Decizie nr.10 din 19.01.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.3g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.3g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti

nr. 10  din  19.01.2017

 (în vigoare 19.01.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 109-118 art. 47 din 07.04.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 4 ianuarie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 ianuarie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a cuvintelor “condiţiile” şi “cazurile” din articolul 1, precum şi a dispoziţiilor articolelor 3 şi 6 din Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ridicată de către Nicolae Daniliuc, parte în dosarul nr.2-4487/16, pendinte la Judecătoria Buiucani, mun.Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 4 ianuarie 2017 de către judecătorul Aliona Danilov, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 12 august 2016, Nicolae Daniliuc a depus la Judecătoria Buiucani, mun.Chişinău, o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului, Procuraturii Generale, Ministerului Justiţiei, Ministerului Finanţelor privind repararea prejudiciului material şi moral, cauzat prin erorile săvârşite în procesul penal de către procurori şi instanţele de judecată.

4. În motivarea acţiunii a menţionat că, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2016 şi încheierea Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău, din 21 martie 2016, emise în temeiul art.313 din Codul de procedură penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea sa împotriva ordonanţei procurorului cu privire la refuzul de a porni urmărirea penală pe faptul pretinselor acţiuni ilegale ale factorilor de decizie ai SRL “AVRI”, din lipsa elementelor infracţiunii.

5. În cadrul şedinţei de judecată, Nicolae Daniliuc a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a cuvintelor “condiţiile” şi “cazurile” din articolul 1, precum şi a dispoziţiilor articolelor 3 şi 6 din Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

6. Prin încheierea din 20 decembrie 2016, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

“(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti (M.O., 1998, nr.50-51, art.359) sunt următoarele:

Articolul 1

“Prezenta lege constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul şi condiţiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi contravenţionale de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti.”

Articolul 3

“(1) În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:

a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală;

b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii;

c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice;

d) supunerii ilegale la arest contravenţional, reţinerii contravenţionale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenţionale de către instanţa de judecată;

e) efectuării măsurilor speciale de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei;

f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

(2) Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti.”

Articolul 6

“Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul:

a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare;

b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare;

c) adoptării de către instanţa judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului contravenţional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice;

d) adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulităţii actelor sau acţiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de investigaţii.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde, în esenţă, că impunerea unor condiţii şi cazuri prin dispoziţiile legale criticate fac imposibilă, în anumite cazuri, repararea prejudiciului material şi moral, cauzat prin erorile săvârşite în procesul penal de către organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti.

10. Autorul excepţiei susţine că legiuitorul, pornind de la prevederile art.53 alin.(2) din Constituţie, urma să stabilească prin lege numai modul de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale de către organele de urmărire penală, procuratură şi instanţele judecătoreşti, şi nu trebuia să prevadă anumite condiţii şi cazuri abuzive, când persoanele fizice şi juridice pot solicita repararea prejudiciului moral şi material. Or, în opinia sa, din sensul art.53 alin.(2) reiese că statul răspunde pentru toate erorile săvârşite de organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti, indiferent de circumstanţe.

11. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, normele contestate sunt contrare dispoziţiilor articolului 53 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către Nicolae Daniliuc, parte în dosarul nr.2-4487/16, aflat pe rolul Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul art.135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Deşi instanţa de judecată a sesizat instanţa de contencios constituţional asupra articolelor 1, 3 şi 6 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, din analiza motivării excepţiei, Curtea constată că autorul acesteia se referă doar la cuvintele “condiţiile” şi “cazurile” din art.1, precum şi art.3 şi 6 din legea menţionată.

16. Curtea menţionează că autorul excepţiei pretinde că textele de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor articolului 53 alin.(2) din Constituţie.

17. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate, fiind un instrument de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, poate fi ridicată doar ca un incident în cadrul examinării acţiunii principale. Prin urmare, norma contestată urmează să fie aplicată la soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată.

18. Totodată, Curtea subliniază că, potrivit art.24 alin.(2) şi alin.(4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele, să expună normele legale şi argumentele, care demonstrează că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate.

19. În speţă, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a cuvintelor “condiţiile” şi “cazurile” din art.1, precum şi a art.3 şi 6 din Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 a fost ridicată într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei acţiuni, întemeiată exclusiv pe dispoziţiile art.53 alin.(2) din Constituţie, prin care s-a solicitat repararea prejudiciului material şi moral, ca urmare a unor presupuse erori judiciare comise de către instanţele judecătoreşti la examinarea plângerii sale împotriva ordonanţei procurorului cu privire la refuzul de a porni urmărirea penală. Totodată, în motivarea ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, autorul sesizării a invocat circumstanţele de fapt ale unei alte cauze, care nu are legătură cauzală cu prezenta speţă.

20. În acest context, Curtea relevă că este competentă să decidă asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi, care are legătură cu soluţionarea cauzei. Pe de altă parte, instanţa de judecată are obligaţia de a verifica dacă excepţia întruneşte condiţiile necesare pentru a sesiza Curtea Constituţională, printre care şi aceea ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea fondului cauzei (a se vedea Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, paragraful 82).

21. Având în vedere cele de mai sus, Curtea reţine că, atunci când obiectul exclusiv al acţiunii principale deduse instanţei de judecată este constatarea unui drept pretins prin invocarea neconstituţionalităţii unei legi in abstracto, excepţia de neconstituţionalitate este transformată într-o veritabilă actio popularis, pierzându-şi astfel natura sa de excepţie, înţeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii.

22. De altfel, autorul nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci pretinde, de facto, excluderea din sfera de aplicare a Legii nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 a cazurilor şi condiţiilor în care prejudiciul moral şi material este reparabil, astfel încât dispoziţiile legii în cauză să prevadă dreptul la repararea de către stat a prejudiciului pentru toate erorile săvârşite de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti. Or, o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional.

23. În contextul celor menţionate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(1) şi (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) şi e) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a cuvintelor “condiţiile” şi “cazurile” din articolul 1, precum şi a articolelor 3 şi 6 din Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ridicată de către Nicolae Daniliuc, parte în dosarul nr.2-4487/16, pendinte la Judecătoria Buiucani, mun.Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.