Decizie nr.115 din 26.09.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.56g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 90 alineatele (1), (4), (4/1) şi 90/1 alineatul (4) din Codul penal (condamnarea cu suspendarea condiţionată/parţială a executării pedepsei)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.56g/2024 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolelor 90 alineatele

(1), (4), (4¹) şi 90¹ alineatul (4) din Codul penal

(condamnarea cu suspendarea condiţionată/

parţială a executării pedepsei)

nr. 115  din  26.09.2024

 (în vigoare 26.09.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 464-465 art.171 din 12.11.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 5 martie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 26 septembrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 90 alineatele (1), (4), (4¹) şi 90¹ alineatul (4) din Codul penal, ridicată de dna avocat Tatiana Guţu, în interesele minorului Maxim Koniuhov, şi de dl avocat Anatolie Janu, în interesele minorului Artiom Muşet, în dosarul nr.1r-6/2024, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători format din dnele Ala Rotaru şi Ruslana Burdeniuc şi dl Dumitru Puşca de la Curtea de Apel Bălţi, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 3 noiembrie 2023, Judecătoria Bălţi, sediul central, i-a găsit vinovaţi pe minorii Artiom Muşet şi Maxim Koniuhov de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 217 alin.(2) [circulaţia ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora fără scop de înstrăinare] şi 217¹ alin.(4) lit.b) şi d) [circulaţia ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora în scop de înstrăinare] în coroborare cu articolele 42 alin.(2) [participanţii] şi 46 [grupul criminal organizat] din Codul penal. Minorilor le-a fost stabilită pedeapsa definitivă pentru un concurs de infracţiuni sub forma închisorii pe un termen de cinci ani şi o lună, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita anumite activităţi care implică gestionarea substanţelor narcotice pe un termen de doi ani.

4. Având în vedere că ambii inculpaţi şi-au recunoscut vinovăţia, apărătorii acestora i-au solicitat instanţei de judecată aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, potrivit articolului 90 [condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei] în coroborare cu articolul 79 alin.(1) [aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege] din Codul penal. Instanţa de judecată a respins demersurile apărătorilor şi a menţionat că una dintre infracţiunile comise de minori este deosebit de gravă, iar articolul 90 din Codul penal nu poate fi aplicat la această categorie de infracţiuni. Sentinţa primei instanţe a fost contestată cu recurs la Curtea de Apel Bălţi.

5. În cadrul procedurii de recurs, dna avocat Tatiana Guţu, în interesele minorului Maxim Koniuhov, şi dl avocat Anatolie Janu, în interesele minorului Artiom Muşet, au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 90 alineatele (1), (4), (4¹) şi 90¹ alineatul (4) din Codul penal. Normele în discuţie vizează condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi, respectiv, condamnarea cu suspendarea parţială a executării pedepsei cu închisoare.

6. Printr-o încheiere din 14 februarie 2024, Curtea de Apel Bălţi a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 24

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

"(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.

(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.

[...]."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]."

Articolul 49

Protecţia familiei şi a copiilor orfani

"[...]

(2) Statul ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, stimulînd dezvoltarea instituţiilor necesare.

(3) Toate preocupările privind întreţinerea, instruirea şi educaţia copiilor orfani şi a celor lipsiţi de ocrotirea părinţilor revin statului şi societăţii. Statul stimulează şi sprijină activităţile de binefacere faţă de aceşti copii."

Articolul 50

Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor

"(1) Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire specială. Toţi copiii, inclusiv cei născuţi în afara căsătoriei, se bucură de aceeaşi ocrotire socială.

(2) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de asistenţă în realizarea drepturilor lor.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 90

Condamnarea cu suspendarea condiţionată

a executării pedepsei

"(1) Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracţiunile săvîrşite cu intenţie şi de cel mult 7 ani pentru infracţiunile săvârşite din imprudenţă, instanţa de judecată, ţinînd cont de circumstanţele cauzei şi de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este raţional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecît în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiţionată a executării pedepsei şi perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanţa de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârşi o nouă infracţiune şi, prin respectarea condiţiilor probaţiunii sau, după caz, a termenului de probă, va îndreptăţi încrederea ce i s-a acordat. Controlul asupra comportării celor condamnaţi cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei îl exercită organele competente, iar asupra comportării militarilor – comandamentul militar respectiv.

[...]

(4) Persoanelor care au săvârşit infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi în cazul recidivei periculoase sau deosebit de periculoase, condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu se aplică.

(4¹) Prin derogare de la alin.(1) şi (4), dacă a fost încheiat un acord de cooperare, condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei se aplică şi persoanelor care au săvârşit infracţiuni deosebit de grave.

[...]."

Articolul 90¹

Condamnarea cu suspendarea parţială

 a executării pedepsei cu închisoare

"[...]

(4) Prezentul articol nu se aplică în cazul infracţiunilor deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi al infracţiunilor prevăzute la art.165, art.166¹ alin.(2)–(4), art.171–175¹, 201¹, 206, 208, 208¹ şi 208². Dacă este încheiat un acord de cooperare, condamnarea cu suspendarea parţială a executării pedepsei cu închisoare poate fi aplicată persoanelor care au săvârşit infracţiuni deosebit de grave.

[...]."

[Articolul 90¹ alin. (4) în redactarea anterioară Legii nr.136 din 6 iunie 2024]

Articolul 90¹

Condamnarea cu suspendarea parţială

a executării pedepsei cu închisoare

"[...]

(4) Prezentul articol nu se aplică în cazul infracţiunilor deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi al infracţiunilor prevăzute la art.166¹ alin.(2) şi (3), art.171 alin.(2), art.172 alin.(2), art.174 alin.(1¹), art.175 alin.(2), art.201¹ alin.(3), art.206 alin.(1), art.264 alin.(4) şi (6).

[...]."

[Articolul 90¹ alin. (4) în redactarea Legii nr.136 din 6 iunie 2024]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei

9. Autorii susţin că autorităţile statului trebuie să protejeze minorii care comit infracţiuni, pentru că aceştia fac parte dintr-o categorie vulnerabilă. Deşi dreptul penal naţional conţine norme derogatorii pentru minori în raport cu adulţii (de exemplu, articolele 34 alin.(5), 54, 60 alin.(7), 70 alin.(3), 109 alin.(1) din Codul penal), normele contestate nu prevăd o reglementare mai favorabilă pentru minori cu privire la suspendarea condiţionată sau parţială a pedepsei aplicate.

10. Autorii excepţiei menţionează că, potrivit alineatului (4) din articolul 90 din Codul penal, suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu se aplică în cazul comiterii unor infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi în cazul recidivei periculoase sau deosebit de periculoase.

11. Având în vedere principiile echităţii şi umanismului, precum şi vulnerabilitatea minorilor, autorii susţin necesitatea introducerii unor dispoziţii speciale în prevederile contestate, care ar permite condamnarea minorilor cu suspendarea condiţionată/parţială a executării pedepsei în cazul comiterii unei infracţiuni deosebit de grave.

12. În acest context, autorii fac trimitere la articolele 49 şi 50 din Constituţie, care prevăd că statul ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, iar cei din urmă se bucură de un regim special de asistenţă în realizarea drepturilor lor. Autorii consideră că aceste dispoziţii constituţionale îl obligă pe legislator să stabilească un regim special de sancţionare pentru minori, dată fiind vulnerabilitatea acestora.

13. Din aceleaşi motive, autorii susţin că şi alin.(4) din articolul 90¹ din Codul penal este neconstituţional.

14. Autorii excepţiei consideră că prevederile contestate contravin articolelor 1, 4, 7, 8, 15, 16, 20, 21, 24, 26, 49 alin.(2), 50 alin.(2) şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 90 alineatele (1), (4), (4¹) şi 90¹ alineatul (4) din Codul penal. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală aflată în procedura recursului în care doi minori sunt învinuiţi de comiterea unui concurs de infracţiuni, una dintre ele fiind considerată deosebit de gravă. Având în vedere că normele contestate nu permit condamnarea cu suspendarea condiţionată sau parţială a executării pedepsei în cazul unei infracţiuni deosebit de grave, Curtea observă că acestea ar putea fi aplicate de instanţa de recurs la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

20. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.78 din 3 iunie 2021, § 17).

21. Autorul excepţiei a susţinut incidenţa articolelor 1 (statul Republica Moldova), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 7 (Constituţia, Legea Supremă), 8 (respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale), 15 (universalitatea), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 21 (prezumţia nevinovăţiei), 24 (dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică), 26 (dreptul la apărare), 49 alin.(2) (protecţia familiei şi a copiilor orfani), 50 alin.(2) (ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

22. Curtea reaminteşte că articolele 1 alin.(3), 4, 7, 8, 15 şi 54 din Constituţie nu pot fi invocate de sine stătător. Pentru a fi incidente, autorii trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei, Curtea poate aplica prevederile acestor articole (a se vedea DCC nr.90 din 25 iulie 2023, § 19).

23. Referitor la incidenţa articolelor 20, 21, 24 şi 26 din Constituţie, Curtea observă că autorii nu au argumentat caracterul contradictoriu al prevederilor contestate cu normele constituţionale invocate. Aşadar, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate din perspectiva acestor articole (a se vedea DCC nr.90 din 25 iulie 2023, § 21).

24. Referitor la dispoziţiile constituţionale ale articolului 16 din Constituţie, în jurisprudenţa sa Curtea a menţionat că acestea devin incidente numai atunci când se demonstrează existenţa unui tratament diferenţiat, precum şi în cazul în care tratamentul diferenţiat contestat se referă la unul din drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.26 din 16 februarie 2021, § 22).

25. Cu referire la incidenţa articolelor 49 alin.(2) şi 50 alin.(2) din Constituţie, Curtea reţine că obligaţia statului de a proteja categoriile de persoane vulnerabile prin stabilirea unui regim special de asistenţă nu echivalează cu un drept fundamental al acestora. Aceste prevederi constituţionale stabilesc mai curând un obiectiv al autorităţilor care poate fi avut în vedere la examinarea constituţionalităţii unei legi care îi vizează pe copii şi pe tineri dacă se constată incidenţa unui drept fundamental (a se vedea DCC nr.70 din 26 mai 2022, § 18).

26. Totodată, Curtea notează că articolele 49 alin.(2) şi 50 alin.(2) din Constituţie nu recunosc un drept la suspendarea condiţionată sau parţială a executării pedepsei, ci reglementează obligaţia statului de a proteja maternitatea, copiii şi tinerii, stimulând dezvoltarea instituţiilor necesare, precum şi garantarea unui regim special de asistenţă pentru copii şi tineri în realizarea drepturilor lor. Aşadar, aceste dispoziţii constituţionale nu-i impun statului obligaţia de a le garanta condamnaţilor minori un regim privilegiat în materia executării pedepsei pentru infracţiunile cu un nivel înalt de periculozitate, în mod suplimentar faţă de garanţiile prevăzute de Codul penal.

27. Curtea observă că normele în discuţie, care reglementează condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, şi, respectiv, condamnarea cu suspendarea parţială a executării pedepsei cu închisoare, nu se aplică în cazul infracţiunilor deosebit de grave şi excepţional de grave, indiferent dacă acestea au fost comise de minori sau de adulţi.

28. Prin excepţia stabilită de normele contestate legislatorul subliniază gradul de pericol social ridicat al unor astfel de infracţiuni şi urmăreşte respectarea obligaţiei pozitive a statului de a stabili sancţiuni eficiente, proporţionale şi disuasive pentru aceste categorii de infracţiuni, obligaţie care rezultă din articolele 2, 3 şi 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.15 din 14 martie 2024, § 25).

29. Având în vedere că scopul legitim urmărit de legislator este instituirea unui nivel înalt de protecţie împotriva infracţiunilor deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi scopul de a preveni comiterea de noi infracţiuni, acesta a hotărât să nu facă nicio distincţie în acest sens cu privire la categoria de subiecţi ai infracţiunii.

30. Curtea reiterează că politica penală a statului reprezintă o chestiune rezervată Parlamentului în conformitate cu articolul 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie, acesta bucurându-se de o anumită marjă discreţionară la elaborarea politicii penale naţionale. Aşadar, Curtea notează că stabilirea categoriilor de infracţiuni şi subiecţi pentru care poate fi dispusă condamnarea cu suspendarea condiţionată/parţială a executării pedepsei reprezintă expresia politicii penale promovate de către legislator. Pentru a descuraja fenomenul infracţional, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora.

31. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate în discuţie nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 90 alineatele (1), (4), (4¹) şi 90¹ alineatul (4) din Codul penal, ridicată de dna avocat Tatiana Guţu, în interesele minorului Maxim Koniuhov, şi de dl avocat Anatolie Janu, în interesele minorului Artiom Muşet, în dosarul nr.1r-6/2024, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.