Decizie nr.107 din 21.07.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.38g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 71 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (destituirea administratorului provizoriu [3])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 38g/2022 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 71 alin.(1)

din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(destituirea administratorului provizoriu [3])

nr. 107  din  21.07.2022

 (în vigoare 21.07.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 246-250 art. 136 din 05.08.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 14 martie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 21 iulie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "a administraţiei publice centrale de specialitate sau autorităţilor administraţiei publice locale (în cazul intentării procesului de insolvabilitate în privinţa întreprinderii de stat care a fost fondată de către organul central de specialitate sau a întreprinderii municipale care a fost fondată de autoritatea administraţiei publice locale, sau a întreprinderii în al cărei capital statutar statul deţine mai mult de 35% din pachetul de acţiuni)" din articolul 71 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, în redactarea de până la adoptarea Legii nr.141 din 16 iulie 2020, ridicată de dl Nicolae Bostan în dosarul nr.2i-2/2018, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Olga Jamba de la Judecătoria Soroca, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Hotărârea Curţii de Apel Bălţi din 5 februarie 2016 a fost intentată procedura de insolvabilitate în privinţa Întreprinderii Interraionale de Stat "Acva Nord".

4. Prin Hotărârea Judecătoriei Soroca din 19 septembrie 2018 a fost confirmat planul procedurii de restructurare al debitorului insolvabil şi în calitate de administrator al planului de restructurare a fost desemnat administratorul autorizat dl Nicolae Bostan.

5. La 18 octombrie 2019, fondatorul debitorului insolvabil – Agenţia "Apele Moldovei" din subordinea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi a Mediului a formulat o cerere privind destituirea administratorului insolvabilităţii.

6. În cadrul şedinţei de judecată din 18 noiembrie 2021, dl Nicolae Bostan a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "a administraţiei publice centrale de specialitate sau autorităţilor administraţiei publice locale (în cazul intentării procesului de insolvabilitate în privinţa întreprinderii de stat care a fost fondată de către organul central de specialitate sau a întreprinderii municipale care a fost fondată de autoritatea administraţiei publice locale, sau a întreprinderii în al cărei capital statutar statul deţine mai mult de 35 % din pachetul de acţiuni)" din articolul 71 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, în redactarea de până la adoptarea Legii nr.141 din 16 iulie 2020.

7. Prin Încheierea din 15 decembrie 2021, Judecătoria Soroca, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

9. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, în redactarea de până la adoptarea Legii nr.141 din 16 iulie 2020, sunt următoarele:

Articolul 71

Destituirea şi demisia administratorului/lichidatorului

"(1) La cererea comitetului creditorilor, a adunării creditorilor, a administraţiei publice centrale de specialitate sau autorităţilor administraţiei publice locale (în cazul intentării procesului de insolvabilitate în privinţa întreprinderii de stat care a fost fondată de către organul central de specialitate sau a întreprinderii municipale care a fost fondată de autoritatea administraţiei publice locale, sau a întreprinderii în al cărei capital statutar statul deţine mai mult de 35% din pachetul de acţiuni), sau din oficiu, instanţa de insolvabilitate poate destitui administratorul/lichidatorul din motive întemeiate, inclusiv dacă acesta:

a) nu îndeplineşte condiţiile privind indicatorii de performanţă; sau

b) depăşeşte sau nu respectă atribuţiile ce îi revin prin prezenta lege, încalcă legislaţia; sau

c) se află în conflict de interese cu orice parte în proces; sau

d) cade sub incidenţa prevederilor de incompatibilitate şi/sau a restricţiilor prevăzute de lege; sau

e) se află în procedură de lichidare sau de insolvabilitate.

(2) Instanţa de insolvabilitate adoptă o încheiere de destituire după audierea administratorului/lichidatorului.

(3) Prin încheierea de destituire, instanţa de insolvabilitate desemnează un alt administrator/lichidator, în condiţiile stabilite la art.63, la propunerea comitetului creditorilor ori, dacă nu este constituit, la propunerea adunării creditorilor, ori, în lipsa unor astfel de propuneri, în mod aleatoriu, din lista administratorilor şi a lichidatorilor.

(4) Încheierea de destituire poate fi atacată cu recurs de către administrator/lichidator. Încheierea de respingere a propunerii comitetului creditorilor poate fi atacată cu recurs de orice membru al lui ori, în cazul cererii formulate de adunarea creditorilor, de către orice creditor.

[…]".

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei susţine că prerogativa administraţiei publice centrale de specialitate sau a autorităţilor administraţiei publice locale de a formula cereri în cazul intentării procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderile de stat privind destituirea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului constituie o încălcare a prevederilor Constituţiei. De asemenea, această ingerinţă are loc şi în cazul societăţilor pe acţiuni în care statul deţine mai mult de 35 % din pachetul de acţiuni, deoarece ceilalţi acţionari sunt lipsiţi de acest drept.

11. Mai mult, autorul notează că statul nu are o putere discreţionară în cadrul derulării procesului de insolvabilitate, ci este pe picior de egalitate cu toţi participanţii la procesul de insolvabilitate. Oferirea acestor drepturi/privilegii în raport cu alţi asociaţi/fondatori sunt nejustificate şi inechitabile. Mai mult, dreptul permis acestor subiecte de a formula o cerere privind destituirea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului nu este necesar şi proporţional cu interesele creditorilor validaţi în cadrul procesului de insolvabilitate.

12. Autorul sesizării pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 16, 20, 23 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl Nicolae Bostan în dosarul nr.2i-2/2018, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul central, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "a administraţiei publice centrale de specialitate sau autorităţilor administraţiei publice locale (în cazul intentării procesului de insolvabilitate în privinţa întreprinderii de stat care a fost fondată de către organul central de specialitate sau a întreprinderii municipale care a fost fondată de autoritatea administraţiei publice locale, sau a întreprinderii în al cărei capital statutar statul deţine mai mult de 35 % din pachetul de acţiuni)" din articolul 71 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, în redactarea de până la adoptarea Legii nr.141 din 16 iulie 2020. Totuşi, Curtea subliniază că, potrivit jurisprudenţei sale, excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată atât în privinţa actelor în vigoare, cât şi în privinţa actelor care nu mai sunt în vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă în cazul raporturilor juridice litigioase şi este determinantă pentru soluţionarea cauzei (a se vedea DCC nr.90 din 19 septembrie 2019, § 16; DCC nr.183 din 25 noiembrie 2021, § 17). Aşa cum rezultă din sesizare, pe rolul Judecătoriei Soroca, sediul central, se află o cerere privind destituirea administratorului provizoriu depusă de Agenţia "Apele Moldovei", fondator al debitorului insolvabil. Prin urmare, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

17. Curtea constată că textul criticat a constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii, dar din perspectiva altor critici.

18. Curtea reţine că autorul sesizării a afirmat incidenţa articolelor 16 [egalitatea], 20 [accesul la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

19. Norma contestată reglementează destituirea administratorului insolvabilităţii şi a lichidatorului la cererea mai multor subiecte, între care şi la cererea administraţiei publice centrale de specialitate sau a autorităţilor administraţiei publice locale, în cazul intentării procesului de insolvabilitate în privinţa întreprinderii de stat care a fost fondată de către organul central de specialitate sau a întreprinderii municipale care a fost fondată de autoritatea administraţiei publice locale, sau a întreprinderii în al cărei capital statutar statul deţine mai mult de 35 % din pachetul de acţiuni. Astfel, în opinia autorului sesizării, textul contestat ar încălca dreptul la un proces echitabil (articolul 20 din Constituţie), deoarece unul dintre subiectele cu drept de a formula o cerere de destituire a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului este administraţia publică centrală de specialitate – fondator al persoanei juridice aflată în procedură de insolvabilitate.

20. Având în vedere că administratorul insolvabilităţii/lichidatorul asigură, sub supravegherea instanţei de insolvabilitate, punerea în aplicare a normelor Legii insolvabilităţii în scopul satisfacerii creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului insolvabil prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului, legislatorul a reglementat şi procedura de desemnare şi destituire din funcţie a acestuia de către instanţa de insolvabilitate. Stabilirea subiectelor care au dreptul de a cere destituirea administratorului insolvabilităţii de către legislator se încadrează în marja discreţionară pe care Parlamentul o are în acest domeniu.

21. Curtea reţine că articolul 20 din Constituţie prevede că orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Dintr-o perspectivă abstractă, pot exista situaţii în care administratorul/lichidatorul poate activa contrar intereselor administraţiei publice centrale de specialitate, fondatoare a întreprinderii debitoare. În această cauză, Curtea observă că în cadrul procedurii de insolvabilitate sau al procedurii confirmării planului procedurii de restructurare, administraţia publică centrală de specialitate, fondatoare a întreprinderii debitoare, îi poate solicita, din motive întemeiate, instanţei de insolvabilitate să-l destituie pe administrator/lichidator. De asemenea, norma contestată prevede posibilitatea destituirii dacă, inter alia, administratorul sau lichidatorul: i) nu îndeplineşte condiţiile privind indicatorii de performanţă; ii) depăşeşte sau nu respectă atribuţiile ce îi revin prin lege, încalcă legislaţia; iii) se află în conflict de interese cu orice parte în proces; iv) cade sub incidenţa prevederilor de incompatibilitate şi/sau a restricţiilor prevăzute de lege.

22. Mai mult, Curtea observă că articolul 71 alin.(2) din Legea examinată prevede că instanţa de insolvabilitate adoptă o încheiere de destituire după audierea administratorului/lichidatorului. În baza articolului 20 din Constituţie, instanţa de insolvabilitate trebuie să prezinte motive temeinice în cazul admiterii sau al respingerii cererii de destituire a administratorului. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că obligaţia instanţelor judecătoreşti de a-şi motiva deciziile reprezintă o garanţie procedurală esenţială care decurge din articolul 6 § 1 din Convenţie, pentru că le arată părţilor că argumentele lor au fost avute în vedere, pentru că le oferă posibilitatea de a formula obiecţii sau de a contesta hotărârea şi serveşte, de asemenea, prezentării motivelor hotărârii judecătoreşti către public (a se vedea Suominen v. Finlanda, 1 iulie 2003, § 36-37; DCC nr.22 din 16 februarie 2021, § 28). Mai mult, Curtea observă că, în cazul în care soluţia pronunţată de instanţa de insolvabilitate îi este defavorabilă administratorului/lichidatorului, acesta o poate contesta în instanţa de recurs [articolul 71 alin.(4) din Legea insolvabilităţii]. Prin urmare, Curtea consideră că articolul 20 din Constituţie nu este incident.

23. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa drepturilor fundamentale invocate de autorul sesizării, Curtea subliniază că nici articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente. Curtea reiterează că articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicare de sine stătătoare. Astfel, pentru a putea fi invocate aceste articole , autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea HCC nr.11 din 25 martie 2021, § 27; DCC nr.112 din 15 iulie 2021, § 22; DCC nr.186 din 25 noiembrie 2021, § 22).

24. Mai mult, Curtea observă că critica autorului s-a bazat şi pe constatarea unor contradicţii dintre diferite norme ale Legii insolvabilităţii [articolele 34-35, 56, 61, 74-75 etc.]. Curtea reiterează că pretinsa neconcordanţă dintre două sau mai multe norme conţinute în aceeaşi lege sau în legi diferite nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, competenţă care le revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.64 din 13 mai 2021, § 19).

25. Prin urmare, având în vedere cele menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "a administraţiei publice centrale de specialitate sau autorităţilor administraţiei publice locale (în cazul intentării procesului de insolvabilitate în privinţa întreprinderii de stat care a fost fondată de către organul central de specialitate sau a întreprinderii municipale care a fost fondată de autoritatea administraţiei publice locale, sau a întreprinderii în al cărei capital statutar statul deţine mai mult de 35 % din pachetul de acţiuni)" din articolul 71 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.141 din 16 iulie 2020, ridicată de dl Nicolae Bostan în dosarul nr.2i-2/2018, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.