Decizia protocolară nr.22.22 din 20.05.2026 \rAviz la proiectul de hotărâre a Parlamentului privind aprobarea Programului naţional privind prevenirea şi combaterea spălării banilor, finanţării terorismului şi a proliferării armelor de distrugere în masă pentru anii 2026-2030 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Programului naţional privind prevenirea şi combaterea spălării banilor, finanţării terorismului şi a proliferării armelor de distrugere în masă pentru anii 2026-2030 (iniţiativa legislativă nr.106 din 2 aprilie 2026)

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

A V I Z

la proiectul de hotărâre a  Parlamentului  privind  aprobarea  Programului naţional privind

prevenirea şi combaterea spălării banilor, finanţării terorismului şi a proliferării armelor de

distrugere în masă pentru anii 2026-2030 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea

Programului naţional  privind prevenirea şi  combaterea spălării  banilor, finanţării

terorismului şi a proliferării armelor de distrugere în masă pentru anii 2026-2030

 (iniţiativa legislativă nr.106 din 2 aprilie 2026)

nr. 22.22  din  20.05.2026

 (în vigoare 21.05.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 213-216 art. 71 din 21.05.2026

* * *

Aprobat

în şedinţa Guvernului din 20 mai 2026

Decizia protocolară nr.22.22/2026

PRIM-MINISTRU  Alexandru MUNTEANU

Guvernul a examinat proiectul de hotărâre a Parlamentului privind aprobarea Programului naţional privind prevenirea şi combaterea spălării banilor, finanţării terorismului şi a proliferării armelor de distrugere în masă pentru anii 2026-2030 (în continuare – Program naţional) şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Programului naţional privind prevenirea şi combaterea spălării banilor, finanţării terorismului şi a proliferării armelor de distrugere în masă pentru anii 2026-2030 (în continuare – Plan de acţiuni), înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.106 din 2 aprilie 2026) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi prezintă poziţia consolidată ca urmare a recepţionării tuturor avizelor instituţiilor implicate.

Iniţiativa legislativă este înaintată în conformitate cu art.73 din Constituţia Republicii Moldova şi art.47 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797/1996.

Sub aspectul intenţiei de reglementare, potrivit notei de fundamentare, scopul elaborării proiectului rezidă în necesitatea consolidării eficienţei cadrului instituţional şi operaţional în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, prin asigurarea unei abordări integrate şi coordonate la nivel naţional, bazate pe evaluarea riscurilor şi pe prioritizarea intervenţiilor în funcţie de acestea. În acest sens, proiectul hotărârii stabileşte obiectivele generale şi specifice ale politicii publice în domeniu, precum şi măsurile concrete ce urmează a fi implementate de către autorităţile publice competente şi alte instituţii relevante.

La fel, se menţionează că elaborarea şi adoptarea Programului naţional reprezintă o acţiune prioritară în cadrul Programului naţional de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană pentru anii 2025-2029, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.306/2025 (în continuare – Program naţional de aderare), având drept scop consolidarea cadrului legislativ relevant domeniului în deplină conformitate cu acquis-ul Uniunii Europene şi cu standardele internaţionale, iar prin măsurile şi obiectivele propuse, documentul contribuie direct la realizarea angajamentelor asumate de stat în cadrul clusterului 1 "Valori fundamentale", în special în ceea ce priveşte întărirea statului de drept, creşterea integrităţii financiare şi consolidarea mecanismelor de prevenire a criminalităţii financiare.

Ţinând cont de cele menţionate, Guvernul comunică susţinerea proiectului de hotărâre a Parlamentului privind aprobarea Programului naţional privind prevenirea şi combaterea spălării banilor, finanţării terorismului şi a proliferării armelor de distrugere în masă pentru anii 2026-2030 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Programului naţional privind prevenirea şi combaterea spălării banilor, finanţării terorismului şi a proliferării armelor de distrugere în masă pentru anii 2026-2030 (iniţiativa legislativă nr.106 din 02.04.2026), cu luarea în considerare a următoarelor observaţii şi recomandări de îmbunătăţire a proiectului hotărârii Parlamentului.

În proiectul hotărârii se atrage atenţia că, deşi potrivit art.1 lit.b) Planul de acţiuni se aprobă conform anexei nr.2 la hotărâre, acesta este redat la capitolul X din Programul naţional, ca parte integrantă a acestuia. În acest sens, se menţionează că, potrivit pct.17 din Regulamentul cu privire la planificarea strategică, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.386/2020, Programul naţional se constituie din partea descriptivă şi partea operaţională (Planul de acţiuni), aceasta din urmă fiind parte componentă a Programului, şi nu un document separat.

Drept urmare, se propune excluderea din titlul hotărârii a textului "şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Programului naţional privind prevenirea şi combaterea spălării banilor, finanţării terorismului şi a proliferării armelor de distrugere în masă pentru anii 2026-2030". Totodată, din proiect se va exclude art.1 lit.b).

Potrivit art.2 din proiectul de hotărâre, monitorizarea şi evaluarea implementării Programului naţional şi a Planului de acţiuni se vor realiza prin intermediul instrumentelor prevăzute de acestea.

Totodată, constatăm neconcordanţa normei prenotate cu procedura de monitorizare, evaluare şi raportare prevăzută la capitolul IX din Programul naţional. Or, potrivit capitolului respectiv, coordonarea şi monitorizarea implementării Planului de acţiuni vor fi asigurate de către Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor în calitate de autoritate naţională competentă în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului. De asemenea, şi raportul anual de implementare urmează a fi elaborat de Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor.

La art.3, dispoziţia "Prezenta hotărâre intră în vigoare la data adoptării" contravine art.76 din Constituţia Republicii Moldova, conform căruia "legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia".

În Hotărârea Curţii Constituţionale nr.32/1998 privind interpretarea art.76 din Constituţia Republicii Moldova "Intrarea în vigoare a legii", Curtea Constituţională a statuat că data intrării în vigoare a legii, prevăzută în textul ei, nu poate preceda data publicării acesteia.

În Programul naţional:

Preliminar, se menţionează că proiectul Programului naţional nu corespunde integral structurii şi cerinţelor stabilite pentru documentele de politici publice, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.386/2020 cu privire la planificarea strategică (în continuare – Hotărârea Guvernului nr.386/2020).

Importanţa respectării rigorilor de structură şi conţinut, stabilite de cadrul normativ şi metodologic derivă din necesitatea asigurării unei abordări uniforme şi coerente, care să permită integrarea documentelor de politici publice în Sistemul informaţional "e-Monitorizare", dezvoltat de Cancelaria de Stat. Începând cu anul 2026, toate procesele aferente elaborării, monitorizării şi raportării documentelor de politici publice şi de planificare se vor realiza prin intermediul acestui sistem. În acest context, Programul naţional urmează a fi integrat în Sistemul "e-Monitorizare", cu respectarea cerinţelor stabilite în Hotărârea Guvernului nr.386/2020, inclusiv prin includerea tuturor elementelor prevăzute de cadrul normativ (obiective, indicatori de impact şi de rezultat, valori-ţintă şi estimarea costurilor), pentru asigurarea interoperabilităţii, corelarea cu sistemul naţional de planificare strategică şi sporirea transparenţei şi eficienţei procesului de monitorizare şi raportare.

La fel, se impune necesitatea respectării principiilor fundamentale aplicabile procesului de elaborare a documentelor de politici publice (respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; promovarea incluziunii sociale şi a egalităţii de gen; asigurarea durabilităţii; garantarea transparenţei, publicităţii, trasabilităţii şi accesibilităţii; asigurarea integrităţii şi prevenirea corupţiei; precum şi garantarea securităţii şi siguranţei) pentru asigurarea conformităţii acestora cu standardele de bună guvernare şi cu cerinţele normative prevăzute la pct.5 din Hotărârea Guvernului nr.386/2020.

În altă ordine de idei, se notează că domeniul prevenirii şi combaterii proliferării armelor de distrugere în masă inclus în Programul naţional este deja reglementat prin Programul naţional de neproliferare a armelor de distrugere în masă şi de reducere a riscurilor provenite de la ameninţările chimice, biologice, radiologice şi nucleare pentru anii 2025-2029, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.333/2025.

Prin urmare, ţinând cont că ambele documente de politici publice acoperă acelaşi domeniu de intervenţie şi vizează, în mare parte, aceleaşi categorii de beneficiari, se impune clarificarea raportului dintre acestea, inclusiv din perspectiva delimitării competenţelor şi a evitării suprapunerilor.

În acest sens, se va examina oportunitatea selectării uneia din următoarele două opţiuni:

1) excluderea domeniului proliferării armelor de distrugere în masă din Programul naţional pentru anii 2026-2030, ţinând cont că acesta este deja reglementat printr-un program distinct, aprobat recent;

2) menţinerea domeniului proliferării armelor de distrugere în masă, cu asigurarea unei delimitări clare a intervenţiilor şi corelarea măsurilor propuse, astfel încât să fie evitată dublarea reglementărilor şi a acţiunilor prevăzute în Programul existent.

Această abordare este necesară pentru a preveni eventualele paralelismele instituţionale şi pentru a asigura coerenţa cadrului de politici publice.

În cuprinsul Programului se utilizează noţiunea "instituţie financiară", care apare ca fiind una generică. În acest sens, se menţionează că cadrul normativ special în domeniu operează cu noţiuni mai precise şi delimitate (ex.: "bancă", "instituţie de credit" etc.), fiecare având un conţinut juridic propriu şi un regim de reglementare distinct.

Totodată, Legea nr.308/2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului (în continuare – Legea nr.308/2017) utilizează noţiunea de "entitate raportoare", care are un sens mai larg şi include nu doar instituţiile financiare, ci şi alte categorii de subiecţi obligaţi. În acest sens, utilizarea neuniformă sau imprecisă a terminologiei poate genera confuzii în interpretarea şi aplicarea Programului, fiind oportună alinierea noţiunilor utilizate la terminologia consacrată în legislaţia specială.

Se menţionează despre necesitatea consolidării proiectului prin completarea şi dezvoltarea aspectelor ce ţin de mecanismele şi infrastructura necesare pentru implementarea efectivă a măsurilor propuse. Or, lipsa unor descrieri clare privind sistemele informaţionale, modalităţile de interacţiune şi instrumentele de monitorizare poate genera anumite dificultăţi practice, atât pentru entităţile raportoare, cât şi pentru organele de supraveghere. Prin urmare, se impune dezvoltarea unor mecanisme operaţionale clare şi a unor soluţii tehnice adecvate, care să permită aplicarea eficientă şi uniformă a cadrului normativ.

Drept exemplu, în prezent notarii la autentificarea contractelor accesează separat mai multe liste cum ar fi:

- Lista naţională a subiecţilor restricţiilor în privinţa cărora Republica Moldova a aplicat măsuri restrictive internaţionale;

- Listele persoanelor asociate subiecţilor restricţiilor şi Listele persoanelor juridice care se află sub controlul subiecţilor restricţiilor, aprobate prin Ordin al directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate;

- Lista jurisdicţiilor cu risc sporit de pe site-ul web oficial al Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor – https://spcsb.gov.md/ro/page/watchlist;

- Lista jurisdicţiilor/regiunilor care nu implementează standardele internaţionale de transparenţă adoptate de Guvern prin Hotărârea nr.167/2024 – https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=142246&lang=ro;

- Lista jurisdicţiilor ce nu implementează standardele internaţionale de transparenţă adoptate de Consiliul de administrare al Băncii Naţionale a Moldovei prin Hotărârea nr.91/2013 – https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=115716&lang=ro#;

precum şi surse internaţionale sigure şi independente:

- Ţările cu risc sporit identificate de FATF – https://www.fatfgafi.org/en/publications/High-risk-and-other-monitoredjurisdictions/Call-for-action-june-2025.html;

- Comitetul Basel, Ratingul Global AML – https://index.baselgovernance.org/map;

- Transparency International, Indicele percepţiei corupţiei – https://www.transparency.org/en/cpi/2024;

- CIA, Baza de date – https://www.cia.gov/the-world-factbook/;

- Departamentul de stat al SUA, Rapoartele anuale privind controlul internaţional de substanţe narcotice – https://www.state.gov/2025-international-narcotics-control-strategy-report;

- Raportul global pe fiecare ţară referitor la nivelul criminalităţii, terorismului, corupţiei, deficienţe AML etc. –https://www.knowyourcountry.com/country-reports/;

- Lista de sancţiuni OFAC al SUA – https://sanctionssearch.ofac.treas.gov.

Prin urmare, în contextul procedurilor notariale, se consideră utilă interconectarea sistemelor informaţionale naţionale existente, actualizate la zi sau crearea altei platforme care va îngloba toate listele menţionate şi va asigura implementarea, la nivel naţional, a unui mecanism de căutare şi verificare automatizată. Accesul rapid la aceste informaţii va asigura atât celeritatea procedurilor notariale, cât şi calitatea procesului de conformare. Aceste mecanisme ar facilita inclusiv punerea în aplicare a anumitor acţiuni stabilite în Plan (ex.: acţiunile 3.5.10 şi 3.6.2) a căror realizare depinde, în mod esenţial, de existenţa unor condiţii tehnice corespunzătoare.

Un alt aspect important vizează cadrul general privind organizarea instruirilor destinate entităţilor raportoare şi persoanelor responsabile de domeniul AML (Anti-Money Laundering) din cadrul organelor de supraveghere. Instruirea continuă constituie un element esenţial pentru aplicarea uniformă a legislaţiei. În acest sens, ar putea fi utilă asigurarea unei abordări coerente la nivel de implementare, inclusiv în corelare cu indicatorii de monitorizare prevăzuţi în Planul de acţiuni. În acest sens, ţinând cont de extinderea atribuţiilor Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor în domeniul formării profesionale, se propune instituirea unui mecanism de cooperare şi corelare dintre Serviciu şi organele de supraveghere, care să garanteze uniformitatea instruirii şi, totodată, să respecte particularităţile activităţii fiecărui sector de entităţi raportoare.

În continuare, se menţionează că Programul naţional tratează VASP (Virtual Asset Service Providers) ca parte a cadrului AML/CFT, fără a reflecta particularităţile structurale ale situaţiei actuale. Or, la etapa actuală, Republica Moldova nu dispune de un cadru de reglementare de bază pentru active virtuale şi se confruntă cu o contradicţie normativă: prestarea serviciilor VASP este interzisă, însă deţinerea şi tranzacţionarea criptoactivelor sunt permise, activitatea desfăşurându-se prin canale neformale sau platforme străine, în afara oricărei supravegheri naţionale.

În lipsa VASP-urilor autorizate, Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor nu recepţionează rapoarte din sector, iar identificarea operatorilor ilegali şi monitorizarea tranzacţiilor nu este asigurată. Evaluarea naţională a riscurilor pentru perioada 2021-2024 confirmă nivelul ridicat al riscurilor asociate activelor virtuale. Totodată, nu este clarificată nici competenţa instituţională de supraveghere dintre Banca Naţională a Moldovei şi Comisia Naţională a Pieţei Financiare.

În contextul alinierii la MiCA (Markets in Crypto-Assets Regulation – Regulamentul (UE) 2023/1114) şi al parcursului de aderare la Uniunea Europeană, Republica Moldova va trebui să treacă de la interdicţie la reglementare, inclusiv prin adoptarea unui cadru legal dedicat, desemnarea unei autorităţi competente, instituirea unui sistem de autorizare şi implementarea Travel Rule.

Prin urmare, se propune reconfigurarea completă a abordării acestui sector în cadrul Programului naţional prin trei direcţii prioritare cu termene şi responsabili clari: adoptarea cadrului legal aliniat la standardele FATF şi MiCA; desemnarea clară a autorităţii de supraveghere şi elaborarea unui calendar de aliniere corelat cu angajamentele din Programul naţional de aderare (capitolul 24 "Justiţie, libertate şi securitate").

La capitolul I:

Cuprinsul acestuia nu asigură o prezentare adecvată a trasabilităţii Programului naţional în raport cu documentul de politici publice din care acesta derivă. În particular, se face trimitere la Strategia naţională de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului pentru anii 2020-2025, care între timp a expirat, fără a fi clarificată legătura cu cadrul strategic actual sau cu eventualele documente de continuitate ori de succesiune.

În acest sens, se impune actualizarea şi clarificarea conexiunii Programului naţional cu documentele de politici publice, pentru a asigura coerenţa, continuitatea şi trasabilitatea intervenţiilor propuse. Totodată, se recomandă prezentarea mai detaliată a angajamentelor asumate la nivel naţional şi internaţional în domeniu, cu indicarea expresă a acestora.

La capitolul II:

Acesta are un caracter preponderent declarativ, nefiind fundamentat pe date statistice relevante şi serii cronologice consolidate pe mai mulţi ani (ex. cinci ani), ceea ce afectează caracterul analitic şi argumentarea intervenţiilor propuse. Totodată, componenta privind proliferarea armelor de distrugere în masă este abordată într-o manieră insuficient dezvoltată, fără o analiză detaliată a tendinţelor, riscurilor şi evoluţiilor în domeniu.

In concreto, potrivit pct.18 subpct. 2) din Regulamentul cu privire la planificarea strategică, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.386/2020, analiza situaţiei urmează să includă aspecte precum: descrierea problemelor din domeniul/subdomeniul acoperit de Programul naţional şi a cauzelor acestora, inclusiv descrierea posibilelor consecinţe în cazul neintervenţiei în soluţionarea problemelor şi a impactului acestora asupra principalelor grupuri vulnerabile afectate, cu folosirea dovezilor cantitative şi calitative şi a datelor disponibile dezagregate conform criteriilor de gen, vârstă, mediu de reşedinţă, statut socioeconomic, etnie, statut migraţional etc.

În acest sens, se constată necesitatea completării capitolului cu o analiză bazată pe date empirice şi indicatori relevanţi, inclusiv cu prezentarea evoluţiilor în dinamică pentru mai mulţi ani. De asemenea, se recomandă includerea unei secţiuni privind perspectivele de evoluţie (prognoze), precum şi consecinţele menţinerii status-quo-ului în absenţa intervenţiei statului prin politici şi măsuri adecvate.

Totodată, în contextul în care autorul menţionează că "evaluarea implementării Strategiei pentru perioada 2020-2025 a evidenţiat o serie de limitări", se recomandă a fi reflectate şi realizările majore ale Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi modul în care au fost remediate deficienţele identificate, inclusiv schimbările semnificative produse în domeniu.

La capitolul III:

Cu privire la "obiectivele generale", se constată că acestea sunt formulate într-o manieră insuficient de clară şi au un caracter excesiv de general, fapt ce afectează delimitarea corespunzătoare şi interpretarea univocă a direcţiilor strategice propuse.

În acest context, se consideră oportună revizuirea şi reformularea obiectivelor generale, astfel încât acestea să fie formulate într-o manieră clară, concisă şi orientată spre rezultate, cu o delimitare mai riguroasă a domeniilor de intervenţie. Totodată, elementul de bază care urmează a fi respectat în procesul de formulare a obiectivelor generale ale Programului naţional îl constituie asigurarea corelării acestora cu obiectivele generale ale Strategiei naţionale de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", aprobată prin Legea nr.315/2022 şi ale altor strategii sectoriale relevante domeniului abordat, precum şi cu angajamentele internaţionale asumate de Republica Moldova, ţinând cont inclusiv de angajamentele asumate de Guvern în Programul de activitate "UE, pace, dezvoltare".

Cu privire la "obiectivele specifice", se reţine că acestea constituie obiective operaţionale, cu un domeniu de aplicare mai restrâns, elaborate în baza obiectivelor generale ale Programului naţional şi care trebuie să reflecte rezultate clar definite, formulate în conformitate cu criteriile SMART (specifice, măsurabile, realizabile, relevante şi încadrate în timp), inclusiv prin integrarea principiului egalităţii de gen.

Totodată, se constată lipsa unei corelări logice şi sistemice dintre obiectivele specifice şi obiectivele generale din care acestea derivă, fapt ce afectează coerenţa internă şi consistenţa cadrului de intervenţie. În acest sens, se subliniază necesitatea respectării unei structuri ierarhice clare, în care fiecărui obiectiv general îi corespund obiective specifice derivate, conform următorului model:

"Obiectiv general 1.

Obiectiv specific 1.1.

Obiectiv specific 1.2.

Obiectiv general 2.

Obiectiv specific 2.1.

Obiectiv specific 2.2."

Această abordare asigură o relaţie directă de derivare şi o corespondenţă clară între nivelul strategic (obiectivele generale) şi nivelul operaţional (obiectivele specifice), contribuind la asigurarea coerenţei interne şi a logicii intervenţiei în cadrul documentului de politici publice.

În acest context, se consideră necesară revizuirea obiectivelor specifice prin reformularea acestora într-o manieră clară, precisă şi conformă criteriilor SMART, precum şi prin asigurarea unei corespondenţe directe, logice şi sistemice cu obiectivele generale ale Programului naţional.

Totodată, la obiectivul specific 5, cuvintele "beneficiarilor reali" se vor substitui cu cuvintele "beneficiarilor efectivi" în conformitate cu Legea nr.308/2017.

La capitolul IV:

Indicatorii stabiliţi pentru măsurarea obiectivelor generale şi specifice nu corespund criteriilor aplicabile indicatorilor de impact – asociaţi obiectivelor generale şi indicatorilor de rezultat – asociaţi obiectivelor specifice. În acest context, se impune revizuirea integrală a setului de indicatori, cu respectarea principiilor de relevanţă, dezagregare, inteligibilitate, accesibilitate şi claritate. Totodată, indicatorii vor include, în mod obligatoriu, valori de referinţă, valoarea-ţintă intermediară şi valoarea-ţintă finală, în baza cărora se va măsura nivelul de realizare a obiectivelor în Sistemul informaţional "e-Monitorizare".

Cu titlu de exemplu, se propune utilizarea unor indicatori de impact precum: "gradul de aliniere a sistemului naţional la recomandările FATF"; "rata de detectare a tranzacţiilor suspecte"; "creşterea numărului de cauze finalizate cu condamnare", precum şi a următorilor indicatori de rezultat: "ponderea politicilor publice noi elaborate în baza evaluărilor de risc"; "nivelul de implementare a recomandărilor rezultate din evaluarea riscurilor"; "reducerea timpului mediu de răspuns la solicitările internaţionale"; "numărul de rapoarte de tranzacţii suspecte care îndeplinesc criterii de calitate".

Pentru o prezentare mai accesibilă, se recomandă următoarea structură de prezentare a acestora:

În aceeaşi ordine de idei, se impune delimitarea indicatorilor de impact şi de rezultat corespunzător obiectivelor generale şi obiectivelor specifice, conform pct.18 subpct. 5) din Hotărârea Guvernului nr.386/2020, care prevede "indicatori de monitorizare (prezentarea indicatorilor de impact şi de rezultat corespunzător obiectivelor generale şi obiectivelor specifice, cu indicarea valorilor de referinţă, valorilor-ţintă intermediare şi valorilor-ţintă finale, cu dezagregarea disponibilă, conform criteriilor de gen, vârstă, mediu de reşedinţă, statut socioeconomic, etnie, statut migraţional etc.)". Totodată, se recomandă revizuirea integrală a indicatorilor de rezultat şi de impact aferenţi obiectivelor specifice, întrucât aceştia constituie baza pentru evaluarea progresului şi a gradului de realizare a obiectivelor stabilite. Valorile de referinţă, precum şi valorile-ţintă intermediare şi finale trebuie fundamentate pe dovezi clare, pentru a permite monitorizarea în timp şi realizarea unei evaluări obiective. Acest lucru va contribui nu doar la urmărirea nivelului de implementare a Programului naţional, dar şi la ajustarea intervenţiilor, atunci când este necesar, inclusiv în contextul prevederii conform căreia, până la data de 15 februarie, Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor va elabora şi va supune examinării propuneri de actualizare a Planului de acţiuni, în vederea adaptării acestuia la evoluţia riscurilor, rezultatele obţinute şi necesităţile identificate în procesul de implementare.

De asemenea, se constată că, în mai multe cazuri, valorile de referinţă şi valorile-ţintă sunt formulate narativ-descriptiv, fără a fi exprimate prin valori clare şi comparabile. În consecinţă, se recomandă reformularea indicatorilor astfel încât aceştia să fie clari, măsurabili şi corespunzători scopului de monitorizare.

Indicatorul de rezultat/impact 1.1 are o formulare prea generală, iar cuvintele "nivelul de înţelegere" sunt greu de cuantificat fără un instrument clar sau o metodă de stabilire a acestui nivel.

Suplimentar, se menţionează că textul "Rezultatele evaluării naţionale a riscurilor sunt integrate în principalele documente de politici publice şi în planurile sectoriale ale autorităţilor competente" este similar cu textul "Principalele politici de prevenire şi combatere a spălării banilor, finanţării terorismului şi a proliferării armelor de distrugere în masă şi documente conexe includ explicit rezultatele evaluării riscurilor" menţionat în coloana "Valoarea intermediară 2028" şi cu textul "Toate politicile relevante în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului sunt fundamentate pe evaluarea riscurilor şi includ măsuri proporţionale cu nivelul de risc" din coloana "Valori-ţintă finale 2030" – "Numărul de politici publice şi documente strategice elaborate în baza rezultatelor evaluării riscurilor", care au fost stabilite pentru indicatorul de impact 1.4. "Numărul de politici publice şi documente strategice elaborate în baza rezultatelor evaluării riscurilor".

La obiectivul specific 2, în ceea ce priveşte compartimentul coloanei "Furnizorii de date", Procuratura Generală, în calitate de prim-executor şi autoritate responsabilă de furnizarea datelor, necesită repoziţionarea în lista autorităţilor indicate.

Această intervenţie este importantă, întrucât indicatorii şi valorile de referinţă aferente acestui obiectiv, precum şi autorităţile naţionale desemnate ca furnizori de date trebuie să reflecte o distincţie clară dintre asistenţa juridică internaţională în materie penală şi alte forme de cooperare internaţională, în conformitate cu Recomandările 35-40 ale FATF (Financial Action Task Force).

Astfel, Procuratura Generală şi Ministerul Justiţiei asigură, în calitatea lor de autorităţi centrale pentru asistenţă juridică internaţională în domeniul penal acordarea asistenţei judiciare şi, respectiv, desfăşurarea activităţilor procesuale cu elemente de extraneitate exclusiv în cadrul procesului penal.

Asistenţa judiciară în materie penală reprezintă doar o formă a cooperării internaţionale în domeniul penal, întrucât cooperarea internaţională implică, per se, şi activităţi extraprocesuale de diseminare a informaţiilor realizate de serviciile de inteligenţă financiară Serviciul de Recuperare a Bunurilor Infracţionale, Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale şi autorităţile poliţieneşti, prin intermediul diferitelor reţele internaţionale de profil (Grupul Egmont, CARIN, SIENA, INTERPOL etc.).

Formularea identificată pentru valorile de referinţă intermediare şi finale pentru indicatorul de rezultat/impact 2.2 este una ambiguă, greu de cuantificat sau de probat că a avut loc limitat sau sistemic, or ce s-ar înţelege prin "limitat", termen utilizat la valoarea de referinţă 2025 –"Utilizare limitată şi sporadică a mecanismelor de cooperare internaţională pentru urmărirea şi recuperarea activelor". Este esenţial de menţionat numărul de cazuri de utilizare a acestor mecanisme în 2025 şi care se propun a fi cele pentru 2028 şi 2030.

La indicatorul de rezultat/impact 2.4 nu sunt indicate valori/cifre concrete (ex.: două zile, trei ore etc.) ce ar caracteriza în cât timp are loc această procesare şi în cât timp se tinde a fi procesarea, dar se optează pentru formulări generale: "durată variabilă de procesare, cu întârzieri în cazuri complexe" sau "reducerea duratei medii de procesare...", "durată optimizată şi previzibilă..." – fără a se menţiona cu cât.

O altă situaţie de la rubrica "valoarea de referinţă 2025" pentru indicatorul de rezultat/impact 5.2 o reprezintă textul "Capacitate limitată de detectare timpurie a utilizării abuzive a structurilor juridice, cu intervenţii preponderent reactive", urmat de formulările propuse pentru valoarea-ţintă intermediară "Creşterea capacităţii de identificare şi intervenţie..." şi cea finală "Capacitate consolidată de prevenire şi descurajare...", care nu denotă clar cum se va evalua/aprecia dacă capacităţile au crescut şi dacă au fost consolidate.

La indicatorul de rezultat/impact 5.2, la rubrica "Furnizorii de date" se va exclude cuvântul "Procuratura", ţinând cont de faptul că activităţile de prevenire nu sunt proprii funcţiilor Procuraturii, care sunt prevăzute la art.5 din Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură.

Sub alt aspect, se consideră necesară delimitarea clară a competenţelor instituţionale, astfel încât fiecare autoritate implicată să îşi exercite atribuţiile în conformitate cu prevederile legale.

Spre exemplu, la indicatorul de rezultat/impact 5.5 se poate constata o anumită inconsecvenţă. În raport cu obiectivul specific şi indicatorul de rezultat menţionat, considerăm că includerea organelor cu funcţii de supraveghere, în special cele aferente profesiilor conexe justiţiei nu este oportună, ţinând cont că acestea nu dispun de acces la informaţiile privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice, întreprinzătorilor individuali, fiduciilor şi construcţiilor juridice similare, precum şi la datele referitoare la beneficiarii efectivi, în cadrul activităţilor operative şi de supraveghere.

Prin urmare, aceste organe nu pot fi incluse în calitate de furnizori de date. Dacă acţiunea se referă la indicatorii de monitorizare AML sau la accesul la date privind beneficiarii efectivi şi înregistrările de stat ale persoanelor juridice, organele de supraveghere ale liberilor profesionişti nu au competenţa legală de a furniza aceste informaţii. Aceste date sunt gestionate de alte autorităţi (ex.: Agenţia Servicii Publice).

La obiectivul specific 7, Programul naţional ar trebui să depăşească formulările generale privind consolidarea capacităţilor şi să prevadă explicit rezultatele pe care autorităţile relevante trebuie să le demonstreze. În Program nu este sesizată o problemă practică ce ţine de reticenţa în investigarea şi judecarea cauzelor de spălare de bani fără infracţiunea predicat.

În acest sens, propunem reformularea obiectivului prenotat, astfel încât acesta să prevadă expres că nu este suficient ca instituţiile competente să demonstreze doar efectuarea analizelor financiare sau valorificarea informaţiilor disponibile, ci trebuie să prezinte, distinct şi măsurabil, rezultate privind identificarea cazurilor în care provenienţa infracţională a bunurilor poate fi susţinută independent de soluţionarea completă a cauzei privind infracţiunea predicat, iniţierea şi dezvoltarea unor cauze de spălare de bani autonome, aplicarea măsurilor asigurătorii, valorificarea produselor analitice ale Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, trimiterea în judecată şi obţinerea confiscării bunurilor.

La indicatorul de rezultat/impact 7.1, ce vizează eficienţa aplicării răspunderii penale pentru spălarea banilor, se subliniază necesitatea delimitării riguroase a atribuţiilor administrative ale Consiliului Superior al Magistraturii de sfera jurisdicţională. Astfel, Consiliul exercită competenţe exclusive de autoadministrare judecătorească, neavând atribuţii de ingerinţă în practica instanţelor sau în politicile de investigare penală. Volumul cauzelor penale şi soluţiile pronunţate sunt rezultatul exclusiv al activităţii organelor de urmărire penală şi al aprecierii probatoriului de către judecători în cauze individuale.

Totodată, se notează că potrivit art.4 din Legea nr.64/2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, uniformizarea practicii judiciare şi asigurarea unei interpretări unitare a legii reprezintă o competenţă a Curţii Supreme de Justiţie.

Prin urmare, se recomandă includerea Curţii Supreme de Justiţie în categoria furnizorilor de date pentru indicatorul 7.1, ţinând seama de rolul său legal fundamental în monitorizarea şi orientarea practicii judiciare la nivel naţional.

La indicatorul de rezultat/impact 7.4 privind rata de condamnare în cauzele de spălare a banilor, Consiliul Superior al Magistraturii se va exclude din coloana furnizorilor de date, urmând a fi reţinute următoarele:

- înfăptuirea justiţiei presupune examinarea imparţială a probatoriului, iar rezultatul actului jurisdicţional nu poate fi predeterminat sau condiţionat prin indicatori statistici. Transformarea "ratei de condamnare" într-o funcţie de performanţă riscă să fundamenteze o politică punitivă subiectivă, exercitând o presiune implicită asupra libertăţii decizionale a magistratului şi alterând rolul instanţei de garant al drepturilor fundamentale;

- din perspectivă procesuală, atingerea oricărei valori-ţintă privind soluţiile de condamnare depinde intrinsec de calitatea investigaţiilor şi de volumul cauzelor înaintate instanţei de către organele de urmărire penală. Prin urmare, includerea Consiliului ca entitate responsabilă pentru un indicator ce reflectă activitatea altor autorităţi este nejustificată;

- monitorizarea progresului în sistemul judiciar trebuie raportată la parametri ce vizează calitatea şi celeritatea procedurilor, şi nu natura soluţiilor pronunţate pe fond. Totodată, colectarea unor astfel de date presupune o evidenţă calitativă a jurisprudenţei pe care Consiliul nu o gestionează, statistica sa oficială fiind axată strict pe fluxul procedural al dosarelor.

La indicatorul de rezultat/impact 8.1, ce vizează recuperarea eficientă şi constantă a bunurilor infracţionale, Consiliul Superior al Magistraturii se va exclude din lista entităţilor responsabile. Recuperarea activelor reprezintă un mecanism cu o componentă preponderent executivă, ce excedează atribuţiilor Consiliului, a cărui activitate se limitează la administrarea sistemului judiciar şi gestionarea carierei magistraţilor, fără competenţe operaţionale în acest domeniu.

Instanţele de judecată intervin exclusiv în faza de dispunere a măsurilor asigurătorii şi a confiscării, în timp ce executarea şi valorificarea bunurilor revin autorităţilor cu atribuţii de investigaţie financiară şi executare silită (ARBI, organele de urmărire penală şi executorii judecătoreşti).

În consecinţă, monitorizarea eficienţei recuperării bunurilor infracţionale excedează competenţelor Consiliului, motiv pentru care se recomandă excluderea acestuia din lista entităţilor responsabile şi corelarea atribuţiilor de raportare cu instituţiile care deţin competenţe directe în materie.

La indicatorul de rezultat/impact 8.2, axat pe evaluarea efectului disuasiv al confiscării asupra criminalităţii financiare, se reiterează că eficienţa şi predictibilitatea aplicării acestui mecanism depind de asigurarea unei interpretări şi aplicări unitare a legii.

În conformitate cu arhitectura constituţională a sistemului judiciar, competenţa exclusivă de uniformizare a practicii judiciare revine Curţii Supreme de Justiţie, care asigură orientarea jurisprudenţială necesară pentru aplicarea constantă a măsurii confiscării de către instanţele de fond şi de apel.

În consecinţă, se recomandă includerea Curţii Supreme de Justiţie în lista furnizorilor de date pentru indicatorul 8.2.

La indicatorii de rezultat/impact 8.3 şi 8.4, Consiliul Superior al Magistraturii se va exclude din categoria furnizorilor de date, întrucât aceştia vizează aspecte ce ţin de fondul cauzelor, aflate în afara atribuţiilor sale administrative.

Măsurile de indisponibilizare sunt dispuse în cadrul procedurilor penale de organele de urmărire penală şi autorizate de instanţele judecătoreşti, iar volumul şi valoarea bunurilor depind exclusiv de calitatea investigaţiilor şi de activitatea Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale, fără posibilitatea de influenţare administrativă din partea Consiliului.

În consecinţă, Consiliul se va exclude din lista furnizorilor de date, raportarea acestor indicatori urmând a fi realizată de instituţiile competente în faza de urmărire penală şi administrarea activelor sechestrate.

La indicatorul de rezultat/impact 8.6, axat pe creşterea numărului de cauze în care este aplicată confiscarea extinsă, Consiliul Superior al Magistraturii se va exclude din categoria furnizorilor de date, întrucât stabilirea unei valori de referinţă de tip cantitativ este incompatibilă cu natura activităţii judiciare, actul de justiţie fiind fundamentat exclusiv pe probatoriu şi legalitate.

Volumul cauzelor în care se dispune confiscarea extinsă depinde de calitatea investigaţiilor financiare şi de activitatea organelor de urmărire penală, acest indicator reflectând, în esenţă, faza de investigaţie, şi nu activitatea instanţelor.

În consecinţă, Consiliul se va exclude din lista furnizorilor de date, raportarea acestui indicator urmând a fi realizată de instituţiile competente în faza de urmărire penală.

La indicatorii de rezultat/impact 9.4 şi 9.5, se reiterează că asigurarea caracterului unitar şi disuasiv al sancţiunilor revine instanţei supreme, motiv pentru care se solicită includerea Curţii Supreme de Justiţie în lista furnizorilor de date.

La indicatorul de rezultat/impact 9.6, se notează că elaborarea şi actualizarea politicilor şi strategiilor naţionale reprezintă o prerogativă exclusivă a autorităţilor executive, astfel încât includerea sa în categoria furnizorilor de date este improprie, motiv pentru care Consiliul Superior al Magistraturii se va exclude din această listă.

În continuare, se atestă că Serviciul Fiscal de Stat este desemnat în calitate de furnizor de date pentru obiectivele specifice nr.5, nr.10 şi nr.11 din Programul naţional. În acest sens, se va reţine că, în conformitate cu prevederile art.132 din Codul fiscal nr.1163/1997, sarcina de bază a Serviciului Fiscal de Stat constă în asigurarea administrării fiscale, prin crearea de condiţii contribuabililor pentru conformare la respectarea legislaţiei, aplicarea uniformă a politicii şi a reglementărilor în domeniul fiscal.

În contextul prevederilor prenotate, constatăm că Serviciul Fiscal de Stat deţine atribuţii în partea ce vizează exclusiv domeniul administrării fiscale, inclusiv monitorizarea conformării fiscale a contribuabililor, identificarea şi prevenirea neconformităţilor fiscale, precum şi aplicarea măsurilor de control fiscal.

Astfel, conchidem că obiectivele specifice nr.10 şi nr.11 din Programul naţional excedează atribuţiilor şi sarcinilor de bază ale Serviciului Fiscal de Stat. Or, asigurarea prevenirii colectării, transferului şi utilizării fondurilor de către terorişti, organizaţii teroriste şi persoanele care finanţează terorismul, prin aplicarea eficientă a măsurilor preventive şi a sancţiunilor financiare aferente activităţii teroriste, precum şi asigurarea prevenirii colectării, transferului şi utilizării fondurilor de către persoanele şi entităţile implicate în proliferarea armelor de distrugere în masă, prin aplicarea eficientă a sancţiunilor financiare aferente proliferării armelor de distrugere în masă, în conformitate cu rezoluţiile relevante ale Consiliului de securitate al ONU, nu pot fi realizate de către Serviciul Fiscal de Stat.

În aceste circumstanţe, considerăm oportună excluderea Serviciului Fiscal de Stat de la obiectivele specifice nr.10 şi nr.11, stabilite la capitolul IV din Programul naţional (subpct. 10.1 şi 11.1).

La capitolul VI din Programul naţional este necesar ca în secţiunile aferente costurilor, atât în partea descriptivă, cât şi în partea operaţională a Programului, să fie indicate codurile programelor/subprogramelor bugetare, conform pct.19 subpct. 4) din Hotărârea Guvernului nr.386/2020, potrivit căruia partea operaţională a Programului include "costurile de implementare estimate pentru fiecare acţiune, cu specificarea codului programului/subprogramului bugetar, divizate pe ani şi pe surse de finanţare, inclusiv indicarea resurselor disponibile din asistenţa externă şi a costurilor neacoperite". Totodată, dacă acţiunea beneficiază de sprijin extern, se va indica proiectul/datele partenerului de dezvoltare în paralel cu subprogramul bugetar asociat. La momentul actual, în lipsa codului de subprogram nu este clar nici nivelul de implicare a autorităţilor.

În acelaşi context, cu referire la capitolele VI şi X, luând în consideraţie faptul că de implementarea acţiunilor sunt responsabile mai multe autorităţi, urmează a se specifica expres sumele ce corespund fiecărei autorităţi/instituţii bugetare implicate.

Totodată, deşi proiectul include estimări şi surse de finanţare, considerăm relevant de subliniat că organele de autoadministrare a profesiilor conexe justiţiei activează în regim de autofinanţare. Din această perspectivă, ar fi oportună corelarea acţiunilor planificate cu capacităţile funcţionale ale autorităţilor implicate, pentru asigurarea unei implementări eficiente.

La capitolul VII se impune necesitatea revizuirii şi completării cuprinsului acestuia prin includerea unui set clar de măsuri de prevenire, diminuare şi gestionare a riscurilor identificate, corelate cu impactul şi probabilitatea de materializare a acestora. Măsurile propuse vor viza consolidarea mecanismelor de intervenţie timpurie, creşterea rezilienţei procesului de implementare şi asigurarea realizării eficiente a acţiunilor, în scopul atingerii obiectivelor stabilite.

La capitolul IX nu este stabilit în mod distinct cadrul procedural aferent evaluării Programului naţional, aceasta reprezentând un proces separat de cel de monitorizare. Evaluarea Programului se realizează, de regulă, la jumătatea perioadei de implementare (în funcţie de necesitate) şi la finalul acesteia (cu caracter obligatoriu), având drept scop determinarea nivelului de atingere a obiectivelor generale şi specifice.

În schimb, monitorizarea constituie un proces continuu, desfăşurat anual, orientat spre urmărirea gradului de realizare a acţiunilor planificate pentru fiecare obiectiv specific şi identificarea eventualelor deviaţii în procesul de implementare.

Totodată, activitatea de monitorizare la nivel naţional a implementării documentelor de politici publice este asigurată prin intermediul Sistemului informaţional "e-Monitorizare". În acest sens, rapoartele anuale de progres privind implementarea Programului naţional se elaborează şi se transmit prin intermediul Sistemului informaţional "e-Monitorizare", până la data de 25 februarie a fiecărui an, în conformitate cu prevederile pct.79 din Hotărârea Guvernului nr.386/2020.

La capitolul X, denumirea capitolului se va modifica în conformitate cu titlul Programului naţional.

Preliminar, se va reţine că acţiunile incluse în Planul de acţiuni vor constitui măsuri concrete, distinct formulate şi clar identificabile, prevăzute pentru implementare pe termen scurt sau lung şi orientate spre realizarea obiectivelor specifice ale Programului naţional. În acest context, se impune efectuarea unei revizuiri cuprinzătoare a tuturor acţiunilor propuse, cu excluderea următoarelor categorii:

- acţiunile cu caracter periodic, anuale sau redundante, care nu contribuie substanţial la avansarea procesului de implementare;

- acţiunile planificate în cadrul altor documente de politici publice;

- acţiunile ce prevăd implementarea sau monitorizarea unor programe, planuri de acţiuni ori foi de parcurs, dat fiind că aceste documente conţin deja măsuri agregate, care includ propriile mecanisme şi proceduri de implementare şi monitorizare.

Potrivit subpct. 19.4 din Hotărârea Guvernului nr.386/2020, tabelul Planului de acţiuni urmează a fi completat cu secţiuni distincte şi detaliate, în cadrul cărora vor fi dezagregate costurile de implementare aferente fiecărei acţiuni. Structura costurilor va cuprinde trei categorii principale:

- costurile totale estimate pentru implementarea acţiunii;

- costurile totale defalcate pe surse de finanţare (buget de stat, asistenţă externă şi costuri neacoperite); şi

- costurile totale estimate anual pentru perioada 2026-2030.

Această completare va permite o evidenţiere riguroasă a necesarului financiar anual şi a surselor de finanţare corespunzătoare, facilitând astfel o planificare transparentă şi eficientă a resurselor destinate implementării acţiunilor.

Pentru o viziune de ansamblu a Planului de acţiuni, se recomandă următoarea structură de prezentare:

În secţiunea "Autorităţi responsabile" a Planului de acţiuni vor fi indicate instituţiile cu atribuţii directe în implementarea fiecărei acţiuni, ordonate conform rolului şi responsabilităţilor asumate. Prima poziţie va reveni instituţiei principale, care va asigura coordonarea procesului de implementare, urmată de instituţiile implicate în realizarea nemijlocită a acţiunii respective. Autorităţile care oferă suport de ordin general nu vor fi incluse, întrucât acestea nu contribuie direct la implementarea acţiunilor prevăzute.

Sub alt aspect, se atrage atenţia asupra necesităţii corelării volumului de acţiuni preconizate cu capacitatea instituţională existentă (ex.: acţiunile 1.1.5 şi 2.2.2). Deşi atribuţiile în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor sunt distribuite în limitele resurselor disponibile, conform statelor de personal existente, punerea în sarcină a unor obligaţii fără măsuri corespunzătoare de consolidare instituţională riscă să conducă la o implementare formală, fără impact substanţial. În acest sens, se recomandă corelarea acţiunilor planificate cu capacităţile reale ale organelor de supraveghere şi promovarea unor măsuri de consolidare instituţională (inclusiv prin instruire şi suport tehnic).

Planul de acţiuni conţine multe activităţi axate pe raportare, verificări, instruiri, aprobarea unor acte normative, care nu pot fi transformate mereu în indicatori de rezultat. În contextul unei noi runde de evaluare din partea Comitetului de experţi al Consiliului Europei pentru evaluarea măsurilor de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului (MONEYVAL), ponderea acestora ar putea rămâne puţin sesizabilă, iar procesul bazat pe risc insuficient de eficient.

Drept urmare, se consideră judicioasă introducerea unor indicatori de rezultat ce ar permite agregarea rezultatelor comune, dar şi a unor rezultate pe domenii concrete, fapt care va permite urmărirea progresului şi identificarea tipologiilor şi a zonelor de risc.

Aceşti identificatori de rezultat ar trebui să se concentreze pe:

- numărul de cauze de spălare autonomă;

- numărul de investigaţii financiare paralele;

- valoarea bunurilor indisponibilizate şi confiscate;

- rata folosirii produselor Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor în anchete;

- timpul mediu de răspuns interinstituţional;

- numărul de controale bazate pe risc care au generat sancţiuni sau măsuri corective;

- gradul de verificare efectivă a datelor privind beneficiarii efectivi;

- numărul de cazuri relevante CFT/CPF în care au fost aplicate măsuri speciale de investigaţii şi investigaţii financiare;

- rata de identificare a crimei predicat în investigaţiile financiare şi în cauzele de spălare a banilor.

La acţiunea 1.1.1 se propune stabilirea termenelor pentru fiecare indicator în parte, întrucât indicatorul "Mecanism naţional de coordonare instituit prin Hotărâre de Guvern" vizează un rezultat unic, iar stabilirea termenului "semestrial" pentru acesta nu este relevantă.

La acţiunea 1.1.3 se notează că, în contextul angajării Republicii Moldova în procesul de transpunere a acquis-ului european, inclusiv pe domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor, "elaborarea şi actualizarea cadrului normativ secundar" se va face nu doar "în baza riscurilor identificate în evaluările naţionale a riscurilor". Drept urmare, se recomandă utilizarea unei formule mai lărgite a acţiunii în cauză, după cum urmează: "Elaborarea şi actualizarea cadrului normativ secundar în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor, finanţării terorismului şi proliferării armelor de distrugere în masă, inclusiv în baza riscurilor identificate în evaluarea naţională a riscurilor".

Complementar, se notează că în cazul acţiunilor 1.1.3 şi 2.2.1, termenele de realizare sunt contradictorii, la acţiunea 1.1.3 fiind indicat semestrul II, 2026- semestrul I, 2027, iar la acţiunea 2.2.1 – semestrul I, 2027.

La acţiunea 1.1.4, menţionăm că în cazul Camerei Notariale, mecanismele de raportare instituite funcţionează în regim anual, în funcţie de specificul organizării activităţii şi de volumul de date relevante care pot fi consolidate într-un interval rezonabil de timp. În acest sens, considerăm necesară fie ajustarea frecvenţei de raportare pentru organele de autoadministrare a profesiilor conexe justiţiei, în conformitate cu practicile existente, fie introducerea unei abordări diferenţiate, bazate pe principiul proporţionalităţii, în funcţie de specificul fiecărei categorii de entităţi vizate.

La acţiunea 1.1.5 se consideră necesară substituirea termenului de realizare acţiunii "semestrial" cu cel "anual", ţinând cont că, potrivit actelor normative interne, autorităţile de supraveghere (ex.: Comisia Naţională a Pieţei Financiare) îşi desfăşoară activitatea potrivit unui plan anual de activitate, aprobat prin decizia Consiliului de administraţie al autorităţii.

Complementar, se notează că, potrivit pct.50 din Hotărârea Guvernului nr.386/2020, planul anual de acţiuni al autorităţii publice (denumirea generică – PAAP) este documentul principal de planificare operaţională al autorităţii publice centrale pentru un an de gestiune, astfel încât utilizarea termenului "planuri" şi stabilirea termenului "semestrial" pentru acest indicator nu este justificată.

Totodată, se propune reformularea indicatorului "Planuri instituţionale aprobate şi actualizate în corelaţie cu dinamica riscurilor identificate" cu textul "Existenţa prioritizării activităţilor în funcţie de risc", întrucât formularea actuală a acestora nu este specifică unui indicator de monitorizare şi nu asigură un nivel suficient de claritate şi măsurabilitate.

La acţiunile 1.2.2, 1.2.4, 1.2.5, 3.5.8 şi 3.5.10 este necesară indicarea termenelor de realizare a acţiunilor nominalizate, conform pct.19 subpct. 5) din Hotărârea Guvernului nr.386/2020, care prevede "termenul de realizare (perioada de realizare a fiecărei acţiuni, inclusiv termenul-limită, în format trimestru/an)". Drept urmare, utilizarea termenului de realizare "semestrial" contravine acestei prevederi.

La acţiunea 1.2.2 se vor reformula indicatorii de monitorizare, după cum urmează: "numărul de cereri de extrădare transmise şi termenul de soluţionare a acestora de către statele solicitate".

La acţiunea 1.2.3 se menţionează că domeniul cooperării internaţionale în această materie este gestionat, potrivit cadrului normativ, de autorităţile publice şi instituţiile competente. În acest context, atribuţiile Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nu vizează, în mod direct, realizarea unor acţiuni de cooperare internaţională, activitatea acesteia fiind circumscrisă competenţelor stabilite de Legea nr.113/2010 privind executorii judecătoreşti şi statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. Observaţia este valabilă şi pentru acţiunea 1.2.4.

Cu referire la aceeaşi acţiune, se menţionează că realizarea acesteia excedează competenţei Serviciului Fiscal de Stat, astfel că autoritatea fiscală urmează a fi exclusă din lista autorităţilor responsabile de realizarea obiectivelor vizate. Observaţia este valabilă şi pentru acţiunile 1.2.4, 2.3.6, 3.1.3, 3.1.6, 3.1.7, 3.2.2, 3.5.2, 3.5.4, 3.5.5, 3.5.6, 3.5.8, 3.5.13 şi 3.6.5.

La acţiunea 1.2.4 se propun următoarele reformulări: indicatorul "Existenţa feedback-ului transmis/recepţionat" se propune a fi înlocuit cu "Numărul de cazuri în care a fost transmis sau recepţionat feedback în cadrul cooperării internaţionale", iar indicatorul "Evaluarea calitativă a calităţii cooperării" – cu "Raport de evaluare a calităţii cooperării elaborat", întrucât formularea actuală a acestora nu este specifică unor indicatori de monitorizare şi nu asigură un nivel suficient de claritate şi măsurabilitate.

La acţiunea 1.2.6 care vizează modificarea Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122/2003 şi a Legii nr.371/2006 cu privire la asistenţa juridică internaţională, se regăseşte şi în Programul naţional de aderare (acţiunea 127, capitolul 24 "Justiţie, libertate şi securitate"). De asemenea, se propune modificarea termenului de realizare, prin extinderea acestuia din anul 2026 în decembrie 2027, în considerarea riscului de nerealizare a măsurii şi asigurării sincronizării cu termenul din Programul naţional.

La acţiunea 1.2.5 este necesară repoziţionarea instituţiei indicate în calitate de prim-executor, întrucât Procuratura, potrivit competenţelor sale funcţionale, este antrenată în instrumentarea cauzelor penale şi aplică sechestre ca măsură asiguratorie, însă nu are atribuţii în privinţa recuperării activelor.

La acţiunea 2.1.1 se menţionează că din perspectiva domeniului prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului (AML/CFT), pe partea de reglementare şi supraveghere a furnizorilor de servicii pentru activele virtuale, Banca Naţională a Moldovei nu va fi considerată autoritate responsabilă primară. Prin urmare, se consideră necesară revizuirea listei autorităţilor responsabile. Observaţia se va lua în considere şi la definitivarea listei furnizorilor de date indicaţi în capitolul IV, precum şi la formularea obiectului specific nr.3 din Programul naţional.

La fel, din lista instituţiilor responsabile de realizarea acţiunii nominalizate se va exclude Ministerul Justiţiei, întrucât excedează domeniului de competenţă, politicile în acest sector fiind promovate de către Ministerul Finanţelor.

La acţiunea 2.2.3 se consideră necesară o clarificare a rolurilor instituţiilor indicate. În acest sens, atribuţiile de instruire şi consolidare a capacităţilor instituţionale revin autorităţii competente în domeniu, respectiv Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, în timp ce celelalte instituţii enumerate urmează a fi vizate în calitate de beneficiari ai acestor acţiuni. În aceste condiţii, considerăm oportună ajustarea formulării acţiunii, prin reflectarea corespunzătoare a rolului fiecărei entităţi implicate.

La acţiunea 2.2.6 se va exclude Comisia Naţională a Pieţei Financiare din lista autorităţilor responsabile, luând în considerare faptul că acţiunea se referă la supravegherea, monitorizarea şi reglementarea profesiilor şi activităţilor nefinanciare, or, aceasta se regăseşte în calitate de responsabil la acţiunea 2.1.7 care prevede aceleaşi obligaţii pentru domeniile sale de reglementare şi supraveghere.

La acţiunea 2.3.1, preliminar, se va revizui necesitatea păstrării acţiunii, în contextul în care aceasta se regăseşte şi în Programul naţional de aderare (acţiunea 6, capitolul 24 "Justiţie, libertate şi securitate").

Complementar, se va reţine că, în conformitate cu prevederile art.19 alin.(1) lit.e) din Legea nr.308/2017, Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor are atribuţia de a înainta, în conformitate cu prevederile legislaţiei, propuneri privind perfecţionarea cadrului normativ şi ajustarea acestuia la reglementările şi standardele internaţionale în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.

La acţiunea 2.3.3, se va exclude Agenţia Servicii Publice din lista autorităţilor responsabile de implementarea acţiunii nominalizate şi includerea Agenţiei de Guvernare Electronică, potrivit prevederilor Legii nr.142/2018 cu privire la schimbul de date şi interoperabilitate.

La acţiunea 2.3.4, se va exclude Agenţia Servicii Publice din lista autorităţilor responsabile de implementarea acţiunii nominalizate, deoarece aceasta nu este abilitată cu funcţii caracteristice organelor de drept sau de control, în conformitate cu prevederile Statutului Instituţiei Publice "Agenţia Servicii Publice", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.314/2017.

Totodată, subliniem că Serviciul Fiscal de Stat este autoritatea publică împuternicită să aplice sancţiuni pentru: 1) nedeclararea, declararea incompletă sau incorectă a informaţiei cu privire la beneficiarii efectivi ai persoanelor juridice, întreprinzătorilor individuali, fiduciilor şi construcţiilor juridice similare, precum şi pentru neactualizarea informaţiei respective, în cazul în care au intervenit modificări cu privire la beneficiarii efectivi; 2) prezentarea de către persoanele juridice, întreprinzătorii individuali, fiduciile şi construcţiile juridice similare a unor date neveridice, incomplete sau incorecte, necesare la înregistrarea constituirii, la modificarea în actele de constituire şi în datele înscrise în Registrul de stat, la înregistrarea de stat a persoanelor supuse reorganizării şi la radierea acestora din Registrul de stat şi din Registrul fiduciilor şi construcţiilor juridice similare, precum şi neactualizarea informaţiei respective, în cazul în care au intervenit modificări.

În raport cu aceeaşi acţiune, se notează că primul indicator nu corespunde acţiunii, motiv pentru care indicatorul respectiv urmează a fi exclus. Or, acţiunea de verificare a respectării obligaţiilor privind obţinerea, deţinerea, actualizarea şi prezentarea informaţiilor referitoare la înregistrarea de stat a persoanelor juridice, a întreprinzătorilor individuali, a fiduciilor şi a construcţiilor juridice similare şi beneficiarii efectivi ai acestora nu poate presupune ca indicator de realizare elaborarea şi/sau actualizarea cadrului normativ relevant. Mai mult decât atât, în cazul în care legislaţia în materia vizată eventual nu necesită a fi modificată, fiind suficiente reglementările existente, indicatorul respectiv va rămâne neexecutat.

Suplimentar, menţionăm că deşi se constată necesitatea operării modificărilor în legislaţie, se atenţionează asupra faptului că promovarea modificărilor referitoare la obţinerea, deţinerea, actualizarea şi prezentarea informaţiilor privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice, a întreprinzătorilor individuali, a fiduciilor şi a construcţiilor juridice similare şi beneficiarii efectivi ai acestora nu ţin de competenţa Ministerului Finanţelor.

La acţiunea 2.3.7 se va exclude Agenţia Servicii Publice din lista autorităţilor responsabile de implementarea acţiunii nominalizate şi includerea Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, întrucât, conform art.19 alin.(1) lit.j) din Legea nr.308/2017, Serviciul are atribuţia de a coopera şi efectua schimbul de informaţii cu autorităţile şi instituţiile naţionale, din alte ţări (jurisdicţii), precum şi cu organizaţiile internaţionale în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.

Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor îi este asigurat accesul la informaţia din Registrul de stat al unităţilor de drept privind beneficiarii efectivi în conformitate cu prevederile art.14 alin.(5) şi (22) din Legea nr.308/2017 şi art.4 alin.(3) din Legea nr.220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali.

Totodată, se consideră neîntemeiată desemnarea în calitate de autoritate responsabilă de promovarea cadrului normativ respectiv a Ministerului Finanţelor, deoarece prevederile Regulamentului cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.696/2017, nu stabilesc promovarea politicii statului în materia vizată.

La acţiunea 3.1.1 este necesar să se indice instituţiile vizate de sintagma "organele de drept", utilizată în conţinutul proiectului. Observaţia este valabilă şi pentru acţiunea 3.2.4.

Pentru acţiunea 3.2.1, se propune următorul cuprins: "Asigurarea iniţierii sistematice a urmăririi penale pentru infracţiunea de spălare a banilor, independent de condamnarea pentru infracţiunea predicat, acolo unde probele servesc la constatarea existenţei unui concurs real de infracţiuni, dintre infracţiunea de spălare a banilor şi infracţiunea predicat".

Motivarea propunerii o reprezintă argumentul potrivit căruia, în cazul infracţiunii de contrabandă, în anumite cazuri exacte, ar putea "genera venituri ilicite", şi nu la general, iar spălarea banilor serveşte ca mecanism prin care aceste venituri sunt reintegrate în circuitul legal, având astfel ca obiect disimularea originii ilicite a acestora. În practică, ţinând cont de faptul că aceste două infracţiuni sunt distincte, acestea pot să se afle frecvent într-un concurs real de infracţiuni, dar nu în toate cazurile de comitere a infracţiunii de contrabandă, ca infracţiunea "predicat" în raport cu infracţiunea de spălare a banilor – infracţiunea "derivată".

La acţiunea 3.2.2, Ministerul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii şi Consiliul Superior al Procurorilor se va exclude din lista entităţilor responsabile de indicatorii stabiliţi. În temeiul cadrului normativ, Institutul Naţional al Justiţiei este autoritatea competentă pentru planificarea, organizarea şi implementarea procesului de instruire iniţială şi continuă a magistraţilor şi procurorilor. În acest proces, atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii şi Consiliului Superior al Procurorilor sunt strict limitate la delegarea judecătorilor şi procurorilor la cursurile de instruire, ca urmare a demersurilor înaintate de către Institutul Naţional al Justiţiei.

In concreto, potrivit art.30 alin.(2) din Legea nr.152/2006 privind Institutul Naţional al Justiţiei, Institutul organizează formarea continuă a judecătorilor în funcţie şi a procurorilor în funcţie conform planului de formare aprobat anual de către Consiliu. Totodată, potrivit alin.(3) din cadrul aceluiaşi articol, planul de formare continuă a judecătorilor în funcţie şi a procurorilor în funcţie se elaborează în conformitate cu Metodologia de determinare a necesităţilor de formare continuă a judecătorilor în funcţie şi a procurorilor în funcţie, cu metodologiile şi regulamentele interne ale Institutului, având la bază solicitările judecătorilor în funcţie şi ale procurorilor în funcţie, propunerile remise de Colegiul pentru selecţia şi evaluarea judecătorilor, de Colegiul pentru selecţia şi evaluarea procurorilor, de Consiliul Superior al Magistraturii şi de Consiliul Superior al Procurorilor.

La acţiunea 3.2.4, pornind de la atribuţiile Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare ca autoritate de supraveghere pe domeniul său de competenţă, se solicită excluderea acesteia din coloana instituţiilor responsabile, ţinând cont că acţiunea prevede cooperarea operaţională între organele de punere în aplicare a legii şi autorităţile cu atribuţii în domeniu în investigarea spălării banilor.

La acţiunea 3.2.5 privind consolidarea practicii judiciare în materie de sancţionare a infracţiunilor de spălare a banilor, se consideră necesară includerea Curţii Supreme de Justiţie în lista autorităţilor responsabile. Această necesitate este fundamentată de prevederile art.4 din Legea nr.64/2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, care conferă instanţei supreme competenţa exclusivă de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legislaţiei în sistemul judiciar.

La acţiunea 3.2.6 se notează necesitatea rectificării terminologice a indicatorului de monitorizare, din "rata de soluţionare a dosarelor în materia spălării banilor" în "rata de variaţie a stocului de dosare (Clearance Rate)". Această modificare este necesară pentru a asigura o evaluare obiectivă, conformă standardelor de statistică judiciară. Spre deosebire de rata de soluţionare, care este influenţată de fluxul dosarelor nou-intrate, variabilă externă ce excedă controlului instanţelor, rata de variaţie a stocului reflectă capacitatea sistemului de a gestiona volumul de cauze pendinte şi eficienţa acestuia în prevenirea acumulării de restanţe.

Cu referire la indicatorul de monitorizare "tendinţe privind condamnările şi sancţiunile aplicate", se recomandă excluderea acestuia din secţiunea analizată, în scopul eliminării paralelismelor în procesul de raportare. Acelaşi indicator este regăsit şi în cadrul acţiunii 3.2.5, ceea ce generează o dublare inoportună a raportării şi un efort administrativ redundant. Prin urmare, pentru asigurarea unei structuri coerente şi unitare, se recomandă centralizarea raportării acestui indicator în cadrul unei singure acţiuni.

Aferent obiectivului general 3, obiectivul specific 3.3. "Consolidarea mecanismelor de recuperare a activelor, astfel încât procesele de identificare, indisponibilizare şi confiscare să conducă în mod efectiv la privarea permanentă a infractorilor de bunurile provenite din infracţiuni sau de bunuri de valoare echivalentă" sunt de semnalat următoarele:

- la analiza obiectivului specific 3.3 se constată o neconcordanţă dintre formularea etapelor procesului de recuperare a bunurilor şi prevederile legale aplicabile. În cuprinsul obiectivului este utilizată formularea "procesele de identificare, indisponibilizare şi confiscare", omisă fiind etapa de "urmărire" a bunurilor infracţionale. Or, potrivit art.229¹ din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122/2003, procesul de recuperare a bunurilor infracţionale include, în mod expres, etapa de "urmărire şi identificare a bunurilor infracţionale, acumularea probelor". În aceste condiţii, se impune modificarea prevederilor existente prin includerea expresă a noţiunii de "urmărire", pentru a asigura conformitatea cu cadrul normativ şi pentru a reflecta corect caracterul etapizat al procesului de recuperare;

- expresia "bunurile provenite din infracţiuni sau bunuri de valoare echivalentă" este formulată ambiguu, fiind susceptibilă de interpretări neuniforme. Nu este clar dacă bunurile de valoare echivalentă trebuie sau nu trebuie să aibă provenienţă infracţională, ceea ce poate genera confuzii în aplicare şi interpretări diferite la nivelul autorităţilor implicate;

- din punct de vedere juridic, bunurile de valoare echivalentă constituie o categorie distinctă, care nu presupune existenţa unei provenienţe directe din infracţiune, ci reprezintă un mecanism de substituţie utilizat în situaţiile în care bunurile infracţionale nu pot fi identificate sau recuperate. În acest sens, potrivit art.106 alin.(1) din Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002, în cazul în care bunurile supuse confiscării nu mai există, nu pot fi găsite sau recuperate, se dispune confiscarea altor bunuri cu valoare echivalentă, iar în lipsa acestora, a contravalorii lor.

Prin urmare, bunurile de valoare echivalentă nu se suprapun conceptual cu bunurile provenite din infracţiuni, având o natură juridică distinctă. În lipsa unei delimitări clare, formularea actuală poate crea impresia eronată că aceste categorii ar avea aceeaşi origine, ceea ce nu corespunde cadrului normativ aplicabil şi poate afecta coerenţa aplicării măsurilor de confiscare.

În acest context, se recomandă reformularea prevederilor în sensul delimitării explicite a celor două categorii, după cum urmează: "bunurile provenite din infracţiuni, precum şi bunurile de valoare echivalentă". Această formulare asigură claritate, corespunde logicii juridice a măsurilor de confiscare şi elimină riscul unor interpretări neuniforme.

Referitor la acţiunea 3.3.2, se remarcă utilizarea deficitară a expresiei "autorităţile de urmărire penală" contrar terminologiei consacrate de Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122/2003, care operează cu noţiunea de "organele de urmărire penală". Totodată, formularea acţiunii este incompletă şi necesită o structurare mai clară, în sensul delimitării actorilor implicaţi. Astfel, se propune următorul cuprins pentru acţiunea respectivă: "3.3.2. Consolidarea cooperării între organele de urmărire penală şi autoritatea naţională specializată în recuperarea şi administrarea bunurilor infracţionale".

În ceea ce priveşte indicatorii de monitorizare, se constată mai multe deficienţe de ordin conceptual, terminologic şi de corelare cu cadrul normativ procesual penal.

Astfel, indicatorul "numărul de cazuri în care bunurile indisponibilizate au fost transmise spre administrare specializată" utilizează noţiunea de "cazuri", care este una generică, lipsită de semnificaţie juridică determinată şi neconsacrată de legislaţia procesual penală. În materia dreptului procesual penal, unitatea de referinţă relevantă este "cauza penală", definită ca procesul penal desfăşurat de organul de urmărire penală şi de instanţa judecătorească într-un caz concret referitor la una sau mai multe infracţiuni săvârşite sau presupus săvârşite, aceasta reprezentând cadrul procedural în care organele competente efectuează sau dispun acte procesuale şi procedurale în condiţiile Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122/2003. Prin urmare, utilizarea termenului "cazuri" în textul indicatorului nu este corelată cu terminologia juridică consacrată, fiind necesară ajustarea la noţiunea de "cauză penală" ca unitate de măsură juridică relevantă.

Mai mult decât atât, termenul "caz" are un caracter descriptiv şi administrativ general, putând desemna o situaţie factuală sau o acţiune izolată, fără a reflecta structura juridică a procesului penal.

Utilizarea noţiunii de "cazuri" în contextul unui indicator de monitorizare în domeniul spălării banilor şi finanţării terorismului poate genera dificultăţi de interpretare şi raportare, inclusiv prin lipsa unei unităţi clare de măsurare şi prin posibilitatea agregării neuniforme a datelor la nivel instituţional. Din aceste considerente, utilizarea termenului "cauze penale" este necesară pentru asigurarea coerenţei cu terminologia juridică şi cu logica procesului penal.

Totodată, textul "administrare specializată" este insuficient determinat din punct de vedere juridic şi instituţional. Cadrul normativ procesual penal reglementează, în mod expres, mecanismul de indisponibilizare, transmitere, păstrare şi administrare a bunurilor sechestrate, stabilind că bunurile infracţionale identificate sunt transmise spre administrare către Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale, instituţie specializată competentă în gestionarea bunurilor indisponibilizate. În acelaşi timp, prevederile art.208 şi 223³ din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122/2003 prevăd distribuirea competenţelor între organele de urmărire penală, instanţele de judecată şi Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor de sechestru, păstrarea bunurilor şi conservarea valorii acestora, în funcţie de natura bunurilor şi de actul procesual emis.

Utilizarea unei formule generale precum "administrare specializată" nu reflectă fidel mecanismul juridic aplicabil şi poate crea ambiguităţi cu privire la instituţia competentă şi la regimul juridic al bunurilor indisponibilizate. Această imprecizie este de natură să afecteze claritatea indicatorului şi să îngreuneze monitorizarea uniformă a implementării măsurilor.

Respectiv, se propune reformularea indicatorului în sensul alinierii la terminologia procesual penală şi la cadrul instituţional existent şi se propune următorul cuprins: "Numărul cauzelor penale privind infracţiunile de spălare a banilor şi finanţare a terorismului în cadrul cărora bunurile infracţionale identificate şi indisponibilizate au fost transmise spre administrare Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale".

În ceea ce priveşte indicatorul referitor la "timpul mediu de la indisponibilizare până la administrarea efectivă a bunurilor", se constată că acesta nu este relevant şi nici aplicabil în mod uniform. Durata transmiterii bunurilor spre administrare depinde de o multitudine de factori obiectivi, inclusiv de natura bunurilor (numerar, bunuri imobile, mijloace de transport, active virtuale), de localizarea acestora, precum şi de procedurile specifice implicate (de exemplu, proceduri bancare sau operaţiuni pe infrastructuri blockchain). Totodată, nu este clară metodologia de calcul al acestui indicator, dacă se referă la o medie generală sau la o medie per cauză penală. Ţinând cont de aceste incertitudini şi variabile, se propune excluderea acestui indicator şi înlocuirea lui cu indicatori mai relevanţi, cum ar fi "numărul şi categoria bunurilor infracţionale transmise spre administrare" sau "valoarea şi tipologia bunurilor infracţionale administrate".

Referitor la indicatorul "valoarea bunurilor gestionate de structurile specializate", se constată utilizarea unei terminologii improprii şi a unei formulări imprecise.

În Republica Moldova, competenţa de administrare a bunurilor infracţionale indisponibilizate îi revine Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale, instituţie unică în acest domeniu. Se recomandă substituirea cuvintelor "structuri specializate" prin indicarea expresă a denumirii instituţiei, la caz "Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale".

De asemenea, termenul "gestionate" nu corespunde terminologiei legale, fiind recomandată utilizarea termenului "administrate". Aşadar, se propune reformularea indicatorului după cum urmează: "valoarea bunurilor infracţionale administrate de Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale".

În final, subliniem necesitatea asigurării unei coerenţe terminologice la nivelul întregului document. În acest sens, se recomandă utilizarea consecventă a noţiunii de "bunuri infracţionale" în locul expresiilor alternative precum "active ilicite", precum şi a expresiei "recuperarea bunurilor infracţionale" în loc de "recuperarea activelor".

De asemenea, se recomandă utilizarea termenului de "organe de urmărire penală" în loc de "autorităţi de urmărire penală" şi a termenului "administrare" în loc de "gestionare", pentru a asigura conformitatea cu terminologia consacrată de legislaţia procesual penală.

Prin urmare, ţinând seama de analiza efectuată mai sus şi observaţiile formulate, pentru obiectivul specific nr.3.3 se propun două variante alternative de reformulare a textului:

"3.3. Consolidarea mecanismelor de recuperare a bunurilor infracţionale, astfel încât procesele de urmărire şi identificare, indisponibilizare şi confiscare să conducă, în mod efectiv, la privarea permanentă a infractorilor de bunurile provenite din infracţiuni, precum şi de bunuri de valoare echivalentă"; sau

"3.3. Consolidarea mecanismelor de recuperare a bunurilor infracţionale, prin eficientizarea proceselor de urmărire şi identificare, indisponibilizare şi confiscare, în vederea privării efective şi permanente a infractorilor de bunurile provenite din infracţiuni, precum şi de bunurile de valoare echivalentă".

De asemenea, se propun două formulări alternative şi pentru acţiunea 3.3.2:

"3.3.2. Consolidarea cooperării dintre organele de urmărire penală şi autoritatea naţională specializată în recuperarea şi administrarea bunurilor infracţionale"; sau

"3.3.2. Consolidarea cooperării dintre organele de urmărire penală şi Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale în domeniul identificării, indisponibilizării şi administrării bunurilor infracţionale".

În ceea ce priveşte indicatorii de monitorizare, se propune următorul cuprins:

"Numărul de cauze penale privind infracţiunile de spălare a banilor şi finanţare a terorismului în cadrul cărora bunurile infracţionale identificate şi indisponibilizate au fost transmise spre administrare Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale.

Numărul şi tipologia bunurilor infracţionale identificate, indisponibilizate şi transmise spre administrare Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale în cadrul cauzelor penale privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului.

Valoarea totală a bunurilor infracţionale administrate de Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale în cadrul cauzelor penale privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului."

La acţiunea 3.3.3 se consideră necesară a fi revăzută instituţia responsabilă de raportarea datelor referitoare la incidenţa, cuantumul şi ponderea confiscării extinse. Astfel, generarea acestor indicatori presupune o evidenţă calitativă a jurisprudenţei, bazată pe analiza de fond a soluţiilor judiciare, proces pe care Consiliul Superior al Magistraturii nu îl gestionează. Evidenţa statistică oficială deţinută de Consiliu este axată strict pe fluxul procedural al dosarelor, fără a include detalii specifice despre cuantumul bunurilor confiscate sau tipologia confiscării aplicate în fiecare cauză în parte.

Acţiunea 3.3.5 repetă atât textul acţiunii, cât şi indicatorii de monitorizare prevăzuţi la acţiunea 1.2.5, motiv pentru care se va exclude.

La acţiunea 3.4.4 se consideră judicioasă eliminarea indicatorului "rata condamnărilor pentru comiterea finanţării terorismului", ţinând cont de următoarele:

- stabilirea vinovăţiei şi individualizarea pedepsei reprezintă atribuţii exclusive ale instanţelor de judecată, fundamentate pe examinarea imparţială a probatoriului. Predeterminarea unor rezultate judiciare prin indicatori statistici de condamnare este de natură să altereze echilibrul procesual şi să exercite o presiune implicită asupra libertăţii decizionale a magistratului;

- instituirea "ratei de condamnare" ca parametru de performanţă poate fundamenta o politică punitivă agresivă, contrară rolului instanţei de garant al drepturilor fundamentale. Monitorizarea progresului în materie penală trebuie să se raporteze la calitatea şi celeritatea actului de justiţie, iar nu la natura soluţiilor pronunţate.

La acţiunile 3.5.1 şi 3.5.3 se va exclude Agenţia Servicii Publice din lista autorităţilor responsabile de implementarea acţiunilor nominalizate, ţinând cont de limitele atribuţiilor Agenţiei Servicii Publice, stabilite prin Legea nr.220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali şi Hotărârea Guvernului nr.314/2017 privind constituirea Agenţiei Servicii Publice. Potrivit Legii nr.308/2017, atribuţiile Agenţiei Servicii Publice în procesul înregistrării organizaţiilor necomerciale se rezumă strict la verificarea absenţei suspiciunilor de afiliere a administratorilor, fondatorilor şi beneficiarilor efectivi ai acestora la entităţile implicate în activităţi teroriste sau de proliferare a armelor de distrugere în masă, neavând mandatul legal de a elabora politici şi măsuri instituţionale în domeniul prevenirii finanţării terorismului, inclusiv instruirea organizaţiilor necomerciale şi formarea profesională în domeniul de referinţă.

Totodată, la acţiunea 3.5.1, Ministerul Justiţiei se va exclude de la rubrica "Responsabili", întrucât în activitatea sa, ministerul nu elaborează ghiduri sau instrucţiuni metodologice pentru organizaţiile necomerciale.

Cu referire la acţiunile 3.5.4 şi 3.5.5, se consideră necesară excluderea acestora din cadrul Planului de acţiuni, urmând a fi reţinute următoarele aspecte:

În scopul stimulării plăţilor efectuate prin intermediul instrumentelor de plată fără numerar pentru creşterea nivelului de transparenţă şi de securitate al acestora, a fost adoptată Legea nr.34/2024 privind efectuarea decontărilor în numerar şi pentru modificarea unor acte normative (în continuare – Legea nr.34/2024).

Legea nr.34/2024 a intrat în vigoare la 1 aprilie 2025 şi stabileşte cadrul normativ de bază privind efectuarea decontărilor aferente operaţiunilor de plată pe teritoriul Republicii Moldova, modul şi limitele de efectuare a decontărilor, controlul respectării legii, precum şi sancţiunile aplicabile, iar printre subiecţii care cad sub incidenţa acesteia şi care sunt obligaţi să o aplice în procesul de desfăşurare a activităţii se numără şi organizaţiile necomerciale (art.2 alin.(1) lit.c)).

Potrivit prevederilor art.4 alin.(1) din Legea nr.34/2024, operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate de organizaţiile necomerciale se efectuează prin transfer, cu excepţiile prevăzute la art.5 şi 6 din legea citată. Astfel, conform prevederilor art.5 din Legea nr.34/2024, organizaţiilor necomerciale li se aplică următoarele limite de utilizare a numerarului:

- în raport cu alte persoane juridice – 100 000 de lei cumulativ lunar;

- în raport cu o persoană fizică – 100 000 de lei cumulativ lunar;

- în temeiul contractelor de împrumut – 100 000 de lei cumulativ anual.

În aceeaşi ordine de idei, se remarcă faptul că potrivit prevederilor art.2 alin.(3) din Legea nr.34/2024, la efectuarea operaţiunilor de plată prevăzute de legea menţionată, urmează să fie respectate prevederile Legii nr.308/2017. Totodată, art.8 din Legea nr.34/2024 stabileşte regimul sancţionator aplicabil pentru nerespectarea prevederilor acesteia, iar autoritatea responsabilă de verificarea modului de respectare a legii respective este Serviciul Fiscal de Stat (art.9).

În contextul celor menţionate, precum şi în condiţiile în care Legea nr.34/2024 stabileşte modul de efectuare a operaţiunilor de încasări şi plăţi de către organizaţiile necomerciale, limitând utilizarea numerarului în activitatea acestora, precum şi regimul sancţionator pentru nerespectarea acestora, acţiunile 3.5.4 şi 3.5.5 urmează a fi excluse.

La acţiunea 3.5.6 se va exclude Agenţia Servicii Publice din lista autorităţilor responsabile de implementarea acţiunii nominalizate şi se va include Agenţia de Guvernare Electronică, conform prevederilor Legii nr.142/2018 cu privire la schimbul de date şi interoperabilitate.

La acţiunea 3.5.7 se propune excluderea cuvintelor "sau de implicare în alte forme de sprijin al activităţilor teroriste", ţinând cont de faptul că formularea "în alte forme de sprijin" include şi recrutarea, instruirea, acordarea de suport logistic etc., ceea ce depăşeşte scopurile urmărite de proiect.

La acţiunea 3.5.10, reţinem că includerea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti în calitate de instituţie responsabilă este în contradicţie cu statutul şi atribuţiile acesteia stabilite de cadrul normativ. În acest sens, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti are calitatea de organ de autoreglementare cu funcţii de supraveghere în sensul Legii nr.308/2017, exercitând atribuţii de reglementare, monitorizare şi asigurare a respectării normelor de către membrii profesiei, fără a avea competenţe directe în aplicarea măsurilor asigurătorii asupra fondurilor. Or, potrivit aceleiaşi legi, aplicarea acestor măsuri revine entităţilor raportoare şi altor organe abilitate. Observaţia este valabilă şi pentru acţiunea 3.6.2.