Decizie nr.100 din 10.08.2023 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.123a/2023, nr.159g/2023 şi nr.169g/2023 pentru controlul constituţionalităţii articolului 21 alin.(8) din Legea nr.65 din 30 martie 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi a candidaţilor la funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie (transferul temporar al unor judecători la Curtea Supremă de Justiţie)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr. 123a/2023, nr. 159g/2023 şi nr. 169g/2023 pentru

controlul constituţionalităţii articolului 21 alin.(8) din Legea nr.65 din 30 martie 2023

privind evaluarea externă a judecătorilor şi a candidaţilor la funcţia

de judecător al Curţii Supreme de Justiţie

(transferul temporar al unor judecători la Curtea Supremă de Justiţie)

nr. 100  din  10.08.2023

 (în vigoare 10.08.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 362-363 art.139 din 21.09.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Nicolae ROŞCA, Preşedinte,

dnei Domnica MANOLE,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 26 aprilie, 6 şi 23 iunie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 10 august 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituţională la 26 aprilie 2023, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de dnii Vlad Batrîncea şi Adrian Albu, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autorii sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea articolului 21 alin.(8) din Legea nr.65 din 30 martie 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi a candidaţilor la funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie.

3. De asemenea, pe rolul Curţii se află sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a aceluiaşi articol, ridicate de dnii avocaţi Nicolae Posturusu, Petru Balan şi Ion Vizdoga, în interesele dlui Igor Dodon, parte în dosarul nr.1r-arest-3/2023, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie, precum şi de dna Neonila Casian, reclamantă în dosarul nr.2ra-1654/2022, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

4. Sesizările au fost trimise la Curtea Constituţională de două complete de judecători de la Curtea Supremă de Justiţie, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

5. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, atribuindu-i numărul 123a/2023.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiilor principale

I. Circumstanţele cauzei nr.1r-arest-3/2023 (sesizarea nr.159g/2023)

6. Pe rolul Curţii Supreme de Justiţie se află cauza penală de învinuire a dlui Igor Dodon pentru comiterea infracţiunilor referitoare la coruperea pasivă şi la acceptarea cu bună ştiinţă a finanţării partidului politic, a grupului de iniţiativă sau a concurentului electoral din partea unui grup criminal organizat sau a unei organizaţii (asociaţii) criminale.

7. La cererea procurorului, un complet format din trei judecători de la Curtea Supremă de Justiţie a dispus, printr-o încheiere, prelungirea obligaţiei de a nu părăsi ţara aplicată dlui Igor Dodon.

8. Avocaţii dlui Igor Dodon au contestat cu recurs încheierea în discuţie şi au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 21 alin.(8) din Legea privind evaluarea externă a judecătorilor şi a candidaţilor la funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie.

9. Un complet de judecători ai Curţii Supreme de Justiţie, format din dnii judecători Ion Guzun, Boris Talpă şi Sergiu Daguţa, a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

II. Circumstanţele cauzei civile nr.2ra-1654/2022 (sesizarea nr.169g/2023)

10. La 1 iulie 2019, dna Neonila Casian a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva dnei Viorica Ştirbu şi ÎCS "Pro Digital" SRL cu privire la apărarea onoarei şi demnităţii, obligarea dezminţirii informaţiilor defăimătoare şi repararea prejudiciului moral. Această cerere a fost respinsă prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, din 26 iulie 2021.

11. Prin Decizia din 12 mai 2022, Curtea de Apel Chişinău a admis apelul formulat de dna Neonila Casian şi a emis o nouă hotărâre, prin care a admis parţial cererea formulată de dna Neonila Casian.

12. La 26 octombrie 2022, dna Viorica Ştirbu a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel.

13. La 20 iunie 2023, dna Neonila Casian a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 21 alin.(8) din Legea privind evaluarea externă a judecătorilor şi a candidaţilor la funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie.

14. Un complet de judecători ai Curţii Supreme de Justiţie, format din dnele Aliona Miron, Viorica Puica, Oxana Parfeni şi Aliona Donos şi dl Ion Malanciuc, a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

15. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 115

Instanţele judecătoreşti

"(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.

[...]

(4) Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică."

Articolul 116

Statutul judecătorilor

"(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

(2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie, în condiţiile legii, până la atingerea plafonului de vârstă, de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii.

[...]

(5) Deciziile privind numirea judecătorilor şi cariera acestora trebuie să fie adoptate în baza unor criterii obiective, bazate pe merit, şi a unei proceduri transparente, în condiţiile legii. Promovarea sau transferul judecătorilor se face doar cu acordul acestora.

[...]."

16. Prevederile relevante ale Legii nr.65 din 30 martie 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi a candidaţilor la funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie sunt următoarele:

Articolul 21

Dispoziţii finale şi tranzitorii

"[...]

(8) În cazul în care buna funcţionare a Curţii Supreme de Justiţie este grav afectată din cauza numărului de posturi vacante, Consiliul Superior al Magistraturii poate transfera, cu titlu temporar, prin derogare de la prevederile Legii nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului, din instanţele de nivel inferior judecători care corespund criteriilor legale de ocupare a funcţiei de judecător al Curţii Supreme de Justiţie. Transferul temporar va fi încetat la ocuparea a cel puţin 11 dintre posturile de judecător al Curţii Supreme de Justiţie, iar judecătorii temporar transferaţi revin în funcţiile deţinute înaintea transferului. Pe perioada transferului, judecătorii transferaţi primesc salariul judecătorului Curţii Supreme de Justiţie, raportat la vechimea în muncă respectivă.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizărilor

17. Potrivit autorilor sesizărilor, prevederile legale contestate creează un climat favorabil pentru judecătorii detaşaţi, scutindu-i de procedura de evaluare. Aceştia susţin că deciziile privind selecţia şi cariera judecătorilor trebuie să se bazeze pe criterii obiective prestabilite în lege. Asemenea decizii trebuie să se bazeze pe merit, având în vedere calificările, abilităţile şi capacitatea necesară pentru a aplica legea.

18. Autorii sesizărilor afirmă că prevederile legale contestate contravin articolelor 20 şi 115 din Constituţie, pentru că eludează formatul şi ierarhia instanţelor naţionale. Ei mai invocă în sprijinul sesizărilor Hotărârea Curţii nr.12 din 12 mai 2016.

19. Autorii sesizărilor menţionează că scopul real al prevederilor contestate este înlocuirea magistraţilor Curţii Supreme de Justiţie de la examinarea contestaţiilor candidaţilor care nu au trecut procesul de evaluare pre-vetting cu un corp de judecători "detaşaţi temporar".

20. Autorii sesizării nr.159g/2023 afirmă că o Curte Supremă de Justiţie compusă temporar din magistraţi din cadrul Curţii de Apel Chişinău, al Judecătoriei Bălţi, al Judecătoriei Chişinău şi al Judecătoriei Criuleni nu este o instanţă de judecată supremă competentă, conform articolelor 20 şi 81 din Constituţie, să se pronunţe asupra acuzaţiilor aduse unui preşedinte sau unui ex-preşedinte, să aplice sau să prelungească o măsură preventivă care constituie o ingerinţă în drepturile fundamentale ale persoanei acuzate.

21. Conform articolului 81 alin.(3) din Constituţie, în privinţa măsurii preventive care limitează un drept prevăzut de Constituţie (dreptul la libera circulaţie) al dlui Igor Dodon, ex-preşedinte al Republicii Moldova, trebuie să se pronunţe o autoritate de rang constituţional prin care se înfăptuieşte justiţia – Curtea Supremă de Justiţie. Această instanţă este singura competentă conform Constituţiei să judece cauzele penale în care este acuzat un Preşedinte al ţării. Instanţa de judecată nu reprezintă sediul autorităţii sau denumirea ei; magistraţii compun instanţa de judecată şi reprezintă chintesenţa ei. Prezenţa temporară în corpul de judecători al Curţii Supreme de Justiţie a unor judecători cu funcţii permanente în instanţe de judecată de rang inferior încalcă competenţa constituţională a Curţii Supreme de Justiţie.

22. De asemenea, autorii sesizărilor susţin că administrarea justiţiei şi independenţa justiţiei reprezintă două compartimente interdependente, legătura indisolubilă dintre ele fiind determinată de un scop unic fundamental: înfăptuirea unei justiţii efective. Între condiţiile independenţei justiţiei este menţionată independenţa instituţională, adică independenţa în administrarea chestiunilor legate direct de exercitarea funcţiei judecătoreşti. Nicio forţă din exterior nu poate fi abilitată să se amestece în chestiunile ce ţin direct şi imediat de atribuţiile de judecată, de exemplu, constituirea completelor de judecată.

23. Autorii sesizărilor conchid că prevederile contestate încalcă dreptul persoanelor la examinarea cauzelor de către o instanţă legal instituită şi competentă. Potrivit autorilor sesizărilor, articolul 21 alin.(8) din Legea nr.65 din 30 martie 2023 contravine articolelor 6, 7, 20, 23, 115, 116 şi 122 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

24. Examinând admisibilitatea sesizărilor, Curtea notează faptul că articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale le conferă deputaţilor din Parlament prerogativa sesizării Curţii Constituţionale. De asemenea, articolul 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie le conferă părţilor unui proces din faţa tribunalelor de drept comun posibilitatea de a ridica excepţia de econstituţionalitate.

25. Prevederile normative contestate pot fi supuse controlului de constituţionalitate şi nu au mai făcut obiectul analizei Curţii. De asemenea, Curtea admite că aceste norme pot fi aplicate în procesele pendinte în cadrul cărora au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate.

26. Curtea observă că articolul 116 alin.(1) din Constituţie le garantează, fără deosebire, independenţa tuturor judecătorilor instanţelor judecătoreşti din Republica Moldova, indiferent dacă aceştia funcţionează în cadrul judecătoriilor, al curţilor de apel sau al Curţii Supreme de Justiţie.

27. Alineatul (5) al articolului 116 din Constituţie stabileşte condiţiile care limitează deciziile privind cariera judecătorilor. Transferul temporar al judecătorilor reprezintă o măsură care ţine de cariera lor. Astfel, asemenea decizii trebuie adoptate pe baza unor criterii obiective, conform principiului meritocraţiei, într-o procedură transparentă şi doar cu acordul judecătorilor în discuţie.

28. Orice critică de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze de ce prevederile legale contestate încalcă normele constituţionale. Autorii sesizărilor nu au demonstrat de ce dispoziţiile articolului 21 alin.(8) din Legea nr.65 ar încălca, la modul abstract, condiţiile stabilite de articolul 116 alin.(5) din Constituţie.

29. Mai mult, Hotărârea Curţii Constituţionale nr.12 din 12 mai 2016, pe care o invocă autorii sesizărilor, are la bază premise diferite. În acea cauză s-a pus problema imposibilităţii instanţelor judecătoreşti de a funcţiona normal din cauza incapacităţii din motive de sănătate a judecătorilor de a-şi exercita atribuţiile timp de 6 luni, din cauza existenţei unor posturi vacante, din cauza volumului mare de activitate al instanţei judecătoreşti sau din alte asemenea cauze. Cu referire la transferul pe un termen limitat al judecătorilor din cadrul altor instanţe, Curtea a făcut deosebire între judecătorii judecătoriilor şi ai curţilor de apel, pe de o parte, şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie, pe de altă parte (a se vedea § 44). Deosebirea era necesară pentru că, la acea dată, articolul 116 alin.(4) din Constituţie prevedea că judecătorii Curţii Supreme de Justiţie erau numiţi în funcţie de Parlament la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii şi că aceşti judecători trebuiau să aibă o vechime în funcţia de judecător de cel puţin 10 ani. Astfel, nu era posibil un transfer temporar al judecătorilor din cadrul judecătoriilor şi al curţilor de apel la Curtea Supremă de Justiţie prin eludarea procedurii parlamentare şi prin ignorarea condiţiei vechimii în funcţie de 10 ani (a se vedea § 46). Ulterior, condiţia numirii în funcţie a judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie de către Parlament şi condiţia vechimii în muncă din articolul 116 alin.(4) din Constituţie au fost abrogate prin Legea nr.120 din 23 septembrie 2021, în vigoare din 1 aprilie 2022. Cu privire la abrogarea exigenţei numirii în funcţie a judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie de către Parlament şi a celei a experienţei de zece ani în funcţia de judecător necesară pentru a accede în această funcţie, Curtea a reţinut că abrogarea articolului 116 alin.(4) din Constituţie nu afectează nicio valoare protejată de Constituţie. De asemenea, Curtea a reţinut că, din perspectiva Constituţiei, este important ca procedura de selectare a candidaţilor pentru funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie să fie reglementată într-un mod care va asigura accederea în această funcţie a persoanelor cu o înaltă pregătire juridică, independente şi imparţiale. Aşadar, Curtea a constatat că, la modul abstract, abrogarea articolului 116 alin.(4) din Constituţie nu diminuează nivelul de protecţie a independenţei judecătorilor şi se încadrează în limitele de revizuire stabilite de Constituţie (a se vedea Avizele nr.1 din 22 septembrie 2020, § 62, 64, 66, şi nr.2 din 3 decembrie 2020, § 50-53).

Având în vedere cele menţionate, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările pentru controlul constituţionalităţii articolului 21 alin.(8) din Legea nr.65 din 30 martie 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi a candidaţilor la funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie, depuse de dnii Vlad Batrîncea şi Adrian Albu, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, de dnii avocaţi Nicolae Posturusu, Petru Balan şi Ion Vizdoga, în interesele dlui Igor Dodon, parte în dosarul nr.1r-arest-3/2023, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie, precum şi de dna Neonila Casian, reclamantă în dosarul nr.2ra-1654/2022, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

OPINIE SEPARATĂ

expusă în temeiul articolului 27 alin.(5) din Legea cu privire la

Curtea Constituţională nr.317 din 13 decembrie 1994 şi al

articolului 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale

nr.502 din 16 iunie 1995

1. Prin Decizia nr.100 din 10 august 2023 au fost declarate inadmisibile sesizările pentru controlul constituţionalităţii articolului 21 alin.(8) din Legea nr.65 din 30 martie 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi a candidaţilor la funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie, depuse de dnii Vlad Batrîncea şi Adrian Albu, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova (sesizarea nr.123/2023), de dnii avocaţi Nicolae Posturusu, Petru Balan şi Ion Vizdoga, în interesele dlui Igor Dodon, parte în dosarul nr.1r-arest-3/2023, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie (sesizarea nr.159g/2023), precum şi de dna Neonila Casian, reclamantă în dosarul nr.2ra-1654/2022, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie (sesizarea nr.169g/2023).

2. Potrivit autorilor sesizărilor, prevederile legale contestate contravin articolelor 20 (accesul liber la justiţie), 115 (instanţele judecătoreşti) şi 116 (statutul judecătorilor) din Constituţie, pentru că eludează formatul şi ierarhia instanţelor naţionale. Prevederile contestate creează un climat favorabil pentru judecătorii detaşaţi, scutindu-i de procedura de evaluare. Ei susţin că deciziile privind selecţia şi cariera judecătorilor trebuie să se bazeze pe criterii obiective prestabilite în lege. Asemenea decizii trebuie să se bazeze pe merit, având în vedere calificările, abilităţile şi capacitatea necesară pentru a aplica legea. Autorii sesizărilor afirmă că o Curte Supremă de Justiţie compusă temporar din magistraţi din cadrul Curţii de Apel Chişinău, al Judecătoriei Bălţi, al Judecătoriei Chişinău şi al Judecătoriei Criuleni nu este o instanţă de judecată supremă competentă, conform articolului 20 din Constituţie. Prezenţa temporară în corpul de judecători al Curţii Supreme de Justiţie a unor judecători cu funcţii permanente în instanţe de judecată de rang inferior încalcă competenţa constituţională a Curţii Supreme de Justiţie. Ei mai invocă în sprijinul sesizărilor Hotărârea Curţii Constituţionale nr.12 din 12 mai 2016. Astfel, autorii sesizărilor conchid că prevederile contestate încalcă dreptul persoanelor la examinarea cauzelor de către o instanţă legal instituită şi competentă (a se vedea DCC nr.100 din 10 august 2023, § 17-18, 20-21, 23).

3. În raport cu aceste critici de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a reţinut că autorii sesizărilor nu au demonstrat de ce dispoziţiile articolului 21 alin.(8) din Legea nr.65 ar încălca, la modul abstract, condiţiile stabilite de articolul 116 alin.(5) din Constituţie. Hotărârea Curţii Constituţionale nr.12 din 12 mai 2016, pe care o invocă autorii sesizărilor, are la bază premise diferite şi se bazează pe o normă constituţională care a fost ulterior abrogată (a se vedea DCC nr.100 din 10 august 2023, § 28-29). Referitor la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea nu s-a pronunţat.

4. Nu susţin această decizie din următoarele considerente.

5. În jurisprudenţa sa, cu referire la transferul pe un termen limitat al judecătorilor din cadrul altor instanţe, Curtea a făcut deosebire între judecătorii judecătoriilor şi ai curţilor de apel, pe de o parte, şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie, pe de altă parte. Având în vedere statutul CSJ de instanţă supremă de drept comun, unica instanţă judecătorească de acest grad, instituţia transferului nu are incidenţă în situaţia judecătorilor CSJ. În cazul în care intervine vacanţa funcţiei pentru un judecător al CSJ, locul acestuia nu poate fi ocupat prin transfer de un judecător de la o altă instanţă. Cauzele lui ar putea fi preluate doar de către un alt judecător de la CSJ sau de un nou judecător numit de Parlament pentru această funcţie (a se vedea HCC nr.12 din 12 mai 2016, § 44, 46).

6. Prin urmare, interdicţia stabilită de Curtea Constituţională referitoare la transferul temporar al judecătorilor la Curtea Supremă de Justiţie se bazează pe statutul constituţional al CSJ - instanţă supremă de drept comun, unica instanţă judecătorească de acest grad (articolul 115 alin.(1) din Constituţie). Faptul că a fost modificată modalitatea de numire a judecătorilor la CSJ, prin abrogarea alin.(4) din articolul 116 din Constituţie, nu schimbă acest statut constituţional şi a fortiori raţionamentele Curţii Constituţionale din Hotărârea nr.12 din 12 mai 2016.

7. De facto, prin abrogarea alineatului (4) din articolul 116 din Constituţie, Preşedintele Republicii Moldova a substituit Parlamentul în procedura de numire a judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie. În motivarea acestei decizii, Guvernul a menţionat că este necesară uniformizarea procedurilor de numire a judecătorilor din toate instanţele judecătoreşti, indiferent de nivelul acestora. În acest mod, Guvernul a propus numirea judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie de către Preşedintele Republicii în baza propunerii Consiliului Superior al Magistraturii. Modul de numire a judecătorilor instanţei supreme propus de Guvern consolidează, în mod prezumtiv, independenţa judecătorilor instanţei supreme (a se vedea ACC nr.2 din 3 decembrie 2020, § 46, 48).

8. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că din perspectiva Constituţiei este important ca procedura de selectare a candidaţilor pentru funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie să fie reglementată într-un mod care va asigura accederea în această funcţie a persoanelor cu o înaltă pregătire juridică, independente şi imparţiale. Deşi aceste standarde sunt aplicabile pentru toate numirile în funcţia de judecător, Curtea a reţinut că, atunci când este în discuţie funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie, ele au o importanţă mai pregnantă şi intervine o mai mare exigenţă. De asemenea, Curtea a reţinut că prin reglementarea în Constituţie a criteriilor pentru numirea şi cariera judecătorilor (articolul 116 alin.(5)), criteriile în discuţie vor dobândi un caracter rigid, obligatoriu, cu o aplicabilitate îndelungată, contribuind astfel la dezideratul numirii în funcţie a unor judecători necesari într-o societate democratică (a se vedea ACC nr.2 din 3 decembrie 2020, § 50, 56). Potrivit Comisiei de la Veneţia, numirea judecătorilor potrivit meritelor lor şi în baza unor criterii obiective prevăzute de lege reprezintă un principiu fundamental al independenţei judiciare (a se vedea § 33 din Opinia comună nr.983/2020 din 20 martie 2020, CDL-AD(2020)001-e).

9. În baza celor menţionate mai sus, constat incidenţa articolului 116 alineatele (2) şi (5) din Constituţie în prezenta cauză.

10. Referitor la incidenţa articolului 20 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că acest articol îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil (DCC nr.3 din 24 ianuarie 2023, § 20). Potrivit articolului 6 din Convenţie, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege.

11. Totodată, în evaluarea acestor criterii ale procesului echitabil, Curtea Europeană a statuat că expresia "instituită de lege" din articolul 6 al Convenţiei se referă nu doar la baza legală a existenţei "instanţei", ci şi la componenţa tribunalului în fiecare cauză (Ezgeta v. Croaţia, 7 septembrie 2017, § 38). Clauza instituirii prin lege a unei instanţe trebuie să satisfacă o serie de condiţii, cum ar fi independenţa membrilor săi şi durata mandatului lor, imparţialitatea şi existenţa garanţiilor procedurale (Shaykhatarov şi alţii v. Rusia, 15 ianuarie 2019, § 39).

12. Curtea Europeană, în cauza Guðmundur Andri Ástráðsson v. Islanda [MC], 1 decembrie 2020, a stabilit un test privind evaluarea eventualelor deficienţe dintr-o procedură concretă de numire în funcţia de judecător. Cu referire la exigenţele impuse de standardul unui tribunal instituit de lege, Curtea Europeană a reţinut că tribunalul este caracterizat de funcţia sa judiciară, trebuind să îndeplinească şi o serie de exigenţe instituţionale, cum ar fi independenţa şi imparţialitatea membrilor săi. Noţiunea de tribunal presupune ca acesta să fie compus din judecători selectaţi pe bază de merit printr-un proces riguros, care să asigure faptul că au fost numiţi cei mai calificaţi candidaţi – atât în termeni de competenţă tehnică, cât şi în termeni de integritate morală. În opinia Curţii Europene, o astfel de selecţie bazată pe merit nu asigură doar capacitatea tehnică a unui organ judiciar de a face justiţie ca "tribunal", dar este, de asemenea, esenţială în ceea ce priveşte asigurarea încrederii publicului în sistemul judiciar şi serveşte ca o garanţie suplimentară a independenţei personale a judecătorilor. Iregularităţile din procedura de numire pot compromite legitimitatea unei curţi, la care judecătorii numiţi participă ulterior, în calitate de un "tribunal instituit prin lege". Această corelaţie între procedura de numire a unui judecător şi "legalitatea" completului de judecată la care participă ulterior un asemenea judecător îşi găseşte, de asemenea, susţinerea în scopul exigenţei "stabilit prin lege" (a se vedea § 211, 219-222, 225-226 din Hotărârea citată).

13. Prin urmare, constat incidenţa articolului 20 din Constituţie în prezenta cauză şi consider că la etapa fondului era necesară examinarea situaţiei dacă judecarea cauzelor de către Curtea Supremă de Justiţie, formată din judecători transferaţi temporar de la instanţe de rang inferior, corespunde standardului unei instanţe independente şi imparţiale, instituite de lege.

14. Aşadar, în opinia mea, Curtea Constituţională trebuia să declare sesizările nr.123a/2023, nr.159g/2023 şi nr.169g/2023 admisibile pentru examinare în fond şi să verifice corespunderea articolului 21 alin.(8) din Legea nr.65 din 30 martie 2023 cu articolele 20 şi 116 alineatele (2) şi (5) din Constituţie.

OPINIE SEPARATĂ

formulată pe baza articolului 27 alin.(5) din Legea cu privire la

Curtea Constituţională şi a articolului 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale

Prin Decizia nr.100 din 10 august 2023, Curtea Constituţională a declarat inadmisibile sesizările pentru controlul constituţionalităţii articolului 21 alin.(8) din Legea nr.65 din 30 martie 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi a candidaţilor la funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie, depuse de dnii Vlad Batrîncea şi Adrian Albu, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, de dnii avocaţi Nicolae Posturusu, Petru Balan şi Ion Vizdoga, în interesele dlui Igor Dodon, parte în dosarul nr.1r-arest-3/2023, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie, precum şi de dna Neonila Casian, reclamantă în dosarul nr.2ra-1654/2022, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

Autorii sesizărilor au afirmat, în special, că o Curte Supremă de Justiţie compusă temporar din magistraţi din cadrul Curţii de Apel Chişinău, al Judecătoriei Bălţi, al Judecătoriei Chişinău şi al Judecătoriei Criuleni nu este o instanţă de judecată supremă competentă, conform articolelor 20 şi 81 din Constituţie, să se pronunţe asupra cauzelor aflate pe rolul Curţii Supreme de Justiţie. Instanţa de judecată nu reprezintă sediul autorităţii sau denumirea ei; magistraţii compun instanţa de judecată şi reprezintă chintesenţa ei. Prezenţa temporară în corpul de judecători al Curţii Supreme de Justiţie a unor judecători cu funcţii permanente în instanţe de judecată de rang inferior încalcă competenţa constituţională a Curţii Supreme de Justiţie.

De asemenea, autorii sesizărilor susţin că administrarea justiţiei şi independenţa justiţiei reprezintă două compartimente interdependente, legătura indisolubilă dintre ele fiind determinată de un scop unic fundamental: înfăptuirea unei justiţii efective.

Autorii sesizărilor au susţinut că prevederile contestate încalcă dreptul persoanelor la examinarea cauzelor de către o instanţă legal instituită şi competentă. Potrivit autorilor sesizărilor, articolul 21 alin.(8) din Legea nr.65 din 30 martie 2023 contravine articolelor 6, 7, 20, 23, 115, 116 şi 122 din Constituţie.

Analizând sesizările în discuţie, Curtea Constituţională nu a dat curs argumentelor referitoare la neconstituţionalitatea normei contestate şi a decis că sesizările nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Nefiind de acord cu concluziile colegilor judecători constituţionali, am formulat prezenta opinie separată, din următoarele considerente.

Norma legală contestată stabileşte: "În cazul în care buna funcţionare a Curţii Supreme de Justiţie este grav afectată din cauza numărului de posturi vacante, Consiliul Superior al Magistraturii poate transfera, cu titlu temporar, prin derogare de la prevederile Legii nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului, din instanţele de nivel inferior judecători care corespund criteriilor legale de ocupare a funcţiei de judecător al Curţii Supreme de Justiţie."

Curtea a observat că alineatul (5) al articolului 116 din Constituţie stabileşte condiţiile care limitează deciziile privind cariera judecătorilor. Transferul temporar al judecătorilor reprezintă o măsură care ţine de cariera lor. Astfel, asemenea decizii trebuie adoptate pe baza unor criterii obiective, conform principiului meritocraţiei, într-o procedură transparentă şi doar cu acordul judecătorilor în discuţie (a se vedea DCC nr.100 din 10 august 2023, § 27).

Totuşi, această normă constituţională prevede că deciziile privind cariera judecătorilor trebuie să fie adoptate în condiţiile legii.

În acest context, potrivit articolului 20 alin.(1) [cariera judecătorilor] din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, cariera judecătorilor presupune promovarea în funcţia de judecător la o instanţă superioară, numirea în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă şi transferarea judecătorului la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară. Alineatul (4) din aceeaşi normă stabileşte că promovarea judecătorului în funcţia de judecător la o instanţă superioară se face numai cu acordul acestuia, prin concurs, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, de către Preşedintele Republicii Moldova. Transferul judecătorului la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară se face numai cu consimţământul lui, de către Consiliul Superior al Magistraturii. Confom alineatului (6) din acelaşi articol, judecătorul se consideră promovat în funcţia de judecător la o instanţă superioară, se consideră numit în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă sau se consideră transferat la o instanţă de acelaşi nivel ori la o instanţă inferioară de la data indicată în decretul respectiv al Preşedintelui Republicii Moldova sau, după caz, în hotărârea respectivă a Consiliului Superior al Magistraturii.

Legea nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii stabileşte la articolul 4 [competenţa Consiliului] alin.(1) literele a) şi a¹) că, în vederea exercitarea funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competenţe referitoare la cariera judecătorilor: face propuneri Preşedintelui Republicii Moldova de numire în funcţie a judecătorilor sau de promovare a acestora la o instanţă superioară; transferă judecătorii la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară, eliberează din funcţie judecătorii, numeşte şi eliberează din funcţie preşedinţii sau vicepreşedinţii de instanţă.

Articolul 3 din Legea nr.64 din 30 martie 2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie enumeră atribuţiile Curţii Supreme de Justiţie. Astfel, Curtea Supremă de Justiţie are următoarele atribuţii: a) examinează, în calitate de primă instanţă, categoriile de cauze stabilite de lege; b) examinează, în calitate de instanţă de recurs, cauzele de importanţă socială şi juridică, precum şi cele care relevă încălcări deosebit de grave ale legii şi ale drepturilor omului; c) examinează cererile de revizuire în cazurile stabilite de lege; d) ridică excepţii de neconstituţionalitate a actelor normative care urmează a fi aplicate la soluţionarea unei cauze concrete; e) soluţionează alte tipuri de cereri şi probleme juridice prevăzute de lege.

Potrivit articolului 7 alin.(5) din Legea nr.64 din 30 martie 2023, judecătorul Curţii Supreme de Justiţie se numeşte în funcţie de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Preşedintele Republicii Moldova emite decretul de numire în funcţie a judecătorului Curţii Supreme de Justiţie în termen de 30 de zile de la data primirii propunerii. Dacă este necesară o examinare suplimentară a dosarului candidatului sau a informaţiei deţinute de o autoritate publică despre candidatul respectiv, acest termen poate fi prelungit cu 15 zile.

Analizând prevederile legale citate supra (ultima fiind o lege specială adoptată de Parlament în aceeaşi zi cu norma contestată), putem deduce că noţiunea de transfer al judecătorului, chiar şi temporar, nu poate fi echivalată cu noţiunea de promovare. Transferul poate fi efectuat doar la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară.

La aceeaşi concluzie a ajuns şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa anterioară. Curtea a subliniat că, având în vedere statutul CSJ de instanţă supremă de drept comun, unica instanţă judecătorească de acest grad, instituţia transferului nu are incidenţă în situaţia judecătorilor CSJ. În cazul în care intervine vacanţa funcţiei pentru un judecător al CSJ, locul acestuia nu poate fi ocupat prin transfer de un judecător de la o altă instanţă. Cauzele lui ar putea fi preluate doar de către un alt judecător de la CSJ sau de un nou judecător numit de Parlament pentru această funcţie (a se vedea HCC nr.12 din 12 mai 2016, § 46).

Mai mult, promovarea judecătorului prevăzută de articolul 116 alin.(5) din Constituţie, în condiţiile legilor menţionate, printr-un Decret emis de Preşedintele Republicii Moldova pe baza articolului 88 lit.j) din Constituţie, i-ar asigura judecătorului promovat legitimitatea necesară şi competenţa corespunzătoare. În acest mod, li s-ar asigura persoanelor accesul la un tribunal instituit pe baza legii şi cu competenţe corespunzătoare, aşa cum cere articolul 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi articolul 20 din Constituţie.

Aşadar, în opinia mea, sesizările în discuţie trebuiau să fie declarate admisibile şi examinate în fond prin prisma articolelor 1 alin.(3), 20, 88 lit.j), 115 alineatele (1) şi (4) şi 116 alin.(5) din Constituţie.