Hotărâre nr. 971 din 06.12.2023

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului naţional privind

sănătatea mintală pentru anii 2023-2027

nr. 971  din  06.12.2023

 (în vigoare 19.02.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 24-27 art. 34 din 19.01.2024

* * *

În temeiul art.5 lit.a) şi art.6 lit.h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, al Strategiei naţionale de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", adoptată prin Legea nr.315/2022 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr.409-410, art.758), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul naţional privind sănătatea mintală pentru anii 2023-2027 (se anexează).

2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale, conform competenţelor, vor întreprinde măsurile ce se impun în vederea realizării obiectivelor Programului naţional privind sănătatea mintală pentru anii 2023-2027 şi vor prezenta anual Ministerului Sănătăţii, până la 15 martie, informaţia privind gradul de realizare a acestuia.

3. Se recomandă consiliilor municipale Chişinău şi Bălţi, administraţiei unităţii teritoriale autonome Găgăuzia şi consiliilor raionale să elaboreze, să aprobe şi să asigure realizarea programelor teritoriale privind sănătatea mintală pentru anii 2023-2027.

4. Finanţarea acţiunilor prevăzute în prezenta hotărâre se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate în acest scop în bugetele autorităţilor/instituţiilor implicate, precum şi din alte surse, conform legislaţiei.

5. Ministerul Sănătăţii va monitoriza realizarea Programului naţional privind sănătatea mintală pentru anii 2023-2027 şi va prezenta Guvernului:

1) anual, până la 30 aprilie, raportul de monitorizare privind implementarea Programului nominalizat;

2) până la 1 iulie 2026, raportul de evaluare intermediară;

3) până la 1 iulie 2028, raportul de evaluare finală.

6. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Sănătăţii.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.971/2023

PROGRAM

naţional privind sănătatea mintală

pentru anii 2023-2027

Capitolul I

INTRODUCERE

1. Sănătatea persoanei reprezintă bunăstarea fizică, psihologică, emoţională şi socială completă şi nu doar absenţa bolii sau a dizabilităţii. Sănătatea mintală este influenţată de numeroşi factori, printre care predispoziţia genetică, experienţele adverse din copilărie, contextul socioeconomic, afecţiunile medicale cronice sau abuzul de alcool sau droguri.

2. În ultimii ani, a existat o recunoaştere tot mai mare a rolului important pe care îl joacă sănătatea mintală în atingerea obiectivelor de dezvoltare globale, sănătatea mintală fiind inclusă în priorităţile Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă formulate la Conferinţa Naţiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă, desfăşurată la Rio de Janeiro în 2012. Depresia este una dintre principalele cauze de dizabilitate. Sinuciderea este a doua cauză de deces în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 29 de ani. Persoanele cu afecţiuni grave de sănătate mintală mor prematur, cu două decenii mai devreme, din cauza unor afecţiuni fizice care pot fi prevenite.

3. În întreaga lume au fost depuse eforturi sporite pentru a îmbunătăţi accesul şi calitatea suportului şi tratamentului pentru sănătatea mintală, precum şi suportul pentru restabilirea rolurilor sociale şi comunitare. Cu toate acestea, în pofida eforturilor la nivel global, o parte din persoanele cu probleme de sănătate mintală se confruntă cu încălcarea drepturilor omului, cu discriminarea sau cu stigmatizarea.

4. În ultima perioadă, Republica Moldova, susţinută de partenerii internaţionali de dezvoltare şi în colaborare cu societatea civilă, în cadrul Programelor naţionale privind sănătatea mintală pentru anii 2012-2016, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1025/2012, şi pentru anii 2017-2021, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.337/2017, a făcut paşi sistemici în reformarea sistemului de sănătate mintală, asigurând schimbarea paradigmei în prestarea serviciilor de sănătate mintală, cu accent pe dezvoltarea serviciilor comunitare de sănătate mintală şi pe integrarea serviciilor de sănătate mintală în asistenţa medicală primară.

5. Totodată, evaluările efectuate atestă carenţe la capitolele dirijare, monitorizare, resurse şi prestare a serviciilor de sănătate mintală. Rămân insuficiente coordonarea şi colaborarea intersectorială, iar mecanismele de referire în vederea asigurării continuităţii serviciilor prestate la toate etapele sunt slab dezvoltate.

6. Sănătatea şi bunăstarea mintală sunt drepturi ale fiecărui cetăţean al Republicii Moldova garantate de stat, fără discriminare pe criterii de gen, naţionalitate, vârstă, religie, statut social, cultural şi economic, de dizabilitate sau altele. În acest context, în scopul îmbunătăţirii sănătăţii şi bunăstării mintale a populaţiei, Ministerul Sănătăţii a elaborat Programul naţional privind sănătatea mintală pentru anii 2023-2027 (în continuare – Program) în calitate de instrument de implementare a politicilor, care conţine obiectivele clar definite, rezultatele şi produsele necesare a fi obţinute, resursele necesare şi termenii de realizare.

7. Ministerul Sănătăţii a asigurat un proces participativ de elaborare a prezentului Program, care s-a realizat în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la planificarea, elaborarea, aprobarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea documentelor de politici publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.386/2020.

 8. Proiectul Programului a fost prezentat şi discutat pe platforma Ministerului Sănătăţii, cu participarea specialiştilor implicaţi în planificarea, finanţarea şi prestarea serviciilor medicale, partenerilor de dezvoltare naţionali şi internaţionali, reprezentanţilor societăţii civile. În procesul de elaborare a Programului au parvenit propuneri de la reprezentanţii grupului de lucru, inclusiv de la societatea civilă.

9. În procesul de analiză a provocărilor şi obstacolelor principale din sistemul de sănătate mintală, s-au identificat problemele-cheie care stau la baza întregului proces de planificare strategică şi de identificare a acţiunilor necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite în Program.

 10. În baza problemelor-cheie au fost stabilite obiectivele specifice ale Programului. În cadrul fiecărui obiectiv specific au fost identificate mai multe rezultate necesar a fi atinse pentru a se realiza obiectivul dat. Acţiunile specifice incluse în Planul de acţiuni pentru 5 ani de implementare a Programului sunt corelate cu recomandările de la nivel internaţional şi pentru fiecare acţiune este stabilită o perioadă de realizare, instituţia responsabilă şi indicatorul de monitorizare a produsului ce urmează a fi obţinut.

11. Prezentul Program este un document de politici publice orientat spre implementarea prevederilor din cadrul Programului de guvernare "Moldova prosperă, sigură, europeană", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.28/2023.

12. prezentul Program se aliniază rigorilor Agendei 2030 de Dezvoltare Durabilă, adoptată în cadrul Summitului Organizaţiei Naţiunilor Unite la 25 septembrie 2015, şi celor 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD), agreate universal în scopul combaterii sărăciei şi foametei, prevenirii bolilor şi asigurării educaţiei primare pentru toţi copiii, de rând cu alte priorităţi de dezvoltare. Obiectivul nr.3 "Asigurarea unei vieţi sănătoase şi promovarea bunăstării tuturor la orice vârstă" urmăreşte să reducă riscurile legate de sănătate prin oferirea accesului mai larg la serviciile de sănătate, inclusiv la serviciile de bază de calitate şi la medicamente şi vaccinuri sigure, efective, de calitate şi accesibile. Obiectivul menţionat prevede expres şi promovarea sănătăţii mintale ca problemă prioritară de sănătate. Adoptarea Agendei 2030 de Dezvoltare Durabilă de către statele lumii impune o nouă abordare în elaborarea şi implementarea politicilor, principul de bază fiind "nimeni nu este lăsat în urmă".

13. Prezentul Program reflectă priorităţile de aderare ale Republicii Moldova la Uniunea Europeană (UE), răspunde rigorilor Comisiei Europene, Rezoluţiei Consiliului 2000/86/01/EC din 18 noiembrie 1999 privind promovarea sănătăţii mintale, aprobarea acestuia fiind inclusă în Planul naţional de acţiuni privind realizarea criteriilor de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană şi privind implementarea Acordului de asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană pentru anii 2023-2027, domeniul Sănătate.

14. Programul reflectă angajamentele formulate în Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030". Prevederile Programului sunt în corelaţie cu Obiectivele de Dezvoltare Durabilă Moldova 2030 (ODD). Respectiv, obiectivul 3.8 "Asigurarea accesului universal la servicii de sănătate, inclusiv protecţia riscurilor financiare, accesul la servicii esenţiale de sănătate calitative şi accesul la medicamente de bază şi vaccinuri sigure, eficiente, calitative şi la preţuri accesibile pentru toţi" al Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030 pune accentul pe calitatea serviciilor de sănătate, inclusiv cele de urgenţă, pe egalitatea de gen şi pe eliminarea discriminării, asigurând respectarea principiului LNOB (a nu lăsa pe nimeni în urmă). Prevederile Programului sunt corelate şi cu Strategia naţională de sănătate "Sănătatea 2030", aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.387/2023.

15. Prezentul Program promovează fortificarea serviciilor comunitare de sănătate mintală, reformarea sistemului de sănătate mintală, inclusiv prin dezinstituţionalizarea persoanelor cu dizabilităţi mintale, în contextul Declaraţiei europene cu privire la sănătatea mintală şi recunoaşterii, în anul 2005 la Helsinki, de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (în continuare – OMS) şi statele sale membre, Uniunea Europeană şi Consiliul Europei, a importanţei promovării sănătăţii mintale şi prevenirii, tratării, îngrijirii şi reabilitării problemelor de sănătate mintală.

16. Prevederile Programului sunt în corelaţie cu principiile Declaraţiei de la Alma-Ata referitoare la asistenţa medicală primară, care rămân a fi pilonii de bază în procesul de îmbunătăţire a sănătăţii la nivel mondial. La Conferinţa Globală de la Alma-Ata din 1978 s-a declarat prioritară dezvoltarea asistenţei medicale primare (în continuare – AMP); s-a evidenţiat participarea la planificarea şi implementarea măsurilor de asigurare a populaţiei cu asistenţă medico-sanitară; s-a invocat necesitatea utilizării tehnologiilor medicale argumentate ştiinţific şi socio-economic şi s-a subliniat necesitatea coordonării intersectoriale a activităţilor sanitare publice. Principiile enunţate includ şi integrarea serviciilor de sănătate mintală în AMP pentru a facilita accesul persoanelor la servicii medicale de calitate, mobilizarea comunităţii, promovarea sănătăţii mintale, monitorizarea şi gestionarea statutului persoanelor afectate pe termen lung.

17. La Conferinţa Globală de la Astana din 25-26 octombrie 2018, prin Declaraţia privind rolul asistenţei medicale primare s-au reconfirmat direcţiile prioritare de promovare a accesului echitabil la servicii de sănătate, satisfacerea nevoilor populaţiilor marginalizate şi abordarea factorilor determinanţi ai sănătăţii, prevenirea şi reacţia la situaţiile de urgenţă, integrarea serviciilor dintre furnizori şi instituţii, consolidarea forţei de muncă în domeniul sănătăţii, dezvoltarea noilor tehnologii şi încurajarea planurilor de acţiuni multisectoriale şi a parteneriatelor. Republica Moldova se numără printre ţările din regiunea europeană care au realizat schimbări în medicina de familie conform principiilor Declaraţiei de la Alma-Ata şi continuă implementarea direcţiilor sus-menţionate, inclusiv în domeniul sănătăţii mintale.

18. Prezentul Program are ca scop implementarea prevederilor Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) din 2007 privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (CDPD), obligă părţile să se asigure că acestea îşi pot exercita drepturile pe deplin, în condiţii de egalitate cu toţi ceilalţi cetăţeni. Ţările care au ratificat convenţia trebuie să ia măsuri în următoarele domenii: accesul la educaţie, ocuparea forţei de muncă, transport, infrastructură şi clădiri deschise accesului public, acordarea dreptului de vot, îmbunătăţirea participării politice şi asigurarea capacităţii juridice depline a tuturor persoanelor cu dizabilităţi.

19. Suplimentar la implementarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, Programul asigură implementarea recomandărilor care derivă din următoarele mecanisme internaţionale: Evaluarea periodică universală (EPU), Convenţia privind Drepturile Copilului (CRC), Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.

20. Acţiunile incluse în Program sunt în corespundere cu Declaraţia europeană privind copiii şi tinerii cu dizabilităţi mintale şi familiile lor, care recomandă un angajament mai puternic al autorităţilor din statele membre ale OMS în reformele de îngrijire a copilului şi promovarea ulterioară a dezinstituţionalizării. Astfel, s-a marcat trecerea de la modele bazate pe plasarea copiilor cu dizabilităţi intelectuale în instituţii ce acordă prioritate traiului în comunitate şi incluziunii sociale. S-a remarcat că trebuie amplificată lupta împotriva stigmatizării şi a discriminării, aceasta fiind o precondiţie pentru reformele de succes şi pentru integrarea socială a copiilor cu dizabilităţi intelectuale.

21. La cea de-a 65-a Adunare Mondială a OMS, din anul 2013, s-a aprobat Planul global de acţiune pentru sănătatea mintală 2013-2020, care recent a fost extins până în anul 2030. Ţinta acestui plan este o lume în care sănătatea mintală este evaluată, promovată şi protejată; tulburările mintale sunt prevenite; iar persoanele afectate de aceste tulburări sunt capabile să exercite întreaga gamă de drepturi ale omului şi să aibă acces la servicii de sănătate şi sociale adecvate din punct de vedere cultural, în timp util pentru a promova redresarea, toate pentru a atinge cel mai înalt nivel posibil de sănătate şi de a participa pe deplin în societate şi la locul de muncă fără stigmatizare şi discriminare. Programul este în corelaţie cu Planul menţionat.

22. În ultimii ani, autorităţile administraţiei publice centrale din Republica Moldova, susţinute de partenerii internaţionali de dezvoltare şi în colaborare cu societatea civilă, şi-au asumat responsabilitatea reformării serviciilor de sănătate mintală. Respectiv, a demarat un amplu proces de modificare a documentelor de politici şi a cadrului legislativ ajustat la rigorile UE, astfel încât acesta permite actualmente implementarea tuturor modificărilor necesare pentru atingerea obiectivelor asumate la nivel naţional şi internaţional. Direcţiile naţionale prioritare de dezvoltare a domeniului sunt următoarele:

1) dezvoltarea şi coordonarea eficientă a reţelei serviciilor de sănătate mintală, asigurarea suportului juridic şi metodologic, monitorizarea şi coordonarea activităţii, inclusiv la distanţă, prin intermediul sistemului informaţional e-sănătate mintală;

2) dezvoltarea serviciilor prietenoase de sănătate mintală accesibile şi echitabile, fără discriminare şi cu respectarea drepturilor omului, pe parcursul întregii vieţi, inclusiv la copii, adolescenţi, tineri şi vârstnici, indiferent de etnie, gen, religie şi categorie socială, pentru ca nimeni să nu fie lăsat în urmă;

3) dezvoltarea serviciilor de intervenţie în criză de lungă durată şi de reabilitare psihosocială într-un concept integrat, inclusiv în instituţiile specializate;

4) elaborarea sistemului de referire a persoanelor cu probleme de sănătate mintală în asistenţa medicală primară, specializată de ambulatoriu şi spitalicească, precum şi a unui sistem de colaborare pe parcursul întregii vieţi, inclusiv la copii, la adolescenţi şi la tineri;

5) formarea specialiştilor în sănătatea mintală prin rezidenţiat şi instruire continuă, cu specializare în asistenţa psihiatrică comunitară;

6) elaborarea parteneriatelor intersectoriale (social, educaţie, muncă, organe de drept şi de justiţie etc.), cu specificarea obligaţiunilor fiecărui partener în ceea ce priveşte prevenţia, promovarea şi acordarea serviciilor de sănătate mintală, inclusiv în colectarea, prelucrarea şi utilizarea datelor necesare la elaborarea proiectelor de politici eficiente;

7) elaborarea cercetărilor privind problemele legate de sănătatea mintală şi de bunăstarea la vârste înaintate, care să prevadă inclusiv evaluarea sistematică şi globală a nevoilor de asistenţă mintală comunitară a vârstnicilor.

23. Promovarea standardelor internaţionale şi a bunelor practici în sănătatea mintală este consemnată prin semnarea Declaraţiei de la Helsinki privind sănătatea mintală în 2005, ratificarea Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi în 2010, adoptarea Planului european de acţiune în sănătate mintală, EPU, CRC, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.

24. Actele normative care stau la baza organizării şi activităţii serviciilor comunitare de sănătate mintală sunt următoarele:

1) Legea nr.1402/1997 privind sănătatea mintală, care reglementează acordarea de asistenţă psihiatrică populaţiei Republicii Moldova;

2) Politica Naţională de Sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.886/2007 (capitolul XII: Asigurarea condiţiilor pentru ameliorarea sănătăţii mintale), ce contribuie la reorientarea vectorului de la polul spitalicesc spre cel comunitar;

3) Programul naţional privind sănătatea mintală pentru anii 2017-2021, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.337/2017, ce cuprinde un ansamblu de măsuri şi acţiuni preconizate să reformeze sistemul spre unul accesibil, echitabil, care asigură continuitatea acordării suportului şi incluziunea socială;

4) Hotărârea Guvernului nr.55/2012 cu privire la aprobarea Regulamentului-cadru al Centrului comunitar de sănătate mintală şi a Standardelor de calitate, care asigură politica-cadru în vederea dezvoltării reţelei centrelor comunitare de sănătate mintală;

5) Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030";

6) Strategia naţională de sănătate "Sănătatea 2030";

7) Programul de activitate al Guvernului "Moldova prosperă, sigură, europeană".

25. Republica Moldova s-a angajat în asigurarea unei acoperiri universale în domeniul sănătăţii mintale, beneficiind de iniţiativa OMS conform căreia nimănui nu i se va interzice accesul la îngrijiri de sănătate mintală, inclusiv pe motiv de sărăcie sau din cauza situării locuinţei într-un loc îndepărtat, fiind excluse limitările de integrare. Viziunea iniţiativei speciale a OMS pentru sănătatea mintală, demarată în 2019, este ca toţi oamenii să atingă cel mai înalt standard de sănătate mintală şi de bunăstare.

26. Iniţiativa menţionată anterior urmăreşte să asigure o acoperire universală a sănătăţii, care implică accesul la îngrijiri de calitate şi la preţuri accesibile pentru condiţiile de sănătate mintală, şi să avanseze politicile de sănătate mintală, de advocacy şi drepturile omului, pentru a extinde intervenţiile şi serviciile de calitate pentru persoanele cu afecţiuni de sănătate mintală, inclusiv cele ce consumă de droguri sau suferă de tulburări neurologice.

27. Un mediu benefic pentru îmbunătăţirea sistemului actual de sănătate mintală este creat de următoarele oportunităţi:

1) cadrul vast de reglementare internaţională la care Republica Moldova este parte;

2) intenţia autorităţilor de ajustare a cadrului normativ la standardele europene;

3) angajamentul şi suportul partenerilor internaţionali de dezvoltare;

4) proiectul "Suport pentru reforma serviciilor de sănătate mintală în Republica Moldova", finanţat de Agenţia Elveţiană de Dezvoltare şi Cooperare, care este implementat începând cu anul 2014;

5) actele normative de reglementare şi de organizare a serviciilor de sănătate mintală:

a) Politica Naţională de Sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.886/2007;

b) Programul naţional privind sănătatea mintală pe anii 2017-2021 şi Planul de acţiuni pentru implementarea acestuia, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.337/2017;

c) Legea nr.1402/1997 privind sănătatea mintală;

d) Strategia naţională de sănătate "Sănătatea 2030", aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.387/2023.

28. În procesul de elaborare a Programului au fost consulate grupurile-ţintă de beneficiari de servicii de sănătate mintală şi familiile acestora, lucrătorii medicali şi societatea civilă activă în domeniul sănătăţii mintale, angajaţii centrelor comunitare şi cei ai spitalelor de psihiatrie, grupurile de lucru.

Capitolul II

ANALIZA SITUAŢIEI

29. Analizând situaţia existentă, se constată că serviciile de sănătate mintală sunt prestate la nivel primar, comunitar, secundar şi terţiar, după cum urmează:

1) la nivelul asistenţei medicale primare, medicul de familie asigură depistarea precoce a tulburărilor de dezvoltare la copii, screening-ul tulburărilor cu spectru autist, diagnostichează, consultă iniţial şi tratează formele uşoare şi medii de anxietate şi de depresie;

2) la nivel de comunitate, în centrele comunitare de sănătate mintală (în continuare – CCSM), prin abordare multidisciplinară, se efectuează diagnosticarea, tratamentul, intervenţiile şi reabilitarea tulburărilor mintale, intervenţiile în stările acute şi de criză la nivel de comunitate;

3) la nivelul serviciului spitalicesc, în secţiile de psihiatrie din spitalele raionale şi în cele de psihiatrie se realizează tratamente înalt specializate şi de lungă durată.

 30. Ca rezultat al eforturilor comune din ultimii ani, s-au înregistrat progrese în îmbunătăţirea sistemului de sănătate mintală. Printre punctele forte se pot menţiona următoarele:

1) acte normative ce asigură reglementarea serviciului, standardelor şi condiţiilor de oferire a serviciilor de sănătate mintală;

2) servicii de sănătate mintală integrate şi prestate la nivel de asistenţă medicală primară de către medicul de familie, la nivel comunitar, de către specialiştii din cadrul CCSM şi la nivel terţiar, în cadrul serviciului spitalicesc;

3) CCSM organizate în cadrul instituţiilor de asistenţă medicală primară în toate teritoriile administrative de nivel raional şi municipal, ceea ce contribuie la accesibilitatea şi continuitatea tratamentului pentru personale cu tulburări de sănătate mintală;

4) conform datelor prezentate de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică (în continuare – ANSP), numărul de vizite în CCSM este în creştere. În anul 2022 au fost asistate în CCSM 241 834 de persoane cu probleme de sănătate mintală. În anul 2022, de către CCSM au fost realizate circa 9 365 consultaţii psihiatrice la 100 de mii locuitori, în creştere comparativ cu anul 2018 când acest indicator a constituit 4398,7 la 100 de mii de locuitori. În anul 2022 s-au adresat în CCSM 139 582 de persoane, comparativ cu 75 432 de adresări efectuate în anul 2018, aceste vizite fiind active, din iniţiativă proprie, ceea ce denotă sporirea încrederii populaţiei în serviciile de sănătate mintală comunitară. De menţionat că asistenţa de care beneficiază pacienţii în CCSM este integrată cu serviciile sociale, în anul 2022 fiind efectuate 16 236 de consultaţii de către asistenţii sociali, comparativ cu 10 766 de consultaţii în anul 2018 (tabelul 1);

Tabelul 1

Informaţii privind

activitatea de ambulatoriu în CCSM în perioada 2018-2022

Sursa: Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, 2018 - 2022

5) spitalizările psihiatrice sunt în descreştere. Pe parcursul anilor 2013-2022, s-a micşorat semnificativ numărul internărilor în staţionar, de la 20 690 la 14 511 (tabelul 2);

Tabelul 2

Numărul total al bolnavilor internaţi la psihiatrie în ţară

între anii 2013 şi 2022

(Conform Raportului statistic nr.30-săn., anexa nr.1.1

Privind activitatea de staţionara instituţiei medico-sanitare)

Sursa: ANSP, 2013-2022

6) prestarea serviciilor de sănătate mintală integrate la nivel de comunitate a contribuit la micşorarea numărului de internări, dar şi a numărului de paturi psihiatrice, de la 1652 în anul 2013 la 1326 în anul 2023 (tabelul 3);

Tabelul 3

Numărul de paturi psihiatrice (adulţi şi copii) în perioada 2013-2022

Sursa: ANSP, 2013-2022

7) incidenţa prin maladii psihice înregistrează creştere în ultimii ani şi în anul 2022 reprezintă 5617,1 cazuri la 100 de mii de locuitori, comparativ cu 2258,2 cazuri la 100 de mii de locuitori în anul 2018, ceea ce atestă o situaţie similară în Republica Moldova cu cea la nivel global şi argumentează relevanţa prioritizării intervenţiilor pentru problemele de sănătate mintală la nivel naţional;

8) medicamente compensate integral din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, lista cărora este revizuită şi extinsă permanent în funcţie de avansarea tehnologiilor şi de necesităţi. Pentru asigurarea tratamentului ambulatoriu al persoanelor afectate de maladii mintale cu evoluţie nefavorabilă (demenţă, schizofrenie, tulburare afectivă bipolară, epilepsie cu tulburări psihice), în lista medicamentelor compensate integral (100%) din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală sunt incluse 18 denumiri comune internaţionale;

9) medicamente psihotrope procurate centralizat din sursele bugetului de stat alocat Ministerului Sănătăţii, în cadrul Programului naţional de sănătate mintală, eliberate gratuit;

10) protocoale clinice naţionale pentru specialiştii în sănătate mintală şi standardizate pentru medicii de familie, aprobate şi instituţionalizate;

11) curricula universitare şi postuniversitare pentru psihiatri, pentru medici de familie şi pentru asistenţi medicali revizuite şi integrate în programul de studii universitar şi continuu;

12) program comprehensiv de consolidare a capacităţilor, care oferă oportunităţi de formare continuă şi de mentorat pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii mintale.

31. Serviciile de sănătate mintală sunt divizate şi fragmentate în servicii spitaliceşti, servicii comunitare, servicii de asistenţă medicală primară şi servicii sociale, iar insuficienţa mecanismelor de coordonare a acestora duce la deficienţe în asigurarea continuităţii serviciilor prestate.

32. În pofida faptului existenţei serviciului comunitar de sănătate mintală dezvoltat, asistenţa psihiatrică încă rămâne un sistem de servicii orientat excesiv spre actul curativ, în detrimentul abordării psihosociale.

33. În lipsa unui sistem informaţional automatizat, se constată insuficientă asigurarea continuităţii în prestarea serviciilor de sănătate mintală, fiind înregistrate dificultăţi în transmiterea informaţiei către CCSM la externarea pacienţilor din spital.

34. Insuficienţa serviciilor dezvoltate de intervenţie în criză din spitalele raionale este o altă problemă care nu permite asigurarea asistenţei psihiatrice mai aproape de locul de trai al pacienţilor.

35. Obiectivul primordial al spitalelor de psihiatrie este realizarea tratamentului complex specializat şi de lungă durată, a intervenţiilor în criză. Evaluările efectuate în spitale denotă necesitatea îmbunătăţirii bazei tehnico-materiale, a creării condiţiilor adecvate pentru tratament şi pentru reabilitare.

36. Totodată, pacienţii acuţi sunt transportaţi cel mai frecvent către serviciile spitaliceşti de asistenţa medicală urgentă prespitalicească, inclusiv de către poliţie, comunicarea dintre serviciul de ambulatoriu, CCSM şi serviciul spitalicesc fiind insuficientă.

37. La nivelul medicului de familie se atestă capacităţi insuficiente de screening şi de diagnosticare a depresiei şi a anxietăţii, dar şi de aplicare a protocoalelor clinice standardizate pentru medicii de familie.

 38. Situaţia este agravată şi de insuficienţa medicilor de familie, iar abilităţile şi cunoştinţele acestora privind sănătatea mintală sunt reduse şi în consecinţă lipsesc intervenţiile calificate în cazurile uşoare şi medii de probleme de sănătate mintală. Nu în toate raioanele este satisfăcător nivelul de cunoştinţe al asistenţilor medicali comunitari şi al celor de familie în sănătate mintală, atestându-se un nivel insuficient pentru a presta servicii la nivelul corespunzător şi competenţe insuficiente pentru gestionarea problemelor de sănătate mintală, inclusiv pentru prevenţia acestora şi pentru promovarea modului sănătos de viaţă.

 39. Se atestă o insuficienţă a medicilor psihiatri şi a personalului din serviciile de sănătate mintală, mai cu seamă pentru copii. Conform datelor ANSP, în anul 2022 Republica Moldova era asigurată doar cu 4 medici psihiatri la 100 de mii de locuitori, în toată ţara activând doar 156 de medici psihiatri, unele raioane neavând nici un medic psihiatru.

40. Rămâne o provocare dezvoltarea serviciilor de sănătate mintală la nivel de asistenţă medicală primară. Există un deficit de medici psihiatri (5 psihiatri la 100 de mii de locuitori), de asistenţi sociali, de psihologi şi de asistenţi medicali psihiatrici. La 1 ianuarie 2023, în cadrul prestatorilor de servicii medicale publice din Republica Moldova erau înregistrate 208,5 funcţii scriptice de medici psihiatri, dintre care 177,25 sunt ocupate de către 167 de specialişti, iar 31,25 funcţii sunt libere. În şase raioane, Donduşeni, Făleşti, Glodeni, Dubăsari, Rezina, Vulcăneşti, lipsesc medicii psihiatri. În 30 de raioane lipsesc psihiatri pentru copii, iar în majoritatea raioanelor aceştia activează prin cumul, locul de muncă de bază fiind în alte subdiviziuni.

41. Continuă să persiste problema referitoare la insuficienţa specialiştilor cu competenţe în psihiatria geriatrică, fapt ce influenţează asupra calităţii serviciilor de sănătate mintală acordate populaţiei vârstnice.

42. Se înregistrează o lipsă acută a psihologilor clinicieni în veriga de tratament şi de reabilitare a persoanelor cu probleme de sănătate mintală. Suplimentar, insuficienţa asistenţilor medicali cu specializare în sănătate mintală reduce şi mai mult rata de preîntâmpinare a acutizărilor, fiind imposibil de intervenit eficient în depistarea precoce a unor tulburări psihice. Lipsa acută de personal duce şi la lipsa activităţilor sistematice de prevenţie a problemelor de sănătate mintală şi de promovare a sănătăţii mintale.

43. Spectrul serviciilor medicale prestate de către spitalele de psihiatrie nu acoperă necesităţile populaţiei în contextul schimbărilor demografice. Necesită diversificare spectrul de servicii prestate în spitale, prin acordarea priorităţii pentru dezvoltarea serviciilor de sănătate mintală destinate copiilor, persoanelor vârstnice, urgenţelor psihiatrice, asistenţei specializate psihiatrice de complexitate înaltă.

 44. Insuficienţa dezvoltării serviciilor sociale de către autorităţile publice locale provoacă instituţionalizarea persoanelor afectate de maladii mintale, precum şi creşterea cheltuielilor pentru administrarea unor servicii inadecvate necesităţilor şi aşteptărilor.

 45. Până la acest moment încă nu au fost stabilite mecanisme eficiente de conlucrare în vederea dezvoltării asistenţei comunitare integrate. În aceste condiţii, când serviciile sociale sunt slab dezvoltate, este dificilă transferarea pacienţilor cu probleme de sănătate mintală către servicii la nivel de comunitate, întâmpinându-se dificultăţi la trecerea din sistemul medical către cel social.

 46. Una dintre provocările pentru asigurarea eficienţei implementării reformei de sănătate mintală este dificultatea de a urmări schimbările în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii vieţii beneficiarilor dezinstituţionalizaţi. În contextul în care populaţia generală, în special membrii familiilor persoanelor cu probleme de sănătate mintală, se confruntă cu lipsa sau cu insuficienţa mijloacelor de întreţinere, este greu de presupus că persoanelor cu probleme de sănătate mintală le vor fi acoperite necesităţile de bază după dezinstituţionalizare. Mandatul reformei de sănătate mintală constă în modificarea prevederilor legislaţiei în domeniul medical şi de asistenţă medicală, dar mai este nevoie de modificări în domeniul asistenţei sociale pentru asigurarea complementarităţii eforturilor comune la nivel comunitar, în scopul îmbunătăţirii calităţii vieţii beneficiarilor dezinstituţionalizaţi.

47. Persoanele afectate de tulburări de sănătate mintală şi familiile acestora nu beneficiază în mod adecvat de implicare în procesul terapeutic, cu precădere în situaţiile de agravare a afecţiunii. De asemenea, există o lacună notabilă în ceea ce priveşte cunoştinţele cu privire la specificul acestor afecţiuni şi la accesul la informaţii care ar putea contribui semnificativ la îngrijirea şi tratamentul acestora.

48. Lipsa programelor relevante din domenii precum strategiile de comunicare, promovarea sănătăţi mintale şi reducerea stigmei şi discriminării nu permit implicarea eficientă şi suficientă a mass-mediei, a dialogurilor de politici pentru sporirea conştientizării şi acceptării de către comunitate a reformelor în sănătatea mintală şi a persoanelor cu probleme de sănătate mintală.

49. În Republica Moldova se înregistrează o rată înaltă a prevalenţei prin tulburări mintale şi de comportament, chiar dacă în ultimii 5 ani se constată tendinţe de stabilizare a indicatorilor (tabelul 1), situaţia fiind alarmantă în special în cazul copiilor şi adolescenţilor. În anul 2022, conform datelor furnizate de ANSP, prevalenţa prin maladii psihice în cifre absolute era de 78 128 de persoane înregistrate, dintre care 9 798 (12%) erau copii cu vârsta între 0 şi 17 ani, 11 luni şi 29 de zile.

Tabelul 4

Prevalenţa şi incidenţa prin maladii psihice

în perioada 2018-2022

Sursa: ANSP, 2018-2022

 50. În anul 2022, datele incidenţei prin maladii psihice în cifre absolute atestă 5491 de persoane înregistrate sau o rată a incidenţei de 216,3 pacienţi la 100 de mii de locuitori, fiind în creştere faţă de cifrele înregistrate în anii precedenţii. Totodată, incidenţa înregistrează în ultimii 5 ani o creştere printre copii, fapt ce denotă importanţa dezvoltării serviciilor de sănătate mintală pentru copii.

51. Literatura de specialitate conţine dovezi concludente în privinţa creşterii numărului de persoane cu probleme de sănătate mintală, iar incidenţa în creştere înregistrată în anul 2022 demonstrează o creştere a problemelor de sănătate mintală în timpul pandemiei cu infecţia COVID-19. Din ce în ce mai multe persoane raportează că au avut probleme de sănătate mintală în timpul pandemiei globale de COVID-19, inclusiv în perioada crizei umanitare, deşi s-ar putea să nu fie simptome care merită un diagnostic psihiatric complet. Ca rezultat, utilizarea serviciilor este mai înaltă datorită măsurilor de suport aplicate în perioada pandemiei şi a crizei umanitare, deşi necesităţile în suport şi asistenţă sunt mai mari.

52. Odată cu sistarea unor servicii de sănătate din cauza condiţiilor epidemiologice COVID-19, au fost găsite modalităţi inovatoare de a oferi îngrijiri de sănătate mintală şi au apărut iniţiative de consolidare a sprijinului psihoemoţional pacienţilor şi personalului medical. Cu toate acestea, marea majoritate a nevoilor de sănătate mintală rămân neadresate şi solicită atenţie sporită din partea autorităţilor, a profesioniştilor şi a comunităţii.

53. Deşi s-au realizat eforturi semnificative pentru a crea servicii suplimentare în comunitate în toată ţara, accesul la servicii de sănătate mintală rămâne încă o provocare pentru unii, în special pentru copii, deoarece îngrijirea de sănătate mintală a copiilor şi a adolescenţilor este limitată în Republica Moldova.

54. În anul 2022, conform datelor ANSP, în evidenţă psihiatrică în Republica Moldova se aflau 941 de pacienţi cu autism (tabelul 5). Chiar dacă acest număr s-a dublat în ultimii 5 ani, totuşi acesta rămâne redus faţă de statisticile internaţionale, fiind explicat prin faptul că o mare parte dintre copiii cu autism sunt la evidenţă medicală cu alte dizabilităţi (intelectuale, tulburări de limbaj, tulburare de hiperactivitate, ticuri etc.) sau cu afecţiuni precum epilepsia, sindromul genetic, dereglările metabolice ereditare etc.

Tabelul 5

Prevalenţa şi incidenţa

prin autism (total şi la copii) în perioada 2018-2022

Sursa: ANSP, 2018-2022

55. În acest context, este necesară acordarea atenţiei deosebite sănătăţii mintale a copiilor şi adolescenţilor, în special în urma tensiunii pe care pandemia de COVID-19 a pus-o asupra lor. Măsurile de izolare şi închiderea prelungită a şcolilor i-au privat pe aceştia, mai mult decât pe alte grupuri, de rutina lor obişnuită, expunându-i în acelaşi timp la izolare şi la o creştere a violenţei şi a abuzurilor. Copilăria şi adolescenţa sunt perioade cruciale pentru sănătatea mintală pentru tot restul vieţii, iar bolile mintale suportate în anii de formare ai vieţii, de exemplu, ca urmare a adversităţilor sau traumelor, afectează dezvoltarea creierului şi capacitatea de a forma relaţii sănătoase şi abilităţi de viaţă.

56. Prin urmare, copiii şi adolescenţii au nevoie de acces nebirocratic la asistenţă pentru sănătatea mintală, cât mai curând posibil şi cât mai puţin invaziv posibil, fără discriminare sau intimidare. De asemenea, trebuie să ţinem cont de faptul că sinuciderea rămâne una dintre principalele cauze de deces în rândul adolescenţilor din Europa chiar înainte de pandemie, ceea ce face ca dovezile recente ale creşterii semnificative a nivelului de anxietate, de depresie şi de autovătămare în rândul tinerilor să fie deosebit de alarmante. Pentru a preveni povara asupra sistemelor de sănătate mintală, este esenţială extinderea capacităţilor de intervenţii psihosociale timpurii pentru copii, bazate pe servicii inovatoare şi comunitare de sănătate mintală a copiilor, ca alternativă a utilizării medicamentelor psihotrope.

57. Datele statistice privind sănătatea mintală a vârstnicilor, reflectate în studiile, rapoartele şi documentele realizate de OMS, arată că promovarea sănătăţii mintale în rândul vârstnicilor şi a principiilor îmbătrânirii active în toate etapele vieţii trebuie să devină o prioritate pe agenda publică naţională, pentru asigurarea unei sănătăţi mai bune la vârste înaintate.

58. La nivel global, studiile estimează că cel puţin unul din patru vârstnici prezintă simptome ale tulburării mintale, precum depresia, anxietatea sau demenţa, iar, ca rezultat al îmbătrânirii demografice, numărul persoanelor în vârstă cu tulburări mintale se aşteaptă să se dubleze până în anul 2030. Organizaţiile neguvernamentale care promovează îmbătrânirea activă constată că necesităţile de sănătate mintală ale persoanelor vârstnice sunt neglijate sau abordate inconsistent şi superficial în programele şi planurile de acţiuni din domeniu.

 59. O atenţie deosebită necesită persoanele ce suferă de depresie şi tulburări de anxietate, acestea fiind cele mai frecvente probleme de sănătate mintală pe care le au persoanele în vârstă, persoanele adulte cu probleme legate de consumul de alcool şi droguri, de epilepsie, schizofrenie şi demenţă. Unul din doisprezece adulţi prezintă semne caracteristice pentru depresie, cu o frecvenţă de două ori mai mare în rândul femeilor (10,8%) decât în rândul bărbaţilor (5,8%). Iar efectele psihologice ale pandemiei de COVID-19 au determinat creşterea considerabilă a incidenţei anxietăţii şi a depresiei. Se estimează că depresia va fi cea mai des întâlnită cauză de boală şi a dizabilităţii în ţările dezvoltate, estimare valabilă şi pentru Republica Moldova. Pentru asemenea probleme de sănătate mintală există intervenţii efective şi eficiente din punct de vedere economic, care necesită a fi implementate şi în Republica Moldova.

60. În Republica Moldova se atestă o rată sporită a mortalităţii prin suicid şi tendinţe negative în acest fenomen, inclusiv tentative de suicid. Aceste date sunt colectate de către trei ministere: Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Justiţiei. Totuşi, există discrepanţe în ceea ce priveşte datele diferitelor mecanisme de colectare. Potrivit ANSP, în 2022 au fost înregistrate 486 de cazuri de suicid, acestea reprezentând 1,2% din totalul de 40 466 de decese. Din cele 486 de cazuri, 9 au fost înregistrate la copii cu vârsta între 0 şi 17 ani, 11 luni şi 29 de zile, reprezentând 1,9% din totalul cazurilor de suicid. Rata suicidului este mai mare în rândul persoanelor cu vârsta peste 85 de ani decât în oricare altă grupă de vârstă. Este important de subliniat că aceste date reflectă o problemă serioasă de sănătate publică şi necesită atenţie şi intervenţii adecvate pentru prevenirea şi gestionarea suicidului, atât în rândul adulţilor, cât şi în cel al copiilor şi al adolescenţilor.

61. Printre persoanele cu tulburări mintale şi de comportament se atestă o pondere înaltă a dizabilităţii, care constituie 38,7%. În anul 2022, în evidenţă psihiatrică se aflau în total circa 78 de mii de pacienţi, dintre care jumătate, adică 30 241 pacienţi (916 la 100 de mii de locuitori), cu grad de dizabilitate mintală, aceştia constituind categoria cea mai vulnerabilă a societăţii (tabelul 6).

Tabelul 6

Repartizarea copiilor de 0-17 ani 11 luni 29 de zile cu dizabilitaţiă

prin tulburări mintale şi de comportament

Sursa: ANSP, 2018-2022

 62. Cele constatate atestă o situaţie precară a sănătăţii mintale în Republica Moldova, serviciile nefiind încă suficient dezvoltate, iar conceptul psihosocial de abordare integrată multidisciplinară la nivel de comunitate pentru reabilitarea pacienţilor cu probleme de sănătate mintală practic nu este dezvoltat.

 63. Aceasta denotă că neintervenţia Guvernului cu un program de sănătate mintală, cu acţiuni concrete rezultate din problemele identificate, cu obiective bine stabilite, va conduce în continuare la evoluţia degradării stării de sănătate mintală a populaţiei, fiind puse în pericol categoriile defavorizate: copiii, adolescenţii, tinerii şi persoanele vârstnice.

Capitolul III

SCOP, OBIECTIVE GENERALE ŞI SPECIFICE

64. Scopul Programului este să promoveze o societate în care sănătatea mintală să fie valorizată şi protejată, să prevină tulburările mintale şi să ofere persoanelor afectate de acestea acces facil la asistenţă medicală şi socială de calitate, adecvată din punct de vedere cultural şi disponibilă în timp util. De asemenea, Programul are ca scop promovarea recuperării şi atingerea celui mai înalt nivel posibil de sănătate, precum şi participarea deplină în societate şi la locul de muncă, toate acestea fără stigmatizare şi discriminare, astfel încât să poată să-şi exercite în întregime drepturile omului.

65. Prezentul Program urmăreşte dezvoltarea sistemului de servicii de sănătate mintală, ajustat la bunele practici şi standarde internaţionale, care să asigure accesul universal la servicii de sănătate mintală la toate etapele vieţii, pentru toată populaţia, indiferent de sex, vârstă, etnie, mediu de reşedinţă, apartenenţă religioasă, statut socioeconomic, de sănătate sau de orice alt criteriu, nelăsând astfel pe nimeni în urmă. Obiectivele generale şi specifice ale Programului sunt următoarele:

1) Obiectivul general 1. Consolidarea guvernanţei serviciilor medicale de sănătate mintală până în anul 2027:

Obiectivul specific 1. Cadrul normativ pentru sănătatea mintală dezvoltat şi actualizat în proporţie de 80%, în conformitate cu normele internaţionale şi instrumentele regionale privind drepturile omului şi oferirea oportunităţilor echitabile de atingere a celor mai înalte standarde de viaţă pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală, până în anul 2027;

2) Obiectivul general 2. Îmbunătăţirea condiţiilor pentru menţinerea şi promovarea sănătăţii mintale a populaţiei, respectarea drepturilor omului, excluderea stigmatizării şi discriminării prin consolidarea rolului societăţii civile, a mass-mediei şi a autorităţilor administraţiei publice locale, până în anul 2027:

Obiectivul specific 2.1. Organizarea activităţilor de promovare a sănătăţii mintale şi a programelor de prevenire până în anul 2027;

Obiectivul specific 2.2. Reducerea ratei mortalităţii prin suicid de la 18,5 la 16,4 la 100 de mii de persoane până în anul 2027;

Obiectivul specific 2.3. Constituirea unui sistem rezilient de sănătate mintală şi pregătirea psihosocială pentru situaţii de urgenţă şi/sau dezastre până în anul 2027;

3) Oobiectivul general 3. Îmbunătăţirea stării de sănătate mintală a populaţiei prin dezvoltarea serviciilor de sănătate mintală şi de îngrijire socială cuprinzătoare, integrate şi receptive, prestate în conformitate cu nevoile fiecărui individ:

Obiectivul specific 3.1. Asigurarea accesului universal la servicii medicale de înaltă calitate, care să contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii, până în anul 2027;

Obiectivul specific 3.2. Dezvoltarea serviciilor comunitare de sănătate mintală integrate şi coordonate conform standardelor aprobate, pentru a sprijini integrarea şi incluziunea socială a persoanelor afectate de probleme de sănătate mintală, până în anul 2027;

Obiectivul specific 3.3. Fortificarea rolului asistenţei medicale primare pentru realizarea intervenţiilor de prevenire, de depistare precoce a problemelor de sănătate mintală, de iniţiere şi de asigurare a continuităţii tratamentului problemelor de sănătate mintală la nivel de comunitate conform standardelor aprobate până în anul 2027;

Obiectivul specific 3.4. Prevenirea tratamentelor inumane şi degradante prin modernizarea instituţiilor psihiatrice spitaliceşti şi de lungă durată, dezvoltarea serviciilor de sănătate mintală complexe pentru intervenţiile în criză şi de reabilitare psihosocială într-un concept integrat, conform cerinţelor la nivel internaţional, până în anul 2027;

Obiectivul specific 3.5. Reducerea poverii problemelor de sănătate mintală prin abordarea holistică şi transectorială a acestora, dezvoltarea serviciilor alternative comunitare integrate până în anul 2027;

4) Obiectivul general 4. Consolidarea sistemelor informaţionale, a dovezilor şi a cercetărilor pentru sănătatea mintală:

Obiectivul specific 4.1. Racordarea indicatorilor de sănătate mintală la standardele internaţionale şi colectarea acestora în sisteme informaţionale sigure şi integrate până în anul 2027;

Obiectivul specific 4.2. Creşterea volumului cercetărilor naţionale, a specialiştilor în domeniu şi elaborarea de ghiduri bazate pe dovezi privind sănătatea mintală până în anul 2027;

5) Obiectivul general 5. Îmbunătăţirea mecanismelor de asigurare cu personal medical, motivarea şi dezvoltarea resurselor umane în sistemul de sănătate mintală:

Obiectivul specific 5.1. Crearea şi menţinerea condiţiilor adecvate pentru dezvoltarea continuă şi pentru formarea de competenţe noi, în funcţie de cerinţele vârstei, în conformitate cu programele de educaţie continuă actualizate la standardele internaţionale, până în anul 2027;

Obiectivul specific 5.2. Dezvoltarea şi punerea în aplicare a unor mecanisme eficiente pentru atragerea şi motivarea personalului, în vederea asigurării bunei funcţionări a sistemului de sănătate mintală până în anul 2027;

6) Obiectivul general 6. Dezvoltarea parteneriatelor şi colaborărilor în domeniul sănătăţii mintale şi al serviciilor sociale:

Obiectivul specific 6.1. Promovarea colaborării dintre sectorul public, organizaţiile neguvernamentale şi mediul academic în vederea dezvoltării şi implementării politicilor şi iniţiativelor privind sănătatea mintală până în anul 2027;

Obiectivul specific 6.2. Crearea unor reţele de suport comunitar şi de resurse interinstituţionale pentru a asigura servicii integrate şi comprehensive pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală şi pentru familiile acestora până în anul 2027.

Capitolul IV

IMPACT

66. Ca urmare a implementării activităţilor propuse de prezentul Program, se va asigura calitatea, siguranţa, eficienţa, acordarea la timp a serviciilor de sănătate mintală şi satisfacerea nevoilor specifice, echitabile, centrate pe necesităţile reale, fără dificultăţi financiare legate de plata acestora de către pacienţi şi/sau familiile acestora.

 67. Realizarea Programului va urmări ca toţi oamenii să atingă cel mai înalt standard de sănătate mintală şi de bunăstare, aliniindu-se la Planul global de acţiune al OMS pentru sănătatea mintală 2013-2030.

 68. Realizarea integrală a Programului va contribui, până la finele anului 2027, la atingerea următorilor indicatori de impact:

1) spitalizările pe paturile psihiatrice din spitalele republicane vor fi reduse cu 25% în anul 2027 comparativ cu anul 2022, iar numărul persoanelor consultate în cadrul CCSM se va mări cu 25% în aceeaşi perioadă, fapt ce va demonstra acordarea serviciilor de sănătate mintală conform necesităţilor şi în toate etapele vieţii;

2) promovarea sănătăţii mintale şi pregătirea psihoemoţională a populaţiei pentru situaţii de urgenţă va fi prevăzută expres în planurile naţionale de intervenţie până în anul 2025, fapt ce va demonstra fortificarea factorilor de protecţie pentru o sănătate mintală mai bună a populaţiei, a rezilienţei comunitare pentru a depăşi crizele şi urgenţele comunitare;

3) numărul consultaţiilor realizate în cadrul CCSM, inclusiv pentru depresie, va fi mai mare cu 25% în anul 2027 comparativ cu anul 2022, fapt ce va demonstra organizarea reţelei funcţionale de servicii de sănătate mintală, care satisface necesităţile persoanelor cu probleme de sănătate mintală din unitatea teritorial-administrativă conform necesităţilor estimate;

4) mortalitatea generală prin suicid la 100 de mii de locuitori va fi redusă cu 10% până în anul 2027 comparativ cu anul 2022, fapt care va demonstra asigurarea cu servicii de sănătate mintală a tuturor grupurilor de populaţie.

Capitolul V

COSTURI

 69. Estimarea generală a costurilor pentru implementarea Programului a fost efectuată în baza priorităţilor şi a activităţilor identificate şi formulate în Planul de acţiuni.

 70. Costul de implementare a Programului este estimat şi ajustat pe perioada implementării, ţinând cont de acţiunile planificate şi de volumul alocaţiilor planificate. Resursele financiare provenite din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, indicate în costurile estimative ale Programului, reprezintă resurse proprii ale instituţiei medicale, obţinute în temeiul legislaţiei şi în conformitate cu contractele încheiate cu Compania Naţională de Asigurări în Medicină, în limitele mijloacelor financiare disponibile.

 71. Costul estimativ al prezentului Program este de 2 563 743,7 mii de lei.

 72. Tabelul 7 cuprinde costul estimat pentru fiecare an de implementare, în funcţie de categorie, de sursa de finanţare şi de valorile cumulative ale costurilor preconizate în activităţile Programului.

Tabelul 7

Estimarea costurilor pentru realizarea Programului naţional

privind sănătatea mintală pentru anii 2023-2027

Capitolul VI

RISCURI DE IMPLEMENTARE

73. În etapa de planificare a acţiunilor Programului au fost anticipate următoarele riscuri în implementarea acestuia:

1) receptivitatea scăzută din partea autorităţilor administraţiei publice locale, a fondatorilor instituţiilor medico-sanitare publice care prestează servicii de sănătate mintală, în vederea realizarea acţiunilor şi angajamentelor pentru sănătatea mintală;

2) tergiversări şi/sau progrese încetinite în cadrul măsurilor intersectoriale din cauza lipsei de interes sau de dorinţă în asumarea responsabilităţilor;

3) resurse umane şi, uneori, cunoştinţe reduse în domeniul sănătăţii mintale în cadrul autorităţilor responsabile de implementarea Programului, atât la nivel local cât, şi la nivel central;

4) fluctuaţia resurselor umane în cadrul autorităţilor şi instituţiilor medicale responsabile de domeniul sănătăţii mintale;

5) posibilităţi limitate de atragere a resurselor suplimentare necesare pentru acoperirea necesitaţilor de implementare a acţiunilor Programului.

74. Ministerul Sănătăţii va identifica toate riscurile ce ar putea perturba procesul de implementare a Programului şi va elabora un plan de monitorizare a riscurilor, cu următoarea structură:

1) riscul;

2) impactul, care poate fi ridicat, mediu sau scăzut;

3) probabilitatea, care poate fi ridicată, medie sau scăzută;

4) strategia de abordare;

5) responsabilul de monitorizare a riscului;

6) data identificării riscului;

7) data ultimei actualizări a situaţiei de risc;

8) situaţia la zi.

75. În scopul remedierii eventualelor riscuri, vor fi efectuate următoarele acţiuni:

1) monitorizarea şi evaluarea riguroasă privind implementarea angajamentelor stabilite în Program;

2) crearea condiţiilor atractive pentru tinerii specialişti angajaţi în domeniul sănătăţii mintale;

3) elaborarea şi aplicarea unor mecanisme de colaborare intersectoriale cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale competente;

4) dezvoltarea relaţiilor de cooperare internaţională pentru asigurarea dezvoltării serviciilor de sănătate mintală;

5) instituirea unui mecanism eficient de coordonare, monitorizare, evaluare şi raportare.

76. Riscurile vor fi evaluate şi monitorizate în perioada implementării Programului şi vor fi depuse eforturi pentru diminuarea efectelor lor, în limitele competenţelor.

77. Beneficiind de suportul partenerilor internaţionali de dezvoltare, bunele practici înregistrate la nivel internaţional se vor adapta la specificul Republicii Moldova. Principalii parteneri de dezvoltare vor contribui la promovarea dialogurilor de politici în sănătatea mintală, vor sprijini cu asistenţă tehnică şi financiară implementarea activităţilor, monitorizarea şi evaluarea independentă a acestora.

78. Acţiunile planificate vor fi implementate printr-o colaborare extinsă cu prestatorii de servicii de sănătate mintală, cu finanţatorii acestor servicii şi cu societatea civilă, inclusiv cu implicarea sectorului de asistenţă socială la necesitate. Această colaborare va asigura personalul necesar în implementarea acţiunilor.

Capitolul VII

INSTITUŢII RESPONSABILE

79. Ministerul Sănătăţii este autoritatea publică centrală responsabilă de implementarea majorităţii acţiunilor şi de atingerea obiectivelor prevăzute în Program.

 80. În Planul de acţiuni sunt specificate expres autorităţile responsabile de implementarea fiecărei acţiuni.

 81. În procesul de implementare a Programului se va asigura conlucrarea eficientă cu: Compania Naţională de Asigurări în Medicină, ANSP, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Justiţiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Afacerilor Interne, la necesitate.

 82. Pe toată durată implementării Programului se va asigura colaborarea eficientă cu reprezentanţi ai societăţii civile şi organizaţiilor neguvernamentale, ai sindicatelor şi patronatului, ai societăţilor profesionale şi Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testeminţanu", ai Centrului de Excelenţă de Medicină şi Farmacie "Raisa Pacalo", cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu partenerii internaţionali de dezvoltare.

Capitolul VIII

PROCEDURI DE RAPORTARE

 83. Monitorizarea procesului de implementare a Programului se va realiza continuu de Ministerul Sănătăţii, în scopul stabilirii gradului de realizare a acţiunilor, a gradului de conformitate a acţiunilor întreprinse cu cele planificate, precum şi pentru identificarea cauzelor întârzierilor şi modificărilor necesare îmbunătăţirii procesului de implementare.

 84. Monitorizarea Programului va fi organizată de către Ministerul Sănătăţii în forma unui proces continuu intern de colectare de date de rutină, prin care se va obţine feedback permanent asupra progresului înregistrat în atingerea obiectivelor specifice, precum şi se vor urmări schimbările şi se va acumula informaţia necesară în baza indicatorilor statuaţi în Program, pentru asigurarea eficacităţii acţiunilor şi pentru utilizarea eficientă a resurselor în timpul implementării acestuia.

 85. Rezultatele monitorizării Programului vor fi utilizate în procesul de elaborare a raportului de progres în implementarea acestuia.

 86. Evaluarea Programului va consta în examinarea riguroasă a produselor obţinute şi a rezultatelor intermediare atinse, pentru a determina măsura în care acesta este capabil să-şi atingă obiectivele şi rezultatele planificate şi dacă schimbările din domeniu pot fi atribuite implementării acestuia.

 87. Evaluarea Programului se va realiza la mijloc de termen de implementare (evaluarea intermediară) şi după expirarea termenului de implementare (evaluarea finală), în scopul prezentării unei informaţii obiective şi în conformitate cu următoarele criterii:

1) relevanţa Programului şi a măsurilor incluse pentru ţară;

2) gradul de realizare a obiectivelor (efectivitatea);

3) modul de utilizare a mijloacelor bugetare alocate (eficienţa);

4) capacitatea de a produce efecte de durată (durabilitatea);

5) estimarea impactului Programului în cadrul evaluării finale.

 88. Evaluările intermediare şi finale vor fi efectuate de către Ministerul Sănătăţii (evaluări interne). Pentru efectuarea evaluării finale, în cazul disponibilităţii resurselor financiare, Ministerul Sănătăţii va contracta o entitate independentă, direct sau prin intermediul partenerilor de dezvoltare (evaluare externă).

 89. Rapoartele de evaluare internă elaborate de Ministerul Sănătăţii vor avea următoarea structură:

1) sumar executiv, care va descrie scopul şi obiectivele documentului de politici publice evaluat, rezultatele obţinute în procesul de implementare, concluziile şi recomandările principale;

2) introducere, unde se va descrie succint Programul evaluat, scopul evaluării, metodele de evaluare şi constrângerile procesului de evaluare;

3) constatări, ce vor prezenta detaliat rezultatele evaluării, în conformitate cu criteriile de relevanţă, eficacitatea, eficienţa, durabilitatea şi, în cazul evaluării finale, impactul Programului;

4) concluzii succinte făcute în baza evaluării;

5) recomandări pentru îmbunătăţirea situaţiei din domeniul sănătăţii mintale şi a Programului propriu-zis, în cazul evaluării intermediare.

90. Rapoartele de evaluare se vor publica pe site-ul web oficial al Ministerului Sănătăţii.

 91. Rezultatele evaluărilor vor fi utilizate în procesul de revizuire a Programului şi în cazul planificării următoarelor intervenţii în domeniul sănătăţii mintale.

Anexă

la Programul naţional privind sănătatea

mintală pentru anii 2023-2027

PLAN DE ACŢIUNI

privind realizarea Programului naţional privind sănătatea mintală pentru anii 2023-2027