Decizie nr.103 din 06.09.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.121g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi de la articolul 287 alin.(4) şi a articolului 313 alin.(4) din Codul de procedură penală

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate  a sesizării nr. 121g/2018  privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi de la articolul 287 alin.(4)

 şi a articolului 313 alin.(4) din Codul de procedură penală

nr. 103  din  06.09.2018

 (în vigoare 06.09.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 24-28 art. 6 din 25.01.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 24 august 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 septembrie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă” de la articolul 287 alin.(4), precum şi a articolului 313 alin.(4) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl Marcel Lungu, parte în dosarul nr.10r-141/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 24 august 2018 de către un complet de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (format din dnii judecători Iurie Melinteanu, Ghenadie Lîsîi şi Ion Bulhac), în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 23 decembrie 2013, un procuror din cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale a dispus printr-o ordonanţă începerea urmăririi penale in rem, în legătură cu comiterea unor presupuse fapte de abuz de serviciu şi neglijenţă în serviciu, infracţiuni prevăzute de articolele 327 alin.(1) şi 329 alin.(1) din Codul penal. Faptele investigate de procuror se refereau, inter alia, la înstrăinarea unui complex de bunuri imobile care aparţin Întreprinderii de stat “Staţiunea Tehnologico-Experimentală Codru”.

4. Pe 10 august 2016, judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, a admis demersul procurorului privind efectuarea percheziţiei la domiciliul dlui Marcel Lungu şi a emis, în acest sens, un mandat judecătoresc. Pe 18 august 2016, în baza mandatului judecătoresc, la domiciliul dlui Marcel Lungu a fost efectuată o percheziţie, de unde au fost ridicate câteva obiecte. Din materialele dosarului reiese faptul că dl Marcel Lungu a fost desemnat în calitate de administrator de insolvabilitate al Întreprinderii de stat “Staţiunea Tehnologico-Experimentală Codru”.

5. Pe 21 noiembrie 2016, în baza articolului 275 pct.3) şi a articolului 285 din Codul de procedură penală, procurorul a emis o ordonanţă prin care a dispus încetarea urmăririi penale, pentru că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii. Împotriva acestei soluţii, părţile vătămate – S.R.L. “Regal Fruct” şi S.A. “Parcul de autobuze din Bălţi” – au depus o serie de contestaţii.

6. În cadrul examinării acestor contestaţii de către judecătorul de instrucţie de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, dl Marcel Lungu a depus pe 26 iunie 2017 o cerere la această judecătorie prin care a solicitat să fie admis ca parte interesată la examinarea plângerii depuse de către partea vătămată, S.A. “Parcul de autobuze din Bălţi”.

7. Prin încheierea din 21 decembrie 2017, judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, a declarat nule ordonanţa de încetare a urmăririi penale din 21 noiembrie 2016 şi ordonanţa procurorului ierarhic superior din 9 ianuarie 2017 şi a trimis cauza penală la procuror, în vederea reluării urmăririi penale.

8. Dl Marcel Lungu şi avocatul său, dl Iurie Bargan, au declarat recurs împotriva încheierii judecătorului de instrucţie din 21 decembrie 2017 solicitând casarea acesteia şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care plângerile depuse de către S.A. “Parcul de autobuze din Bălţi” şi S.R.L. “Regal Fruct” să fie respinse. În motivarea cererii lor, recurenţii au menţionat, inter alia, că prin obligarea procurorului de a relua urmărirea penală judecătorul de instrucţie a depăşit termenul de un an, prevăzut de articolul 287 alin.(4) din Codul de procedură penală, şi că la examinarea plângerilor părţilor vătămate instanţa nu a examinat demersul înaintat de aceştia cu privire la admiterea în calitate de parte interesată în proces.

9. În cadrul şedinţei de judecată a instanţei de apel din 12 iulie 2018, dl Marcel Lungu a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului “în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă” de la articolul 287 alin.(4), precum şi a articolului 313 alin.(4) din Codul de procedură penală.

10. Prin încheierea din 12 iulie 2018, instanţa de apel a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

12. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 287

Reluarea urmăririi penale

[în redacţia actuală]

“(1) Reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după scoaterea persoanei de sub urmărire şi/sau după clasarea cauzei se dispune prin ordonanţă de către procurorul ierarhic superior dacă se constată că:

1) decizia este afectată de un viciu fundamental;

2) apar fapte noi sau recent descoperite, care existau la data adoptării ordonanţei de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire şi/sau de clasare a cauzei, dar despre care nu avea cunoştinţă organul de urmărire penală şi care sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată.

(2) Urmărirea penală poate fi reluată şi de către judecătorul de instrucţie în cazul admiterii, potrivit art.313, a plângerii împotriva ordonanţei de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire şi/sau de clasare a cauzei şi a plângerii împotriva ordonanţei de menţinere a celei contestate în ordinea controlului ierarhic superior.

(3) În cazurile prevăzute la alin.(1) şi (2), dacă, pe baza datelor din dosar, procurorul consideră necesară luarea unei măsuri preventive sau unei măsuri asigurătorii, el procedează în modul prevăzut de prezentul cod.

(4) Reluarea urmăririi penale poate avea loc doar în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă, cu excepţia cazului când aceasta este necesară pentru reabilitarea persoanei.”

Articolul 287

Reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea

 cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire

[în redacţia anterioară Legii nr.316 din 22 decembrie 2017]

“[Alin. (1) art.287 abrogat prin Legea nr.197 din 28 iulie 2016, în vigoare 9 septembrie 2016]

Notă: Se declară neconstituţional alin.(1) art.287 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.12 din 14 mai 2015, în vigoare 14 mai 2015

[…]

(4) În cazurile în care ordonanţele de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire au fost adoptate legal, reluarea urmăririi penale poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente a afectat hotărârea respectivă. În cazul descoperirii unui viciu fundamental, urmărirea penală poate fi reluată nu mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a ordonanţei de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei sau scoatere a persoanei de sub urmărire.

Articolul 313

Plângerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire

penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii

“(1) Plângerile împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organelor care exercită activitate specială de investigaţii pot fi înaintate judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alţi participanţi la proces sau de către alte persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege.

(2) Persoanele indicate în alin.(1) sunt în drept de a ataca judecătorului de instrucţie:

1) refuzul organului de urmărire penală:

a) de a primi plângerea sau denunţul privind pregătirea sau săvârşirea infracţiunii;

b) de a satisface demersurile în cazurile prevăzute de lege;

c) de a începe urmărirea penală;

d) de a elibera persoana reţinută pentru încălcarea prevederilor art.165 şi 166 din prezentul Cod;

e) de a elibera persoana deţinută cu încălcarea perioadei de reţinere sau a perioadei pentru care a fost autorizat arestul;

2) ordonanţele privind încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire penală;

3) alte acţiuni care afectează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei.

(3) Plângerea poate fi înaintată, în termen de 10 zile, judecătorului de instrucţie la locul aflării organului care a admis încălcarea.

(4) Plângerea se examinează de către judecătorul de instrucţie în termen de 10 zile, cu participarea procurorului şi cu citarea persoanei care a depus plângerea, precum şi a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii. Neprezentarea persoanei care a depus plângerea şi/sau a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii nu împiedică examinarea acesteia. Procurorul este obligat să prezinte în instanţă materialele corespunzătoare. În cadrul examinării plângerii, procurorul şi persoana care a depus plângerea, precum şi persoanele ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii dau explicaţii.

(5) Judecătorul de instrucţie, considerând plângerea întemeiată, adoptă o încheiere prin care obligă procurorul să lichideze încălcările depistate ale drepturilor şi libertăţilor omului sau ale persoanei juridice şi, după caz, declară nulitatea actului sau acţiunii procesuale atacate. Constatând că actele sau acţiunile atacate au fost efectuate în conformitate cu legea şi că drepturile sau libertăţile omului sau ale persoanei juridice nu au fost încălcate, judecătorul de instrucţie pronunţă o încheiere despre respingerea plângerii înaintate. Copia de pe încheiere se expediază persoanei care a depus plângerea şi procurorului.

(6) Încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă, cu excepţia încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale şi reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs la curtea de apel în termen de 15 zile de la data pronunţării.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că textul “în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă” de la articolul 287 alin.(4) din Codul de procedură penală stabileşte un termen exagerat pentru reluarea urmăririi penale.

14. De asemenea, autorul excepţiei menţionează că articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală nu prevede expres obligaţia judecătorului de instrucţie de a se pronunţa printr-un act judecătoresc cu referire la cererea privind atragerea persoanei în proces, în calitate de parte interesată, dacă prin admiterea plângerii depuse pot fi lezate drepturile şi libertăţile sale.

15. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate contravin articolelor 4, 16, 20, 21, 23, 53 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat mai multe norme din Constituţie, Curtea reţine că, în motivarea sesizării, acesta a contestat textul “în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă” de la articolul 287 alin.(4), precum şi articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală, ca fiind contrare articolului 20 din Constituţie, care garantează dreptul la un proces echitabil.

19. Curtea reţine că dl avocat Marcel Lungu, parte în dosarul nr.10r-141/18, aflat pe rolul Curţii de Apel Chişinău, poate ridica, în sens formal, o excepţie de neconstituţionalitate. Totuşi, pentru ca sesizarea să fie admisibilă, norma contestată trebuie să producă efecte concrete, nu ipotetice, în situaţia autorului ei. Curtea reţine că, în prezenta cauză, urmărirea penală a fost începută in rem (a se vedea § 3 din prezenta decizie). Chiar dacă organul de urmărire penală a efectuat percheziţii la domiciliul dlui Marcel Lungu, acesta nu a fost recunoscut ulterior în calitate de bănuit sau nu a fost pus sub învinuire (a se vedea § 4 supra). Din contra, după această acţiune procedurală, urmărirea penală a fost încetată in rem (a se vedea § 5 supra). Faptul că ordonanţa de încetare a urmăririi penale a fost declarată nulă prin încheierea judecătorului de instrucţie din 21 decembrie 2017 şi faptul că urmărirea penală va fi reluată nu constituie motive suficiente pentru concluzia Curţii în sensul aplicabilităţii dispoziţiilor contestate la soluţionarea litigiului principal, având în vedere că dl Marcel Lungu nu are statut de bănuit sau de învinuit.

20. Mai mult, la emiterea încheierii din 21 decembrie 2017 privind anularea ordonanţei de încetare a urmăririi penale şi obligarea procurorului de a relua urmărirea penală, instanţa de judecată a făcut referire la prevederile articolului 287 alin.(4) din Cod în redacţia anterioară Legii nr.316 din 22 decembrie 2017. Acest fapt presupune că textul legal criticat nici nu era în vigoare la momentul adoptării încheierii judecătoreşti contestate de către autorul excepţiei în cadrul litigiului principal.

21. În acest context, Curtea reaminteşte că, în cazul constatării neconstituţionalităţii unei norme prin intermediul excepţiei, aceasta nu manifestă doar o funcţie preventivă, ci şi una reparatorie, pentru că ea priveşte în primul rând situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar, acest instrument riscă să devină unul simulat, o actio popularis, pierzându-se, în aceste condiţii, caracterul concret şi efectiv al excepţiei (a se vedea, DCC nr.32 din 29 martie 2018, § 24–25; DCC nr.83 din 6 septembrie 2017, § 21–22; DCC nr.56 din 27 iunie 2017, § 24–25).

22. Având în vedere considerentele menţionate, Curtea reţine că în privinţa textului “în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă” de la articolul 287 alin.(4) din Codul de procedură penală, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate. În acelaşi timp, Curtea notează că posibilitatea de a solicita controlul constituţionalităţii textului legal criticat de la articolul 287 alin.(4) din Cod este valabilă în continuare. La examinarea prezentei sesizări Curtea nu s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea normei în discuţie (pe fond), deoarece sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate.

23. Cu referire la contestarea articolului 313 alin.(4) din Codul de procedură penală din perspectiva neconformităţii acestuia cu standardul echităţii procesului de judecată, garantat de articolul 20 din Constituţie, pentru că nu prevede expres obligaţia judecătorului de a se pronunţa printr-un act judecătoresc cu referire la cererea privind atragerea persoanei în proces în calitate de parte interesată dacă, prin admiterea plângerii depuse, pot fi lezate drepturile şi libertăţile persoanei în discuţie, Curtea reţine următoarele.

24. Prevederile tezei I de la articolul 313 alin.(4) din Cod stabilesc expres faptul că plângerea se examinează de către judecătorul de instrucţie în termen de 10 zile, cu participarea procurorului şi cu citarea persoanei care a depus plângerea, precum şi a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii. Textul evidenţiat stabileşte clar că, la examinarea plângerii în procedura prevăzută de articolul 313 din Cod, judecătorul este obligat să citeze persoanele ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii.

25. În acest context, Curtea reţine că articolul 20 din Constituţie nu impune reglementarea expresă a obligaţiei judecătorului de a se pronunţa printr-un act separat în privinţa cererii de atragere a persoanei interesate în proces. Dreptul la un proces echitabil, garantat de norma constituţională menţionată, impune doar obligaţia de a asigura prezenţa persoanei în cadrul unei proceduri, al cărei rezultat îi poate afecta drepturile şi libertăţile. Prin urmare, Curtea observă că norma contestată, prin prisma necesităţii citării persoanei, garantează dreptul acesteia de a fi prezentă la examinarea plângerii în procedura prevăzută de articolul 313 din Cod. Aşadar, norma contestată nu contravine articolului 20 din Constituţie.

26. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că referitor la articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă” de la articolul 287 alin.(4), precum şi a articolului 313 alin.(4) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl Marcel Lungu, parte în dosarul nr.10r-141/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.