Aviz nr.2 din 27.07.2023 la proiectul de lege pentru modificarea articolului 70 alin.(1) din Constituţie (incompatibilitatea deputatului) (sesizarea nr.204c/2022)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

A V I Z

la proiectul de lege pentru modificarea

articolului 70 alin.(1) din Constituţie

(incompatibilitatea deputatului)

(sesizarea nr.204c/2022)

nr. 2  din  27.07.2023

 (în vigoare 27.07.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 297-301 art. 109 din 10.08.2023

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

Dlui Nicolae ROŞCA, Preşedinte,

dnei Domnica MANOLE,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Sorina Munteanu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 2 decembrie 2022,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Emite următorul aviz:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională pe 2 decembrie 2022 de 46 de deputaţi din Parlamentul Republicii Moldova, pe baza prevederilor articolelor 135 alin.(1) lit.c) şi 141 alin.(1) lit.b) din Constituţie, prin care se solicită avizarea proiectului de lege pentru modificarea articolului 70 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova.

2. Proiectul de lege pentru modificarea articolului 70 din Constituţie este prezentat în următoarea redactare:

"Art. I. – Constituţia Republicii Moldova (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.78, articolul 140), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

La articolul 70 alineatul (1), sintagma "funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice" se substituie cu sintagma "funcţii publice şi de demnitate publică".

Art. II. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial.

(2) În termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi, Guvernul va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea în concordanţă a legislaţiei cu prezenta lege."

3. La pronunţarea dispozitivului Avizului au fost prezenţi reprezentantul autorilor sesizării, dna Ana Calinici, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, şi reprezentantul Parlamentului, dl Valeriu Kuciuk.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

4. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 39

Dreptul la administrare

"(1) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor.

[...]."

Articolul 63

Durata mandatului

"[...]

(3) Mandatul Parlamentului se prelungeşte până la întrunirea legală a noii componenţe. În această perioadă nu poate fi modificată Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.

[...]."

Articolul 70

Incompatibilităţi şi imunităţi

"(1) Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.

(2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.

[...]."

Articolul 72

Categorii de legi

"(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.

[...]."

Articolul 135

Atribuţiile [Curţii Constituţionale]

"(1) Curtea Constituţională:

[...]

c) se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

[...]."

Articolul 141

Iniţiativa revizuirii

"(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de:

[...]

b) un număr de cel puţin o treime de deputaţi în Parlament;

[...]

(2) Proiectele de legi constituţionale vor fi prezentate Parlamentului numai împreună cu avizul Curţii Constituţionale, adoptat cu votul a cel puţin 4 judecători."

Articolul 142

Limitele revizuirii

"(1) Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale.

(2) Nici o revizuire nu poate fi făcută, dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.

(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război."

Articolul 143

Legea privind modificarea Constituţiei

"(1) Parlamentul este în drept să adopte o lege cu privire la modificarea Constituţiei după cel puţin 6 luni de la data prezentării iniţiativei corespunzătoare. Legea se adoptă cu votul a două treimi din deputaţi.

(2) Dacă, de la prezentarea iniţiativei cu privire la modificarea Constituţiei, Parlamentul nu a adoptat timp de un an legea constituţională corespunzătoare, propunerea se consideră nulă."

ÎN DREPT

Aprecierea Curţii

A) Cu privire la iniţiativa de modificare a Constituţiei

5. Curtea observă că prin proiectul de lege constituţională înaintat vor exista două trepte de reglementare a incompatibilităţilor pentru deputaţi: (1) constituţională şi (2) infraconstituţională. Astfel, în primul caz, se propune înlocuirea textului existent în articolul 70 alin.(1) din Constituţie cu textul: "Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii publice şi funcţii de demnitate publică." În cel de-al doilea caz, alineatul (2) din articolul vizat din Constituţie prevede: "Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică."

6. Conform notei de argumentare a proiectului de lege constituţională, prin restrângerea categoriei de incompatibilităţi prevăzute în prezent în Constituţie şi stabilirea incompatibilităţii mandatului parlamentar cu oricare funcţie publică şi de demnitate publică, se va evita crearea unei clase de "politicieni de carieră". De asemenea, această modificare este necesară în lumina prevederilor Legii nr.39 din 7 aprilie 1994 despre statutul deputatului în Parlament, argumentându-se că deputaţii trebuie să reprezinte poporul, inclusiv grupurile profesionale, iar activitatea de deputat nu poate fi privită ca o profesie în sine. Mai mult, posibilitatea deputaţilor de a ocupa funcţii în alte domenii (artă, servicii medicale, de consultanţă ş.a.) va împiedica existenţa unor politicieni de carieră.

7. Totodată, în nota de argumentare se menţionează că modificarea propusă ar asigura beneficii importante procesului legislativ. Este în interesele statului ca în funcţia de deputat să acceadă persoane cu o înaltă calificare profesională şi cu experienţă în sectorul privat. Autorii proiectului subliniază că acordarea posibilităţii de a continua activitatea exercitată anterior, după obţinerea mandatului parlamentar, va constitui un stimul pentru exercitarea eficientă a funcţiei de deputat, cu respectarea corespunzătoare a prevederilor constituţionale şi legale care limitează libertatea profesională.

8. În final, autorii proiectului menţionează că mecanismele existente de monitorizare a transparenţei activităţii deputaţilor (inter alia, Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate) va fi extinsă şi asupra activităţilor din sectorul privat.

B) Cu privire la respectarea procedurii de iniţiere a revizuirii Constituţiei

9. Curtea reţine că, potrivit articolului 135 alin.(1) lit.c) din Constituţie, ea este competentă să se pronunţe cu privire la iniţiativele de revizuire a Constituţiei. Prin urmare, soluţionarea acestei sesizări ţine de competenţa sa ratione materiae.

10. De asemenea, conform articolului 141 alin.(1) din Constituţie, revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată: a) de un număr de cel puţin 200000 de cetăţeni ai Republicii Moldova cu drept de vot […]; b) de un număr de cel puţin o treime de deputaţi în Parlament sau c) de Guvern.

11. În această cauză, propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei a fost înaintată spre avizare Curţii Constituţionale de către un grup de 46 de deputaţi, care reprezintă mai mult de o treime din numărul deputaţilor în Parlament. Condiţia prevăzută la articolul 141 alin.(1) lit.b) din Constituţie este îndeplinită.

12. Cu privire la limitele revizuirii Constituţiei, Curtea a observat că articolele 63 alin.(3) şi 142 din Constituţie stabilesc condiţii temporale şi materiale de revizuire a Constituţiei.

C) Cu privire la respectarea condiţiilor temporale ale revizuirii Constituţiei (constituţionalitatea extrinsecă)

13. Condiţiile temporale presupun că Constituţia nu poate fi revizuită în perioada prelungirii mandatului Parlamentului, până la întrunirea legală a noii componenţe [articolul 63 alin.(3) din Constituţie], pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război [articolul 142 alin.(3) din Constituţie].

14. Având în vedere că la momentul pronunţării prezentului Aviz în Republica Moldova acţionează starea de urgenţă prelungită prin Hotărârea Parlamentului nr.133 din 26 mai 2023, Curtea precizează că textul "Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de urgenţă, de asediu şi de război" din articolul 142 alin.(3) coroborată cu dispoziţiile articolului 72 alin.(2) şi ale articolului 143 din Constituţie trebuie interpretat în sensul în care Legea constituţională de revizuire a Constituţiei nu poate fi adoptată de Parlament în perioada stării de urgenţă, de asediu şi de război (a se vedea ACC nr.1 din 15 martie 2022, § 15).

15. Curtea reţine că revizuirea Constituţiei nu cade, la această etapă, sub incidenţa vreunei interdicţii temporale prevăzute de Constituţie. Prin urmare, condiţiile prevăzute de articolele 63 alin.(3) şi 142 alin.(3) din Constituţie sunt îndeplinite.

D) Cu privire la respectarea condiţiilor materiale ale revizuirii Constituţiei (constituţionalitatea intrinsecă)

16. Condiţiile materiale presupun că dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale (articolul 142 alineatul (1) din Constituţie). De asemenea, este interzisă revizuirea care are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora (articolul 142 alineatul (2) din Constituţie).

17. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că analiza constituţionalităţii intrinseci (analiza respectării condiţiilor materiale) impune o verificare a modificărilor propuse prin raportare la dispoziţiile articolului 142 alineatele (1) şi (2) din Constituţie, pentru a stabili dacă obiectul revizuirii îl constituie caracterul suveran, independent şi unitar al statului, neutralitatea permanentă a statului, precum şi dacă modificările propuse nu au ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora (a se vedea ACC nr.2 din 26 octombrie 2021, § 15; ACC nr.1 din 15 martie 2022, § 18).

18. Curtea constată că iniţiativa de revizuire a Constituţiei nu afectează caracterul suveran, independent şi unitar al statului Republica Moldova consacrat de articolul 1 alin.(1) din Constituţie, precum şi nici statutul de neutralitate permanentă prevăzut de articolul 11 din Constituţie.

19. De asemenea, Curtea a reţinut că orice revizuire poate opera doar cu respectarea principiilor supremaţiei Constituţiei, a stabilităţii acesteia, a unităţii materiei şi a echilibrului valorilor consacrate prin Constituţie. Curtea notează că, la această etapă, va examina dacă modificările constituţionale propuse nu contravin altor prevederi constituţionale şi dacă se va asigura aplicabilitatea coerentă a acestora, fără ca ele să se excludă reciproc (a se vedea ACC nr.2 din 3 decembrie 2020, § 23; ACC nr.2 din 26 octombrie 2021, § 17).

E) Cu privire la incompatibilităţile deputaţilor

20. Cu titlu preliminar, Curtea reţine că potrivit articolului 39 alin.(1) din Constituţie, cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor. Dreptul de a participa la administrarea treburilor publice prin reprezentanţi semnifică alegerea unor reprezentanţi în demnităţi publice, cum ar fi: deputaţii în Parlament (articolele 60 alin.(1), 61 alin.(1) şi 68 din Constituţie), Preşedintele Republicii Moldova (articolul 78 alin.(1) din Constituţie), primarii şi consilierii din autorităţile publice locale (articolele 109 alin.(1), 112 alin.(1) şi 113 alin.(2)). Astfel, cetăţenii, prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, aleg persoanele care le vor reprezenta interesele în administrarea treburilor de interes public. În aşa mod, sunt realizate principiile constituţionale ale democraţiei reprezentative, conform cărora suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative (articolul 2 alin.(1)) şi voinţa poporului constituie baza puterii de stat (articolul 38 alin.(1)).

21. În acest context, Curtea reiterează că semnificaţia noţiunii de incompatibilitate constă în interdicţia constituţională de a cumula mai multe funcţii, în vederea asigurării independenţei de acţiune a persoanei ce ocupă o funcţie publică, a evitării concentrării de către una şi aceeaşi persoană a unor prerogative excesive, precum şi a ocrotirii integrităţii profesionale şi morale a acesteia (a se vedea HCC nr.21 din 24 iunie 2015, § 34)

22. Curtea reţine că legislatorul constituant a avut o abordare sistemică în stabilirea incompatibilităţilor pentru persoanele cărora li se încredinţează exercitarea funcţiilor publice de natură legislativă, executivă, judecătorească, în special, a deputaţilor în Parlament (articolul 70 alin.(1)), a Preşedintelui Republicii Moldova (articolul 81 alin.(1)), a membrilor Guvernului (articolul 99 alin.(1)), a judecătorilor (articolul 116 alin.(7)). Consacrarea constituţională a incompatibilităţilor ce ţin de exercitarea mandatului de deputat, a celui de Preşedinte al Republicii Moldova, de membru al Guvernului, a funcţiilor de judecător, etc. constituie o garanţie a îndeplinirii de către legislativ, executiv şi autoritatea judecătorească a prerogativelor ce le revin potrivit prevederilor Constituţiei. Incompatibilităţile funcţionale impuse persoanelor care îndeplinesc funcţii publice, consacrate prin dispoziţii constituţionale, constituie măsuri de drept menite să asigure real funcţionarea statului de drept, democraţia în Republica Moldova în condiţiile pluralismului politic (a se vedea HCC nr.9 din 8 aprilie 2010, § 2; HCC nr.21 din 24 iunie 2015, § 42).

23. Curtea observă că, în redactarea sa originală, articolul 70 alin.(1) din Constituţie prevedea că calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite. Ulterior, în anul 2002, legislatorul constituant a modificat Constituţia şi a decis că incompatibilităţile aplicabile deputaţilor nu trebuie să se extindă asupra activităţilor didactice şi ştiinţifice (a se vedea Legea constituţională nr.1470 din 21 noiembrie 2002).

24. În prezent, articolul 70 alin.(1) din Constituţie prevede: "Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.", iar alin.(2) prevede: "Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică."

25. Prin iniţiativa de revizuire a Constituţiei, autorii sesizării propun restrângerea domeniului de aplicare a incompatibilităţilor în cazul deputaţilor. Autorii iniţiativei de revizuire propun ca funcţia de deputat să fie incompatibilă doar cu funcţiile publice şi de demnitate publică. Astfel, proiectul de lege constituţională prevede modificarea articolului 70 alin.(1) în modul următor: "Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii publice şi funcţii de demnitate publică."

26. Curtea reţine că, în vederea dezvoltării prevederilor constituţionale ale articolului 70 alin.(2) din Constituţie, articolul 3 din Legea nr.39 din 7 aprilie 1994 despre statutul deputatului în Parlament prevede că mandatul de deputat este incompatibil cu: a) funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova; b) funcţia de membru al Guvernului; c) funcţia de Avocat al Poporului, de Avocat al Poporului pentru drepturile copilului; c¹) funcţia de ales local; d) exercitarea oricărei alte funcţii remunerate, inclusiv a funcţiei acordate de un stat străin sau organizaţie internaţională, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice desfăşurate în afara programului stabilit de Regulamentul Parlamentului.

27. Curtea notează constatările Comisiei de la Veneţia potrivit cărora scopul principal al incompatibilităţilor este să asigure faptul că funcţiile publice sau private ale deputaţilor nu le influenţează rolul de reprezentanţi ai naţiunii. De regulă, principiul separaţiei puterilor este sursa incompatibilităţilor "tradiţionale" în majoritatea ţărilor, între mandatul parlamentar şi funcţiile ministeriale sau judiciare şi anumite funcţii publice (a se vedea Raportul privind democraţia, limitarea mandatelor şi incompatibilitatea funcţiilor politice, adoptat de Consiliul pentru Alegeri Democrate în a 32-a reuniune (Veneţia, 11 octombrie 2012) şi de Comisia de la Veneţia în a 93-a sesiune plenară (Veneţia, 14-15 decembrie 2012), CDL-AD(2012)027rev, §§ 76-77). Totodată, Comisia de la Veneţia a subliniat că activităţile în domeniul privat sunt, în principiu, compatibile cu mandatele parlamentare. Mai mult, ele sunt privite ca un mijloc de a împiedica situaţiile în care exercitarea unui mandat parlamentar să devină o profesie cu drepturi depline şi de a permite reprezentarea grupurilor profesionale în Parlament. Cu toate acestea, Comisia a notat că principiul separaţiei puterilor poate fi subminat în anumite cazuri şi, prin urmare, unele state care s-au confruntat cu aceste probleme au declarat unele activităţi private incompatibile cu funcţia politică (§ 81 din Raport).

28. În acest context, Curtea observă că practica altor state nu conţine o abordare uniformă în ceea ce priveşte regimul incompatibilităţilor funcţiei de parlamentar cu alte funcţii publice şi/sau private. Cu toate acestea, la baza instituirii regimurilor de incompatibilităţi stau aceleaşi motive: principiul separaţiei şi colaborării puterilor şi independenţei mandatului de parlamentar, evitarea conflictelor de interese, exigenţele legate de exercitarea mandatului de deputat (a se vedea HCC nr.21 din 24 iunie 2015, § 46). Multe state europene au adoptat modelul potrivit căruia incompatibilităţile derivă din obligativitatea respectării stricte a principiului separaţiei puterilor, prin interzicerea, prin Constituţie şi/sau prin legi speciale, a cumulării mandatului de parlamentar cu exercitarea funcţiilor în executiv sau în cadrul autorităţii judecătoreşti (a se vedea Raportul Comisiei de la Veneţia privind democraţia, limitarea mandatelor şi incompatibilitatea funcţiilor politice, CDL-AD(2012)027rev, §§ 77-78). Alte state admit derogarea de la principiul incompatibilităţii funcţiei de parlamentar cu alte funcţii în executiv, de cele mai multe ori referindu-se la membrii Guvernului (spre exemplu, Italia, România, Polonia ş.a.). Alte regimuri de incompatibilităţi prevăzute în legi organice ţin de riscul apariţiei conflictelor de interese şi vizează directorii de întreprinderi, societăţi, instituţii publice sau private, care au interese legate de activitatea statului, inclusiv care beneficiază de ajutoare sau subvenţii de stat, ş.a. (spre exemplu, Franţa, Grecia, Italia etc.). În alte state, în scopul asigurării activităţii parlamentarului în regim de timp deplin, legea interzice, pe durata mandatului, exercitarea oricărei profesii sau munci remunerate, cu excepţia învăţământului (Spania, Lituania).

29. Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, instituirea unor incompatibilităţi pentru membrii Parlamentului nu contravine prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Drepturile garantate de articolul 3 din Protocolul nr.1 la Convenţie nu sunt absolute, statele având o marjă largă de apreciere în instituirea unor reguli constituţionale cu privire la statutul membrilor Parlamentului, în funcţie de evoluţia istorică, diversitatea culturală, gândirea politică şi viziunile asupra democraţiei (a se vedea Podkolzina v. Letonia, 9 aprilie 2002, § 33).

30. În jurisprudenţa sa, Hotărârea nr.21 din 24 iunie 2015, Curtea a subliniat că principiul constituţional privind separaţia şi colaborarea puterilor în stat, precum şi asigurarea independenţei în exercitarea mandatului de parlamentar, au impus reglementarea incompatibilităţilor ca un instrument juridic de protecţie a mandatului de deputat. De asemenea, Curtea a notat că stabilirea expresă a incompatibilităţilor pentru funcţia de deputat are ca fundament raţionamentul că deputatul trebuie să fie nu numai independent de orice influenţe, dar şi să se abţină de la exercitarea unor funcţii sau de la desfăşurarea unor activităţi care, prin natura lor, ar fi în contradicţie cu mandatul său reprezentativ sau care l-ar împiedica în exercitarea acestuia. Curtea a subliniat că incompatibilităţile, pe lângă faptul că protejează independenţa parlamentarului, prezintă un interes şi din perspectiva conflictului de interese. De altfel, prin cumularea mandatului de parlamentar cu o altă funcţie remunerată, deputatul intră în conflict cu prerogativele şi obligaţiile stabilite prin statutul său, fapt ce ar putea crea o dependenţă materială de funcţia cumulată şi ar putea determina posibile tentative de a soluţiona prin influenţa mandatului unele probleme de interes particular. Curtea a conchis că calitatea de parlamentar pretinde o concentrare sporită a eforturilor, fapt care face ca această funcţie să fie incompatibilă cu orice altă funcţie de stat sau privată. Mai mult, instituţia incompatibilităţilor reprezintă o garanţie a obiectivităţii şi credibilităţii, care trebuie să caracterizeze exerciţiul unei funcţii publice într-o societate democratică, într-un stat de drept (a se vedea §§ 37-39, 43-44).

31. Având în vedere raţionamentele expuse mai sus şi analizând argumentele prezentate de autorii iniţiativei de revizuire a Constituţiei, Curtea nu observă la această etapă niciun motiv imperios pentru a se distanţa de constatările sale din jurisprudenţa anterioară.

32. Prin urmare, Curtea constată că modificarea propusă prin proiectul de lege constituţională aduce atingere principiului independenţei mandatului de deputat şi ar putea afecta exercitarea acestuia prin permiterea desfăşurării unor activităţi, care, prin natura lor, ar fi în contradicţie cu acesta şi/sau care ar împiedica deputatul să-şi exercite în mod corespunzător atribuţiile sale de bază în serviciul poporului. Astfel, Curtea reţine că proiectul legii constituţionale nu asigură un echilibru abstract corect între principiul mandatului reprezentativ al deputatului (articolele 39 şi 68 din Constituţie) şi cel al incompatibilităţii funcţiei de deputat (articolul 70 din Constituţie).

33. Având în vedere cele menţionate, Curtea conchide că proiectul de revizuire a Constituţiei propus de autorii sesizării nu corespunde cerinţelor stabilite la articolul 142 alin.(2) din Constituţie, pentru că are ca rezultat suprimarea garanţiilor inerente exercitării mandatului de deputat.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.c), 140 alin.(2), 141 alin.(2) şi 142 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 63 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională adoptă următorul

AVIZ:

1. Iniţiativa de revizuire a Constituţiei Republicii Moldova, provenind de la un grup de 46 de deputaţi, este prezentată de subiectul autorizat şi, în acest sens, este conformă prevederilor articolului 141 alin.(1) lit.b) din Constituţie.

2. Proiectul de lege constituţională pentru modificarea articolului 70 alin.(1) din Constituţie corespunde limitelor temporale de revizuire stabilite de articolele 63 alin.(3) şi 142 alin.(3) din Constituţie.

3. Proiectul de lege constituţională pentru modificarea articolului 70 alin.(1) din Constituţie nu corespunde limitelor materiale de revizuire stabilite de articolul 142 alin.(2) din Constituţie şi nu poate fi înaintat Parlamentului spre examinare.

4. Prezentul Aviz este definitiv, nu poate fi supus niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.