Decizie nr.109 din 10.10.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.118g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 43 din Codul de procedură civilă (strămutarea cauzei)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.118g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 43 din Codul de procedură civilă

(strămutarea cauzei)

nr. 109  din  10.10.2019

 (în vigoare 10.10.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 320-325 art. 203 din 01.11.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenta:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier

Având în vedere sesizarea depusă pe 17 iunie 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 10 octombrie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 43 alineatele (4) şi (6) din Codul de procedură civilă, ridicată de dl avocat Dumitru Pavel, în dosarul nr.25c¹¹-56/2015, pendinte la judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 17 iunie 2019 de dna judecător Nadejda Mazur de la judecătoria Chişinău, sediul Centru.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află cererea de chemare în judecată depusă de către dl Viorel Ţopa împotriva S.A. “Banca de Economii” şi împotriva executorului judecătoresc, pentru contestarea acţiunilor executorului judecătoresc.

4. Pe 4 iunie 2019, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Dumitru Pavel a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 43 alineatele (4) şi (6) din Codul de procedură civilă. Alineatul (6) al articolului menţionat prevede că nu se admite formularea unei noi cereri de strămutare pe aceleaşi motive, dacă anterior strămutarea a fost respinsă sau întemeiată pe motive cunoscute la data soluţionării cererii anterioare. În acest caz, cererea de strămutare se anexează la materialele dosarului printr-o încheiere protocolară.

5. Prin încheierea din aceeaşi dată, judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 43

Strămutarea cauzei

“(1) Cauza pe care instanţa a reţinut-o spre judecare, cu respectarea normelor de competenţă, se soluţionează de aceasta în fond, inclusiv în cazul devenirii ei ulterioare de competenţa unei alte instanţe.

(2) Instanţa strămută cauza la o altă instanţă dacă:

a) pîrîtul, al cărui domiciliu nu era cunoscut, cere strămutarea cauzei la instanţa de la domiciliul său atestat prin dreptul de proprietate, calitatea de locatar sau viza de reşedinţă;

b) cauza a fost reţinută spre judecare cu încălcarea normelor de competenţă jurisdicţională;

c) ambele părţi solicită strămutarea cauzei la instanţa de la locul aflării majorităţii probelor;

d) din motivul recuzării (abţinerii de la judecată) unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor săi devine imposibilă;

e) există motive pentru măsuri de securitate publică;

f) există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită de circumstanţele cauzei sau de calitatea participanţilor la proces;

g) în circumstanţe excepţionale, instanţa competentă să judece cauza nu poate funcţiona timp îndelungat.

(3) Strămutarea cauzei de la o instanţă la alta din motivele specificate la alin.(2) lit.a), b) şi c) se face în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare, în temeiul unei încheieri motivate a instanţei în care este intentat procesul. Încheierea de strămutare a cauzei nu se supune niciunei căi de atac, dar poate determina ridicarea unui conflict negativ de competenţă.

(4) Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) şi g) se efectuează de către instanţa ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac.

(4¹) Instanţa este obligată să remită instanţei competente dosarul în termen de 5 zile de la data la care încheierea de strămutare a cauzei devine irevocabilă.

(5) Actele procedurale îndeplinite de instanţa care a intentat procesul anterior strămutării cauzei au efect juridic în măsura în care noua instanţă consideră că nu este necesară modificarea lor.

(6) Nu se admite formularea unei noi cereri de strămutare pe aceleaşi motive dacă anterior strămutarea a fost respinsă sau întemeiată pe motive cunoscute la data soluţionării cererii anterioare. În acest caz, cererea de strămutare se anexează la materialele dosarului printr-o încheiere protocolară.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile articolului 43 alin.(6) din Codul de procedură civilă sunt contrare articolului 20 din Constituţie, care garantează accesul la justiţie, şi articolului 23 din Constituţie, care stabileşte dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. De asemenea, autorul sesizării consideră că prevederile contestate sunt contrare principiului imparţialităţii judecătorilor, prevăzut de articolul 116 din Constituţie.

9. În viziunea autorului excepţiei, potrivit prevederilor contestate judecătorul nu se poate pronunţa în fond asupra cererii de strămutare a cauzei, fiind limitat doar la a examina dacă nu a fost formulată anterior o altă cerere identică. Astfel, dispoziţiile contestate limitează dreptul părţilor de a solicita strămutarea cauzei la o altă instanţă egală în grad.

10. De asemenea, autorul excepţiei solicită să fie declarată neconstituţională şi procedura de examinare a cererii de strămutare a cauzei, prevăzută de articolul 43 alin.(4) din Codul de procedură civilă.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de dl avocat Dumitru Pavel, în dosarul nr.25c¹¹-56/2015, pendinte la judecătoria Chişinău, sediul Centru. Excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie alin.(4) şi ultima teză din alin.(6) al articolului 43 din Codul de procedură civilă.

15. Curtea menţionează că, în conformitate cu dispoziţiile alin.(6) din articolul 43 din Codul de procedură civilă, nu este admisă formularea unei noi cereri de strămutare pe baza aceloraşi motive dacă anterior strămutarea a fost respinsă sau întemeiată pe motive cunoscute la data soluţionării cererii anterioare. În acest caz, cererea de strămutare se anexează la materialele dosarului printr-o încheiere protocolară.

16. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituţie, Curtea menţionează că accesul la justiţie nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiţii de formă şi de fond impuse de legislator (a se vedea HCC nr.14 din 15 noiembrie 2012, § 58; DCC nr.74 din 21 mai 2019, § 16; Cauza Lungoci v. României, 26 ianuarie 2006, § 36).

17. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că strămutarea nu este o procedură de soluţionare în fond a cauzei, ci o procedură specială, care ţine de buna administrare a justiţiei. Curtea menţionează că “încheierea” reprezintă actul instanţei de judecată prin care pricina civilă nu se soluţionează în fond. În acest sens, Curtea subliniază că procedura de soluţionare a strămutării cauzei nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicţional, ci este vorba de o chestiune de administrare a actului de justiţie. Procedura în care se examinează strămutarea unei cauze este o procedură incidentală, al cărei obiect este distinct de obiectul propriu al procesului civil la care se referă cauza (DCC nr.65 din 12 octombrie 2016, § 22-23).

18. În acest context, Curtea menţionează că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legislator cu respectarea anumitor exigenţe. Aşadar, prin prisma celor enunţate, Curtea reţine că dispoziţiile contestate nu aduc atingere accesului liber la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil, garantate de articolul 20 din Constituţie şi de articolul 6 din Convenţia Europeană. Ele instituie condiţii pentru a preveni eventualele abuzuri de drept procedural şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.

19. Cu referire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor contestate raportată la articolul 23 din Constituţie, Curtea reţine că dispoziţiile de lege prevăd suficient de clar că nu se admite reiterarea unei noi cereri de strămutare pe baza aceloraşi motive dacă anterior strămutarea a fost respinsă sau întemeiată pe motive cunoscute la data soluţionării cererii anterioare, iar în acest caz cererea de strămutare se anexează la materialele dosarului printr-o încheiere protocolară. Aşadar, prevederile criticate sunt conforme cerinţelor de claritate şi previzibilitate a legii.

20. De asemenea, Curtea reţine că critica autorului excepţiei referitoare la încălcarea principiilor independenţei şi imparţialităţii instanţei de judecată este nefondată. Astfel, prevederile legale criticate nu doar că nu îngrădesc independenţa şi imparţialitatea instanţei, ci dimpotrivă, acestea corespund prevederilor articolului 116 din Constituţie, conform căruia judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Sub acest aspect, imparţialitatea judecătorului nu este afectată atunci când, conform procedurii stabilite de lege, judecătorul nu admite formularea unei noi cereri de strămutare pe aceleaşi motive dacă anterior strămutarea a fost respinsă sau întemeiată pe baza aceloraşi motive cunoscute la data soluţionării cererii anterioare şi emite o încheiere protocolară care o anexează la dosar.

21. Totodată, Curtea relevă că instanţa de judecată nu se pronunţă cu privire la soluţia care ar putea fi pronunţată în cauză. Ea doar aplică principiile procesual civile, pentru o soluţionare corectă a cauzei în cadrul unui proces echitabil, cu scopul de a nu tergiversa examinarea cauzelor.

22. Cu privire la solicitarea autorului de a declara neconstituţională procedura de examinare a cererii de strămutare a cauzei prevăzută de articolul 43 alin.(4) din Codul de procedură civilă, Curtea menţionează că ea intervine doar atunci când există o problemă care afectează caracterul echitabil general al procesului. Curtea reiterează că posibilitatea aplicării defectuoase a unei norme legale nu face incidentă Constituţia (DCC nr.32 din 29 martie 2018, § 22).

23. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi admisă pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 43 alineatele (4) şi (6) din Codul de procedură civilă, ridicată de către dl avocat Dumitru Pavel, în dosarul nr.25c¹¹-56/2015, pendinte la judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.