Decizie nr.102 din 04.06.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.254g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 32 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, în redactarea Legii nr.313 din 26 decembrie 2024 (trecerea obligaţiei de achitare a remuneraţiei administratorului provizoriu în sarcina organului executiv al debitorului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.254g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 32 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149

din 29 iunie 2012, în redactarea Legii nr. 313 din 26 decembrie 2024

(trecerea obligaţiei de achitare a remuneraţiei administratorului

provizoriu în sarcina organului executiv al debitorului)

nr. 102  din  04.06.2026

 (în vigoare 04.06.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 284-287 art.118 din 30.06.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dnei Maria Arhir, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 8 decembrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 4 iunie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "este trecută în sarcina organului executiv al debitorului" din articolul 32 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, în redactarea Legii nr.313 din 26 decembrie 2024, ridicată de dl avocat Denis Grecu, în interesele dlui Vladimir Verbanov, în dosarul nr.2i-923/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de domnul judecător Vitalie Guţan, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 29 noiembrie 2023, Serviciul Fiscal de Stat a formulat o cerere introductivă faţă de SRL "Hygieiacom". Ulterior, un alt creditor s-a alăturat la cererea introductivă.

4. Prin Încheierea din 1 decembrie 2023, Judecătoria Chişinău a admis spre examinare cererea introductivă, a instituit perioada de observaţie asupra debitorului şi a numit un administrator provizoriu.

5. La 31 ianuarie 2024, dl Alexandru Verdeş, administrator provizoriu al Hygieiacom, a formulat o cerere împotriva dlui Vladimir Verbanov, administrator statutar al debitorului, referitoare la aprobarea şi încasarea remuneraţiei pentru exercitarea conducerii debitorului în perioada de observaţie cuprinsă între 1 decembrie 2023 şi 31 ianuarie 2024 în sumă de 26 400 de lei.

6. Printr-o hotărâre din 2 aprilie 2024, Judecătoria Chişinău a intentat procesul de insolvabilitate în privinţa Hygieiacom.

7. La 18 noiembrie 2025, dl avocat Denis Grecu a ridicat, în interesele dlui Vladimir Verbanov, excepţia de neconstituţionalitate a textului "este trecută în sarcina organului executiv al debitorului" din articolul 32 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, în redactarea Legii nr.313 din 26 decembrie 2024.

8. Printr-o încheiere din 4 decembrie 2025, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

[...]."

10. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 32

Repartizarea cheltuielilor judiciare aferente perioadei de observare a debitorului

"(1) Cheltuielile judiciare aferente perioadei de observare a debitorului privind taxa de stat, privind remunerarea administratorului provizoriu, privind notificarea, privind convocarea şedinţelor şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul provizoriu se suportă din patrimoniul debitorului. Prin tranzacţie se poate stabili o altă ordine de repartizare a cheltuielilor judiciare.

(2) În cazul în care în patrimoniul debitorului nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile procesului de insolvabilitate, obligaţia de achitare a remuneraţiei administratorului provizoriu şi de acoperire a cheltuielilor efectuate de acesta în perioada de observare a debitorului este trecută în sarcina organului executiv al debitorului.

(3) În cazul în care instanţa de insolvabilitate respinge cererea introductivă în legătură cu lipsa temeiurilor de insolvabilitate a debitorului, cheltuielile prevăzute la alin.(1) se trec în mod solidar pe seama creditorilor care au adresat cererea introductivă şi a creditorilor care au susţinut-o prin referinţă depusă în cadrul procesului.

(4) Modalitatea de repartizare a cheltuielilor judiciare şi a cheltuielilor de remunerare a administratorului provizoriu o stabileşte instanţa de insolvabilitate într-o hotărâre sau încheiere emisă în urma examinării cauzei."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul criticat nu respectă condiţiile clarităţii şi previzibilităţii legii, deoarece administratorul statutar al unui debitor nu poate să prevadă consecinţele deţinerii respectivei calităţi, condiţiile şi limitele răspunderii sale. De altfel, autorul consideră că prevederea criticată camuflează o formă a răspunderii personale a administratorului statutar, care intervine automat pentru obligaţiile persoanei juridice administrate, contrar articolelor 9 şi 184 din Codul civil.

12. Autorul sesizării afirmă că dispoziţiile articolului 32 alin.(2) din Legea insolvabilităţii admit o ingerinţă disproporţionată şi nejustificată în dreptul de proprietate al organului executiv al debitorului, deoarece pun obligaţia de achitare a remuneraţiei administratorului provizoriu în sarcina organului executiv al debitorului, fără a i se demonstra culpa în survenirea insolvabilităţii debitorului.

13. Autorul mai susţine că persoanele care urmează să suporte obligaţia de achitare a remuneraţiei administratorului provizoriu nu pot să conteste efectiv ingerinţa în dreptul de proprietate. În acest sens, autorul observă că legea nu permite instanţei să realizeze un control judiciar deplin, pentru că rolul acesteia este limitat la constatarea aplicării normei criticate în fiecare cauză individuală şi încasarea remuneraţiei din contul organului executiv al debitorului, fără stabilirea legăturii cauzale între starea de insolvabilitate a debitorului şi activitatea administratorului statutar, constatarea şi aprecierea culpei şi individualizarea răspunderii. Prin urmare, îi este afectat accesul la justiţie şi dreptul la apărare.

14. În opinia autorului sesizării, textul contestat contravine articolelor 1 alin.(3), 4, 9, 20, 21, 23, 26, 46, 54 şi 127 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "este trecută în sarcina organului executiv al debitorului" din articolul 32 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, în redactarea Legii nr.313 din 26 decembrie 2024. În această redactare, prevederile contestate nu au făcut obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Curtea notează că o condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate este şi faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluţionarea cauzei.

20. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează cererea formulată de administratorul autorizat prin care acesta solicită aprobarea şi încasarea remuneraţiei pentru exercitarea conducerii unui debitor în perioada de observaţie cuprinsă între 1 decembrie 2023 şi 31 ianuarie 2024 din contul administratorului statutar. Cererea privind încasarea remuneraţiei a fost depusă la 31 ianuarie 2024. Totodată, Curtea constată că după depunerea cererii, prin Legea nr.313 din 26 decembrie 2024 pentru modificarea Legii insolvabilităţii nr.149/2012, Parlamentul a adoptat o nouă redactare a articolului 32 alin.(2), care a intrat în vigoare la 16 februarie 2025.

21. Având în vedere acest aspect esenţial, Curtea observă că nici autorul sesizării, nici instanţa de judecată care a admis ridicarea excepţiei nu au analizat şi nu au demonstrat aplicabilitatea articolului 32 alin.(2) din Legea insolvabilităţii în redactarea Legii nr.313 din 26 decembrie 2024 în cauza în care a fost ridicată excepţia.

22. Curtea reiterează că nu posedă competenţa de a stabili aplicabilitatea legii în timp la soluţionarea cauzei. Aceste chestiuni ţin de competenţa judecătorului în faţa căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Excepţia de neconstituţionalitate nu manifestă doar o funcţie preventivă, ci şi una reparatorie, pentru că aceasta priveşte, în primul rând, situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar acest instrument devenind o actio popularis, lipsit de caracterul concret şi efectiv al excepţiei (DCC nr.20 din 6 februarie 2025, § 23).

23. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (4) lit.c), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "este trecută în sarcina organului executiv al debitorului" din articolul 32 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, în redactarea Legii nr.313 din 26 decembrie 2024, ridicată de dl avocat Denis Grecu, în interesele dlui Vladimir Verbanov, în dosarul nr.2i-923/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.