Decizie nr.105 din 01.07.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.68g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din articolele 385 alin.(5) şi 473/4 alin.(4) şi (6) din Codul de procedură penală (reducerea pedepsei pentru detenţie în condiţii precare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării  nr. 68g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor dispoziţii din articolele 385 alin.(5)

şi 473⁴ alin. (4) şi (6) din  Codul de procedură penală

(reducerea pedepsei pentru detenţie în condiţii precare)

nr. 105  din  01.07.2021

 (în vigoare 01.07.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.175-179 art.142 din 23.07.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 25 martie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 1 iulie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din articolele 385 alin.(5) şi 473⁴ alin.(4) din Codul de procedură penală, ridicată din oficiu în dosarul nr.21r-75/21, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

2. Sesizarea a fost ridicată de un complet de la Curtea de Apel Comrat (format din dnii judecători Grigori Colev, Ştefan Starciuc şi Afanasi Curdov), în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 14 februarie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, l-a condamnat pe Sergiu Şadrin în baza articolelor 186 alin.(2) literele b), c) şi d) [furtul], 186 alin.(5) [furtul în proporţii deosebit de mari], 186 alin.(2) literele b) şi c) [furtul] şi 179 alin.(2) [violare de domiciliu] din Codul penal, prin cumul parţial al pedepselor, la 9 ani de închisoare cu executarea pedesei într-un penitenciar de tip semiînchis.

4. Pe 18 noiembrie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, l-a condamnat pe dl Sergiu Şadrin în baza articolului 186 alin.(2) literele b), c) şi d) [furtul] din Codul penal la un an şi şase luni închisoare. Totodată, instanţa a adăugat parţial pedeapsa aplicată prin sentinţa Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, din 14 februarie 2019, fiindu-i aplicată o pedeapsă definitivă de 10 ani închisoare, cu executarea acesteia într-un penitenciar de tip semiînchis. Totodată, instanţa a dispus că termenul executării pedepsei se va calcula începând cu data pronunţării sentinţei, cu includerea perioadei în care persoana s-a aflat în arest preventiv, de la 23 februarie 2018 până la 26 iunie 2019.

5. Pe 1 iulie 2020, Curtea de Apel Chişinău a menţinut sentinţa primei instanţe din 18 noiembrie 2019. Decizia instanţei de apel nu a fost contestată cu recurs.

6. Pe 19 noiembrie 2020, dl Sergiu Şadrin, care are statut de condamnat, a formulat în faţa judecătorului de instrucţie din cadrul Judecătoriei Cimişlia, sediul Leova, o plângere împotriva Penitenciarului nr.3 – Leova, Penitenciarului nr.13 – Chişinău şi Penitenciarului nr.16 – Pruncul, privind condiţiile de detenţie care afectează grav drepturile prevenitului şi ale condamnatului. Acesta i-a solicitat judecătorului de instrucţie să-i aplice remediul compensator prevăzut de articolele 385 şi 473⁴ din Codul de procedură penală, atât pentru perioada în care s-a aflat în detenţie preventivă, cât şi pentru perioada în care s-a aflat în detenţie după condamnarea sa.

7. Printr-o încheiere din 19 ianuarie 2021, judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Cimişlia, sediul Leova, a aplicat remediul compensatoriu în privinţa dlui Sergiu Şadrin doar pentru perioada de detenţie de după condamnare, fiindu-i redusă pedeapsa cu 114 zile. Totodată, judecătorul de instrucţie a respins capătul de cerere cu privire la perioada de detenţie aflată în arest preventiv.

8. Pe 8 februarie 2021, dl Sergiu Şadrin a formulat un recurs împotriva încheierii judecătorului de instrucţie.

9. Pe 10 martie 2021, în şedinţa de judecată, dnii judecători Grigori Colev, Ştefan Starciuc şi Afanasi Curdov, membri ai unui complet de la Curtea de Apel Comrat, au ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 385 alin.(5) [care prevede reducerea pedepsei cu două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv în condiţii precare], din articolul 473⁴ alin.(4) [care prevede reducerea pedepsei condamnatului de la 1 la 3 zile pentru 10 zile de detenţie în condiţii precare]şi a termenului "preveniţii" de la articolul 473⁴ alin.(6) din Codul de procedură penală, sesizând, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[…]."

Articolul 24

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

"(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.

(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.

[...]."

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

"(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile.

(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reţinerea nu poate depăşi 72 de ore.

(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 385

Chestiunile pe care trebuie să le soluţioneze

instanţa de judecată la adoptarea sentinţei

"[...]

(5) În cazul constatării încălcării drepturilor privind condiţiile de detenţie, garantate de art.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv.

(6) În cazul în care condamnatul s-a aflat în arest preventiv, în condiţiile specificate la alin.(5), nu mai puţin de 3 luni până la numirea cauzei spre judecare, la stabilirea, în calitate de pedeapsă principală, a muncii neremunerate în folosul comunităţii, a amenzii sau a privării de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, acesta este liberat de executarea pedepsei de către instanţa de judecată.

[...]."

Articolul 473⁴

Soluţia instanţei de judecată

"[...]

(3) În urma constatării faptului că condamnatul sau prevenitul a fost deţinut în condiţii contrare prevederilor art.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instanţa de judecată obligă administraţia instituţiei penitenciare să înlăture condiţiile precare de detenţie, stabilindu-i un termen concret, care nu va depăşi 15 zile, după expirarea căruia instituţia penitenciară informează instanţa de judecată despre executarea încheierii.

(4) În cazul constatării circumstanţelor prevăzute la art.473² alin. (3), instanţa de judecată dispune reducerea pedepsei condamnatului, calculându-se de la 1 la 3 zile de reduceri pentru 10 zile de detenţie în condiţii precare calculate cumulativ.

(5) În cazul constatării circumstanţelor prevăzute la art.473² alin. (3), instanţa de judecată dispune reducerea pedepsei în condiţiile alin.(4) din prezentul articol, iar în privinţa perioadei rămase, dispune, cu titlu de despăgubire, încasarea în favoarea condamnatului a sumei băneşti în mărime de până la 2 unităţi convenţionale pentru fiecare zi în care condamnatul a suferit încălcarea condiţiilor de detenţie, precum şi a costurilor şi cheltuielilor aferente.

(6) În cazul constatării circumstanţelor prevăzute la art.473² alin.(3), preveniţii sunt despăgubiţi în conformitate cu art.385 alin.(5) şi (6) sau, după caz, aceştia pot înainta o acţiune civilă.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că prevederile articolului 385 alin.(5) [care stabilesc algoritmul de reducere a pedepsei pentru condiţii precare de detenţie, contrare articolului 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, algoritm aplicabil pentru preveniţi în contextul emiterii unei sentinţe de condamnare] şi cuvântul "preveniţii" din articolul 473⁴ alin.(6) [articol care reglementează reducerea pedepsei pentru condiţii precare de detenţie, normă aplicabilă pentru preveniţi după pronunţarea sentinţei de condamnare] din Codul de procedură penală sunt neclare şi imprevizibile.

13. Din perspectiva articolului 473⁴ alin. (4) din Codul de procedură penală, autorii excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că există un tratament diferenţiat între condamnaţi şi preveniţi referitor la reducerea termenului închisorii pentru condiţii precare de detenţie. În cazul primei categorii de persoane, are loc o reducere a pedepsei de la 1 la 3 zile pentru 10 zile de detenţie în condiţii precare. În schimb, în cazul celei de-a doua categorii de persoane are loc o reducere a pedepsei de două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv în condiţii precare.

14. În opinia autorilor sesizării, tratamentul diferenţiat nu este justificat şi este contrar articolelor 16, 24, 25 şi 54 din Constituţie. De asemenea, pentru că împiedică o redresare efectivă din partea instanţelor de judecată, tratamentul diferenţiat contravine articolului 20 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în dosarul nr.21r-75/21, pendinte la Curtea de Apel Comrat. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta în Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă textele: "două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv" din articolul 385 alin.(5), "calculându-se de la 1 la 3 zile de reduceri pentru 10 zile de detenţie în condiţii precare calculate cumulativ" din articolul 473⁴ alin.(4) şi termenul "preveniţii" din articolul 473⁴ alin.(6) din Codul de procedură penală.

19. O condiţie obligatorie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea punctul 1 din dispozitivul HCC nr.2 din 9 februarie 2016).

20. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unui recurs împotriva încheierii judecătorului de instrucţie, în baza căreia remediul compensatoriu a fost aplicat doar pentru perioada de detenţie de după condamnarea persoanei (a se vedea § 6-7 supra). Prin urmare, Curtea admite că instanţa de recurs va verifica corectitudinea aplicării de către judecătorul de instrucţie a prevederilor contestate.

21. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 29; DCC nr.35 din 30 martie 2021, § 20; DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 27).

22. Cu privire la primul capăt de sesizare care vizează pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor articolului 385 [intitulat "Chestiunile pe care trebuie să le soluţioneze instanţa de judecată la adoptarea sentinţei"] alin.(5) [conform cărora "în cazul constatării încălcării drepturilor privind condiţiile de detenţie, garantate de art.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv"] şi a cuvântului "preveniţii" din articolul 473⁴ alin.(6) din Codul de procedură penală [care stabileşte că "în cazul constatării circumstanţelor prevăzute la art.473² alin.(3), preveniţii sunt despăgubiţi în conformitate cu art.385 alin.(5) şi (6) sau, după caz, aceştia pot înainta o acţiune civilă"], autorii sesizării au susţinut că aceste dispoziţii contravin articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 20 [accesul liber la justiţie], 23 alin.(2) [calitatea legii] şi 25 [libertatea individuală şi siguranţa persoanei] din Constituţie.

23. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare (a se vedea DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 30 şi jurisprudenţa citată acolo). Pentru a fi aplicabile, autorii excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în alte drepturi garantate de Constituţie (ibidem).

24. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea observă că plângerea împotriva administraţiei instituţiei penitenciare referitoare la condiţiile de detenţie a fost examinată de către judecătorul de instrucţie. De asemenea, încheierea judecătorul de instrucţie a fost contestată cu recurs în faţa Curţii de Apel Comrat, instanţă care a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, având în vedere aceste circumstanţe, Curtea reţine că prevederile contestate nu restrâng sau nu diminuează dreptul de acces liber la justiţie, garantat de articolul 20 din Constituţie.

25. Cu privire la incidenţa articolului 25 din Constituţie, care îşi găseşte corespondentul în articolul 5 din Convenţie, Curtea notează că acesta presupune că nicio persoană nu poate fi privată de libertate de o manieră arbitrară. Noţiunea de detenţie "arbitrară" din articolul 5 § 1 din Convenţie implică nerespectarea motivelor legale în baza cărora o persoană poate fi privată de libertate şi nerespectarea procedurii prevăzute de legea naţională (a se vedea Creangă v. România, 23 februarie 2012, § 84). Articolul 5 § 1 lit.a) din Convenţie permite "detenţia legală a unei persoane ca urmare a condamnării sale de către un tribunal competent". Pentru a se constata incidenţa dreptului la libertate al persoanei, condamnarea trebuie să nu fi fost pronunţată de un tribunal competent, să nu fi fost prevăzută de legea naţională şi să nu fi fost respectată procedura prescrisă de lege (a se vedea Galstyan v. Armenia, 15 noiembrie 2007, § 46 şi 48).

26. Prin urmare, având în vedere faptul că nu s-a demonstrat că dispoziţiile articolului 385 alin.(5) şi cuvântul "preveniţii" din articolul 473⁴ alin.(6) din Codul de procedură penală ar presupune o privare de libertate în mod ilegal a persoanei ca urmare a condamnării de către un tribunal care nu este competent, dreptul la libertate şi la siguranţă prevăzut de articolul 25 din Constituţie nu este incident.

27. Pentru că nu s-a constatat incidenţa vreunui drept fundamental în privinţa acestui capăt de sesizare, nici articolele 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie nu sunt aplicabile.

28. Totodată, Curtea observă că argumentele invocate de autorii sesizării referitoare la neclaritatea şi imprevizibilitatea prevederilor contestate vizează interpretarea şi aplicarea legii, aspecte care nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.135 din 24 noiembrie 2020, § 25; DCC nr.24 din 16 februarie 2021, § 27). Dimpotrivă, astfel de competenţe le revin, prin definiţie, instanţelor de judecată.

29. Cu privire la cel de-al doilea capăt de sesizare, care vizează prevederile articolului 473⁴ alin.(4) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că acesta stabileşte că în cazul constatării faptului că persoana a fost deţinută în condiţii precare, contrare articolului 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa de judecată dispune reducerea pedepsei condamnatului, calculându-se de la 1 la 3 zile de reduceri pentru 10 zile de detenţie în condiţii precare calculate cumulativ.

30. Autorii sesizării au susţinut că aceste prevederi contravin articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 24 [dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică], 25 [libertatea individuală şi siguranţa persoanei] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

31. Cu privire la incidenţa articolelor 1 alin.(3), 16 şi 54 din Constituţie, Curtea a reţinut, în jurisprundenţa sa, că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturi substanţiale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 30; HCC nr.29 din 26 noiembrie 2020, § 19; HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 33).

32. Cu privire la incidenţa articolelor 20 şi 25 din Constituţie, Curtea consideră că raţionamentele de la § 24-26 supra sunt aplicabile şi în privinţa acestui capăt de sesizare.

33. Cu privire la incidenţa articolului 24 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că acest articol garantează principiul respectării demnităţii umane şi interzice aplicarea unor pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.28 din 22 noiembrie 2018, § 31, şi HCC nr.27 din 13 noiembrie 2020, § 22).

34. O prevedere similară conţine şi articolul 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat în mod constant că condiţiile precare de detenţie sunt contrare articolului 3 din Convenţie (a se vedea Shishanov v. Republica Moldova, 15 septembrie 2015, § 83-84; Muršić v. Croaţia [MC], 20 octombrie 2016, § 96-101; Valentin Baştovoi v. Republica Moldova, 28 noiembrie 2017, § 24 şi jurisprudenţa citată acolo).

35. Curtea observă că prevederile contestate au fost adoptate de către Parlamentul Republicii Moldova (prin Legea nr.163 din 20 iulie 2017 şi prin Legea nr.272 din 29 noiembrie 2018) ca urmare a hotărârii Curţii Europene din 15 septembrie 2015, pronunţate în cazul Shishanov v. Republica Moldova, în care Curtea Europeană a constatat, inter alia, încălcarea articolului 3 din Convenţie din cauza caracterului inefectiv al remediului existent în acel moment pentru condiţiile precare de detenţie.

36. Ulterior, în cazul Draniceru v. Republica Moldova (dec.), 12 februarie 2019, Curtea Europeană a apreciat că noul remediu instituit în Republica Moldova prezintă, în principiu, perspective de redresare adecvată a încălcărilor Convenţiei provocate de condiţiile precare de detenţie (§ 41).

37. În acest context, Curtea reţine că, potrivit Codului de procedură penală, detenţia în condiţii precare poate fi compensată prin reducerea: i) cu două zile pentru fiecare zi de detenţie preventivă (i.e. arest preventiv) în condiţii precare – în cazul persoanelor aflate în detenţie preventivă [articolul 385 alin.(5) în coroborare cu articolul 473⁴ alin.(6)]; şi ii) pe baza unei scutiri de la o zi la trei pentru zece zile de detenţie în condiţii precare – în cazul persoanelor care îşi execută pedeapsa închisorii [articolul 473⁴ alin.(4)].

38. Autorii sesizării critică acest algoritm de reducere a pedepsei, invocând o pretinsă discriminare.

39. Aşadar, în această cauză, verificarea incidenţei articolului 24 din Constituţie trebuie raportată la articolul 16 din Constituţie, care interzice orice discriminare.

40. Curtea reiterează că principiul non-discriminării, garantat de articolul 16 din Constituţie, nu presupune uniformitate, ci presupune un tratament egal în situaţii egale. Pentru situaţii diferite, tratamentul juridic poate fi diferit (a se vedea DCC nr.12 din 3 februarie 2020, § 18). O condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 39).

41. În continuare, Curtea trebuie să verifice dacă persoanele care se află sub arest preventiv şi, respectiv, persoanele care execută pedeapsa închisorii sunt în situaţii comparabile.

42. Analizând acest aspect, Curtea reţine că, spre deosebire de persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, termenul maxim în care persoana se poate afla în arest preventiv este de 12 luni [articolul 25 alin.(4) din Constituţie]. În acest interval de timp, măsura arestului preventiv poate fi înlocuită cu o altă măsură neprivativă de libertate sau, în genere, revocată. De asemenea, în urma judecării cauzei, instanţa de judecată poate achita persoana care s-a aflat în arest preventiv şi, respectiv, să nu se pună problema reducerii din pedeapsă, ci doar a reparării prejudiciului.

43. Totodată, Curtea notează că regimul de detenţie preventivă este cu mult mai sever decât cel în care persoanele condamnate execută pedeapsa închisorii.

44. Mai mult, în cadrul detenţiei preventive persoana este limitată în mai multe drepturi decât la etapa executării pedepsei închisorii (e.g. dreptul la întrevederi, dreptul la muncă, plimbări etc.). Aşadar, rezultă că ingerinţa în cadrul detenţiei preventive poate fi relativ mai mare decât la etapa executării pedepsei închisorii.

45. În aceste condiţii, Curtea conchide că persoanele care se află sub arest preventiv şi, respectiv, persoanele care execută pedeapsa închisorii nu sunt în situaţii comparabile.

46. În consecinţă, Curtea nu confirmă incidenţa articolului 24 în coroborare cu articolul 16 din Constituţie.

47. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din articolele 385 alin.(5) şi 473⁴ alin.(4) din Codul de procedură penală, ridicată din oficiu în dosarul nr.21r-75/21, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.