Decizie nr.100 din 08.08.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.74g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 447 alin.(1) din Codul de procedură penală în redactarea anterioară Legii nr.245 din 31 iulie 2023 (procedura judecării recursului declarat împotriva hotărârilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul în cazul neprezentării inculpatului legal citat)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.74g/2024 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 447

alin.(1) din Codul de procedură penală în redactarea

anterioară Legii nr. 245 din 31 iulie 2023

(procedura judecării recursului declarat împotriva hotărârilor

 judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac

apelul în cazul neprezentării inculpatului legal citat)

nr. 100  din  08.08.2024

 (în vigoare 08.08.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 418 art. 153 din 03.10.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 29 martie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 8 august 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "Neprezentarea inculpatului, părţii vătămate, părţii civile şi părţii civilmente responsabile legal citate, precum şi a reprezentanţilor lor nu împiedică examinarea recursului, însă dacă este necesar, instanţa de recurs poate recunoaşte prezenţa lor obligatorie, informându-i despre aceasta." din articolul 447 alin.(1) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.245 din 31 iulie 2023, ridicată de dl avocat Vadim Ciobanu, în interesele dlui Ion Zaharia, în dosarul nr.1r-50/2022, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dnii Dmitrii Fujenco, Grigorii Colev şi Andrei Mironov, judecători la Curtea de Apel Comrat, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost formulate de autorul excepţiei, pot fi rezumate după cum urmează.

4. Prin sentinţa din 20 mai 2022 a Judecătoriei Cimişlia, sediul Leova, dl Ion Zaharia a fost găsit vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 264¹ alin.(1) (conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe) din Codul penal, fiindu-i aplicată pedeapsa de 150 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

5. Sentinţa primei instanţe a fost contestată cu recurs în faţa Curţii de Apel de către dl Ion Zaharia.

6. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Vadim Ciobanu a ridicat, în interesele dlui Ion Zaharia, excepţia de neconstituţionalitate a tezei a II-a din articolul 447 alin.(1) din Codul de procedură penală în redactarea anterioară Legii nr.245 din 31 iulie 2023.

7. Printr-o încheiere din 20 martie 2024, Curtea de Apel Comrat a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

"[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 437

Hotărârile supuse recursului

"(1) Pot fi atacate cu recurs:

1) sentinţele pronunţate de judecătorii privind infracţiunile uşoare pentru săvârşirea cărora legea prevede în exclusivitate pedeapsa nonprivativă de libertate;

3) sentinţele pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie;

3¹) încheierile privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale şi reluarea urmăririi penale, adoptate conform prevederilor art.313;

4) alte hotărâri penale pentru care legea prevede această cale de atac.

(2) Încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

(3) Recursul declarat împotriva sentinţei se consideră făcut şi împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunţarea hotărârii recurate."

[În redactarea anterioară Legii nr.245 din 31 iulie 2023, în vigoare din 22 august 2023.]

Articolul 447

Procedura judecării recursului

"(1) Judecarea recursului se face cu citarea procurorului, avocatului şi celorlalte părţi. Participarea procurorului şi a avocatului în şedinţa instanţei de recurs este obligatorie. Neprezentarea inculpatului, părţii vătămate, părţii civile şi părţii civilmente responsabile legal citate, precum şi a reprezentanţilor lor nu împiedică examinarea recursului, însă dacă este necesar, instanţa de recurs poate recunoaşte prezenţa lor obligatorie, informându-i despre aceasta. Prezenţa inculpatului aflat în stare de arest este obligatorie, cu excepţia cazului în care acesta refuză să fie escortat la şedinţă.

[...]."

[În redactarea anterioară Legii nr.245 din 31 iulie 2023, în vigoare din 22 august 2023.]

10. Prevederile relevante ale Legii pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului de procedură penală şi a Codului contravenţional) nr.245 din 31 iulie 2023 sunt următoarele:

"Art.V. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, recursurile declarate în cauzele penale şi contravenţionale pentru care au fost stabilite data şedinţei de judecată se examinează conform procedurii de până la intrarea în vigoare a prezentei legi.

[...]".

[În vigoare din 22 august 2023.]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul sesizării menţionează că prevederile contestate limitează dreptul inculpatului la apărare, deoarece nu reglementează situaţiile în care şedinţa de judecare a recursului ar putea avea loc în lipsa inculpatului sau când prezenţa acestuia este obligatorie.

12. În acest sens, autorul excepţiei consideră că această omisiune lasă loc pentru o putere discreţionară excesivă a instanţei de recurs de a decide judecarea recursurilor fără prezenţa inculpatului. În acest mod, inculpatul nu poate să prevadă în mod rezonabil care va fi soluţia instanţei în privinţa participării sale la şedinţa de judecată în caz de boală, internare într-o instituţie medicală, concediu medical ş.a.

13. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 23 şi 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea notează că deşi în încheierea instanţei de judecată este indicat ca obiect al sesizării articolul 447 alin.(1) teza a II-a din Codul de procedură penală în redactarea anterioară Legii nr.245 din 31 iulie 2023, în vigoare până la 22 august 2023, atât în dispozitivul încheierii, cât şi în conţinutul sesizării se face referire la textul care, de fapt, reprezintă articolul 447 alin.(1) teza a III-a, care va fi reţinut ca obiect al sesizării.

18. Curtea constată că prevederile contestate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu mai sunt în vigoare, acestea fiind modificate prin Legea nr.245 din 31 iulie 2023 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. Curtea observă că, potrivit articolului V alin.(2) din Legea nr.245 din 31 iulie 2023, recursurile declarate în cauzele penale pentru care au fost stabilite data şedinţei de judecată se examinează conform procedurii de până la intrarea în vigoare a acestei legi. Având în vedere că situaţia autorului se încadrează în articolul V alin.(2) din Lege, recursul a fost depus la 1 iunie 2022, iar prima şedinţă era stabilită pentru 10 noiembrie 2022, Curtea reţine că condiţia aplicabilităţii prevederilor contestate în cadrul litigiului principal a fost îndeplinită.

19. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 23 alin.(2) (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare) din Constituţie.

21. Cu privire la incidenţa articolului 1 alin.(3) din Constituţie, Curtea subliniază că acest articol comportă un caracter general şi nu poate reprezenta un reper individual şi separat pentru controlul constituţionalităţii (a se vedea DCC nr.13 din 2 februarie 2023, § 19; DCC nr.195 din 21 decembrie 2023, § 24).

22. Referitor la articolul 23 din Constituţie, Curtea precizează că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.12 din 6 martie 2024, § 21).

23. Cu referire la articolul 26 din Constituţie, corespondent al articolului 6 § 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează în mod distinct dreptul la apărare, autorul sesizării a afirmat că norma contestată limitează dreptul inculpatului la apărare, din cauză că aceasta nu stabileşte în mod clar cazurile de judecare a recursului în prezenţa şi în lipsa inculpatului.

24. Curtea observă că teza I din alin.(1) al articolului 447 din Codul de procedură penală în redactarea anterioară Legii nr.245 din 31 iulie 2023 stabileşte ca regulă generală că judecarea recursului are loc cu citarea procurorului, avocatului şi celorlalte părţi. Totodată, potrivit tezelor II şi III din acelaşi alineat, la şedinţa de judecare a recursului este obligatorie prezenţa avocatului şi procurorului, iar cazul de neprezentare a inculpatului nu împiedică examinarea recursului, cu excepţia situaţiei când circumstanţele cauzei reclamă prezenţa obligatorie a inculpatului şi instanţa decide astfel.

25. În acest context, Curtea nu vede în ce măsură criticile invocate de autorul sesizării reclamă o problemă de constituţionalitate din perspectiva dreptului la apărare, garantat de articolul 26 din Constituţie, de vreme ce norma contestată nu restrânge garanţiile şi mecanismele de apărare a inculpatului, dar reglementează o situaţie în care instanţa de recurs continuă examinarea unui recurs în caz că inculpatul citat legal nu s-a prezentat la şedinţa respectivă. Curtea consideră că această normă are scopul de a împiedica tergiversarea nejustificată a examinării recursurilor şi de a facilita examinarea cauzelor în termen rezonabil, atunci când părţile notificate nu se prezintă din varii motive la şedinţa de judecată.

26. În acest sens, Curtea reiterează că orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni are dreptul la examinarea cauzei sale într-un termen rezonabil (a se vedea HCC nr.3 din 24 ianuarie 2023, § 41).

27. Totodată, Curtea observă că în situaţia în care circumstanţele cauzei şi natura problemelor avansate în faţa instanţei de recurs reclamă necesitatea participării inculpatului la şedinţa de judecată, norma contestată oferă instanţei de recurs posibilitatea de a recunoaşte necesară prezenţa inculpatului.

28. Suplimentar, Curtea observă că a doua teză din norma contestată prevede că participarea avocatului la şedinţa instanţei de recurs este obligatorie. Cu alte cuvinte, prezenţa obligatorie a avocatului în şedinţa instanţei de recurs reprezintă o garanţie suplimentară pentru respectarea dreptului la apărare al inculpatului.

29. De altfel, Curtea Europeană în jurisprudenţa sa a reţinut că prezenţa personală a inculpatului nu capătă aceeaşi semnificaţie crucială pentru o şedinţă în faţa instanţei ierarhic superioare ca pentru şedinţa de judecată din prima instanţă. Chiar şi în cazul în care instanţa ierarhic superioară este competentă să examineze cauza atât în fapt, cât şi în drept, articolul 6 din Convenţie nu impune întotdeauna dreptul la o audiere publică, cu atât mai puţin dreptul de a se prezenta personal. Pentru a soluţiona această întrebare, trebuie avute în vedere, printre alte considerente, caracteristicile specifice ale procedurii în cauză şi modul în care interesele reclamantului au fost efectiv prezentate şi protejate în faţa instanţei ierarhic superioare, în special în lumina naturii problemelor care urmează să fie decise de acesta şi a importanţei acestora pentru recurent (a se vedea X. v. Ţările de Jos, 27 iulie 2021, § 44). Cu toate acestea, există şi alte considerente, inclusiv dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil şi necesitatea aferentă de a gestiona rapid volumul cauzelor aflate pe rolul instanţelor (a se vedea Mtchedlishvili v. Georgia, 25 februarie 2021, § 32; Deliktaş v. Turcia, 12 decembrie 2023, § 43).

30. În particular, nu există o încălcare a dreptului la un proces echitabil atunci când persoana acuzată a fost informată cu privire la data şi la locul procesului sau atunci când a fost apărată de către un avocat pe care l-a mandatat în acest scop, sau instanţa şi-a îndeplinit obligaţia pozitivă de a întreprinde măsuri pentru a asigura prezenţa inculpatului în faţa sa. Aceste considerente au stat la baza concluziei Curţii Europene privind lipsa unei încălcări a articolului 6 din Convenţie (a se vedea Medenica v. Elveţia, 14 iunie 2001, §§ 56–59; Kattan v. România (dec.), 21 ianuarie 2014, §§ 32-33; Dijkhuizen v. Ţările de Jos, 8 iunie 2021, §§ 59-62).

31. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a subliniat că deşi prezenţa acuzatului în şedinţa instanţei are o importanţă deosebită pentru echitatea procedurii, legislatorul trebuie să descurajeze absenţele nejustificate şi să asigure desfăşurarea rapidă şi eficace a procedurii (a se vedea DCC nr.124 din 30 octombrie 2018, § 23; DCC nr.138 din 29 septembrie 2022, § 28).

32. În acest context, Curtea menţionează că nu poate reţine argumentele autorului excepţiei privind neclaritatea şi imprevizibilitatea prevederilor contestate, de vreme ce autorul sesizării, de fapt, îşi manifestă dezacordul cu soluţia instanţei de recurs de a continua examinarea cauzei în lipsa inculpatului, care nu s-a prezentat la şedinţă pe motive de sănătate. Această chestiune presupune o analiză de la caz la caz, analiză care are un caracter concret, nu abstract. În acest sens, Curtea reaminteşte că nu analizează cazuri concrete şi chestiuni de interpretare şi de aplicare a legii, dar poate efectua doar un control abstract al constituţionalităţii legii contestate (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.175 din 12 decembrie 2023, § 40; DCC nr.181 din 14 decembrie 2023, § 26). De altfel, chestiunile legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.157 din 14 noiembrie 2023, § 24; DCC nr.172 din 7 decembrie 2023, § 22).

33. Din această perspectivă, Curtea notează că norma contestată nu restrânge dreptul persoanei de a beneficia de garanţiile şi mecanismele de apărare, garantate de articolul 26 din Constituţie. Astfel, Curtea nu reţine nici incidenţa articolelor 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie.

34. Prin urmare, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 447 alin.(1) teza a III-a din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.245 din 31 iulie 2023, ridicată de dl avocat Vadim Ciobanu, în interesele dlui Ion Zaharia, în dosarul nr.1r-50/2022, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.