juridic şi tehnic, va asigura un flux neîntrerupt de informaţii între autorităţile naţionale şi partenerii europeni, reducând timpul de procesare şi sporind capacitatea de reacţie la ameninţările emergente. În absenţa unei alinieri complete la aceste platforme, există riscul ca Republica Moldova să se confrunte cu dificultăţi şi vulnerabilităţi semnificative în capacitatea de a răspunde rapid la ameninţările de securitate şi de a proteja frontierele naţionale şi externe în mod eficient.

121. Stabilirea unei cooperări cu Agenţia Uniunii Europene pentru Gestionarea Operaţională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spaţiul de Libertate, Securitate şi Justiţie (eu-LISA), responsabilă de gestionarea şi operarea acestor platforme, este primordială pentru a spori capacitatea Republicii Moldova de a se alinia standardelor europene şi de a beneficia de avantajele acestor sisteme, inclusiv schimbul operativ de date şi analiza rapidă a riscurilor la frontiere. În acest context, se impune o evaluare complexă a nivelului de pregătire al autorităţilor naţionale, care să includă compatibilitatea juridică şi tehnică a sistemelor informaţionale utilizate, resursele şi capacităţile instituţionale necesare, precum şi dotările şi instruirile esenţiale pentru operarea la standarde europene.

Secţiunea a 7-a

Mecanismul de control al calităţii

122. Mecanismul de control al calităţii are ca obiectiv instituirea şi consolidarea unui cadru naţional sistemic de evaluare şi monitorizare a performanţei autorităţilor implicate în managementul integrat al frontierei de stat. Acest mecanism contribuie la identificarea timpurie a disfuncţionalităţilor, orientarea intervenţiilor corective şi fundamentarea procesului decizional strategic.

123. În conformitate cu cerinţele Strategiei europene de gestionare integrată a frontierelor, mecanismul de control al calităţii presupune instituirea unui cadru naţional care combină evaluarea funcţionării sistemului de management integrat al frontierei de stat cu identificarea vulnerabilităţilor operaţionale, într-un mod coerent şi coordonat.

124. În Republica Moldova, acest mecanism a fost iniţiat în contextul Strategiei naţionale de management integrat al frontierei de stat pentru perioada 2018-2023, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1101/2018, iar instituţionalizarea sa a fost sprijinită prin Decizia Consiliului Naţional pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat din 9 decembrie 2020, care a creat Grupul de lucru interinstituţional pentru evaluare. Consolidarea cadrului operaţional s-a realizat prin Programul de management integrat al frontierei de stat pentru anii 2022-2025, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.792/2022, prin introducerea explicită a activităţilor legate de evaluare, coordonare interinstituţională şi integrare a principiilor europene privind controlul calităţii în domeniul frontierelor.

125. Următorul pas în dezvoltarea mecanismului naţional de control al calităţii a fost realizat cu sprijinul Uniunii Europene, prin intermediul proiectului MIEUX+ (2023-2024), în cooperare cu Centrul Internaţional pentru Dezvoltarea Politicilor Migraţionale (ICMPD). În cadrul acestui proiect, a fost elaborat un ghid metodologic pentru evaluarea aplicării principiilor managementului integrat al frontierei de stat, adaptat contextului instituţional al Republicii Moldova şi aliniat cadrului european în vigoare la momentul elaborării.

126. Actualmente, mecanismul naţional de control al calităţii în domeniul managementului integrat al frontierei de stat se află într-o etapă incipientă de aplicare. Deşi a fost instituit formal Grupul de lucru interinstituţional pentru evaluare, conform Deciziei Consiliului Naţional pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat din anul 2020, regulamentul acestuia nu a fost implementat efectiv, iar activitatea grupului nu a devenit funcţională în mod sustenabil.

127. În paralel, ghidul metodologic elaborat ulterior a oferit un cadru practic alternativ, însă evaluările tematice nu au fost desfăşurate în teren la scară naţională. Nu a fost instituit un ciclu clar de organizare a evaluărilor, iar rezultatele nu sunt încă utilizate în mod formalizat în procesul de planificare, bugetare sau revizuire a politicilor.

128. De asemenea, nu există o metodologie distinctă pentru evaluarea vulnerabilităţilor, iar interconectarea între evaluarea managementului integrat al frontierei de stat şi alte instrumente naţionale de analiză sau control nu este reglementată ori valorificată. Din aceste motive, mecanismul actual nu oferă o imagine integrată şi clară asupra funcţionării sistemului, iar potenţialul său de a ghida procesul decizional strategic rămâne nevalorificat.

129. În perioada 2026-2030, prioritare sunt dezvoltarea şi operaţionalizarea deplină a mecanismului naţional de control al calităţii, în conformitate cu cele 15 componente ale sistemului european de gestiune integrată a frontierelor. Totodată, este importantă instituirea unui cadru regulator obligatoriu, prin elaborarea unei noi hotărâri a Guvernului sau prin modificarea Hotărârii Guvernului nr.902/2015 cu privire la Consiliul Naţional pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat, care să includă aplicarea mecanismului, să stabilească responsabilităţile instituţiilor implicate, metodologia generală şi frecvenţa evaluărilor.

130. Complementar, este necesară elaborarea unei metodologii naţionale distincte pentru evaluarea vulnerabilităţilor în sistemul de gestionare a frontierelor, care să stabilească criterii, responsabilităţi şi un cadru de raportare. Rezultatele evaluării vulnerabilităţilor trebuie să fie integrate în mod sistematic în procesul de planificare strategică şi bugetară, astfel încât să contribuie la prioritizarea măsurilor corective şi a utilizării resurselor.

131. Consolidarea cadrului instituţional va fi completată prin alocarea resurselor necesare şi prin dezvoltarea capacităţilor analitice ale autorităţilor relevante. De asemenea, este importantă promovarea unei culturi organizaţionale orientate spre performanţă, transparenţă şi cooperare interinstituţională.

132. Totodată, funcţionarea mecanismului de control al calităţii necesită susţinere printr-un cadru de guvernanţă eficient, în care Consiliul Naţional pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat să joace un rol activ în monitorizarea aplicării evaluărilor, validarea recomandărilor strategice şi integrarea rezultatelor în procesele decizionale naţionale. Având în vedere componenţa sa interinstituţională, Consiliul reprezintă platforma optimă pentru asigurarea unei responsabilităţi partajate între toate autorităţile implicate în gestionarea frontierelor, consolidând astfel caracterul integrat al sistemului de management integrat al frontierei de stat din Republica Moldova.

133. Complementar, va fi valorificată cooperarea cu Frontex şi cu structurile relevante ale Comisiei Europene, inclusiv în scopul alinierii reglementărilor naţionale la standardele Uniunii Europene, al participării la iniţiativele comune de evaluare şi al perfecţionării continue a capacităţilor interne de analiză şi control al calităţii.

Secţiunea a 8-a

Mecanisme de solidaritate şi finanţare

134. Mecanismele de solidaritate şi instrumentele de finanţare oferite de Uniunea Europeană joacă un rol esenţial în consolidarea capacităţilor operaţionale, instituţionale şi tehnologice ale statelor membre pentru gestionarea frontierelor externe. Pentru Republica Moldova, accesul la aceste resurse rămâne, deocamdată, limitat, ca urmare a statutului său de ţară candidată şi a imposibilităţii de a accesa direct fondurile structurale ale Uniunii Europene, precum Fondul pentru Azil, Migraţie şi Integrare sau Fondul pentru Managementul Integrat al Frontierelor. Această constrângere reduce posibilităţile de planificare strategică şi de investiţie în dezvoltarea infrastructurii de frontieră, în modernizarea echipamentelor şi în consolidarea capacităţilor profesionale.

135. În acelaşi timp, pe plan intern se atestă lipsa unui corp suficient de specialişti în elaborarea şi implementarea proiectelor, ceea ce afectează capacitatea administrativă de a valorifica eficient sprijinul extern disponibil sau potenţial, inclusiv prin intermediul mecanismelor de cooperare bilaterală sau al unor instrumente precum Mecanismul pentru interconectarea Europei (CEF –Connecting Europe Facility), Instrumentul de vecinătate, dezvoltare şi cooperare internaţională (NDICI – Neighbourhood, Development and International Cooperation Instrument) şi Instrumentul de asistenţă pentru preaderare (IPA – Instrument for Pre-Accession Assistance). Această situaţie indică nevoia stringentă de pregătire instituţională proactivă pentru momentul în care Republica Moldova va putea accesa direct fondurile europene.

136. În prezent, deşi unele autorităţi dispun de structuri specializate în gestionarea fondurilor externe, acestea sunt dezvoltate inegal, iar la nivel naţional nu există un mecanism coerent şi integrat de coordonare strategică a proceselor de atragere, planificare, implementare şi monitorizare a proiectelor finanţate extern. Lipsa de uniformitate reduce eficienţa eforturilor instituţionale, generează suprapuneri sau goluri funcţionale şi poate limita capacitatea Republicii Moldova de a mobiliza în mod coordonat resursele necesare pentru modernizarea sistemului de management integrat al frontierei de stat.

137. În acest sens, o soluţie realistă constă în consolidarea subdiviziunilor existente în cadrul autorităţilor care gestionează fonduri externe, astfel încât acestea să dispună de expertiză avansată în atragerea, implementarea şi absorbţia resurselor financiare. Un model viabil, aplicat cu succes de alte state, îl reprezintă instituirea unor unităţi de implementare a proiectelor (PIU – Project Implementation Units) în cadrul structurilor-cheie, axate pe gestiunea financiară riguroasă, conformitatea cu regulamentele donatorilor şi orientarea spre rezultate. Aceste mecanisme ar permite o abordare sustenabilă şi profesionistă a gestionării sprijinului european, crescând capacitatea Republicii Moldova de a răspunde eficient oportunităţilor de finanţare în domeniul managementului integrat al frontierelor.

138. Pentru a răspunde acestor provocări, se impune dezvoltarea unui cadru instituţional anticipativ, care să includă atât consolidarea resurselor umane specializate în managementul proiectelor, cât şi instituţionalizarea unor mecanisme eficiente de cooperare interinstituţională între autorităţile responsabile de managementul integrat al frontierei de stat. Acest fapt ar contribui la creşterea coerenţei strategice, la eficientizarea procesului decizional şi la o mai bună absorbţie a sprijinului financiar extern, în conformitate cu obiectivele de aderare la Uniunea Europeană.

Secţiunea a 9-a

Componente transversale – drepturile fundamentale,

educaţia şi formarea, cercetarea şi inovarea

139. Respectarea drepturilor fundamentale nu este doar o obligaţie legală, ci şi un principiu esenţial pentru menţinerea încrederii publicului şi a partenerilor internaţionali. La nivel naţional, activitatea Poliţiei de Frontieră şi a Inspectoratului General pentru Migraţie, pe palierul drepturilor fundamentale, este monitorizată şi evaluată de Avocatul Poporului. Concomitent, evaluarea respectării drepturilor fundamentale la frontieră, în conformitate cu reglementările europene, trebuie să reprezinte un subiect transversal al evaluărilor aplicării componentelor de management integrat al frontierei de stat. Implicarea Oficiului Avocatului Poporului în calitate de observator în desfăşurarea evaluărilor aplicării componentelor de management integrat al frontierei de stat este oportună şi ar putea contribui la eficientizarea planificării şi utilizării resurselor.

140. Respectarea drepturilor fundamentale la frontieră se referă în special la categoriile vulnerabile de persoane (copii, femei, persoane cu nevoi speciale etc.), solicitanţii de azil şi victimele traficului de fiinţe umane. Suplimentar, din perspectiva drepturilor fundamentale, se pune accent sporit pe integrarea dimensiunii de gen. Totuşi, ar trebui consolidate eforturile în vederea fortificării acestei componente, or, odată cu acceptarea diversităţii, a incluziunii şi a egalităţii de gen, autorităţile devin mai bine pregătite pentru a răspunde necesităţilor societăţii.

141. Autorităţile publice competente, conform Legii nr.28/2024 cu privire la frontiera de stat a Republicii Moldova, prin cooperare la frontieră, asigură protecţia şi asistenţa necesară copiilor aflaţi în situaţii de risc şi altor persoane vulnerabile, inclusiv, la necesitate, preluarea minorilor în custodie în scopul garantării drepturilor acestora. De asemenea, în conformitate cu prevederile Legii nr.241/2005 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, autorităţile publice competente identifică victimele traficului de fiinţe umane pentru a le oferi protecţie adecvată sau a le referi serviciilor specializate de asistenţă socială.

142. Deşi eforturile instituţionale vizează în mod continuu pregătirea personalului pe tematici aferente identificării şi referirii victimelor traficului de fiinţe umane şi drepturilor solicitanţilor de azil, instruirea în acest domeniu rămâne adesea formală şi fragmentată, fără a aborda în mod specific nevoile grupurilor vulnerabile, fără a ţinti domenii specializate precum combaterea traficului de copii şi identificarea minorilor victime ale traficului de copii. Acest lucru afectează capacitatea autorităţilor de a reacţiona prompt în situaţii critice pentru prevenirea abuzurilor. Victimele traficului de fiinţe umane conştientizează situaţia abia în ţara de destinaţie, ceea ce face dificilă identificarea cazurilor la frontieră şi determină ca majoritatea acestora să fie descoperite ulterior de organele de urmărire penală. Deşi în anul 2024 nu au fost pornite cauze penale pe traficul de fiinţe umane transfrontalier, iar în anul 2023 au fost pornite doar două cauze, totuşi în interiorul ţării, la nivel naţional, fenomenul persistă, inclusiv în rândul copiilor, confirmat de datele statistice prezentate în figura 10.

Figura 10. Dinamica traficului de fiinţe umane

Sursa: datele statistice ale Inspectoratului General al Poliţiei

143. O provocare în activitatea Poliţiei de Frontieră o constituie lipsa numărului suficient de interpreţi şi traducători autorizaţi pentru victimele infracţiunilor, în special pentru victimele traficului de fiinţe umane, cu impact direct asupra identificării, a protecţiei şi a accesului la justiţie al acestor persoane. Victimele nu pot înţelege procedurile sau drepturile care li se cuvin, inclusiv dreptul de a primi protecţie, cazare, asistenţă medicală etc. Deşi pentru respectarea drepturilor participanţilor la proces, în cadrul Direcţiilor regionale ale Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră a fost instituit Serviciul interpret şi traducător, provocările actuale ţin de lipsa interpreţilor autorizaţi pentru anumite limbi rare (afro-asiatice). Accesul la interpreţi şi traducători este esenţial pentru o abordare eficientă şi umană în identificarea şi protejarea victimelor traficului de fiinţe umane. Lipsa acestora afectează nu doar victimele, ci şi eficienţa operaţională şi capacitatea de a urmări penal traficanţii.

144. Aferent solicitanţilor de protecţie internaţională, afluxul crescut de refugiaţi şi migranţi vulnerabili a subliniat importanţa consolidării mecanismelor de protecţie la frontieră. Emergenţa principală este asigurarea unor condiţii minime pentru cazarea temporară a solicitanţilor de azil. Actualmente, în cele 41 de sectoare ale Poliţiei de Frontieră există 31 de încăperi pentru solicitanţii de azil, finanţarea construcţiei şi amenajării acestora realizându-se din suportul financiar al Agenţiei ONU pentru Refugiaţi, al altor parteneri de dezvoltare şi din bugetul de stat, prin intermediul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră.

145. În perspectivă, toate sectoarele Poliţiei de Frontieră şi punctele de trecere a frontierei de stat trebuie să dispună de spaţii suficiente pentru cazarea temporară a solicitanţilor de azil, amenajate corespunzător, cu facilităţile necesare (inclusiv pentru grupurile vulnerabile), care să dispună de condiţii minime de cazare, hrană, apă, duş, asistenţă medicală de urgenţă, apel telefonic, acces la avocaţi sau misiuni diplomatice, traducător şi informaţii clare despre drepturile, obligaţiile şi procesul administrativ asupra lor.

146. Totodată, pentru stabilirea unui nou mecanism de monitorizare a respectării drepturilor fundamentale la frontiera de stat, precum şi a celorlalte măsuri ce se impun, este necesară evaluarea în contextul impactului noului Pact privind migraţia şi azilul, adoptat la nivelul Uniunii Europene, şi al experienţei statelor membre în implementarea acestuia. Acţiunea respectivă este integrată în Programul naţional privind migraţia şi azilul pentru anii 2026-2030 şi va consolida inclusiv eforturile autorităţilor din sistemul de management integrat al frontierei de stat.

147. Gestionarea integrată a frontierelor depinde semnificativ de calitatea resurselor umane, iar eficienţa acestui proces este strâns legată de capacitatea de a reţine şi de a dezvolta personal calificat. Totuşi, Republica Moldova se confruntă cu provocări majore în acest sens, inclusiv exodul continuu al personalului specializat, dificultăţi în retenţia angajaţilor şi limitări în formarea profesională adaptată la riscurile emergente şi tehnologiile moderne. Necesitatea de formare profesională a angajaţilor se referă nu doar la protecţia copiilor şi a altor persoane aflate în situaţii vulnerabile, ci şi la alte componente ale gestionării integrate a frontierelor.

148. Începând cu anul 2025, procesul de formare profesională a personalului din domeniul afacerilor interne, inclusiv pentru structurile implicate în gestionarea frontierei de stat, este asigurat în mod centralizat de Academia “Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne. Această reorganizare a rezultat din absorbţia Centrului de Excelenţă în Securitatea Frontierei, cu scopul de a eficientiza procesele instituţionale, de a unifica standardele de instruire şi de a consolida capacităţile academice într-un cadru integrat. Academia devine astfel principalul furnizor de formare iniţială şi continuă pentru întreg personalul Ministerului Afacerilor Interne, inclusiv pentru angajaţii Poliţiei de Frontieră şi ai altor structuri relevante ale sistemului de management integrat al frontierei de stat. Formarea profesională se realizează printr-o gamă extinsă de programe educaţionale, însă acestea reflectă doar parţial cerinţele complexe ale unui sistem modern de management integrat al frontierei, bazat pe bune practici europene. În contextul actual, în care securitatea frontierelor presupune abordări multidimensionale şi cooperare interinstituţională, formarea trebuie să răspundă nevoilor operaţionale ale tuturor actorilor implicaţi şi să promoveze competenţe avansate în domenii precum analiza riscurilor, combaterea migraţiei ilegale, aplicarea drepturilor fundamentale şi utilizarea tehnologiilor moderne de supraveghere. Actualmente, programele de instruire includ atât conţinuturi teoretice, cât şi componente practice, însă infrastructura didactică necesită modernizare, iar resursele umane specializate sunt insuficiente pentru a acoperi tematicile specifice cerute de modelul european de management integrat.

149. Participarea în reţele europene de pregătire, integrarea Republicii Moldova în structuri de formare cum sunt Frontex şi Agenţia Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL) contribuie la dezvoltarea competenţelor specifice de management integrat al frontierei de stat. Academia “Ştefan cel Mare” a devenit parte a Agenţiei Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii CEPOL, fiind conectată la platforma de instruire LIDL. Totodată, utilizarea platformei de instruire oferite de Frontex rămâne ocazională şi în mare parte dependentă de proiecte externe.

150. În plus, pregătirea ofiţerilor şi a subofiţerilor din domeniul managementului integrat al frontierei de stat trebuie să fie conformă unui set de cerinţe crescânde privind interoperabilitatea, răspunsul la crize, managementul datelor şi supravegherea bazată pe tehnologie.

151. Suplimentar, Academia “Ştefan cel Mare” trebuie să beneficieze deplin de oportunităţile oferite de Uniunea Europeană în partea ce ţine de participarea la programele de cercetare, inovare şi dezvoltare instituţională prin instrumente precum Horizon Europe, Erasmus+ şi alte mecanisme de sprijin dedicate consolidării capacităţilor academice şi profesionale în domeniul afacerilor interne. Utilizarea redusă a platformelor europene limitează transferul de expertiză, modernizarea curriculară şi integrarea în reţelele internaţionale de formare şi cercetare.

152. Pe fundalul deficitului tot mai accentuat de personal şi al exodului constant de specialişti din cadrul sistemului afacerilor interne, presiunea asupra sistemului de instruire creşte semnificativ. Deşi este unica instituţie cu atribuţii integrate de formare iniţială şi continuă, Academia “Ştefan cel Mare” se confruntă cu constrângeri logistice, resurse umane limitate şi un cadru curricular care nu este încă pe deplin adaptat volumului şi complexităţii cerinţelor actuale. Această situaţie afectează capacitatea de a asigura instruirea sistematică a unui număr crescut de angajaţi nou-recrutaţi, în paralel cu nevoia urgentă de reconversie şi perfecţionare a personalului existent. În absenţa unui plan corespunzător de extindere a capacităţilor instituţionale şi a unei strategii proactive de retenţie a personalului, riscul acumulării unor dezechilibre funcţionale şi al slăbirii rezilienţei operaţionale în domeniul managementului integrat al frontierei de stat devine unul sistemic. În calitate de măsură de sustenabilitate, se impune valorificarea mecanismului de formare a formatorilor, ca soluţie pentru extinderea capacităţii de instruire fără a suprasolicita structura centrală a Academiei. Dezvoltarea unei reţele naţionale de formatori certificaţi în domenii-cheie ale managementului integrat al frontierei – precum analiza riscurilor şi informaţiilor, supravegherea aeriană, depistarea materialelor chimice, biologice, radiologice şi nucleare, aplicarea standardelor europene şi cooperarea interinstituţională – ar permite descentralizarea parţială a instruirii, asigurarea continuităţii procesului educaţional şi creşterea calităţii transferului de cunoştinţe la toate nivelurile ierarhice. Astfel, pentru a asigura coerenţa, eficienţa şi durabilitatea formării profesionale în domeniul managementului integrat al frontierei, este necesară dezvoltarea unei viziuni strategice unitare, care să integreze toate nivelurile de instruire, să consolideze colaborarea cu partenerii internaţionali şi să asigure o adaptare continuă la standardele şi practicile Uniunii Europene.

153. Având în vedere obiectivele specifice pe care le trasează prezentul Program, se conturează necesitatea consolidării continue a capacităţilor umane în domeniul analizei de risc. În acest sens, este imperativ ca instituţiile responsabile să asigure un program constant de formare iniţială şi continuă pentru analişti de informaţii în conformitate cu standardele europene în domeniu. Formarea ar trebui să includă aspecte tehnice (de ex. utilizarea platformelor de analiză, interpretarea indicatorilor), precum şi abilităţi analitice (de ex. redactarea produselor analitice, prezentarea riscurilor etc.). Totodată, se recomandă crearea unui cadru naţional de certificare şi recunoaştere a specializării în analiza de risc, ceea ce ar contribui la profesionalizarea acestui domeniu şi la atragerea personalului calificat.

154. Este necesară dezvoltarea capacităţilor umane şi specializarea angajaţilor dedicaţi pentru efectuarea controlului în linia a doua şi a verificărilor bazate pe biometrie. Poliţiştii de frontieră necesită a fi instruiţi în preluarea şi prelucrarea datelor dactiloscopice şi a imaginilor faciale, inclusiv prin prisma respectului faţă de drepturile fundamentale şi a interesului superior al copilului.

155. Dotarea subdiviziunilor Poliţiei de Frontieră cu sisteme de supraveghere aeriană a frontierei de stat implică inclusiv instruirea şi certificarea piloţilor. În prezent, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră dispune de un număr de 250 de piloţi instruiţi, însă necesarul estimat depăşeşte 750 de operatori, având în vedere extinderea activităţilor de supraveghere în zone greu accesibile şi creşterea cerinţelor operaţionale.

156. În plus, cercetarea şi inovarea sunt factori critici pentru menţinerea competitivităţii în gestionarea frontierelor. Republica Moldova se confruntă cu dificultăţi semnificative în acest domeniu, inclusiv cu lipsa infrastructurii pentru testarea şi implementarea tehnologiilor emergente, cum ar fi inteligenţa artificială, sistemele autonome şi analiza predictivă. Exodul resurselor umane calificate limitează capacitatea naţională de a adopta soluţii inovatoare şi de a dezvolta tehnologii proprii pentru securitatea frontierelor.

157. Pentru a aborda aceste provocări, este necesară consolidarea capacităţilor de retenţie a personalului calificat, capacitarea structurilor dedicate formării continue şi promovarea cercetării aplicate, care să permită integrarea soluţiilor inovatoare în procesele operaţionale.

Secţiunea a 10-a

Consecinţele absenţei intervenţiilor

158. În cazul neintervenţiei în soluţionarea problemelor identificate, inclusiv neimplementarea sau implementarea neconformă a prezentului Program, consecinţa negativă şi imediată va consta în intensificarea criminalităţii transfrontaliere. Lecţiile învăţate din perioadele anterioare, care subliniază coordonarea interinstituţională suboptimală şi dotările tehnice insuficiente, sugerează că fragmentarea eforturilor va persista, favorizând migraţia ilegală, contrabanda (în special cu produse accizabile şi armament) şi dezvoltarea reţelelor criminale organizate. Republica Moldova riscă să devină un punct de tranzit în regiune, statul transformându-se într-un potenţial factor de risc regional. Acest scenariu scade nivelul de securitate în comunităţi, sporind violenţa şi nesiguranţa cotidiană, toţi cetăţenii, indiferent de criterii specifice, fiind expuşi la riscuri asociate cu instabilitatea regională şi activităţile grupurilor infracţionale internaţionale. În acest context, migranţii ilegali şi solicitanţii unei forme de protecţie sunt cel mai mare grup vulnerabil direct afectat. Aceştia devin victime sigure ale traficului de fiinţe umane şi ale reţelelor de organizare a migraţiei ilegale, îndeosebi în cazul femeilor şi copiilor, inclusiv al minorilor neînsoţiţi, care sunt expuşi riscului exploatării sexuale şi muncii forţate.

159. Prin urmare, neintervenţia ar avea drept efect direct nu doar erodarea încrederii publice în capacitatea statului de a asigura securitatea, dar şi costuri economice mult mai mari pe termen mediu şi lung, prin necesitatea unor intervenţii ad-hoc de urgenţă, mai puţin eficiente decât o abordare strategică, multianuală şi integrată. Evitarea acestor costuri ar permite direcţionarea resurselor respective către servicii sociale sau investiţii în beneficiul direct al cetăţenilor.

160. Neintervenţia statului ar însemna, de asemenea, o stagnare în procesul de aliniere la standardele Uniunii Europene, afectând direct aspiraţiile europene ale cetăţenilor. Or, prezentul Program vizează alinierea la modelul european de management integrat al frontierelor. Această stagnare poate afecta credibilitatea eforturilor de aderare şi poate compromite asistenţa financiară vitală din partea partenerilor externi, condiţionată de progrese clare în gestionarea securităţii la frontieră, sporind riscul de securitate în contextul regional actual. În contextul naţional, asistenţa externă este esenţială pentru dezvoltarea infrastructurii şi modernizarea serviciilor publice, inclusiv a celor care oferă securitate cetăţenilor.

161. Bunele practici ale statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Agenţiei Europene pentru Poliţia de Frontieră şi Garda de Coastă subliniază necesitatea abordării managementului integrat al frontierei ca o investiţie strategică. Statele europene dezvoltă programe pe termen mediu care decuplează investiţiile majore (în infrastructură şi tehnologie avansată) de ciclul bugetar anual.

162. Adoptarea şi implementarea prezentului Program este esenţială pentru a permite includerea proiectelor de importanţă strategică în Cadrul bugetar pe termen mediu al Republicii Moldova, asigurând astfel predictibilitatea finanţării.

163. Subfinanţarea cronică şi lipsa de predictibilitate bugetară reprezintă una dintre deficienţele constatate în cadrul anteriorului ciclu de planificare strategică. Prezentul Program vine să asigure baza legală şi politică solidă pentru cererile de resurse, întrucât în lipsa acesteia justificarea alocărilor suplimentare devine aproape imposibilă, deoarece nu există o legătură vizibilă între resursele cerute şi rezultatele aşteptate.

164. Lipsa unei planificări bugetare multianuale duce la amânarea achiziţiilor majore (de ex. sisteme fixe şi mobile de supraveghere, echipamente, infrastructură) şi la efectuarea de reparaţii ad-hoc în loc de modernizări sistemice, menţinând frontiera într-o stare de vulnerabilitate tehnică, ceea ce reprezintă o deficienţă sistemică.

165. Subfinanţarea afectează alocările pentru instruire profesională avansată şi pentru pachete salariale competitive, amplificând o altă deficienţă sistemică – fluctuaţia personalului calificat din Poliţia de Frontieră către instituţii mai competitive sau către sectorul privat/străin. Acest lucru compromite capacitatea operaţională a autorităţilor, o realitate des întâlnită în administraţiile est-europene.

166. O alocare bugetară naţională insuficientă perpetuează dependenţa excesivă de proiectele ad-hoc finanţate de partenerii externi. Această dependenţă accentuează riscul legat de ciclurile de finanţare şi priorităţile externe, care nu corespund întotdeauna cu necesităţile naţionale.

167. În concluzie, neintervenţia ar avea ca impact direct şi negativ asupra cetăţenilor o diminuare a securităţii individuale şi comunitare din cauza intensificării criminalităţii transfrontaliere (contrabandă, migraţie ilegală, reţele criminale). Pe termen mediu şi lung, cetăţenii ar suporta costuri economice mai mari din bugetul de stat pentru intervenţii ineficiente şi, simultan, ar fi afectaţi de erodarea încrederii în stat şi de stagnarea procesului de integrare europeană, care le-ar putea aduce beneficii sociale şi economice.

III. OBIECTIVE GENERALE

168. Prezentul Program reprezintă intervenţia statului prin planificare strategică pentru atingerea a două obiective generale importante în domeniul managementului integrat al frontierei de stat.

169. Obiectivul general 1. Vulnerabilitate redusă a frontierei de stat, bazată pe o cunoaştere deplină a situaţiei:

169.1. identificarea timpurie a riscurilor şi a vulnerabilităţilor va permite concentrarea atenţiei asupra domeniilor critice şi, respectiv, utilizarea eficientă a resurselor în beneficiul statului şi al comunităţii;

169.2. pe termen mediu, asigurarea coerenţei între componentele sistemului de coordonare a securităţii frontaliere şi consolidarea schimbului şi a colectării anticipate a informaţiilor va permite integrarea treptată în sistemul de securitate european.

170. Direcţii prioritare de intervenţie:

170.1. dezvoltarea capacităţilor instituţionale de analiză a riscurilor, precum şi de gestionare a informaţiilor;

170.2. asigurarea în timp real a unei imagini comprehensive a situaţiei la frontiera de stat;

170.3. implementarea tehnologiilor de ultimă generaţie în controlul şi supravegherea frontierei de stat;

170.4. asigurarea capacităţii de reacţie adecvată la ameninţări, susţinute de resurse administrative şi tehnice, precum şi de resurse umane profesioniste.

171. Obiectivul general 2. Frontieră de stat sigură, securizată şi funcţională:

171.1. rezultatul scontat al implementării acestui obiectiv general ţine de reducerea semnificativă a contrabandei, a migraţiei ilegale şi a altor acţiuni ilicite la frontiera de stat, precum şi facilitarea trecerii legitime a frontierei de către persoane şi vehicule;

171.2. în ansamblu, realizarea acestui obiectiv general va contribui la creşterea siguranţei cetăţeanului, precum şi la consolidarea statutului Republicii Moldova de furnizor de securitate şi partener de încredere în gestionarea frontierelor externe ale Uniunii Europene.

172. Direcţii prioritare de intervenţie:

172.1. fortificarea capacităţilor de control al frontierei de stat în vederea prevenirii şi a combaterii acţiunilor ilicite;

172.2. creşterea capacităţii instituţionale de gestionare a crizelor la frontiera de stat;

172.3. fluidizarea traficului la frontiera de stat şi garantarea respectării intereselor legitime ale persoanelor;

172.4. dezvoltarea infrastructurii la frontiera de stat şi a condiţiilor de muncă;

172.5. aplicarea mecanismelor eficiente de control al calităţii.

IV. OBIECTIVE SPECIFICE

173. Programul conţine opt obiective specifice, orientate spre consolidarea securităţii frontierei de stat, modernizarea infrastructurii şi digitalizarea proceselor de control. Fiecare obiectiv presupune acţiuni concrete cu impact direct asupra eficienţei operaţionale, a cooperării interinstituţionale şi a creşterii capacităţii de reacţie în faţa riscurilor transfrontaliere.

174. Obiectivul specific 1.1. Modernizarea până în anul 2030 a frontierei de stat, prin dotarea cu tehnologii moderne de supraveghere pentru acoperirea a 60 % din frontieră, în scopul diminuării cu cel puţin 10 % a numărului de cazuri de trecere ilegală a frontierei de stat.

175. Impactul scontat:

175.1. creşterea eficienţei şi a acoperirii supravegherii frontierei prin dotarea integrală cu drone, sisteme fixe/mobile şi instruirea personalului;

175.2. sporirea autonomiei patrulelor/echipelor mobile;

175.3. modernizarea infrastructurii pentru prevenirea şi detectarea încălcărilor la frontieră.

176. Obiectivul specific 1.2. Consolidarea până în anul 2030 a capacităţilor de analiză a riscurilor şi a informaţiilor, prin crearea a trei mecanisme interinstituţionale analitice funcţionale, pentru a spori capacitatea de anticipare a riscurilor şi a reduce numărul de incidente nedepistate la frontieră de către autorităţile naţionale.

177. Impactul scontat:

177.1. creşterea capacităţii de analiză şi anticipare a riscurilor prin soluţii informatice avansate;

177.2. îmbunătăţirea cooperării interinstituţionale şi asigurarea cu produse analitice comune pentru combaterea riscurilor transfrontaliere;

177.3. participare consolidată în reţele internaţionale de analiză a riscurilor.

178. Obiectivul specific 1.3. Sporirea până în anul 2030 a capacităţilor de efectuare a controlului la trecerea frontierei de stat şi fluidizarea traficului, prin modernizarea infrastructurii şi dotarea punctelor de trecere, ceea ce va reduce timpul mediu de aşteptare şi va omogeniza volumul traficului în 100 % din punctele de trecere a frontierei de stat.

179. Impactul scontat:

179.1. modernizarea controlului de frontieră prin infrastructură fizică şi digitală (linia a doua, control biometric, sisteme ABC);

179.2. creşterea eficienţei proceselor de control şi gestionare a fluxurilor de persoane şi mărfuri;

179.3. reducerea timpului de aşteptare şi creşterea securităţii.

180. Obiectivul specific 1.4. Dezvoltarea până în anul 2030 a capacităţii de conştientizare situaţională, prin integrarea a cel puţin patru tipuri de surse informaţionale într-un tablou situaţional naţional unificat, ceea ce va creşte capacitatea de reacţie şi va reduce timpul de răspuns la incidente cu 15 %.

181. Impactul scontat:

181.1. integrarea datelor multiple într-un tablou situaţional naţional coerent;

181.2. creşterea capacităţii de reacţie şi coordonare în timp real;

181.3. modernizarea infrastructurii fizice şi IT în vederea unui management operaţional eficient.

182. Obiectivul specific 2.1. Dezvoltarea până în anul 2030 a 80 % din infrastructura la frontieră, prin edificarea/dezvoltarea obiectivelor planificate şi crearea de drumuri/poduri de acces, ceea ce va reduce frecvenţa şi durata situaţiilor de congestionare a punctelor de trecere a frontierei de stat.

183. Impactul scontat:

183.1. îmbunătăţirea condiţiilor de lucru şi control la frontieră prin edificarea/dezvoltarea subdiviziunilor autorităţilor de frontieră şi a punctelor de trecere;

183.2. construcţia drumurilor şi a podurilor de acces pentru fluidizarea transportului transfrontalier.

184. Obiectivul specific 2.2. Dezvoltarea până în anul 2030 a mecanismului naţional de control al calităţii, prin implementarea unui sistem de evaluare continuă în scopul asigurării conformităţii depline cu standardele Uniunii Europene în domeniul managementului integrat al frontierei de stat.

185. Impactul scontat:

185.1. asigurarea unei evaluări continue şi obiective a performanţei în domeniul managementului integrat al frontierei;

185.2. identificarea şi reducerea vulnerabilităţilor sistemice;

185.3. întărirea rolului instituţional al Consiliului Naţional pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat.

186. Obiectivul specific 2.3. Consolidarea până la sfârşitul anului 2030 a capacităţii comune de răspuns la nivel naţional şi internaţional, prin mecanisme de cooperare precum acorduri bilaterale şi internaţionale şi platforme naţionale de cooperare.

187. Impactul scontat:

187.1. consolidarea cooperării operaţionale cu Frontex şi statele vecine;

187.2. implementarea schimbului de informaţii în timp real cu Ucraina şi România;

187.3. creşterea capacităţii comune de răspuns la incidente la frontieră.

188. Obiectivul specific 2.4. Până în anul 2030, completarea a minimum 95 % din funcţii şi instruirea a cel puţin 90 % de angajaţi anual, ceea ce va creşte eficienţa structurilor de frontieră şi calitatea serviciilor oferite, ţintite prin diminuarea graduală a numărului de plângeri.

189. Impactul scontat:

189.1. formare profesională armonizată la standardele europene pentru angajaţii autorităţilor de frontieră;

189.2. personal calificat pentru implementarea noilor tehnologii şi proceduri.

V. INDICATORI DE MONITORIZARE

190. Pentru monitorizarea şi evaluarea prezentului Program se utilizează două categorii de indicatori: indicatori de impact şi indicatori de rezultat.

191. Indicatorii de impact reflectă schimbările generate de implementarea prezentului Program asupra situaţiei generale la frontieră şi asupra rezultatului scontat prin obiectivele generale stabilite, inclusiv asupra securităţii, a siguranţei şi a funcţionalităţii frontierei, a eficienţei operaţionale şi a capacităţii de conştientizare situaţională.

192. Indicatorii de rezultat reflectă progresul implementării activităţilor concrete prevăzute în Planul de acţiuni privind implementarea Programului şi permit evaluarea gradului de îndeplinire a obiectivelor specifice/operaţionale.

Tabelul 1

Indicatori de monitorizare

VI. IMPACT

193. Aplicarea şi dezvoltarea cu succes a conceptului european de gestionare integrată a frontierei în Republica Moldova va permite gestionarea eficientă a frontierei de stat, capacitarea autorităţilor din sistemul naţional de management integrat al frontierei de stat, astfel încât Republica Moldova să poată menţine statutul de partener de încredere şi furnizor de securitate, inclusiv în contextul fortificării centurii extinse de securitate în regiune.

194. Consolidarea serviciilor de securitate prestate cetăţenilor se va realiza de către autorităţi profesioniste şi fiabile, pregătite atât din punctul de vedere al conştientizării situaţiei, al capacităţii de acţionare, cât şi din punctul de vedere al unui răspuns coordonat şi consolidat la ameninţări. Anticiparea şi gestionarea mai eficientă a ameninţărilor emergente şi facilitarea circulaţiei legale a persoanelor şi a mărfurilor vor stimula comerţul şi mobilitatea.

195. La nivel naţional, beneficiile scontate vizează creşterea siguranţei cetăţenilor, având impact asupra celor 19 milioane de persoane care traversează în medie frontiera anual, precum şi asupra celor peste 140 de mii de persoane care locuiesc în localităţile din zona de frontieră, şi pot fi detaliate pe următoarele domenii socioeconomice.

196. Impactul social principal constă în sporirea siguranţei publice prin reducerea criminalităţii transfrontaliere (a traficului de fiinţe umane, a migraţiei ilegale).

197. Modernizarea punctelor de trecere a frontierei de stat şi implementarea sistemelor inteligente de gestionare a fluxurilor vor duce la reducerea timpului de aşteptare pentru călători, îmbunătăţind calitatea vieţii şi experienţa de călătorie.

198. Prezentul Program, în corelare cu modificările normative recente, va contribui la facilitarea accesului în zona de frontieră şi va stimula turismul local şi accesul la servicii esenţiale pentru rezidenţii regiunilor frontaliere.

199. Impactul economic se traduce în facilitarea comerţului şi atragerea investiţiilor. Prin digitalizarea procedurilor şi aplicarea controlului pe baza analizei de risc, prezentul Program va accelera circulaţia mărfurilor (în special comerţul cu Uniunea Europeană şi Ucraina), reducând costurile de depozitare şi întârzierile pentru transportatori. În acelaşi timp, o frontieră sigură, transparentă şi eficientă creează încredere pentru investitorii străini, semnalizând stabilitate şi aliniere la standardele Uniunii Europene.

200. Prin dotarea cu tehnologii avansate şi creşterea capacităţilor vamale şi de frontieră, se va diminua evaziunea fiscală şi contrabanda (în special cu mărfuri accizate), sporind în consecinţă veniturile la bugetul de stat.

201. Implicit, se conturează şi un impact indirect asupra mediului de afaceri. Pentru companiile de logistică şi exportatori, reducerea birocraţiei şi a timpului de aşteptare este direct profitabilă, îmbunătăţind competitivitatea pe pieţele regionale. Un control la frontieră consolidat şi digitalizat va reduce riscul ca mediul de afaceri să fie afectat de concurenţa neloială din partea produselor de contrabandă. Totodată, simplificarea procedurilor pentru activităţile economice desfăşurate în zona de frontieră (turism, comerţ) va stimula dezvoltarea antreprenoriatului mic şi mijlociu în aceste regiuni, eliminând barierele administrative inutile.

202. Mai mult decât atât, digitalizarea serviciilor şi implementarea mecanismelor de control al calităţii vor reduce interacţiunea directă funcţionar-cetăţean/agent economic, limitând astfel riscurile de corupţie la frontieră.

203. Impactul de gen poate fi estimat din perspectivă bidimensională:

203.1. în raport cu societatea – prin eforturile de a asigura tratamentul adecvat şi protecţia grupurilor vulnerabile (femei, copii, victime ale traficului, solicitanţi de protecţie) în conformitate cu bunele practici internaţionale privind drepturile fundamentale la frontieră;

203.2. în plan instituţional – investiţiile în digitalizare şi profesionalizare pot creşte atractivitatea carierei în autorităţi pentru femei, oferind roluri mai puţin bazate pe forţa fizică şi mai mult pe expertiză (analiză de risc, cibernetică, management).

204. La nivel instituţional, rezultatele scontate pe termen mediu prin implementarea prezentului Program se pot categoriza în:

204.1. instituirea unui cadru strategic şi operaţional unitar în domeniul managementului integrat al frontierei de stat, care va genera o viziune comună între instituţiile naţionale implicate, bazată pe analiză de risc şi coordonare strategică, şi care va permite un răspuns coerent şi eficient la provocările de securitate;

204.2. îmbunătăţirea capabilităţilor tehnice, informaţionale şi de analiză ale autorităţilor, care va permite analiza în timp real a riscurilor şi a vulnerabilităţilor la frontieră şi contracararea acestora prin măsuri proactive de anticipare;

204.3. creşterea eficienţei operaţionale şi a calităţii controlului la frontieră, care va genera adaptarea capacităţii de reacţie la situaţii de criză, profesionalizarea angajaţilor şi, în consecinţă, optimizarea timpului de procesare în punctele de trecere, a timpului de reacţie şi asigurarea respectării drepturilor omului la frontieră.

205. Sistemul de management integrat al frontierei de stat va deveni un sistem robust, capabil să se adapteze constant şi concomitent necesităţilor cetăţenilor şi contextului de securitate.

206. Pe termen lung, asigurarea sustenabilităţii instituţionale şi a resurselor pentru un sistem rezilient de management integrat al frontierei de stat vor permite adaptarea continuă la evoluţiile de securitate şi menţinere a eficienţei sistemului.

VII. COSTURI

207. Estimarea costurilor necesare pentru realizarea prezentului Program s-a bazat pe priorităţile strategice şi activităţile planificate, fiind realizată prin aplicarea Ghidului privind estimarea costurilor aferente documentelor de politici publice. Procesul a fost corelat cu bunele practici internaţionale, pentru a asigura o proiecţie realistă a resurselor necesare. Finanţarea Programului combină fonduri publice interne şi surse externe, în special asistenţă din partea partenerilor de dezvoltare, urmărindu-se o abordare sinergică şi complementară în mobilizarea resurselor disponibile.

208. Sporirea calităţii controlului frontierei de stat se va realiza prin aplicarea planificată a instrumentelor moderne şi a dotărilor necesare, a căror implementare necesită însă a fi susţinută prin investiţii în capacitarea tehnico-materială a instituţiilor şi în pregătirea şi menţinerea resurselor umane motivate, instruite şi în număr adecvat provocărilor de securitate.

209. Valoarea totală estimativă a resurselor financiare necesare pentru implementarea prezentului Program este de 2 932 487,5 mii de lei, din care 66 050,0 mii de lei vor fi acoperite din bugetul autorităţilor, 1 231 592,8 mii de lei – din asistenţa externă şi 1 634 844,7 mii de lei rămân a fi neacoperite, urmând a fi negociate cu partenerii de dezvoltare sau alocate din contul bugetului naţional.

Figura 11. Repartizarea costurilor conform surselor de finanţare, mii lei

210. Implementarea prezentului Program se va realiza prin intermediul următoarelor programe/subprograme bugetare:

210.1. Programul “35 – Afaceri interne”:

210.1.1. “3501 – Politici şi management în domeniul afacerilor interne”;

210.1.2. “3502 – Ordine şi siguranţă publică”;

210.1.3. “3503 – Migraţie şi azil”;

210.1.4. “3505 – Servicii de suport în domeniul afacerilor interne”;

210.1.5. “3506 – Managementul frontierei”;

210.2. Programul “05 – Managementul finanţelor publice”:

210.2.1. “0501 – Politici şi management în domeniul bugetar-fiscal”;

210.2.2. “0502 – Administrarea veniturilor publice”;

210.3. Programul “06 – Afaceri externe şi cooperarea externă”:

210.3.1. “0601 – Politici şi management în domeniul relaţiilor externe”;

210.3.2. “0604 – Cooperare externă”;

210.4. Programul “08 – Domenii generale de stat”:

210.4.1. “0803 – Reintegrarea ţării”;

210.5. Programul “36 – Securitatea naţională”;

210.6. Programul “64 – Dezvoltarea transporturilor”.

Tabelul 2

Costuri de implementare, mii lei

VIII. RISCURI DE IMPLEMENTARE

211. Evaluarea riscurilor de implementare presupune identificarea potenţialelor obstacole care ar putea afecta implementarea prezentului Program, estimarea impactului şi a probabilităţii producerii acestora, precum şi elaborarea şi aplicarea unor măsuri concrete de atenuare. Prin această abordare proactivă, se urmăreşte reducerea vulnerabilităţilor şi asigurarea implementării coerente, eficiente şi sustenabile a Programului.

212. În tabelul 3 sunt sistematizate riscurile aferente implementării prezentului Program şi măsurile de diminuare a riscurilor anticipate.

Tabelul 3

Riscurile anticipate şi măsurile de diminuare/înlăturare a acestora

IX. AUTORITĂŢI/INSTITUŢII RESPONSABILE

213. Implementarea prezentului Program este asigurată de autorităţile şi instituţiile publice implicate în asigurarea securităţii frontierei de stat şi facilitarea comerţului transfrontalier, constituite ca parte integrantă a sistemului naţional de management integrat al frontierei.

214. Acestea sunt structurate în următoarele categorii:

214.1. autorităţi cu competenţe nemijlocite la frontieră, care efectuează controlul frontierei de stat:

214.1.1. Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră din subordinea Ministerului Afacerilor Interne;

214.1.2. Serviciul Vamal din subordinea Ministerului Finanţelor;

214.1.3. Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor;

214.2. autorităţi ce exercită managementul integrat al frontierei de stat:

214.2.1. Ministerul Afacerilor Interne, în calitate de autoritate coordonatoare a domeniului, inclusiv prin:

214.2.1.1. Inspectoratul General al Poliţiei;

214.2.1.2. Inspectoratul General pentru Migraţie;

214.2.1.3. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;

214.2.1.4. Serviciul Tehnologii Informaţionale;

214.2.1.5. Inspectoratul de Management Operaţional;

214.2.2. Ministerul Finanţelor, prin gestionarea domeniului finanţelor publice;

214.2.3. Ministerul Afacerilor Externe, prin colaborarea în negocierea tratatelor internaţionale din domeniu şi gestionarea politicii de vize;

214.2.4. Ministerul Apărării, prin cooperarea privind gestionarea spaţiului aerian al frontierei de stat şi alte domenii conexe activităţilor de prevenire şi contracarare a ameninţărilor şi a riscurilor la adresa securităţii şi a apărării naţionale;

214.2.5. Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, prin dezvoltarea infrastructurii transfrontaliere şi prin cooperarea în domeniul transporturilor, inclusiv prin:

214.2.5.1. Autoritatea Aeronautică Civilă;

214.2.5.2. Agenţia Naţională Transport Auto;

214.2.5.3. Agenţia Navală a Republicii Moldova;

214.2.5.4. Agenţia Feroviară;

214.2.6. Ministerul Mediului, prin cooperare în scopul administrării fondului forestier, cinegetic şi piscicol şi controlul activităţilor nucleare şi radiologice, inclusiv prin:

214.2.6.1. Inspectoratul pentru Protecţia Mediului;

214.2.6.2. Agenţia “Moldsilva”;

214.2.6.3. Agenţia Naţională de Reglementare а Activităţilor Nuсlеаrе şi Radiologice;

214.2.7. Ministerul Sănătăţii, prin asigurarea cooperării în vederea gestionării situaţiei epidemiologice şi a sănătăţii publice, a acordării serviciilor de asistenţă medicală în situaţii de urgenţă şi excepţionale, inclusiv prin:

214.2.7.1. Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică;

214.2.7.2. IMSP Centrul Naţional de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitalicească;

214.2.8. Serviciul de Informaţii şi Securitate, prin cooperare în domeniul securităţii statului, al criminalităţii transnaţionale organizate, inclusiv al terorismului;

214.2.9. Consiliul Suprem de Securitate, prin cooperare în domeniul securităţii naţionale;

214.2.10. Centrul Naţional de Management al Crizelor, prin cooperarea privind gestionarea situaţiilor de criză şi implementarea planurilor de contingenţă;

214.2.11. Agenţia Servicii Publice;

214.3. alte autorităţi şi instituţii publice relevante, care îndeplinesc roluri de suport, inclusiv privind digitalizarea şi dezvoltarea serviciului public şi legalitatea acţiunilor autorităţilor de control:

214.3.1. Biroul politici de reintegrare din cadrul Cancelariei de Stat;

214.3.2. Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării, inclusiv prin:

214.3.2.1. Agenţia Proprietăţii Publice;

214.3.3. Agenţia de Guvernare Electronică;

214.3.4. Serviciul Tehnologia Informaţiei şi Securitate Cibernetică.

X. PROCEDURI DE MONITORIZARE, EVALUARE ŞI RAPORTARE

215. Implementarea prezentului Program se va desfăşura conform Planului de acţiuni privind implementarea Programului, în două etape:

215.1. etapa I – anii 2026-2027;

215.2. etapa a II-a – anii 2028-2030.

216. Monitorizarea şi raportarea vor avea loc pe întreaga durată de implementare a prezentului Program, cu scopul de a evalua gradul de realizare a acţiunilor, conformitatea acestora cu cele planificate, identificarea cauzelor întârzierilor şi propunerea ajustărilor pentru eficientizarea procesului. Rezultatele obţinute vor fi reflectate în rapoarte anuale de progres, elaborate de Ministerul Afacerilor Interne pe baza datelor furnizate de autorităţile/instituţiile responsabile de executarea acţiunilor. Rapoartele anuale de monitorizare se vor elabora începând cu anul 2027 pentru activităţile realizate în primul an de implementare şi vor fi prezentate până la data de 25 februarie a fiecărui an consecutiv.

217. În cazul acţiunilor cu responsabilitate partajată, coordonarea principală revine primei instituţii menţionate, aceasta având obligaţia de a centraliza şi de a transmite informaţiile celorlalţi executori către minister, în termenele stabilite. Rapoartele trebuie să includă şi date cantitative privind atingerea obiectivelor specifice şi a indicatorilor de rezultat. Astfel, ministerele vor prezenta Ministerului Afacerilor Interne anual, până la data de 10 februarie, precum şi la solicitare, informaţia privind stadiul realizării acţiunilor incluse în Planul de acţiuni privind implementarea Programului.

218. Evaluarea prezentului Program va fi realizată prin elaborarea rapoartelor intermediar şi final de către Ministerul Afacerilor Interne şi prezentarea acestora Cancelariei de Stat:

218.1. până la 25 februarie 2028 – raportul de evaluare intermediară pentru anii 2026-2027, privind prima etapă de implementare;

218.2. până la 25 februarie 2031 – raportul de evaluare finală, care va acoperi întreaga perioadă de cinci ani.

219. Rapoartele de evaluare vor cuprinde:

219.1. Sumarul executiv (scopul şi obiectivele Programului, principalele rezultate, concluzii şi recomandări);

219.2. Introducere (prezentarea generală a Programului, obiectivele evaluării, metodele utilizate şi eventualele limitări);

219.3. Constatări (detalii privind rezultatele evaluării, conform criteriilor de relevanţă, eficacitate, eficienţă, durabilitate, iar pentru evaluarea finală – şi impact);

219.4. Concluzii (sinteza constatărilor);

219.5. Recomandări (propuneri pentru îmbunătăţirea domeniului vizat şi, în cazul evaluării intermediare, pentru actualizarea Programului).

220. Ministerul Afacerilor Interne va elabora rapoartele de evaluare în colaborare cu autorităţile/instituţiile responsabile de implementarea prezentului Program. Evaluarea implementării Programului va urmări o analiză obiectivă din perspectiva relevanţei, a eficacităţii, a eficienţei, a sustenabilităţii şi a impactului pe termen mediu. Aceasta va analiza gradul de realizare a indicatorilor de impact şi va identifica factorii care sprijină sau împiedică atingerea rezultatelor în domeniul managementului integrat al frontierei de stat. Pentru asigurarea unei monitorizări eficiente, se recomandă instituirea unui tablou de bord digital la nivelul Ministerului Afacerilor Interne (sub egida Consiliului pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat), care să permită urmărirea anuală a implementării Programului, facilitând totodată luarea deciziilor bazate pe date şi evaluarea impactului măsurilor adoptate. Rapoartele de evaluare vor fi prezentate Consiliului Naţional pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat şi Guvernului.

221. În cazul în care în urma evaluării intermediare sunt identificate abateri privind executarea activităţilor planificate (în ceea ce priveşte acţiunile, indicatorii de impact, de rezultat sau de monitorizare) sau în cazul în care în perioada evaluată se manifestă unele riscuri de implementare anticipate ori circumstanţe imprevizibile care fac imposibilă atingerea obiectivelor scontate, precum şi se modifică orientările strategice la nivelul Uniunii Europene, acestea pot constitui fundament pentru modificarea Planului de acţiuni privind implementarea Programului. Rapoartele de evaluare vor fi supuse coordonării cu Cancelaria de Stat şi ulterior publicate pe site-ul web oficial al Ministerului Afacerilor Interne (www.mai.gov.md).

Anexă

la Programul naţional de management integrat

al frontierei de stat pentru perioada 2026-2030

PLAN DE ACŢIUNI

privind implementarea Programului naţional de management

integrat al frontierei de stat pentru perioada 2026-2030