Hotărâre nr. 939 din 29.11.2023

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Regulamentului

privind depozitarea deşeurilor

nr. 939  din  29.11.2023

 (în vigoare 18.07.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 20-23 art. 16 din 18.01.2024

* * *

UE

În temeiul art.8 lit.a) şi c) şi art.16 alin.(2) din Legea nr.209/2016 privind deşeurile (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.459-471, art.916), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind depozitarea deşeurilor (se anexează).

2. Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, va include în Planul tematic, va elabora prin intermediul comitetelor tehnice specializate şi va aproba norme pentru proiectarea, construcţia şi exploatarea depozitelor de deşeuri.

3. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Inspectoratului pentru Protecţia Mediului.

4. Prezenta hotărâre intră în vigoare la expirarea a şase luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.939/2023

REGULAMENT

privind depozitarea deşeurilor

Regulamentul privind depozitarea deşeurilor (în continuare – Regulament) transpune parţial Directiva 1999/31/ЕС a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deşeuri, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 182 din 16 iulie 1999, aşa cum a fost modificată ultima oară prin Directiva (UE) 2018/850 a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 mai 2018, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 150 din 14 iunie 2018 (text cu relevanţă pentru SEE).

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul privind depozitarea deşeurilor stabileşte cadrul legal pentru:

1) desfăşurarea activităţilor de depozitare a deşeurilor, proiectarea, construcţia, exploatarea, monitorizarea, închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitelor noi şi a celor existente în condiţii de protecţie a mediului şi sănătăţii populaţiei prin intermediul unor cerinţe tehnice şi de exploatare stricte privind deşeurile şi depozitele de deşeuri;

2) reducerea progresivă a eliminării prin depozitare a deşeurilor care pot fi reciclate sau valorificate, inclusiv în scopuri energetice;

3) introducerea de măsuri şi linii directoare pentru prevenirea şi reducerea efectelor negative asupra componentelor de mediu (apelor de suprafaţă, apelor subterane, solului, aerului, inclusiv efectul de seră) şi sănătăţii populaţiei provocate de depozitele de deşeuri pe durata întregului lor ciclu de viaţă.

2. În sensul prezentului Regulament, suplimentar la noţiunile definite în Legea nr.209/2016 privind deşeurile, următoarele noţiuni semnifică:

1) automonitorizare tehnologică – verificarea permanentă a stării şi funcţionării amenajării şi dotării unui depozit;

2) date meteorologice – valori ale parametrilor meteorologici care descriu starea mediului şi fenomenelor într-un anumit loc şi la un anumit moment, rezultate în urma efectuării măsurărilor instrumentale şi observaţiilor vizuale;

3) deşeuri inerte – deşeuri care nu sunt supuse unor transformări fizice, chimice sau biologice semnificative. Deşeurile inerte nu se dizolvă, nu ard şi nu reacţionează în niciun fel fizic sau chimic, nu sunt biodegradabile şi nu au efecte negative asupra altor materiale cu care vin în contact, astfel încât să polueze mediul sau să dăuneze sănătăţii umane. Levigabilitatea totală şi conţinutul de poluanţi al deşeurilor, precum şi ecotoxicitatea levigatului trebuie să fie nesemnificative şi, în special, să nu pericliteze calitatea apei de suprafaţă şi/sau subterane;

4) deşeuri lichide – orice deşeuri sub formă lichidă, inclusiv apele reziduale, dar care nu includ şi nămolurile;

5) fond pentru închiderea şi monitorizarea postînchidere a depozitului – sumă de bani reprezentând echivalentul costurilor pentru execuţia tuturor activităţilor de închidere şi monitorizare postînchidere, stabilite prin proiectul tehnic de închidere, şi care se depune pe parcursul perioadei de activitate într-un cont purtător de dobândă deschis la o bancă comercială;

6) gaz de depozit/fermentare – amestecul de compuşi în stare gazoasă generat de deşeurile depozitate;

7) levigat – orice lichid care se scurge din deşeurile depozitate şi care provine din sau este conţinut într-un depozit de deşeuri;

8) miscibilitate a deşeurilor – proprietate a deşeurilor de a putea forma împreună un amestec omogen;

9) monitorizare a calităţii factorilor de mediu – verificare permanentă a stării factorilor de mediu, conform anexei nr.3;

10) operator – persoane fizice sau juridice care sunt responsabile pentru depozitele de deşeuri în conformitate cu prevederile Legii nr.209/2016 privind deşeurile. Aceste persoane pot fi altele în perioada de pregătire faţă de cele de la urmărirea postînchidere.

3. Prevederile prezentului Regulament se aplică oricărui depozit, definit conform art.2 pct.8 din Legea nr.209/2016 privind deşeurile şi nu se aplică următoarelor activităţi:

1) împrăştierea pe sol, în scopul ameliorării calităţii sau fertilizării, a nămolurilor de la staţiile orăşeneşti de epurare, a nămolurilor de dragare sau a altor tipuri de nămoluri similare;

2) folosirea unor deşeuri inerte la lucrări de reamenajare/restaurare, umplere sau pentru construcţii în depozite de deşeuri;

3) depunerea nămolurilor de dragare, nepericuloase, în lungul apelor din care au fost extrase sau în albia râurilor;

4) stocarea deşeurilor pentru o perioadă de maximum 1 an înainte de eliminarea acestora sau pentru o perioadă de maximum 3 ani înainte de valorificarea lor.

4. Gestionarea deşeurilor radioactive, deşeurilor din industriile extractive provenite din activităţile desfăşurate pe uscat, şi anume a deşeurilor rezultate din activităţi de prospecţiune, extracţie, inclusiv perioada de dezvoltare anterioară producţiei, tratare şi stocare a resurselor minerale, precum şi din exploatarea carierelor, este exclusă din domeniul de aplicare al prezentului Regulament atunci când intră în domeniul de aplicare al altor acte normative.

Capitolul II

DEPOZITELE DE DEŞEURI

5. Depozitele se clasifică în funcţie de natura deşeurilor depozitate:

1) depozite pentru deşeuri periculoase;

2) depozite pentru deşeuri nepericuloase;

3) depozite pentru deşeuri inerte.

6. În corespundere cu obiectivele Programului Naţional pentru Gestionarea Deşeurilor, aprobat de Guvern şi elaborat în temeiul art.37 din Legea nr.209/2016 privind deşeurile, autorităţile publice locale asigură:

1) colectarea separată, reciclarea, compostarea, tratarea mecanică-biologică, producerea de biogaz şi valorificarea energetică care să conducă la realizarea obiectivului de reducere a cantităţii de deşeuri biodegradabile municipale depozitate şi, respectiv, la reducerea numărului de depozite municipale cu 15% până în anul 2027;

2) pregătirea pentru reutilizare a deşeurilor voluminoase, contribuind la reducerea cantităţilor de deşeuri eliminate prin depozitare cu 25 % până în anul 2027.

7. Organul central de mediu al administraţiei publice propune măsuri adecvate pentru promovarea reutilizării produselor şi activităţilor de pregătire a acestora pentru reutilizare, astfel încât, începând cu anul 2030, în depozitele de deşeuri să nu se accepte niciun deşeu care poate fi reciclat sau valorificat în alt fel, în special atunci când este vorba de deşeuri municipale, cu excepţia deşeurilor pentru care eliminarea prin depozitare produce cel mai bun rezultat în privinţa mediului.

8. Nu sunt acceptate pentru depozitare în depozitele de deşeuri:

1) deşeurile menţionate la art.16 alin.(5) din Legea nr.209/2016 privind deşeurile;

2) orice alt tip de deşeu care nu satisface criteriile de acceptare, conform prevederilor anexei nr.2.

9. În depozitele de deşeuri periculoase este permisă numai depozitarea deşeurilor periculoase ce îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa nr.2 şi următoarele condiţii:

1) conţinutul de substanţe nocive din levigat nu trebuie să depăşească în niciunul dintre indicatori valorile maxime admisibile enumerate în tabelul 6.1 pentru clasa de levigat numărul III din anexa nr.6.

2) nu pot fi acceptate deşeurile care prezintă o pierdere la aprindere mai mare de 10% din substanţa uscată sau un carbon organic total mai mare de 6%. Când această valoare a carbonului organic total este depăşită se poate considera că deşeurile îndeplinesc criteriile de acceptare dacă valoarea carbonului organic dizolvat nu depăşeşte 100 mg/l. În cazul deşeurilor stabilizate tratate prin metoda de tratare enumerată la codul D9, carbonul organic total nu este monitorizat.

10. Cenuşa provenită de la incineratoarele de deşeuri periculoase poate fi depozitată într-un sector separat al depozitului de deşeuri numai după tratarea prealabilă conform metodelor şi procedurilor prevăzute la pct.19 şi 20.

11. În depozitele de deşeuri nepericuloase se permite depozitarea următoarelor deşeuri:

1) municipale;

2) nepericuloase de orice altă origine, care corespund criteriilor de acceptare a deşeurilor la depozitul pentru deşeuri nepericuloase şi dacă îndeplinesc următoarele condiţii:

a) conţinutul de substanţe nocive din levigat nu trebuie să depăşească în niciunul dintre indicatori valorile maxime admisibile enumerate în tabelul 6.1 pentru clasa de levigat numărul II din anexa nr.6;

b) conţinutul total de carbon organic din substanţa uscată a deşeurilor (în continuare – carbon organic total) nu trebuie să depăşească 5%. În cazul în care această valoare este depăşită, deşeurile pot fi depozitate dacă valoarea carbonului organic dizolvat nu depăşeşte valoarea de 80 mg/l. În cazul deşeurilor stabilizate tratate prin metoda de tratare enumerată la codul D9, carbonul organic total nu este monitorizat;

c) nu este deşeu pe bază de gips;

3) care nu pot fi evaluate pe baza levigării lor pot fi depozitate fără teste;

4) periculoase stabile, nereactive, cum sunt cele solidificate, vitrificate, care la levigare au o comportare echivalentă cu cele prevăzute la subpct. 2) şi care satisfac criteriile relevante de acceptare; aceste deşeuri periculoase nu se depozitează în celule destinate deşeurilor biodegradabile nepericuloase, ci în celule separate.

12. În depozitele de deşeuri inerte este permisă numai depozitarea deşeurilor inerte, cu condiţia îndeplinirii următoarelor cerinţe:

1) conţinutul de substanţe nocive din levigat nu trebuie să depăşească valorile maxime admise enumerate în tabelul 6.1 pentru clasa de levigat numărul I din anexa nr.6;

2) conţinutul de poluanţi organici în substanţa uscată a deşeurilor nu trebuie să depăşească valorile maxime admisibile enumerate în tabelul 6.2 din anexa nr.6. În cazul deşeurilor stabilizate prin metoda D9, conţinutul de poluanţi organici din substanţa uscată nu este monitorizat;

3) nu există scurgeri de apă în apele de suprafaţă sau subterane.

13. Se interzice amestecarea deşeurilor în scopul corespunderii criteriilor de acceptare la o anumită clasă de depozite.

14. Fiecare depozit poate avea sectoare corespunzătoare diferitelor grupe de deşeuri, asigurând faptul că proiectarea tehnică a sectoarelor împiedică contactul, influenţa reciprocă sau amestecarea deşeurilor depozitate în aceste sectoare, pe toată perioada de depozitare a deşeurilor.

15. Deşeurile sunt depozitate în depozite de deşeuri astfel încât să nu existe posibilitatea unei reacţii reciproce nedorite care să aibă ca rezultat formarea de substanţe nocive, ruperea etanşeităţii, deformaţii nedorite sau o perturbare a stabilităţii şi structurii depozitului.

16. Deşeurile se depozitează în depozite ţinând cont de miscibilitatea reciprocă, conform anexei nr.7.

17. Depozitarea deşeurilor, conform prevederilor pct.9-12 este permisă numai dacă deşeurile sunt supuse în prealabil unor operaţiuni de tratare fezabile tehnic şi care contribuie la îndeplinirea prevederilor art.3 din Legea nr.209/2016 privind deşeurile.

18. În cazul deşeurilor periculoase, proprietăţile periculoase ale acestora trebuie eliminate dacă este posibil din punct de vedere tehnic. Excepţie fac cazurile în care efectele negative generale ale eliminării proprietăţilor periculoase ale acestor deşeuri asupra mediului depăşesc efectele pozitive ale eliminării lor.

19. Metodele şi procedurile admise de tratare înainte de depozitarea deşeurilor sunt enumerate în anexa nr.8.

20. În cazul deşeurilor clasificate la codurile 20 03 01, 20 03 02, 20 03 03 din Lista deşeurilor, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.99/2018, tratarea înainte de eliminarea acestora într-un depozit de deşeuri implică faptul că generatorul de deşeuri a asigurat sortarea componentelor deşeurilor municipale în timpul colectării lor.

21. Procedurile de acceptare a deşeurilor la depozitare pentru fiecare clasă de depozit sunt prevăzute în anexa nr.2.

22. Cerinţele şi măsurile operaţionale şi tehnice pentru depozitarea deşeurilor în scopul prevenirii sau reducerii efectelor negative asupra mediului şi sănătăţii umane, generate de depozitarea deşeurilor pe toată durata de exploatare a unui depozit, sunt cuprinse în normele pentru proiectare, construcţie şi exploatare a depozitelor pentru deşeuri, aprobate prin ordin al ministrului infrastructurii şi dezvoltării regionale.

23. Prevederile normelor pentru proiectare, construcţie şi exploatare a depozitelor pentru deşeuri se aplică depozitelor de deşeuri inerte, nepericuloase şi periculoase pentru toate etapele de proiectare, construcţie, exploatare, închidere şi monitorizare postînchidere a unui depozit de deşeuri.

24. Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura cooperarea regională în vederea construirii depozitelor de deşeuri municipale numai pe terenuri aflate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale.

25. Autorităţile administraţiei publice locale pot delega operarea serviciului de depozitare unui operator economic autorizat, în conformitate cu art.25 din Legea 209/2016 privind deşeurile.

26. Depozitele prevăzute la pct.5 trebuie să fie depozite de deşeuri care deservesc cel puţin:

1) 1 milion de locuitori – pentru depozitele de deşeuri periculoase.

2) 200 mii de locuitori, având la bază abordarea regională a gestiunii deşeurilor – pentru depozitele de deşeuri nepericuloase;

3) 50 mii de locuitori – pentru depozitele de deşeuri inerte.

27. Autorităţile administraţiei publice locale, în baza art.11 alin.(2) din Legea nr.209/2016 privind deşeurile şi Legii nr.436/2006 privind administraţia publică locală, iau decizii privind crearea asociaţiilor regionale de management al deşeurilor în scopul implementării unui management adecvat al activităţilor de eliminare prin depozitare a deşeurilor municipale.

28. În situaţia în care depozitele deservesc două sau mai multe raioane, programul de funcţionare şi costurile operaţiilor de depozitare se stabilesc de comun acord cu toate autorităţile administraţiei publice locale implicate, în conformitate cu prevederile Metodologiei privind calcularea tarifelor la unele servicii publice de gestionare a deşeurilor municipale, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.881/2022.

Capitolul III

CRITERIILE ŞI MODUL DE GESTIONARE A FONDULUI PENTRU

 ÎNCHIDEREA ŞI URMĂRIREA POSTÎNCHIDERE

A DEPOZITULUI DE DEŞEURI

29. Costurile aferente activităţii de depozitare se suportă de către generatorii şi deţinătorii de deşeuri.

30. Autorităţile administraţiei publice locale vor lua măsuri ca atât costurile prevăzute pentru organizarea şi exploatarea unui depozit de deşeuri, cât şi costurile estimate pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului să fie acoperite de tariful stabilit de către operatorul depozitului de deşeuri pentru depozitarea fiecărui tip de deşeu în acel depozit.

31. Autorităţile administraţiei publice locale iau măsurile necesare pentru ca operatorii autorizaţi în gestionarea deşeurilor să depoziteze deşeurile colectate la depozitele la care este arondată localitatea, conform contractului de gestionare directă sau prin delegare a gestiunii serviciului.

32. Toate costurile determinate de activitatea de depozitare şi exploatare a unui depozit de deşeuri, precum şi costurile estimative pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului pentru o perioadă de minimum 30 de ani sunt acoperite de tarifele stabilite de operator pentru evacuarea oricărui tip de deşeu în depozitul respectiv, în conformitate cu prevederile Metodologiei privind calcularea tarifelor la unele servicii publice de gestionare a deşeurilor municipale, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.881/2022.

33. Operatorii economici generatori de deşeuri nepericuloase, care operează propriile depozite, evidenţiază separat în registrele contabile costurile prevăzute pentru organizarea, exploatarea şi închiderea depozitului de deşeuri.

34. Operatorii depozitelor de deşeuri nepericuloase care oferă servicii de depozitare pentru terţi vor evalua cheltuielile prevăzute pentru organizarea şi exploatarea depozitului, precum şi cheltuielile estimate pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului în aşa fel încât acestea să poată acoperi costurile, bazându-se pe tarifele stabilite de operator pentru depozitarea fiecărui tip de deşeu în acel depozit.

35. Operatorul depozitului de deşeuri este obligat să îşi constituie un fond pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului, conform art.16 şi 25 din Legea nr.209/2016 privind deşeurile.

36. Fondul prevăzut la pct.35 se păstrează într-un cont purtător de dobândă deschis la o bancă comercială. Dobânda obţinută constituie sursa suplimentară de alimentare a fondului, cu excepţia cazului în care operatorul depozitului de deşeuri are calitatea de instituţie publică şi fondul se păstrează într-un cont deschis în contul unic trezorerial al Ministerului Finanţelor.

37. Fondul se constituie în limitele bugetului stabilit prin proiectul tehnic pentru construcţia depozitului planificat pentru activităţile de închidere şi urmărire postînchidere a depozitului, şi se realizează prin eşalonarea anuală a acestui buget, astfel:

1) din cota-parte din tarifele de depozitare percepute de operator din prima zi a intrării în funcţiune a depozitului, unde se realizează depozitarea deşeurilor pentru persoana terţă, stabilită în urma efectuării studiului de fezabilitate a depozitului;

2) din cota-parte anuală din bugetul stabilit prin proiectul tehnic pentru construcţia depozitului unde operatorii realizează eliminarea propriilor deşeuri.

38. Cota-parte din tarifele de depozitare care alimentează fondul se stabileşte prin analiza financiar-economică în etapa de proiectare a depozitului şi se recalculează de către operator pentru cel mult 3 ani în vederea asigurării bugetului stabilit la pct.37.

39. Fondul se alimentează trimestrial, după finalizarea încasărilor echivalente operaţiilor de depozitare pe perioada acelui trimestru, iar controlul depunerii sumelor prevăzute se face anual pe toată perioada exploatării depozitului.

40. Folosirea fondului se face pe baza proiectului de execuţie pentru realizarea lucrărilor de închidere a depozitului sau a unei părţi a depozitului. Operatorul utilizează fondurile prevăzute, constituite în acest scop pe baza lucrărilor executate.

41. Fondul prevăzut la pct.35 are o strictă destinaţie şi urmează a fi folosit numai în aceste scopuri pentru care a fost constituit.

42. Controlul alimentării şi utilizării fondului prevăzut la pct.35 se realizează de către subdiviziunea administraţiei publice locale pentru finanţe publice, în conformitate cu prevederile Legii nr.436/2006 privind administraţia publică locală.

43. Autorităţile administraţiei publice locale asigură transparenţa privind tarifele pentru depozitarea deşeurilor şi a implicaţiilor realizării depozitului de deşeuri prin plasarea anuală a informaţiei pe site-ul web oficial.

Capitolul IV

PROCEDURI DE ACCEPTARE A DEŞEURILOR

ÎN DEPOZITUL DE DEŞEURI

44. La primirea deşeurilor în depozit, operatorii depozitelor de deşeuri respectă următoarele proceduri de recepţie:

1) verificarea documentaţiei privind cantităţile şi caracteristicile deşeurilor, originea şi natura lor, inclusiv rezultatele analizei chimice pentru deşeurile periculoase, iar pentru deşeurile municipale - date privind identitatea producătorului sau a deţinătorului deşeurilor;

2) inspecţia vizuală a deşeurilor la intrare şi la punctul de depozitare şi verificarea conformităţii cu descrierea prezentată în documentaţia înaintată de deţinător, în conformitate cu procedura prevăzută la pct.3 subpct. 1) nivelul 3 din anexa nr.2.

45. În procesul de exploatare a depozitului de deşeuri, operatorii vor respecta următoarele proceduri:

1) păstrarea, cel puţin o lună, a probelor reprezentative prelevate pentru verificările impuse în conformitate cu prevederile pct.3 subpct. 1) nivelul 1 sau nivelul 2 din anexa nr.2, precum şi înregistrarea rezultatelor determinărilor;

2) ţinerea evidenţei în conformitate cu prevederile Instrucţiunii cu privire la ţinerea evidenţei şi transmiterea datelor şi informaţiilor despre deşeuri şi gestionarea acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.501/2018, cu transmiterea informaţiei prin intermediul Sistemului informaţional automatizat "Managementul deşeurilor", privind cantităţile, caracteristicile deşeurilor depozitate, originea şi natura, data livrării, identitatea producătorului, a deţinătorului sau, în cazul deşeurilor municipale şi a colectorului, iar în cazul deşeurilor periculoase – şi localizarea exactă a acestora în depozit.

46. Operatorul depozitului eliberează celui care predă deşeurile o confirmare scrisă a recepţiei fiecărei cantităţi livrate, acceptate la depozit, cu indicarea costului pentru serviciile prestate.

47. În cazul în care anumite tipuri de deşeuri nu sunt acceptate în depozit, operatorul informează Agenţia de Mediu cu privire la refuzul de a accepta deşeurile, însoţit de o justificare întemeiată.

Capitolul V

PROCEDURI DE CONTROL ŞI URMĂRIRE ÎN FAZA

DE EXPLOATARE A DEPOZITULUI DE DEŞEURI

48. Operatorul depozitului de deşeuri asigură instituirea unui sistem de automonitorizare a depozitului de deşeuri şi suportă costurile acestuia. Procedurile de control şi monitorizare în faza de exploatare a unui depozit de deşeuri sunt prevăzute în anexa nr.3 şi cuprind:

1) automonitorizarea tehnologică;

2) monitorizarea calităţii factorilor de mediu.

49. Automonitorizarea tehnologică constă în verificarea permanentă a stării şi funcţionării următoarelor amenajări şi dotări posibile din depozite:

1) starea drumului de acces şi a drumurilor din incintă;

2) starea impermeabilizării depozitului;

3) funcţionarea sistemelor de drenaj;

4) comportarea taluzurilor şi a digurilor;

5) urmărirea anuală a gradului de tasare a zonelor deja acoperite;

6) funcţionarea instalaţiilor de epurare a apelor uzate/levigatului;

7) funcţionarea instalaţiilor de captare şi ardere a gazelor de depozit;

8) funcţionarea instalaţiilor de evacuare a apelor pluviale;

9) starea altor utilaje şi instalaţii existente în cadrul depozitului, cum ar fi cele de compostare, sortare materiale reciclabile, spălare/dezinfecţie auto.

50. Automonitorizarea tehnologică are ca scop reducerea riscurilor de accidente prin incendii şi explozii, distrugerea stratului de impermeabilizare, colmatarea sistemelor de drenaj şi tasări inegale ale deşeurilor în corpul depozitului.

51. Monitorizarea calităţii factorilor de mediu pentru faza de exploatare se realizează conform prevederilor anexei nr.3.

52. Determinările prevăzute în anexa nr.3 se efectuează de laboratoare acreditate, iar rezultatele acestor determinări se păstrează într-un registru pe toată perioada de monitorizare a depozitului.

53. Operatorul depozitului raportează Agenţiei de Mediu următoarele informaţii:

1) anual, prin intermediul Sistemului informaţional automatizat "Managementul deşeurilor", în conformitate cu art.33 din Legea nr.209/2016 privind deşeurile şi Instrucţiunea cu privire la ţinerea evidenţei şi transmiterea datelor şi informaţiilor despre deşeuri şi gestionarea acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.501/2018, despre tipurile şi cantităţile de deşeuri eliminate;

2) semestrial, datele înregistrate în urma monitorizării depozitului de deşeuri, pentru a demonstra conformitatea cu prevederile din autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor, precum şi stadiul îndeplinirii măsurilor din programul de conformare prevăzut în anexa nr.4;

3) în maximum 12 ore de la constatare, orice efect ecologic negativ constatat prin programul de monitorizare.

54. Agenţia de Mediu în comun cu Inspectoratul pentru Protecţia Mediului şi autorităţile publice locale vizate stabilesc, în termen de 5 zile lucrătoare, măsurile de remediere care se impun din analiza informărilor prezentate de operator, în urma producerii unor evenimente cu impact semnificativ asupra mediului, iar costul acestora este suportat de operator.

Capitolul VI

PROCEDURI DE ÎNCHIDERE A DEPOZITELOR DE DEŞEURI

ŞI URMĂRIREA POSTÎNCHIDERE A ACESTORA

55. Depozitul de deşeuri sau o secţiune a acestuia se închide în următoarele situaţii:

1) când sunt îndeplinite condiţiile privind epuizarea perioadei de operare şi/sau capacitatea de depozitare aşa cum sunt precizate acestea în autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor;

2) la cererea operatorului depozitului şi după examinarea şi aprobarea acesteia de către Agenţia de Mediu;

3) prin decizie motivată de către Agenţia de Mediu.

56. Închiderea depozitelor de deşeuri se realizează conform prevederilor prezentului Regulament şi ale normelor pentru proiectare, construcţie şi exploatare a depozitelor pentru deşeuri.

57. La închiderea depozitelor de deşeuri sau a unei secţiuni din acesta se vor folosi în calitate de strat de remediere şi/sau izolare, materialele sau deşeurile prevăzute în anexa nr.5.

58. Etapele de aprobare a închiderii depozitului de deşeuri sau a unei secţiuni din depozit sunt următoarele:

1) Agenţia de Mediu evaluează toate rapoartele înaintate de operator conform pct.53 şi realizează în baza acestora o evaluare finală a amplasamentului;

2) Agenţia de Mediu stabileşte operaţiunile de închidere a depozitului de deşeuri;

3) Agenţia de Mediu comunică operatorului depozitului de deşeuri decizia privind închiderea acestuia. Decizia privind închiderea depozitului de deşeuri nu afectează responsabilitatea operatorului depozitului de deşeuri prevăzută în autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor.

59. Operatorul depozitului de deşeuri este responsabil de întreţinerea, supravegherea, monitorizarea şi controlul postînchiderii, conform autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor.

60. Perioada de urmărire postînchidere a depozitelor de deşeuri se stabileşte de Agenţia de Mediu. Această perioada este de minimum 30 de ani şi poate fi prelungită dacă se constată că depozitul nu este încă stabil şi prezintă un risc potenţial pentru factorii de mediu.

61. Urmărirea postînchidere se efectuează conform procedurilor prevăzute în anexa nr.3, iar operatorul ţine evidenţa rezultatelor determinărilor efectuate într-un registru pe toată perioada de monitorizare postînchidere.

62. Operatorul depozitului de deşeuri anunţă în mod operativ Agenţia de Mediu şi Inspectoratul pentru Protecţia Mediului în cazul producerii unor efecte negative asupra mediului şi respectă decizia subdiviziunilor teritoriale ale autorităţii administrative pentru protecţia mediului privind măsurile de remediere impuse în perioada postînchidere.

Capitolul VII

PROCEDURI DE EXPLOATARE, ÎNCHIDERE ŞI URMĂRIRE

POSTÎNCHIDERE A DEPOZITELOR EXISTENTE

63. Prevederile pct.63 - 72 se aplică pentru depozitele de deşeuri existente la data intrării în vigoare a prezentului Regulament.

64. Depozitele de deşeuri existente care se pot conforma prevederilor prezentului Regulament continuă să funcţioneze până la epuizarea capacităţii proiectate.

65. Activitatea depozitelor existente neconforme se sistează/încetează în conformitate cu prevederile Strategiei de gestionare a deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.248/2013.

66. La închiderea depozitelor de deşeuri existente se aplică cerinţele pentru închiderea şi urmărirea postînchidere, conform prevederilor capitolului VI, iar perioada de urmărire postînchidere se stabileşte de către Agenţia de Mediu.

67. Operatorii depozitelor prezintă Agenţiei de Mediu o evaluare a costurilor realizării obligaţiilor de mediu stabilite şi a surselor de finanţare în vederea închiderii depozitului.

68. Autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor cu program de conformare în vederea închiderii depozitelor existente pentru stabilirea obligaţiilor de mediu la încetarea activităţii, conform prevederilor Legii nr.209/2016 privind deşeurile, se emite pe baza rezultatelor inventarierii depozitelor de deşeuri.

69. Operatorii depozitelor existente care solicită autorizaţie de mediu pentru gestionarea deşeurilor au obligaţia să prezinte dovada constituirii fondului pentru închiderea şi urmărirea postînchidere a depozitului, conform prevederilor punctelor 35-41, aplicabile depozitelor existente, pe perioada rămasă până la sistarea activităţii.

70. În situaţia în care, pentru depozitele de deşeuri municipale aflate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale sau care au fost concesionate de către acestea, constituirea fondului pentru închidere şi urmărire postînchidere conduce la costuri excesive din punct de vedere social, autorităţile administraţiei publice locale identifică sursele de finanţare pentru completarea fondului.

71. Pentru depozitele ce îşi încetează activitatea ca urmare a dezvoltării infrastructurii regionale de gestionare a deşeurilor, organul central de mediu al administraţiei publice decide ca acestea să îşi înceteze activitatea în conformitate cu procedurile de închidere prevăzute în capitolul VI.

72. În situaţia în care depozitul în operare atinge circa 75% din capacitatea proiectată, autorităţile administraţiei publice locale vor iniţia acţiuni de închidere a depozitului existent şi vor conlucra la deschiderea unui depozit la nivel regional, conform cerinţelor stipulate în Strategia de gestionare a deşeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.248/2013.

Capitolul VIII

SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL

73. Controlul de stat asupra respectării prevederilor prezentului Regulament se planifică, se efectuează şi se înregistrează, în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, de către Inspectoratul pentru Protecţia Mediului.

74. Încălcarea prevederilor prezentului Regulament atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, administrativă sau penală, după caz, în temeiul şi în modul stabilit de legislaţie.

Anexa nr.1

la Regulamentul privind depozitarea deşeurilor

CERINŢE GENERALE

pentru toate clasele de depozite de deşeuri

1. Cerinţe generale la amplasarea şi proiectarea unui depozit.

1) Amplasarea unui depozit de deşeuri se face în conformitate cu documentaţia de urbanism, elaborată şi aprobată conform legislaţiei în domeniul urbanismului care a fost supusă evaluării strategice de mediu în conformitate cu prevederile Legii nr.11/2017 privind evaluarea strategică de mediu, a certificatului de urbanism pentru proiectare şi a autorizaţiei de construire.

2) Amplasarea unui depozit are loc în condiţiile legislaţiei în domeniul construcţiilor şi prevederilor Legii nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.

3) Alegerea unui teren pentru amplasarea depozitului se realizează în conformitate cu reglementările de amenajare a localităţilor urbane şi rurale, luând în considerare condiţiile hidrogeologice, caracteristicile reliefului terenului, compoziţia solului, ţinând cont de direcţia predominantă a vântului, după zonele locative, precum şi cu normele sanitare, protecţia muncii, tehnica securităţii şi măsurile de protecţie contra incendiilor.

4) Pentru depozite se creează zone de protecţie sanitară în conformitate cu cerinţele documentului normativ CH 245-71/A1:2018 "Norme sanitare de proiectare a întreprinderilor industriale", aprobat prin Ordinul ministrului economiei şi infrastructurii nr.53/2019 şi NCB B.01.05:2019 "Urbanism. Sistematizarea şi amenajarea localităţilor urbane şi rurale".

5) În zona de protecţie sanitară se interzice amplasarea zonei de trai şi sursele de apă potabilă (fântâni de mine, sonde arteziene). Cu coordonarea organelor sanitare în zona verde (perdeaua de arbori şi arbuşti) a poligonului, se proiectează foraje de control al calităţii apelor subterane (freatice) în cel puţin 3 puncte, dintre care un punct amplasat amonte şi două aval faţă de depozit, pe direcţia de curgere a apelor subterane.

2. Alegerea unui amplasament se face conform următoarelor condiţii/criterii:

1) faza preliminară. Se interzice amplasarea depozitelor de deşeuri în următoarele zone:

a) zone carstice sau zone cu roci fisurate, foarte permeabile pentru apă, excepţiile sunt posibile doar pentru depozite de deşeuri inerte, dacă din verificările în fiecare caz rezultă că amplasamentul este corespunzător;

b) pe terenurile cu apele subterane situate la adâncime mai mică de 2 m de la suprafaţă, precum şi zone inundabile sau zone supuse viiturilor;

c) zone ce se constituie în arii naturale protejate şi zone de protecţie a elementelor patrimoniului natural şi cultural;

d) în prima zonă de protecţie sanitară a surselor de apă potabilă de suprafaţă sau subterane, după caz, sau zone izolate temporar, prevăzute în acest scop de autorităţile competente, zone cu izvoare de apă minerală sau termală cu scop terapeutic;

e) în excavaţii din care nu este posibilă evacuarea levigatului prin cădere liberă în conductele de evacuare plasate în afară zonei de depozitare;

f) zone portuare, zone economice libere;

g) în intravilanul localităţilor urbane sau rurale;

2) verificarea amplasamentului unui depozit ţine seama de:

a) condiţiile geologice, hidrogeologice, pedologice şi geotehnice de pe amplasamentul depozitului şi în zonele imediat învecinate;

b) poziţionarea faţă de zonele locuite existente sau planificate, distanţa de protecţie faţă de corpul depozitului trebuie sa fie de cel puţin 500 m pentru depozitele de deşeuri nepericuloase şi periculoase, construcţiile individuale vor fi luate în considerare separat;

c) poziţionarea în funcţie de acţiunea seismică posibilă a terenului;

d) poziţionarea în zone în care pot apărea alunecări de teren şi căderi de pământ în mod natural, respectiv în care există posibilitatea apariţiei acestor fenomene în urma exploatărilor miniere în subteran sau la suprafaţă;

3) amploarea investigaţiilor geologice, pedologice şi hidrogeologice depinde de condiţiile specifice a fiecărui amplasament şi de clasa de depozit ce intenţionează să se realizeze. În fiecare caz se va avea grijă să existe posibilitatea unei investigaţii a terenului de fundare;

4) terenul de fundare trebuie să aibă stabilitatea necesară pentru a prelua reziduurile rezultate din corpul depozitului, astfel încât să nu apară deteriorări ale sistemului de impermeabilizare la bază şi să nu fie periclitată stabilitatea corpului depozitului.

3. Analiza amplasamentelor acceptate:

1) se defineşte clasa de depozit care se intenţionează a fi realizat;

2) se identifică şi se inventariază amplasamentele acceptate;

3) se analizează amplasamentele, în funcţie de clasa de depozit şi de tipurile de deşeuri ce vor fi acceptate la depozitare, pe baza unei comparaţii pluricriteriale;

4) amplasamentul considerat, în urma analizei pluricriteriale, ca fiind cel mai favorabil realizării obiectivului propus trebuie evaluat din punctul de vedere al impactului asupra mediului în conformitate cu prevederile Legii nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului şi obţinerea acordului de mediu;

5) organul central de mediu al administraţiei publice analizează documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului în conformitate cu prevederile Legii nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului şi a soluţiei de proiectare şi stabileşte, după consultarea publicului, oportunitatea alegerii amplasamentului în funcţie de care se ia decizia realizării obiectivului.

4. Distanţele minime de amplasare faţă de localităţi se stabilesc pentru fiecare caz pe baza calculelor concentraţiilor de poluanţi în atmosferă utilizându‑se metodologia de calcul pentru dispersia emisiilor de substanţe dăunătoare (poluante) în aerul atmosferic, estimate în cadrul unor studii de evaluare a impactului asupra mediului şi a sănătăţii umane şi în conformitate cu prevederile legislaţiei.

5. Criteriile pentru analiza amplasamentelor sunt:

1) criterii geologice, pedologice şi hidrogeologice:

a) caracteristicile şi dispunerea în adâncime a straturilor geologice;

b) folosinţele actuale ale terenurilor şi nota de bonitate, evaluarea lor economică, financiară şi socială pentru populaţia din zonă;

c) structura (caracteristici fizico-chimice şi bacteriologice), adâncimea şi direcţia de curgere a apei subterane;

d) starea de inundabilitate a zonei;

e) aportul de apă de pe versanţi la precipitaţii;

2) criterii climatice:

a) direcţia dominantă a vânturilor în raport cu aşezările umane sau cu alte obiective ce pot fi afectate de emisii de poluanţi în atmosferă;

b) regimul precipitaţiilor;

3) criterii economice:

a) capacitatea depozitului şi durata de exploatare;

b) distanţa pe care se efectuează transportul deşeurilor de la sursa de producere/colectare la locul de depozitare;

c) necesitatea unor amenajări secundare pentru depozit (drumuri de acces, utilităţi);

4) criterii suplimentare:

a) vizibilitatea amplasamentului;

b) accesul la amplasament;

c) topografia terenului.

Depozitul de deşeuri poate fi autorizat numai în cazul în care caracteristicile amplasamentului din punctul de vedere al condiţiilor menţionate sau a măsurilor de remediere respectă prevederile Legii nr.209/2016 privind deşeurile, Legii nr.1515/1993 privind protecţia mediului înconjurător şi Legii nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.

6. Cerinţe generale la proiectarea şi construcţia unui depozit.

1) Proiectul depozitului trebuie să respecte cerinţele sistemului de documente normative în construcţii:

a) dimensiunile depozitului de deşeuri trebuie să fie corelate cu volumul total de deşeuri ce urmează a fi acceptat la depozitare din regiunea sau zonele deservite, pe baza prognozelor de dezvoltare municipală ori regională;

b) perioada de exploatare să fie de minimum 20 de ani.

2) Proiectul unui depozit trebuie să conţină:

a) natura şi provenienţa deşeurilor care urmează să fie depozitate;

b) cantităţile de deşeuri care vor fi eliminate final prin depozitare;

c) tehnologiile de tratare a deşeurilor înainte de depozitare şi/sau în incinta depozitului;

d) modul de realizare a bazei depozitului, adică:

- modul de protecţie a sistemului de impermeabilizare a cuvei depozitului (baza şi taluzurile interioare ale digurilor de protecţie);

- de impermeabilizare;

- sistemul de drenare, colectare, epurare şi evacuare a levigatului, apelor pluviale şi a apelor exfiltrate;

e) sistemul de colectare, înmagazinare şi valorificare a gazelor de depozit, unde este cazul, sau sistemul de ardere controlată a gazelor de depozit;

f) organizarea tehnică a depozitului, utilităţile;

g) instrucţiunile de exploatare a depozitului;

h) procedura de închidere a depozitului;

i) sistemul de control şi de supraveghere a depozitului;

j) măsurile de siguranţă în timpul exploatării, cum ar fi prevenirea incendiilor, prevenirea şi combaterea exploziilor şi planul de intervenţie în caz de accidente sau avarii într-un depozit;

k) măsuri pentru asigurarea condiţiilor igienico-sanitare: deratizare, dezinsecţie;

l) măsuri de protecţie a muncii.

Soluţia tehnologică care va fi adoptată este opţiunea proiectantului, în limita prevederilor prezentei hotărâri şi a cerinţelor normelor pentru proiectarea şi construcţia depozitelor pentru deşeuri, acesta asumându-şi răspunderea că depozitul nu va prezenta riscuri pentru factorii de mediu şi pentru sănătatea populaţiei. După atingerea cotei finale de depozitare trebuie realizată acoperirea finală cu continuarea acţiunii de captare a gazelor de depozit şi a drenării apelor infiltrate prin stratul de sol vegetal.

7. Cerinţe generale pentru impermeabilizarea depozitelor.

1) În vederea protecţiei solului şi a apei subterane şi de suprafaţă, baza, taluzurile interioare ale digurilor de protecţie şi acoperişul depozitelor trebuie impermeabilizate.

Soluţiile de impermeabilizare se stabilesc de către proiectant astfel încât depozitul să răspundă cerinţelor prezentului Regulament, inclusiv ale anexelor.

2) Un depozit trebuie să fie amplasat şi proiectat astfel încât să satisfacă condiţiile necesare pentru a preveni poluarea solului, apei subterane şi/sau de suprafaţă şi a asigura colectarea eficientă a levigatului în conformitate cu pct.8, subpct. 1), aceasta se realizează prin combinarea barierei geologice naturale cu o impermeabilizare a bazei depozitului în timpul fazei de exploatare/active şi prin combinarea unei bariere geologice cu o impermeabilizare superioară în cursul fazei pasive/postînchidere.

3) Bariera geologica este creată de condiţiile geologice şi hidrogeologice de sub şi din vecinătatea unui depozit şi trebuie să confere o capacitate suficientă de atenuare şi prevenire a unui potenţial risc ecologic pentru sol şi apa subterană.

Bariera geologica a bazei şi taluzurilor depozitului va consta într-un strat mineral care satisface cerinţele de permeabilitate şi grosime cu un efect combinat din punctul de vedere al protecţiei solului, apei freatice şi de suprafaţă cel puţin echivalent cu cel rezultat din următoarele condiţii:

a) depozit pentru deşeuri periculoase: K ≤ 1,0 x 10^-9 m/s; grosime ≥ 5 m;

b) depozit pentru deşeuri nepericuloase: K ≤ 1,0 x 10^-9 m/s; grosime ≥ 1 m;

c) depozit pentru deşeuri inerte: K ≤ 1,0 x 10^-7 m/s; grosime ≥ 1 m.

5) Acolo unde bariera geologică nu satisface în mod natural condiţiile menţionate, ea poate fi completată în mod artificial şi întărită prin alte mijloace care să realizeze o protecţie echivalentă. O bariera geologica construită nu trebuie sa fie mai subţire de 0,5 m (tabelul 1.1).

6) În afara barierei geologice descrise anterior, depozitul trebuie să fie prevăzut cu o impermeabilizare artificială care îndeplineşte cerinţele de rezistenţă fizico-chimică şi de stabilitate în timp, corespunzătoare condiţiilor de etanşare cerute, şi cu un sistem etanş de colectare a levigatului pentru a se asigura că acumularea de levigat la baza depozitului se menţine la un nivel minim.

Tabelul 1.1

Colectarea levigatului şi etanşarea bazei

7) Dacă organul central de mediu al administraţiei publice sau autorităţile teritoriale de protecţie a mediului, după evaluarea potenţialelor pericole faţă de mediu, consideră că este necesară prevenirea formării de levigat, prescrie o impermeabilizare a suprafeţei superioare. Recomandările pentru etanşarea suprafeţei sunt:

Tabelul 1.2

8) Agenţia de Mediu stabileşte condiţii generale ori specifice pentru depozitele de deşeuri inerte şi pentru caracteristicile mijloacelor tehnice menţionate.

9) Agenţia de Mediu stabileşte condiţiile generale sau specifice pentru depozitele de deşeuri subterane şi pentru caracteristicile mijloacelor tehnice menţionate.

8. Cerinţe generale de control şi protecţie a factorilor de mediu.

1) Controlul apei şi gestiunea levigatului. În corelaţie cu caracteristicile depozitului şi cu condiţiile meteorologice vor fi luate măsurile corespunzătoare pentru:

a) controlul cantităţii de apă din precipitaţiile care pătrund în corpul depozitului;

b) prevenirea pătrunderii apei de suprafaţă şi/sau subterane în deşeurile depozitate;

c) colectarea apei contaminate şi a levigatului;

d) epurarea apei contaminate şi a levigatului colectat din depozit conform cerinţelor privind evacuarea lor din depozit.

2) Prevederile de mai sus nu se aplică la depozitele de deşeuri inerte; decizia este luată de organul central de mediu al administraţiei publice dacă evaluarea, ţinându-se cont de amplasarea depozitului şi a deşeurilor care trebuie acceptate, constată că depozitul nu reprezintă un pericol potenţial pentru mediu.

3) Levigatul colectat la baza depozitului prin intermediul sistemului de drenaj se evacuează conform următoarelor variante:

a) la o staţie de epurare proprie şi apoi într-un receptor natural;

b) la o staţie de preepurare proprie şi apoi într-o staţie de epurare orăşenească.

4) Şanţurile de colectare trebuie prevăzute pe tot conturul depozitului pentru colectarea apelor meteorice care cad pe suprafeţele învecinate depozitului.

5) Dacă organul central de mediu al administraţiei publice, pe baza unui studiu de impact, decide, în conformitate cu pct.8 subpct. 1), că nu este necesară colectarea şi tratarea levigatului sau a stabilit că depozitul nu prezintă pericol potenţial pentru sol, apa freatică sau de suprafaţă, condiţiile prevăzute la pct.7 subpct. 3-6 nu se aplică.

9. Controlul gazului.

1) Sistemul de colectare şi evacuare a gazelor de fermentare constă din conducte, puţuri, drenuri, dispozitive de colectare ce conduc la instalaţii de prelucrare/valorificare.

2) Gazul de depozit se colectează în toate depozitele care acceptă deşeuri biodegradabile. Dacă gazul colectat nu poate fi folosit pentru a produce energie, el trebuie ars.

3) Colectarea, tratarea şi folosirea gazului de depozit conform pct.9 subpct. 2) se efectuează astfel încât să nu producă pagube sau distrugerea mediului şi să reducă riscurile pentru sănătatea populaţiei.

4) Controlul acumulării şi migrării gazului de depozit, precum şi cantitatea şi compoziţia gazului se realizează conform prevederilor din anexa nr.3, pct.2 subpct. 2) lit.d) şi tabelul 3.2.

10. Asigurarea stabilităţii.

1) Repartizarea deşeurilor în depozit trebuie făcută astfel încât să se asigure stabilitatea masei de deşeuri şi a structurilor asociate (sistemele de impermeabilizare, sistemele de colectare şi evacuare a apelor filtrate şi a gazelor etc.), în special pentru evitarea alunecărilor.

2) Dacă există impermeabilizare artificială, trebuie apreciat dacă substratul geologic – ţinându-se seama de morfologia depozitului – este suficient de stabil pentru a preveni deteriorarea impermeabilizării.

11. Sisteme de siguranţă şi pază.

1) Depozitele se împrejmuiesc şi se instituie paza lor pentru reducerea posibilităţilor de pătrundere ilegală pe amplasament a oamenilor şi animalelor.

2) Porţile se închid în afara orelor de lucru.

3) Sistemul de control şi de acces la fiecare depozit trebuie să conţină un program de măsuri pentru a identifica şi a descuraja aruncarea ilegală de deşeuri în depozit, aprobat de autorităţile administraţiei publice locale.

12. Combaterea altor inconveniente şi riscuri.

1) La amenajarea depozitelor trebuie luate măsuri pentru diminuarea şi a altor noxe şi riscuri, precum:

a) emisia de mirosuri şi praf;

b) particule materiale antrenate de vânt;

c) zgomot şi trafic;

d) păsări, paraziţi şi insecte;

e) formarea de aerosoli;

f) incendii, explozii, alunecări.

2) Depozitul trebuie echipat astfel încât noxele provenite de pe amplasament sa nu fie dispersate pe drumurile publice şi în zonele învecinate.

13. Încadrarea în peisaj.

Amenajările pentru reducerea impactului vizual determinat de amplasarea unui depozit de deşeuri se realizează în funcţie de folosinţele terenurilor adiacente, prin:

1) realizarea unei perdele vegetale de protecţie cu o lăţime ce se va stabili în proiect şi dacă este cazul, plantarea unei perdele formate din mai multe etaje de arbori şi arbuşti repede crescători;

2) amplasarea depozitului în frontul vizual al construcţiilor social-administrative;

3) amplasarea unor panouri metalice pentru diverse reclame;

4) înierbarea cu plante ierboase (graminee) şi plantarea unor specii rezistente la poluanţi pe suprafeţele acoperite ale depozitului care au ajuns la cota finală, pentru refacerea structurii solului şi a biocenozei, în paralel cu eliminarea poluanţilor şi introducerea treptată a acestor terenuri în peisajul natural al zonei. Prin executarea lucrărilor tehnice de închidere a depozitului trebuie să i se confere terenului încadrarea în peisajul zonal.

Anexa nr.2

la Regulamentul privind depozitarea deşeurilor

ASPECTE GENERALE

abordate la aplicarea criteriilor şi procedurilor

de acceptare a deşeurilor în depozit

1. Principii generale.

1) Criteriile pentru acceptarea deşeurilor la o anumită clasă de depozite trebuie să ţină cont în special de:

a) protecţia factorilor de mediu, în special apa subterană şi de suprafaţă;

b) sistemele de impermeabilizare a depozitelor, sistemele de colectare şi tratare a levigatului, sistemele de colectare şi evacuare a gazului de depozit;

c) asigurarea desfăşurării normale a proceselor de stabilizare a deşeurilor în depozit;

d) protecţia sănătăţii umane.

2) Acceptarea deşeurilor la o anumită clasă de depozite se bazează pe:

a) liste de deşeuri acceptate, definite după natura şi origine;

b) caracteristicile deşeurilor determinate prin metode de analiză standardizate, excepţie făcând deşeurile municipale.

2. Criterii de acceptare.

1) Criteriile de acceptare bazate pe caracteristicile deşeurilor într-o clasă de depozite se referă la:

a) protecţia mediului (mai ales a apelor subterane şi a apelor de suprafaţă);

b) menţinerea sistemelor de protecţie a mediului (cum ar fi sisteme de impermeabilizare şi de tratare a levigatului);

c) protejarea proceselor prevăzute pentru stabilizarea deşeurilor în interiorul depozitului;

d) protecţia împotriva pericolelor pentru sănătatea umană.

2) Exemple de criterii bazate pe proprietăţile deşeurilor:

a) compoziţia fizico-chimică;

b) conţinutul de materie organică;

c) biodegradabilitatea compuşilor organici din deşeuri;

d) concentraţia compuşilor potenţial periculoşi/toxici în relaţie cu criteriile enunţate anterior;

e) levigabilitatea prognozată sau testată a compuşilor potenţial periculoşi/toxici în relaţie cu criteriile enumerate mai sus;

f) proprietăţile ecotoxicologice ale deşeurilor şi ale levigatului rezultat.

3) Criteriile de acceptare a deşeurilor bazate pe proprietăţile acestora se stabilesc în conformitate cu procedurile pentru testarea deşeurilor.

3. Proceduri generale pentru testarea şi acceptarea deşeurilor.

1) Procedurile generale pentru caracterizarea şi testarea deşeurilor în vederea acceptării la depozit se stabilesc în trei niveluri ierarhice:

Nivelul 1. Caracterizare generală, realizată prin metode de analiză standardizate pentru determinarea compoziţiei fizico-chimice a deşeurilor şi pentru testarea comportării la levigare şi/sau a variaţiei caracteristicilor deşeurilor pe termen scurt şi lung.

Nivelul 2. Testarea încadrării corecte a deşeurilor într-un depozit, care se realizează prin verificări periodice efectuate prin analize simple, standardizate şi prin metode de caracterizare a comportării, determina dacă un deşeu îşi menţine încadrarea în condiţiile din autorizaţie şi/sau criteriile specifice de referinţă.

Nivelul 3. Verificarea la faţa locului, printr-un control rapid, pentru a confirma că deşeul depozitat este acelaşi cu cel care a fost supus la testarea de nivelul 2 şi că este cel descris în documentele de însoţire. Aceasta poate consta într-o inspecţie vizuală a încărcăturii de deşeuri, înainte şi după descărcarea la depozit.

2) Pentru a include deşeul pe o listă de referinţă, acesta se testează la nivelul 1 şi trebuie să satisfacă criteriile corespunzătoare, care vor fi stabilite pentru fiecare tip de depozit.

3) Pentru a rămâne pe o listă specifică a depozitului, un deşeu se testează la nivelul 2 la intervale regulate de timp, semestrial sau anual, şi trebuie să satisfacă criteriile corespunzătoare pentru fiecare tip de depozit.

4) Toate încărcăturile de deşeuri ce intră într-un depozit se supun nivelului 3 de verificare. Nivelurile 1 şi 2 se realizează în măsura în care este posibil.

5) În situaţia în care testarea nu se poate realiza, nu sunt accesibile procedurile de testare sau există alte prevederi legislative ce prevalează, anumite deşeuri pot fi exceptate permanent sau temporar de la testarea la nivelul 1.

6) Informaţiile care sunt furnizate pentru acceptarea deşeurilor la depozit pot fi completate cu informaţii de la producătorii deşeurilor, de la laboratoarele de cercetare şi din literatura de specialitate.

Anexa nr.3

la Regulamentul privind depozitarea deşeurilor

PROCEDURI DE CONTROL ŞI MONITORIZARE

A DEPOZITELOR DE DEŞEURI

1. Prevederi generale.

1) Procedurile de control şi monitorizare se aplică:

a) amplasamentelor viitoarelor depozite de deşeuri, pentru obţinerea unor date de referinţă cu privire la factorii de mediu, anterior construcţiei şi exploatării acestora;

b) depozitelor în exploatare;

c) depozitelor după închidere.

2) Prin activitatea de urmărire şi control se garantează că:

a) depozitul este realizat conform proiectului aprobat şi cerinţele de protecţie a mediului asigurate;

b) depozitul existent, ce funcţionează în baza unui program pentru conformare, îndeplineşte măsurile de remediere în termenele prevăzute;

c) depozitul îndeplineşte condiţiile din autorizaţia de mediu;

d) deşeurile acceptate la depozitare sunt cele ce îndeplinesc criteriile pentru categoria respectivă de depozit.

3) Metodele aplicate pentru controlul, prelevarea şi analiza probelor sunt în conformitate cu metodele standardizate aplicabile la nivel naţional, iar în lipsa celor naţionale pot fi folosite cele europene.

4) Probele prelevate pentru determinarea unor indicatori, în vederea definirii nivelului de afectare a calităţii factorilor de mediu, vor fi analizate de laboratoare acreditate.

2. Sistemul de control şi urmărire a calităţii factorilor de mediu cuprinde:

1) date meteorologice:

a) datele meteorologice servesc la calcularea volumului de levigat ce se acumulează la baza depozitului sau se deversează din depozit;

b) datele necesare pentru întocmirea calculului se colectează de la cea mai apropiată staţie meteorologică în funcţiune sau prin monitorizarea depozitului. Frecvenţa urmăririi atât în faza de exploatare, cât şi în cea de urmărire postînchidere este prezentată în tabelul 3.1:

Tabelul 3.1

2) controlul apei de suprafaţă, al levigatului şi al gazului de depozit:

a) controlul calităţii apei de suprafaţă, a levigatului, a gazului de depozit şi frecvenţa determinărilor se realizează conform tabelului 3.2;

b) măsurarea volumului levigatului, prelevarea şi analizarea probelor de levigat se efectuează pentru fiecare punct de evacuare a acestuia din depozit;

c) urmărirea calităţii apei de suprafaţă, aflată în vecinătatea unui depozit, se efectuează în cel puţin doua puncte, unul amonte şi unul aval de depozit;

d) urmărirea cantităţii şi calităţii gazului de depozit se efectuează pe secţiuni reprezentative ale depozitului;

e) frecvenţa prelevării probelor se adaptează morfologiei depozitului (rambleu, debleu etc.);

Tabelul 3.2

3) protecţia apei subterane:

a) urmărirea calităţii apei subterane oferă informaţii privind contaminarea acesteia datorată depozitarii deşeurilor;

b) controlul calităţii apei subterane se realizează prin foraje de control în cel puţin trei puncte, un punct amplasat amonte şi doua aval faţă de depozit, pe direcţia de curgere;

c) numărul punctelor de urmărire se poate mări pe baza unor prospecţiuni hidrogeologice şi a necesităţii depistării urgente a infiltraţiilor accidentale de levigat în apă;

d) înaintea intrării în exploatare a depozitelor noi, se prelevează probe din cel puţin trei puncte pentru a stabili valori de referinţă pentru prelevările ulterioare;

e) indicatorii care se analizează în probele prelevate se aleg pe baza calităţii apei freatice din zona şi a compoziţiei prognozate a levigatului (tabelul 3.3).

Alegerea corectă a indicatorilor de analizat şi a datelor privind mobilitatea apei subterane în zonă asigură identificarea rapidă a schimbării calităţii apei.

Tabelul 3. 3

f) pragurile de alertă se determină ţinându-se cont de formaţiunile hidrogeologice specifice zonei în care este amplasat depozitul şi de calitatea apei. Nivelul de control al poluării se bazează pe compoziţia medie determinată din variaţiile locale ale calităţii apei subterane pentru fiecare foraj de control. Dacă există date şi este posibil, pragul de alertă se specifică în autorizaţie;

4) topografia depozitului. Urmărirea topografiei depozitului se realizează conform datelor înscrise în tabelul 3.4.

Tabelul 3. 4

Anexa nr.4

la Regulamentul privind depozitarea deşeurilor

CONŢINUTUL

programului de conformare, care este parte integrantă

din autorizaţia de mediu pentru gestionarea deşeurilor

1. Programul pentru conformare este un plan de măsuri care cuprinde etape ce trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu pentru gestionarea deşeurilor şi include:

a) realizarea lucrărilor, dotărilor şi aplicarea măsurilor necesare pentru încadrarea în standardele, normele şi alte reglementări legale privind protecţia mediului;

b) prevenirea poluărilor accidentale, cauzate de avariile la instalaţiile tehnologice, la instalaţiile de depoluare, de transport etc.;

c) introducerea unor tehnologii nepoluante sau mai puţin poluante şi modernizarea celor existente;

d) îndeplinirea măsurilor stabilite de autorităţile pentru protecţia mediului, în scopul diminuării impactului produs de activitate până la nivelul de suportabilitate ecologică a zonei;

e) exploatarea raţională a resurselor naturale pentru asigurarea unei dezvoltări durabile, în conformitate cu programele speciale întocmite în acest sens;

f) punerea sub protecţie şi asigurarea unor condiţii mai bune de ocrotire a monumentelor naturii, parcurilor naţionale şi rezervaţiilor naturale, precum şi pentru conservarea biodiversităţii;

g) valorificarea bazei de materii prime secundare prin refolosirea materialelor utile, a deşeurilor, a ambalajelor şi a produselor secundare;

h) respectarea documentaţiei de urbanism şi de amenajare a teritoriului aprobate;

i) realizarea lucrărilor de reconstrucţie ecologică necesare;

j) îndeplinirea prevederilor strategiei de mediu şi a altor planuri şi programe speciale care vizează protejarea factorilor de mediu;

k) aplicarea reglementărilor elaborate de organul central de mediu al administraţiei publice şi de alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;

l) analiza posibilităţii de valorificare în scopuri energetice a deşeurilor şi a gazelor de depozit/fermentare.

2. Programul de conformare cuprinde lucrările şi măsurile ce se vor lua pentru protecţia mediului, specificând:

a) normele de emisii aplicabile activităţii şi termenul final de conformare;

b) descrierea proiectelor şi a măsurilor necesare pentru încadrarea în normele stabilite;

c) etapizarea programului de conformare, cu specificarea termenului de realizare a fiecărei lucrări şi/sau măsuri stabilite, precum şi performanţele fiecărei etape;

d) specificarea surselor de finanţare asigurate;

e) responsabilităţile atribuite pentru realizarea fiecărui element al programului de conformare.

3. La stabilirea proiectelor şi a măsurilor prevăzute la lit.b) se va urmări cu prioritate, după caz:

a) gestiunea resurselor, combustibililor şi energiei, produselor şi subproduselor, substanţelor chimice toxice şi periculoase, deşeurilor şi ambalajelor;

b) prevenirea poluărilor cauzate de unele avarii în tehnologie, în activitate şi la instalaţiile de depoluare;

c) satisfacerea cerinţelor de monitorizare.

Anexa nr.5

la Regulamentul privind depozitarea deşeurilor

LISTA

deşeurilor inerte

LISTA

deşeurilor utilizate pentru izolare/remediere

Anexa nr.6

la Regulamentul privind depozitarea deşeurilor

Criterii pentru conţinutul de poluanţi în deşeurile

eliminate în depozitele de deşeuri

1. Levigabilitatea deşeurilor şi clasele de levigabilitate.

1) Pentru deşeurile tratate se foloseşte una dintre metodele de la codul D9, în special solidificare, vitrificare, bitumare, etanşare cu sulf, cu o consistenţă solidă, în special sticlă sau materiale de construcţie, lipite cu ciment sau bitum, o probă de laborator din materialul tratat; deşeurile pentru prepararea extractului se realizează în formă de cilindru cu diametrul de 4 cm, cântăreşte 100 g +/- 10 g şi se levighează întreg fără zdrobire.

2) Valorile indicatoare maxime admise pentru poluanţii din levigatul apos din deşeuri (în mg/l) pentru clasele individuale de levigabilitate sunt prezentate în tabelul 6.1.

Tabelul 6.1

Valorile maxime admisibile ale indicatorului

pentru clasele individuale de levigabilitate

3) Dacă se determină valoarea indicatorului RL (soluţie lactat Ringer), nu este necesară determinarea valorilor concentraţiilor de sulfat şi clor şi invers.

2. Concentraţiile maxime admise de poluanţi pentru deşeurile care pot fi eliminate în depozitele de deşeuri inerte sunt prezentate în tabelul 6. 2.

Tabelul 6. 2

Concentraţiile maxime admise de poluanţi pentru deşeurile

care pot fi eliminate în depozitele de deşeuri inerte

În cazul solului, valoarea maximă admisă a indicatorului TOC de 3% poate fi depăşită, cu condiţia ca indicatorul DOC să nu depăşească 50 mg/l.

Abrevierile folosite:

BTEX – suma de benzen, toluen, etilbenzen şi xilen;

C₁₀ - C₄₀ – hidrocarburi care conţin 10 până la 40 de atomi de carbon în moleculă;

HAP – hidrocarburi aromatice policiclice (suma de antracen, benzo(a)antracen, benzo(a)piren, benzo(b)fluoranten, benzo(ghi)perilen, benzo(k)fluoranten, fluoranten, fenantren, crisen, indeno(1), 2,3-cd)piren, naftalină şi piren);

PCB – bifenili policloruraţi (suma congenerilor nr.28, 52, 101, 118, 138, 153, 180);

TOC – carbon organic total;

DOC – carbon organic dizolvat.

3. Concentraţiile maxime admise de poluanţi pentru deşeurile care pot fi eliminate într-un depozit de deşeuri nepericuloase, dacă este depăşită valoarea maximă admisibilă a carbonului organic dizolvat indicată în tabelul 6. 1 pentru clasa de levigat IIa se prezintă în tabelul 6. 3.

Tabelul 6. 3

Concentraţiile maxime admise de poluanţi

pentru deşeurile care pot fi eliminate într-un depozit de deşeuri

nepericuloase, dacă este depăşită valoarea maximă admisibilă

a indicatorului de carbon organic dizolvat din tabelul 6. 1

pentru clasa de levigat IIa

Abrevieri folosite:

C₁₀ - C₄₀ – hidrocarburi care conţin de la10 până la 40 de atomi de carbon în moleculă;

HAP – hidrocarburi aromatice policiclice (suma de antracen, benzo(a)antracen, benzo(a)piren, benzo(b)fluoranten, benzo(ghi)perilen, benzo(k)fluoranten, fluoranten, fenantren, crisen, indeno(1), 2,3-cd)piren, naftalină şi piren), EOX – halogeni legaţi organic extractibili.

Anexa nr.7

la Regulamentul privind depozitarea deşeurilor

Miscibilitatea deşeurilor eliminate în depozite

La eliminarea deşeurilor în depozitele de deşeuri trebuie redusă la minimum posibilitatea reacţiilor chimice între diferitele tipuri de deşeuri depozitate.

Miscibilitatea este un criteriu de evaluare a posibilităţii de a depozita două sau mai multe tipuri de deşeuri împreună. Deşeurile sunt miscibile între ele dacă nu reacţionează cu efecte nedorite atunci când sunt depozitate împreună într-un depozit de deşeuri. Manifestările adverse ale reacţiilor chimice între deşeurile depuse în depozitele multitip sunt considerate a fi în principal generarea de căldură cu posibilitatea de ardere, generarea de gaze inflamabile sau toxice şi crearea de condiţii care să permită o creştere semnificativă a levigării substanţelor nocive de la deşeuri în apele freatice ale depozitului de deşeuri.

1. Procedura de evaluare a miscibilităţii deşeurilor

Producătorul de deşeuri sau o persoană autorizată va evalua, în descrierea de bază a deşeului, dacă substanţele şi preparatele chimice conţinute în deşeuri pot provoca reacţii adverse atunci când sunt amestecate cu alte deşeuri. Dacă există un astfel de risc, ei vor indica, în descrierea de bază a deşeurilor, substanţele chimice, preparatele şi/sau deşeurile cu care astfel de deşeuri nu pot fi amestecate sau ce măsuri trebuie luate la eliminarea deşeurilor pentru a evita reacţii adverse. La fiecare recepţie a deşeurilor la un depozit, operatorul depozitului trebuie să evalueze dacă substanţele chimice şi preparatele conţinute în deşeurile acceptate vor reacţiona cu deşeurile din stratul activ al depozitului (ţinând cont de starea şi cantitatea în care se află prezente în depozitul de deşeuri) pentru a produce efecte adverse, inclusiv o evaluare a capacităţii de neutralizare.

2. Compatibilitatea deşeurilor

În special, nu pot fi depozitate într-un singur sector al depozitului de deşeuri sau într-un depozit care nu este împărţit în sectoare:

1) deşeurile tratate – stabilizate cu lianţi anorganici şi deşeuri cu conţinut ridicat de sulf cu deşeuri supuse biodegradării;

2) deşeurile cu un conţinut crescut de metale cu deşeuri supuse biodegradării;

3) deşeurile care conţin nitraţi cu deşeuri ce conţin substanţe petroliere;

4) deşeurile care conţin cianuri cu deşeuri supuse biodegradării sau deşeuri cu reacţie acidă.

Anexa nr.8

la Regulamentul privind depozitarea deşeurilor

Metode şi proceduri

de tratare admise înainte de depozitarea deşeurilor

D8 - Tratare biologică – acţiunea gestionată a unei componente biologic active asupra deşeurilor de a modifica proprietăţile deşeului, care constă de exemplu, în reducerea sau eliberarea în soluţie a substanţelor nocive conţinute în deşeuri, în reducerea volumului sau a greutăţii deşeurilor sau în reducerea semnificativă a agenţilor biologici patogeni pentru a elimina proprietăţile periculoase H9 - Infecţioasă.

Tehnologiile din acest grup de tratare a deşeurilor folosesc culturi microbiene naturale şi selectate pentru tratarea deşeurilor. Eficacitatea tratării, în special în ceea ce priveşte biodegradarea selectivă a substanţelor nocive din deşeuri, cum ar fi substanţele petroliere, trebuie monitorizată în raport cu greutatea totală a deşeurilor tratate, pentru a exclude efectul diluării deşeurilor cu alte substanţe, în special produsele, materialele şi deşeurile adăugate la acesta ca parte a tehnologiei de tratare. Eficacitatea tehnologiei în reducerea sau eliminarea agenţilor biologici patogeni trebuie monitorizată folosind indicatori fizici, chimici şi biologici.

D9 - Tratament fizico-chimic – de exemplu, evaporare, uscare, calcinare, modificare de reacţie (modificarea pH-ului – neutralizare), umidificare controlată, modificarea compoziţiei chimice, deshidratare, precipitare, filtrare, solidificare, încapsulare, vitrificare, etanşare cu sticlă, etanşare cu bitum (bitumizare), etanşare cu sulf, combinaţii din procesele de mai sus etc., în care poate apărea stabilizarea completă sau parţială a deşeurilor.

Aceste metode sunt utilizate pentru tratarea deşeurilor a căror recuperare nu este posibilă sau este foarte solicitantă din punct de vedere economic şi tehnologic şi a căror eliminare fără tratament ar creşte în mod disproporţionat riscul pentru sănătatea umană, pentru componentele individuale ale mediului sau nu ar fi posibil datorită restricţiilor care decurg din Legea nr.209/2016 privind deşeurile şi din Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice.

D13 - Ajustarea compoziţiei deşeurilor – ajustarea compoziţiei deşeurilor include şi sortarea deşeurilor, adică separarea componentelor individuale ale deşeurilor, efectuată în primul rând în scopul valorificării acestora, care sunt de obicei tratate în continuare diferit, în timp ce cel puţin o componentă sortată este eliminată prin depozitare. La amestecarea deşeurilor, trebuie respectată interdicţia de diluare şi amestecare a deşeurilor periculoase conform Legii nr.209/2016 privind deşeurile şi a altor restricţii care decurg din prezentul Regulament şi din Legea nr.209/2016 privind deşeurile.