Decizie nr.108 din 25.09.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.127g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.127g/2018 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din  Legea nr. 1545 din

25 februarie 1998  privind  modul de  reparare a prejudiciului

cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti

nr. 108  din  25.09.2018

 (în vigoare 25.09.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 24-28 art. 10 din 25.01.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 12 septembrie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 25 septembrie 2018 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textelor “condiţiile” şi “cazurile” din articolul 1 şi a dispoziţiilor articolelor 3 şi 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ridicată de către dl avocat Nicolae Daniliuc, în dosarul nr.2a-312/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 12 septembrie 2018 de către dna judecător Maria Guzun din cadrul Curţii de Apel Chişinău, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 17 iulie 2017, dna Irina Zaharova a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului, Procuraturii Generale, Ministerului Justiţiei, Ministerului Finanţelor privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin erorile săvârşite în procesul penal de către procurori şi instanţele de judecată.

4. Pe 27 noiembrie 2017, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a respins acţiunea ca nefondată.

5. Pe 26 decembrie 2017, dna Irina Zaharova a contestat în apel hotărârea primei instanţe.

6. Pe 2 aprilie 2018, dl avocat Nicolae Daniliuc a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textelor “condiţiile” şi “cazurile” din articolul 1 şi a dispoziţiilor articolelor 3 şi 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

7. În cadrul şedinţei de judecată din 29 mai 2018, instanţa a admis ridicarea excepţiei şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

“(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti sunt următoarele:

Articolul 1

“Prezenta lege constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul şi condiţiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi contravenţionale de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti.”

Articolul 3

“(1) În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:

a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală;

b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii;

c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice;

d) supunerii ilegale la arest contravenţional, reţinerii contravenţionale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenţionale de către instanţa de judecată;

e) efectuării măsurilor speciale de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei;

f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

(2) Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti.”

Articolul 6

“Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul:

a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare;

b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare;

c) adoptării de către instanţa judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului contravenţional în legătură cu reabilitarea persoanei fizice;

d) adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulităţii actelor sau acţiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de investigaţii.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită verificarea constituţionalităţii textelor “condiţiile” şi “cazurile” din articolul 1, a articolelor 3 şi 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Acesta consideră că impunerea prin dispoziţiile legale criticate a unor condiţii şi cazuri fac imposibilă, adeseori, repararea prejudiciului material şi moral, cauzat prin erorile săvârşite de organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti.

11. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, normele contestate sunt contrare dispoziţiilor articolului 53 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl avocat Nicolae Daniliuc în dosarul nr.2a-312/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textele “condiţiile” şi “cazurile” din articolul 1 şi dispoziţiile articolelor 3 şi 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, care reglementează repararea prejudiciilor cauzate de organele de drept.

16. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile contestate sunt contrare prevederilor articolului 53 din Constituţie.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia nu demonstrează în ce constă neconformitatea dispoziţiilor legale criticate cu normele constituţionale invocate.

18. În jurisprudenţa sa constantă, Curtea a reţinut că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate prezintă o structură care cuprinde trei elemente obligatorii: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă despre care se pretinde că este încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a pretinsei neconformităţi existente între cele două texte (a se vedea DCC nr.98 din 19 decembrie 2016, § 22).

19. În prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea pretinsei neconformităţi a textului criticat cu normele constituţionale invocate. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.30 din 29 martie 2018, § 22).

20. Totodată, Curtea a stabilit că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate, s-ar substitui autorului acesteia în privinţa formulării unor critici de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (a se vedea DCC nr.44 din 22 mai 2017, § 19; DCC nr.52 din 27 iunie 2017, § 28; DCC nr.116 din 15 decembrie 2017, § 23).

21. De asemenea, Curtea menţionează că autorul nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci pretinde, de facto, excluderea din sfera de aplicare a Legii nr.1545 din 25 februarie 1998 a cazurilor şi condiţiilor în care prejudiciul moral şi material este reparabil, astfel încât dispoziţiile legii în cauză să prevadă dreptul la repararea de către stat a prejudiciului pentru toate erorile săvârşite de către organele de urmărire penală, procuratură şi instanţele judecătoreşti.

22. În acest context, Curtea notează că soluţionarea unei asemenea solicitări nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional.

23. Reglementarea condiţiilor şi a cazurilor de reparare a prejudiciului pentru erorile săvârşite de către organele de urmărire penală, procuratură şi instanţele judecătoreşti ţine de competenţa Parlamentului.

24. Aşadar, în baza celor menţionate, Curtea constată că sesizarea nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor “condiţiile” şi “cazurile” din articolul 1 şi a dispoziţiilor articolelor 3 şi 6 din Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, ridicată de către dl avocat Nicolae Daniliuc, în dosarul nr.2a-312/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.