Decizie nr.113 din 15.07.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.83g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 din Codul administrativ (definiţia "autorităţii publice")

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.83g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 7 din Codul administrativ

(definiţia "autorităţii publice")

nr. 113  din  15.07.2021

 (în vigoare 15.07.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.186-189 art.151 din 06.08.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 13 aprilie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 15 iulie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 din Codul administrativ, adoptat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, ridicată de dl avocat Maxim Todorov, reclamant în dosarul nr.3-1/2021, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul Taraclia.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Marina Rusu de la Judecătoria Cahul, sediul Taraclia, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dl avocat Maxim Todorov a depus la Judecătoria Cahul, sediul central, o cerere de chemare în judecată împotriva Universităţii de Stat "B.P. Haşdeu" din Cahul şi împotriva dlui Andrei Popa, rector al Universităţii, prin care a solicitat anularea refuzului de acces la informaţii oficiale, obligarea furnizării informaţiilor şi repararea prejudiciului moral cauzat.

4. Prin Încheierea din 9 octombrie 2020, dna judecător Ana Bologan [judecător specializat în materie civilă] din cadrul Judecătoriei Cahul, sediul central, şi-a declinat competenţa de a examina cererea de chemare în judecată formulată de dl avocat Maxim Todorov în favoarea judecătorului specializat în materie de contencios administrativ.

5. Prin Încheierea din 14 octombrie 2020, dl judecător Evgheni Bancov [judecător specializat în materie de contencios administrativ] din cadrul Judecătoriei Cahul, sediul central, a suspendat procesul şi a trimis dosarul la Curtea de Apel Cahul, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

6. Curtea de Apel Cahul a stabilit, prin Încheierea din 30 octombrie 2020, competenţa instanţei specializate în materie de contencios administrativ la examinarea cererii de chemare în judecată formulată de dl avocat Maxim Todorov şi a trimis cauza Judecătoriei Cahul pentru a fi examinată de un judecător specializat în materie de contencios administrativ. Curtea de Apel Cahul şi-a bazat încheierea, inter alia, pe prevederile articolelor 7, 8 şi 18 din Codul administrativ.

7. Pe 11 ianuarie 2021, cauza privind cererea de chemare în judecată formulată de dl avocat Maxim Todorov a fost pusă pe rolul Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia.

8. Pe 24 februarie 2021, dl avocat Maxim Todorov a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 din Codul administrativ.

9. Prin Încheierea din 19 martie 2021, Judecătoria Cahul, sediul Taraclia, a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

11. Prevederile relevante ale Codului administrativ, adoptat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, sunt următoarele:

Articolul 7

Autorităţi publice

"Autoritate publică se consideră orice structură organizatorică sau organ instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ, care acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconsti-tuţionalitate

12. Autorul excepţiei susţine că articolul 7 din Codul administrativ nu corespunde exigenţelor calităţii legii. Acest fapt face ca instanţele de judecată să interpreteze extensiv şi să asimileze noţiunea de instituţie publică cu cea de autoritate publică.

13. Sub acest aspect, autorul excepţiei menţionează că odată cu intrarea în vigoare a Codului administrativ doar autoritatea publică poate avea calitatea de pârât în cauzele de contencios administrativ, iar alte subiecte de drept, ca persoanele fizice sau juridice, nu pot fi participante la proces, ci doar terţi.

14. În cazul în care a fost ridicată excepţia, autorul consideră că o universitate este o instituţie publică, potrivit articolului 307 din Codul civil. Universitatea nu poate fi asimilată unei autorităţi publice, nu acţionează în regim de putere publică şi nu realizează niciun interes public. De asemenea, universitatea nu face parte din categoria celor trei puteri în stat: legislativă, executivă şi judecătorească. Prin urmare, autorul excepţiei consideră că instanţele de judecată au stabilit în mod eronat că o universitate întruneşte condiţiile prevăzute de articolul 7 din Codul administrativ şi poate avea calitatea de pârât în cauzele de contencios administrativ.

15. Prin urmare, autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 7, 20 alin.(2) şi 23 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul administrativ, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea a observat că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de reclamant într-un proces pendinte la instanţa de drept comun, este formulată de subiectele cărora li s-a acordat acest drept în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 7 din Codul administrativ. Acest articol stabileşte că autoritate publică este orice structură organizatorică sau organ instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ, care acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public.

20. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, prin prisma criticilor invocate de autorul excepţiei.

21. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unei cereri de chemare în judecată împotriva unei universităţi de stat privind anularea refuzului de acces la informaţii oficiale, obligarea furnizării informaţiilor şi repararea prejudiciului moral cauzat (a se vedea § 3 supra). Curtea admite că instanţa de judecată va aplica prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

22. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.25 din 16 februarie 2021, § 22 şi jurisprudenţa citată acolo).

23. Sub acest aspect, Curtea observă că, deşi autorul a făcut referinţă la articolele 7 [Constituţia, Lege Supremă], 20 alin.(2) [accesul liber la justiţie] şi 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] din Constituţie, acesta susţine, de fapt, că dispoziţiile criticate nu respectă exigenţele calităţii legii şi că instanţele de judecată interpretează extensiv şi asimilează noţiunea de instituţie publică cu cea de autoritate publică.

24. Cu privire la raportarea criticilor de neconstituţionalitate la articolul 7 din Constituţie, Curtea a subliniat că această normă comportă un caracter general şi obligatoriu şi nu poate constitui un reper individual şi separat (a se vedea HCC nr.15 din 28 mai 2020, § 20 şi jurisprudenţa citată acolo).

25. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolul 23 alin.(2) din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (HCC nr.25 din 29 octombrie 2020, § 29; HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 22). Totodată, Curtea a stabilit că nu există o problemă de constituţionalitate din perspectiva calităţii unei legi atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr.8 din 26 ianuarie 2021, § 26; DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, § 22; DCC nr.86 din 8 iunie 2021, § 20).

26. Referitor la incidenţa articolului 20 alin.(2) din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei nu a argumentat relevanţa şi pertinenţa acestei norme constituţionale. Autorul sesizării face referinţă la articolul 20 din Constituţie, fără a fundamenta contrarietatea dispoziţiilor legale criticate cu acesta. Astfel, Curtea nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.158 din 22 decembrie 2020, § 26; DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, § 23).

27. Sub acest aspect, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la imprevizibilitatea prevederilor contestate, autorul excepţiei îşi exprimă, prin argumentele invocate, dezacordul cu modul în care au fost interpretate şi aplicate prevederile contestate în cauza respectivă, în special, cu faptul că instanţele de judecată au stabilit că o universitate de stat întruneşte condiţiile prevăzute de articolul 7 din Codul administrativ. Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea şi aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.6 din 11 ianuarie 2021, § 26; DCC nr.89 din 15 iunie 2021, § 27).

28. Curtea mai observă că autorul sesizării compară articolul 7 din Codul administrativ cu articolul 307 din Codul civil pentru a evidenţia contrarietatea prevederilor legale. În acest sens, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, dar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi furnizarea unei concluzii care ar rezulta din comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea DCC nr.135 din 24 noiembrie 2020, § 25; DCC nr.158 din 22 decembrie 2020, § 29). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte sau în acelaşi act normativ nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, a cărei rezolvare le revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.135 din 24 noiembrie 2020, § 25; DCC nr.13 din 2 februarie 2021, § 22; DCC nr.86 din 8 iunie 2021, § 22).

29. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 din Codul administrativ, adoptat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, ridicată de dl avocat Maxim Todorov, reclamant în dosarul nr.3-1/2021, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul Taraclia.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.