Decizie nr.100 din 04.09.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.82g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 186 alin.(6) şi 312 alin.(6) din Codul de procedură penală (legalitatea aplicării şi prelungirii arestului preventiv)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.82g/2020 privind excepţia

de  neconstituţionalitate  a  articolelor  186 alin. (6)

şi 312  alin. (6) din  Codul de  procedură  penală

(legalitatea aplicării şi prelungirii arestului preventiv)

nr. 100  din  04.09.2020

 (în vigoare 04.09.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 240 art. 147 din 23.09.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 27 mai 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 4 septembrie 2020, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 186 alin.(6) şi 312 alin.(6) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Gheorghe Malic, în interesele dlui Oleg Pruteanu, inculpat în dosarul nr.16rj-266/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Chişinău format din dna Maria Negru şi dnii Ghenadie Lîsîi şi Ion Bulhac, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Printr-un proces-verbal din 20 septembrie 2019, dl Oleg Pruteanu a fost reţinut în cauza penală nr.2019670060. În această cauză penală, dl Oleg Pruteanu este învinuit că ar fi comis infracţiunile prevăzute de articolele 217¹ alin.(4) lit.b) [circulaţia ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora în scop de înstrăinare săvârşită de o organizaţie criminală ori în favoarea acesteia] şi 248 alin.(5) lit.b) [contrabanda săvârşită de două sau mai multe persoane] din Codul penal.

4. Printr-o încheiere din 23 septembrie 2019 a Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, în privinţa dlui Oleg Pruteanu a fost aplicată măsura preventivă – "arestarea preventivă" – pe un termen de 30 de zile, cu calcularea termenului din momentul reţinerii.

5. Ulterior, în privinţa dlui Oleg Pruteanu a fost prelungită de mai multe ori măsura preventivă – arestul preventiv, iar cauza penală a fot trimisă în judecată.

6. Printr-o cerere din 7 aprilie 2020, dl avocat Gheorghe Malic a solicitat revocarea sau înlocuirea măsurii preventive, aplicate în privinţa lui Oleg Pruteanu, cu o măsură preventivă mai uşoară.

7. Totodată, printr-un demers din 16 aprilie 2020, dl procuror Dumitru Ştefîrţa a solicitat prelungirea măsurii preventive – arestul – pentru o perioadă de 30 de zile.

8. Printr-o încheiere din 24 aprilie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis integral demersul procurorului privind prelungirea măsurii preventive şi a respins cererea înaintată de către dl avocat Gheorghe Malic privind revocarea sau înlocuirea măsurii preventive.

9. Nefiind de acord cu încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, avocaţii Gheorghe Malic şi Ala Raievschi au declarat recurs la Curtea de Apel Chişinău.

10. Pe 15 mai 2020, dl avocat Gheorghe Malic a ridicat, în interesele dlui Oleg Pruteanu, excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 186 alin.(6) [termenul ţinerii persoanei în stare de arest şi prelungirea lui] şi 312 alin.(6) [controlul judiciar al legalităţii încheierii privind măsurile preventive aplicate şi prelungirea duratei lor] din Codul de procedură penală în faţa Curţii de Apel Chişinău.

11. Printr-o încheiere din 15 mai 2020, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

"(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sânt inviolabile.

(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

[…]

(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni.

[…]."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]."

13. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 186

Termenul ţinerii persoanei în stare de arest

şi prelungirea lui

"[…]

(6) În privinţa aceleiaşi fapte şi aceleiaşi persoane, arestul poate fi aplicat, pentru ambele faze ale procesului penal, pe un termen de cel mult 12 luni cumulativ, până la pronunţarea sentinţei de către instanţa de fond. În termenul de ţinere a învinuitului, inculpatului în stare de arest se include timpul în care persoana:

1) a fost reţinută şi arestată preventiv;

2) a fost sub arest la domiciliu;

3) s-a aflat într-o instituţie medicală, la decizia judecătorului de instrucţie sau a instanţei, pentru expertiză judiciare în condiţii de staţionar, precum şi la tratament, în urma aplicării în privinţa ei a măsurilor de constrângere cu caracter medical.

[…]

(11) Hotărârea judecătorească de prelungire a duratei de arestare preventivă poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară. Atacarea hotărârii nu suspendă examinarea cauzei penale

[…]."

Articolul 196

Atacarea hotărârilor privind măsurile preventive

"(1) Ordonanţa procurorului cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive poate fi atacată cu plângere judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărătorul ori reprezentantul său legal.

(2) Hotărârea judecătorului de instrucţie sau a instanţei cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară, iar în cazul Curţii Supreme de Justiţie, recursul se examinează de alţi trei judecători ai Curţii Supreme de Justiţie."

Articolul 312

Controlul judiciar al legalităţii încheierii privind măsurile

 preventive aplicate şi prelungirea duratei lor

"[…]

(6) În cazul în care în şedinţa de judecată nu au fost prezentate materiale ce confirmă legalitatea aplicării măsurii preventive respective sau prelungirii duratei ei, instanţa de recurs pronunţă decizia de anulare a măsurii preventive dispuse sau, după caz, a prelungirii duratei ei şi eliberează persoana reţinută sau arestată.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile articolelor 186 alin.(6) şi 312 alin.(6) din Codul de procedură penală nu conţin suficiente garanţii împotriva abuzurilor din partea organelor de urmărire penală şi instanţelor de judecată.

15. Astfel, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că imperfecţiunea şi neclaritatea normelor contestate face ca dreptul de a fi liberat necondiţionat şi controlul judiciar să fie formale şi iluzorii.

16. În opinia sa, dispoziţiile contestate încalcă articolele 4 [prioritatea tratatelor internaţionale privind protecţia drepturilor fundamentale la care Republica Moldova este parte], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 25 [libertatea individuală şi siguranţa persoanei] şi 26 [dreptul la apărare] din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 186 alin.(6) şi 312 alin.(6) din Codul de procedură penală. Prevederile contestate stabilesc durata maximă de ţinere a unei persoane în arest, precum şi soluţia instanţei de recurs în cazul în care nu au fost prezentate materialele ce confirmă legalitatea aplicării măsurii preventive sau prelungirii duratei ei.

21. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care este aplicată o măsură preventivă sub formă de arest (a se vedea supra § 4 şi 8). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

22. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

23. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă în vreun drept fundamental (DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 27; DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 18; DCC nr.63 din 11 iunie 2020, § 19; DCC nr.64 din 11 iunie 2020, § 19).

24. Aşadar, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile articolelor 186 alin.(6) şi 312 alin.(6) din Codul de procedură penală contravin articolelor 4 [prioritatea tratatelor internaţionale privind protecţia drepturilor fundamentale la care Republica Moldova este parte], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 25 [libertatea individuală şi siguranţa persoanei] şi 26 [dreptul la apărare] din Constituţie, deoarece nu sunt suficient de clare şi nu conţin suficiente garanţii împotriva abuzului din partea organelor de urmărire penală şi instanţelor de judecată.

25. Cu privire la incidenţa articolului 4 din Constituţie, care se referă la prioritatea dreptului internaţional în materia drepturilor omului, Curtea a observat că acesta poate fi incident dacă este constatată aplicabilitatea unui drept din Constituţie. Această normă constituţională comportă un caracter general şi constituie un imperativ care stă la baza oricăror reglementări, ce nu poate constitui un reper individual şi separat (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.12 din 7 mai 2020, § 43; DCC nr.74 din 2 iulie 2020, § 28).

26. De asemenea, cu privire la incidenţa articolului 23 din Constituţie, Curtea menţionează că acesta implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile şi previzibile (a se vedea HCC nr.12 din 14 mai 2018, § 38; HCC nr.22 din 1 octombrie 2018, §32; HCC nr.24 din 17 octombrie 2019, § 110). În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr.38 din 8 iulie 2016, § 35; DCC nr.44 din 22 mai 2017, § 18). Prin urmare, articolul 23 din Constituţie (care stabileşte condiţiile calităţii legii) nu poate fi aplicat de sine stătător, ci doar dacă este coroborat cu un drept fundamental.

27. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile contestate aduc o ingerinţă în dreptul la libertatea individuală şi la siguranţa persoanei şi în dreptul la apărare, garantate de Constituţie. Prin urmare, Curtea va examina incidenţa articolelor 25 şi 26 din Constituţie.

28. Cu privire la incidenţa articolului 25 din Constituţie, Curtea reţine că acest articol garantează persoanelor reţinute sau arestate că privarea lor de libertate se va desfăşura în baza unei proceduri legale. Din textul Constituţiei este evident că trebuie să existe remedii în cazul în care autorităţile statului privează de libertate persoanele contrar acestei proceduri. Astfel, Curtea va examina dacă Codul de procedură penală conţine suficiente garanţii împotriva privării de libertate contrar procedurilor prevăzute de lege.

29. Potrivit articolului 186 alin.(11) din Codul de procedură penală, hotărârea judecătorească de prelungire a duratei de arestare preventivă poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară.

30. De asemenea, articolul 196 din Codul de procedură penală permite atacarea ordonanţei procurorului, hotărârii judecătorului de instrucţie sau a instanţei cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive.

31. Mai mult, articolul 312 alin.(6) din Codul de procedură penală, contestat de autorul excepţiei, prevede că în cazul în care în şedinţa de judecată nu au fost prezentate materiale ce confirmă legalitatea aplicării măsurii preventive respective sau prelungirii duratei ei, instanţa de recurs pronunţă decizia de anulare a măsurii preventive dispuse sau, după caz, a prelungirii duratei ei şi eliberează persoana reţinută sau arestată.

32. În acest context, Curtea constată că există suficiente garanţii împotriva aplicării arbitrare sau abuzive a măsurii preventive, în prezenta cauză, a arestului.

33. Astfel, normele contestate nu ridică, per se, o problemă din perspectiva articolului 25 din Constituţie.

34. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 26 din Constituţie, Curtea observă că prevederile contestate nu restrâng dreptul la apărare al persoanei, invocat de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Stabilirea unui termen maxim de aplicare a măsurii preventive, precum şi a cerinţei de confirmare a legalităţii acesteia nu ridică o problemă din perspectiva dreptului la apărare. Astfel, prevederile contestate nu aduc vreo ingerinţă în acest drept. Prin urmare, normele contestate nu reclamă o problemă din perspectiva articolului 26 din Constituţie.

35. Curtea notează că instanţelor le revine sarcina de a asigura în fiecare caz particular ca dreptul la libertatea individuală şi siguranţa persoanei, precum şi dreptul la apărare al persoanei să fie practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu. De asemenea, instanţelor ierarhic superioare le revine sarcina să examineze legalitatea aplicării şi prelungirii arestului preventiv. Curtea nu atestă, în prezenta cauză, vreo problemă de constituţionalitate.

36. În aceste condiţii, Curtea observă că criticile autorului excepţiei de neconstituţionalitate vizează o problemă de interpretare şi de aplicare a legii, care ţine de competenţa instanţelor de judecată (DCC nr.32 din 19 martie 2020, § 28; DCC nr.68 din 15 iunie 2020, § 25; DCC nr.92 din 30 iulie 2020, § 27) şi, prin urmare, nu implică existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de articolele 25 şi 26 din Constituţie. Pentru că nu s-a constatat o ingerinţă în drepturile garantate de articolele 25 şi 26 din Constituţie, Curtea reţine că articolele 4 şi 23 din Constituţie nu sunt incidente.

37. Prin urmare, în baza celor menţionate supra,Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 186 alin.(6) şi 312 alin.(6) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Gheorghe Malic, în interesele dlui Oleg Pruteanu, inculpat în dosarul nr.16rj-266/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.