Decizie nr.110 din 10.10.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.145g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 220 alin.(3) şi 1404 alin.(5) din Codul civil

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.145g/2019 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolelor 220 alin.(3) şi 1404 alin.(5)

din Codul civil

nr. 110  din  10.10.2019

 (în vigoare 10.10.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 320-325 art. 204 din 01.11.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABEBEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 2 august 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 10 octombrie 2019 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 220 alin.(3) şi 1404 alin.(5) din Codul civil, ridicată de dl Nicolae Urîtu, în dosarul nr.2-6905/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 2 august 2019 de către dl judecător Dan Sîrbu, de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află cererea de chemare în judecată depusă de dl Nicolae Urîtu împotriva B.C. “Eximbank” S.A., prin care s-a solicitat apărarea dreptului la muncă, obligarea B.C. “Eximbank” S.A. să calculeze şi să achite onorariul, declararea nulităţii actului juridic civil şi repararea prejudiciului produs.

4. În şedinţă de judecată, dl Nicolae Urîtu a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolelor 220 alin.(3) şi 1404 alin.(5) din Codul civil, care reglementează nulitatea actului juridic civil care contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri şi răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o persoană cu funcţie de răspundere.

5. Prin încheierea din 18 iulie 2019, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea unei sesizări la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

7. Prevederile relevante ale Codului civil, adoptat prin Legea nr.1107 din 6 iunie 2002, până la modificarea acestuia prin Legea nr.133 din 15 noiembrie 2018 privind modernizarea Codului civil şi modificarea unor acte legislative, au fost următoarele:

Articolul 220

Nulitatea actului juridic ce contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri

“(1) Actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel.

(2) Actul juridic sau clauza care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri sunt nule.

(3) Nulitatea clauzei nu atrage nulitatea întregului act juridic dacă se poate presupune că acesta ar fi fost încheiat şi în lipsa clauzei declarate nulă.”

Articolul 1404

Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o autoritate publică

sau de o persoană cu funcţie de răspundere

“(1) Prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluţionarea în termen legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcţie de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică. Persoana cu funcţie de răspundere va răspunde solidar în cazul intenţiei sau culpei grave.

(2) Persoanele fizice au dreptul să ceară repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile indicate la alin.(1).

(3) Obligaţia de reparare a prejudiciului nu se naşte în măsura în care cel prejudiciat a omis, cu intenţie ori din culpă gravă, să înlăture prejudiciul prin mijloace legale.

(4) În cazul în care o autoritate publică are o obligaţie impusă de un act adoptat în scopul protecţiei contra riscului de producere a unui anumit fel de prejudiciu, ea răspunde pentru prejudiciul de acest fel cauzat sau nepreîntâmpinat prin neexecutarea obligaţiei, cu excepţia cazului când autoritatea publică demonstrează că a dat dovadă de diligenţă rezonabilă în executarea obligaţiei.

(5) Autoritatea publică nu răspunde pentru prejudiciul cauzat prin adoptarea unui act normativ sau omisiunea de a-l adopta, sau prin omisiunea de a pune în aplicare o lege.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Cu privire la neconstituţionalitatea articolului 220 alin.(3) din Codul civil, care reglementează nulitatea actului juridic ce contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri, autorul excepţiei pretinde că constatarea nulităţii unei clauze din actul juridic civil în lipsa anulării întregului act conduce la încălcarea demnităţii şi a liberei dezvoltări a personalităţii umane, a drepturilor şi a libertăţilor omului, precum şi a principiului echităţii dreptului. Mai mult, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile articolului 220 alin.(3) stabilesc o inegalitate între părţile actului juridic civil, în sensul în care o parte poate pretinde nulitatea unei clauze din actul juridic civil, pe când cealaltă parte este lipsită de acest drept.

9. Cu privire la neconstituţionalitatea articolului 1404 alin.(5) din Codul civil, care reglementează răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o persoană cu funcţie de răspundere, autorul excepţiei susţine că această normă lipseşte de eficienţă drepturile şi libertăţile garantate prin Constituţie. Autorul excepţiei invocă faptul că unul din principiile dreptului este ca legea să servească în folosul cetăţenilor. Totuşi, acest principiu este neglijat în cazul dispoziţiilor articolului 1404 alin.(5), pentru că ele nu oferă niciun remediu pentru repararea prejudiciului cauzat prin adoptarea unui act normativ sau omisiunea de a-l adopta, sau prin omisiunea de a pune în aplicare o lege. În opinia autorului excepţiei, acest fapt probează neconstituţionalitatea normei şi încălcarea principiului legalităţii de către legislator.

10. Aşadar, având în vedere cele menţionate supra, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile articolelor 220 alin.(3) şi 1404 alin.(5) din Codul civil încalcă articolele 1 alin.(3), 4, 7, 9, 15, 16, 20, 23, 34, 43, 55, 72, 76, 119 şi 120 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul civil, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl Nicolae Urîtu, în dosarul nr.2-6905/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 220 alin.(3) şi 1404 alin.(5) din Codul civil, care reglementează nulitatea actului juridic civil ce contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri şi răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o persoană cu funcţie de răspundere.

15. Curtea constată că, deşi sunt invocate mai multe prevederi constituţionale, în realitate autorul acesteia are în vedere încălcarea articolului 16, care garantează principiul egalităţii, a articolului 20, care garantează dreptul la un proces echitabil, şi a articolului 23, care garantează posibilitatea fiecărei persoane de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle.

16. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a articolului 220 alin.(3) din Codul civil, care reglementează nulitatea absolută a actului juridic civil ce contravine legii, ordinii publice sau bunelor moravuri, Curtea menţionează că, în jurisprudenţa sa anterioară în care a analizat constituţionalitatea unor dispoziţii referitoare la instituţia nulităţii absolute din Codul civil, ea a menţionat că, în unele situaţii determinate de considerente precum consolidarea legalităţii şi a ordinii de drept legea îi impune instanţei de judecată un rol activ în garantarea respectării acestora. În special, aceste situaţii vizează cazurile care implică încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii (inclusiv ale Constituţiei) (a se vedea, în acest sens, DCC nr.143 din 22 noiembrie 2018, § 21).

17. În prezenta cauză, Curtea reţine că articolul 220 alin.(3) din Codul civil se referă la o nulitate parţială, or, nulitatea unei clauze nu afectează valabilitatea întregului act juridic, dacă se presupune că acesta ar fi fost încheiat şi în lipsa clauzei nule. Curtea menţionează că această prevedere se referă la posibilitatea continuării existenţei actului juridic civil, în cazurile în care se constată că nulitatea clauzei nu afectează valabilitatea actului în întregul său. Curtea observă că decizia privind nulitatea clauzei, dar şi posibilitatea menţinerii întregului act juridic reprezintă obiectul unei aprecieri obiective şi nu depinde de voinţa uneia din părţi, aşa cum a afirmat autorul excepţiei. Mai mult, nicio prevedere din lege nu îi recunoaşte vreunei părţi un drept discreţionar de a cere nulitatea clauzei, părţile bucurându-se de drepturi egale. Aşadar, Curtea conchide că sesizarea referitor la pretinsa neconstituţionalitate a articolului 220 alin.(3) din Codul civil este nefondată.

18. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a articolului 1404 alineatul (5) din Codul civil, Curtea reaminteşte că excepţia de neconstituţionalitate nu manifestă doar o funcţie preventivă, ci şi una reparatorie, pentru că ea priveşte în primul rând situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar, acest instrument riscă să devină unul simulat, o actio popularis, pierzându-se, în aceste condiţii, caracterul concret şi efectiv al excepţiei (a se vedea DCC nr.32 din 29 martie 2018, § 24–25; DCC nr.83 din 6 septembrie 2017, § 21–22; DCC nr.56 din 27 iunie 2017, § 24–25).

19. Aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză, unde eventuala admitere a acestui capăt de sesizare nu ar avea niciun efect asupra cauzei în care a fost ridicată, neproducând nicio consecinţă.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 220 alineatul (3) şi 1404 alineatul (5) din Codul civil, ridicată de dl Nicolae Urîtu, în dosarul nr.2-6905/2019, aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.