Decizie nr.111 din 12.09.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.145g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 43 alin.(4) şi 44 alin.(3) din Codul de procedură civilă (strămutarea cauzei şi soluţionarea conflictelor de competenţă jurisdicţională)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.145g/2024 privind excepţia

de  neconstituţionalitate  a articolelor  43 alin. (4)

şi 44  alin.(3)  din Codul  de  procedură  civilă

(strămutarea cauzei şi soluţionarea conflictelor

de competenţă jurisdicţională)

nr. 111  din  12.09.2024

 (în vigoare 12.09.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 462-463 art.169 din 08.11.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 20 iunie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 septembrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 43 alin.(4) şi 44 alin.(3) din Codul de procedură civilă, ridicată de dl avocat Antuan Anton, în interesele dnei Marina Anton, în dosarul nr.2-3343/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecătoare Georgeta Grozav, de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie

3. În cadrul examinării sesizării, doamnele judecătoare Domnica Manole şi Viorica Puica i-au prezentat Plenului cereri de abţinere de la examinarea cauzei. Analizând motivele invocate, Curtea Constituţională a decis admiterea cererilor.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

4. La 19 februarie 2020, dna Marina Anton a acţionat în judecată Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile organelor de urmărire penală şi ale procuraturii.

5. La 14 iunie 2023, dna Marina Anton a solicitat, pe baza articolului 43 alin.(2) lit.f) şi alin (4) din Codul de procedură civilă, strămutarea cauzei sale la o altă instanţă de acelaşi grad, care însă nu se află în circumscripţia Curţii de Apel Chişinău.

6. Printr-o încheiere din 11 iulie 2023, Curtea de Apel Chişinău a strămutat cauza în discuţie la Judecătoria Cahul. Aceasta a fost repartizată în mod aleatoriu unui judecător, care apoi a declarat abţinere de la examinarea cauzei. Pentru că declaraţia de abţinere a fost admisă, această cauză a fost repartizată în mod aleatoriu unui alt judecător.

7. Printr-o încheiere din 22 septembrie 2023, Judecătoria Cahul, sediul central, a ridicat un conflict negativ de competenţă şi a trimis cauza la Curtea Supremă de Justiţie pentru a-l soluţiona.

8. La 25 octombrie 2023, Curtea Supremă de Justiţie a constatat prin încheiere competenţa Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, pentru examinarea cauzei în discuţie.

9. În cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Antuan Anton a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 44 alin.(3) în coroborare cu articolul 43 alin.(4) din Codul de procedură civilă.

10. Printr-o încheiere din 13 iunie 2024, judecătoarea cazului de la Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 43 alin.(4) din Codul de procedură civilă şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

12. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 43

Strămutarea cauzei

"[…]

(4) Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) şi g) se efectuează de către instanţa ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac.

[…]"

Articolul 44

Soluţionarea conflictelor de competenţă jurisdicţională

"[…]

(3) Conflictul de competenţă dintre două sau mai multe judecătorii care nu ţin de aceeaşi curte de apel ori dintre o judecătorie şi o curte de apel, ori între curţile de apel se judecă de Curtea Supremă de Justiţie.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autoarea excepţiei susţine că normele contestate nu reglementează la modul concret competenţa Curţii Supreme de Justiţie atunci când verifică legalitatea conflictului de competenţă soluţionat de Curtea de Apel şi admisibilitatea conflictelor negative de competenţă.

14. Totodată, autoarea afirmă că prevederile articolului 43 alin.(4) din Codul de procedură civilă îi acordă instanţei ierarhic superioare prerogativa strămutării cauzelor în situaţiile prevăzute de alin.(2) lit.d), e), f) şi g) din acelaşi articol printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac. Totuşi, articolul 44 alin.(3) din Codul de procedură civilă îi permite Curţii Supreme de Justiţie să exercite de o manieră improprie un control de legalitate în privinţa unei încheieri judecătoreşti care nu se supune niciunei căi de atac, contrar articolului 20 din Constituţie.

15. Din acest motiv, autoarea susţine că în cauza sa Curtea Supremă de Justiţie, deşi a fost sesizată pentru a soluţiona conflictul negativ de competenţă, a exercitat, de fapt, un control de legalitate al încheierii Curţii de Apel Chişinău prin care a fost strămutată această cauză.

16. Prin urmare, autoarea excepţiei susţine că normele contestate sunt contrare articolelor 4 şi 20 din Constituţie şi articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei parţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

20. Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea ei contestă articolul 44 alin.(3) în coroborare cu articolul 43 alin.(4) din Codul de procedură civilă. Totuşi, în încheierea de admitere a ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată nu s-a pronunţat cu privire la articolul 44 alin.(3) din Codul de procedură civilă. Curtea nu poate respinge sesizarea în această parte doar pentru că instanţa de judecată a omis să se pronunţe referitor la excepţia de neconstituţionalitate a normei discutate. Prin urmare, Curtea reţine că obiectul îl constituie ambele norme contestate de autoarea excepţiei (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.127 din 10 septembrie 2023, § 20).

21. Curtea observă că articolul 43 alin.(4) din Codul de procedură civilă, în redactarea actuală, a făcut obiect al controlului de constituţionalitate în Decizia nr.109 din 10 octombrie 2019, însă din perspectiva imposibilităţii contestării încheierii de strămutare a cauzei. Aşadar, această situaţie nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al normei contestate din perspectiva criticilor formulate în prezenta sesizare (a se vedea §§ 13-16 supra).

22. Totodată, articolul 44 alin.(3) din Codul de procedură civilă nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

23. Pentru că a fost sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate, Curtea trebuie să verifice dacă normele contestate de autoare sunt aplicabile în cauza de pe rolul instanţei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă privind repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile organelor de urmărire penală şi ale procuraturii, iniţiată în faţa Judecătoriei Chişinău. În timpul judecării, autoarea sesizării a solicitat strămutarea cauzei pe motiv că există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită de circumstanţele cauzei sau de calitatea participanţilor la proces. Fiind sesizată cu această chestiune, Curtea de Apel Chişinău a strămutat cauza la o instanţă de judecată din afara circumscripţiei sale. Ulterior, instanţa de judecată la care a fost strămutată această cauză a ridicat un conflict negativ de competenţă, care a fost soluţionat de Curtea Supremă de Justiţie. Aceasta a constatat competenţa Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, pentru a judeca cauza în discuţie.

24. Aşadar, prevederile contestate au fost deja aplicate de către instanţele ierarhic superioare atunci când au examinat cererea de strămutare şi conflictul de competenţă. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că procedura în care se examinează strămutarea unei cauze este o procedură incidentală, al cărei obiect este distinct de obiectul propriu al procesului civil la care se referă cauza. Procedura de soluţionare a strămutării cauzei nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicţional, ci vizează o chestiune de administrare a actului de justiţie (a se vedea DCC nr.109 din 10 octombrie 2019, § 17).

25. Prin urmare, pentru că chestiunile referitoare la strămutarea cauzei şi la competenţa instanţei au fost deja soluţionate, Curtea nu poate reţine nici un argument plauzibil care ar demonstra că aplicarea normelor în discuţie din perspectiva criticilor formualte de autoarea excepţiei ar putea influenţa soluţia instanţei în procesul examinării litigiului principal.

26. Astfel, pentru că eventuala declarare a neconstituţionalităţii prevederilor contestate sub aspectul invocat în sesizare nu-i poate servi autoarei, Curtea constată că sesizarea reprezintă o actio popularis.

27. Curtea a procedat de o manieră similară într-o cauză în care excepţia de neconstituţionalitate care viza recuzarea judecătorului a fost înaintată cu omiterea fazei incidentale, iar cauza civilă se afla în curs de examinare la o altă etapă a procesului civil (a se vedea DCC nr.180 din 14 decembrie 2023, § 28). Mai mult, Curtea a considerat că epuizarea situaţiei procesuale invocate de către autor în sesizare, i.e. soluţionarea cererii de recuzare, a făcut inaplicabilă prevederea contestată referitoare la imposibilitatea recuzării judecătorului care examinează cererea de recuzare a altui judecător (a se vedea DCC nr.11 din 1 februarie 2022, § 16).

28. Totodată, Curtea observă că prin criticile formulate autoarea pune în discuţie încheierea Curţii Supreme de Justiţie care a soluţionat conflictul negativ de competenţă. Astfel, autoarea ridică o problemă de interpretare şi aplicare a legii într-o cauză concretă, competenţă care le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată, şi nu Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.52 din 4 iunie 2024, § 25).

29. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 43 alin.(4) şi 44 alin.(3) din Codul de procedură civilă, ridicată de dl avocat Antuan Anton, în interesele dnei Marina Anton, în dosarul nr.2-3343/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.