Decizie nr.119 din 20.10.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.70g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 4 alin.(1) lit.c) şi 39 alin.(4) lit.b) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.70g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolelor 4 alin.(1) lit.c) şi 39 alin.(4)

lit.b) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire

la răspunderea disciplinară a judecătorilor

nr. 119  din  20.10.2020

 (în vigoare 20.10.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 313-317 art. 178 din 27.11.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 14 mai 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 20 octombrie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 4 alin.(1) lit.c) şi 39 alin.(4) lit.b) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, ridicată din oficiu de doamnele Angela Bostan şi Veronica Negru şi de domnul Anatol Pahopol, judecători ai Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel, în dosarul nr.3-100/2019, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. La şedinţa Curţii din 20 octombrie 2020, dl judecător Serghei Ţurcan i-a prezentat Plenului Curţii Constituţionale o cerere de abţinere de la examinarea cauzei. Analizând motivele invocate în cerere, Curtea Constituţională a decis admiterea ei.

A. Circumstanţele litigiului principal

4. Prin Încheierea din 4 septembrie 2017, Inspecţia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a autosesizat în baza informaţiilor apărute în mass-media cu privire la decesul unei persoane aflate în detenţie.

5. Ulterior, pe 8 septembrie 2017, în adresa Consiliului Superior al Magistraturii a parvenit sesizarea Procurorului General, prin care s-a solicitat tragerea la răspundere disciplinară a dlui Iurie Obadă, judecător la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, pentru fapte care pot constitui o abatere disciplinară la adoptarea unei încheieri de aplicare a arestului preventiv în cazul persoanei menţionate mai sus pe un termen de 30 de zile.

6. Prin Încheierea Inspecţiei Judiciare din 12 septembrie 2017, sesizările menţionate supra au fost conexate într-un singur dosar. Conform procedurilor legale, raportul inspectorului judecător din cadrul Inspecţiei Judiciare a fost examinat de Completul de admisibilitate al Colegiului disciplinar, iar prin Hotărârea din 6 octombrie 2017 s-au admis sesizarea Inspecţiei Judiciare şi sesizarea Procurorului General, cauza disciplinară cu privire la acţiunile judecătorului Iurie Obadă de la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, fiind trimisă Plenului Colegiului disciplinar.

7. Prin Hotărârea Plenului Colegiului disciplinar din 24 noiembrie 2017, procedura disciplinară intentată în privinţa judecătorului în baza articolului 36 alin.(1) lit.c) al Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor a fost încetată, pentru că nu s-a comis nicio abatere disciplinară.

8. Nefiind de acord cu soluţia adoptată de Plenul Colegiului disciplinar, dl Nicolae Clima, inspector-judecător principal, şi dl Eduard Harunjen, Procuror General, au contestat-o la Consiliul Superior al Magistraturii.

9. Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 16 ianuarie 2018 s-au admis contestaţiile menţionate supra şi s-a adoptat o nouă hotărâre, prin care s-a constatat comiterea de către dl Iurie Obadă a abaterii disciplinare prevăzute de articolul 4 alin.(1) lit.c). În baza articolului 6 alin.(1) lit.d) din aceeaşi Lege, şi i s-a aplicat sancţiunea disciplinară de eliberare din funcţie.

10. Pe 18 ianuarie 2018, dl Iurie Obadă a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea Hotărârii din 16 ianuarie 2018 şi menţinerea Hotărârii Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii din 24 noiembrie 2017, în ceea ce-l priveşte.

11. În şedinţa de judecată din 28 februarie 2020, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău a sesizat, din oficiu, Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea articolelor 4 alin.(1) lit.c) şi 39 alin.(4) lit.b) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

12. Prin Încheierea Curţii de Apel din aceeaşi dată, s-a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

"Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti."

Articolul 115

Instanţele judecătoreşti

"(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.

(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii specializate.

(3) Înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisă.

(4) Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică."

Articolul 116

Statutul judecătorilor

"(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[…]

(6) Sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea."

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Articolul 120

Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al

altor hotărâri judecătoreşti definitive

"Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentinţelor şi a altor hotărâri judecătoreşti definitive."

Articolul 123

Atribuţiile

"(1) Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători.

[…]".

14. Prevederile relevante ale Legii nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor sunt următoarele:

Articolul 4

Abaterile disciplinare

"(1) Constituie abatere disciplinară:

a) nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când judecătorul ştie sau trebuia să ştie că există una dintre circumstanţele prevăzute de lege pentru abţinerea sa, precum şi formularea de declaraţii repetate şi nejustificate de abţinere în aceeaşi cauză, care are ca efect tergiversarea examinării cauzei;

b) aplicarea în mod intenţionat, cu rea-voinţă sau aplicarea repetată din neglijenţă gravă a legislaţiei contrar practicii judiciare uniforme;

c) acţiunile judecătorului în procesul de înfăptuire a justiţiei care fac dovada incompetenţei profesionale grave şi evidente;

d) imixtiunea în activitatea de înfăptuire a justiţiei a altui judecător;

[…]".

Articolul 39

Contestarea hotărârii colegiului disciplinar

"(1) Hotărârile colegiului disciplinar pot fi contestate la Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul colegiului, de către persoanele care au depus sesizarea, inspecţia judiciară sau judecătorul vizat în hotărâre, în termen de 15 zile de la data primirii copiei hotărârii motivate. Termenul de 15 zile este un termen de decădere. La expirarea acestui termen, hotărârile necontestate ale colegiului disciplinar devin irevocabile.

(1¹) Dosarele disciplinare contestate se repartizează în mod aleatoriu membrilor Consiliului Superior al Magistraturi, cu excepţia membrilor din oficiu.

(2) Contestaţiile se examinează în cel mult 30 de zile de la data înregistrării lor la Consiliul Superior al Magistraturii.

(2¹) Dacă sesizarea a fost depusă de către unul dintre membrii Consiliului Superior al Magistraturii, atunci acesta nu va participa la examinarea contestaţiei.

(3) Data, ora şi locul examinării contestaţiei se comunică din timp persoanei care a depus sesizarea şi judecătorului vizat.

(4) După examinarea contestaţiilor, Consiliul Superior al Magistraturii decide:

a) menţinerea fără modificare a hotărârii colegiului disciplinar;

b) admiterea contestaţiei şi adoptarea unei noi hotărâri. În acest caz prevederile cu privire la procedura de examinare şi conţinutul hotărârii colegiului disciplinar privind rezultatul examinării cauzei disciplinare sunt aplicabile şi pentru Consiliul Superior al Magistraturii."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

15. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii menţionează că prevederile articolului 4 alin.(1) lit.c) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor permit interpretarea lor abuzivă şi neconstituţională de către Colegiul disciplinar aflat în subordinea Consiliului Superior al Magistraturii şi de către Consiliul Superior al Magistraturii, care verifică temeinicia şi legalitatea hotărârilor emise de acest organ colegial.

16. Autorii susţin că articolul 4 alin.(1) lit.c) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nu corespunde criteriilor clarităţii şi previzibilităţii legii. Autorul consideră că legislatorul nu a prevăzut expres instanţa (autoritatea) competentă să se pronunţe asupra profesionalismului judecătorilor şi că legea îi permite Colegiului disciplinar şi Plenului Consiliului Superior al Magistraturii să-şi aroge competenţe ce nu le aparţin, competenţe de apreciere a profesionalismului judecătorilor, deşi, conform legii, această competenţă îi revine Colegiului de evaluare.

17. De asemenea, autorii invocă faptul că atunci când un judecător este învinuit că a comis o abatere disciplinară prevăzută de articolul 4 alin.(1) lit.c) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, acesta nu are posibilitatea de a-şi apăra drepturile, de a acumula probe care să demonstreze că nu a comis acţiuni de natură să confirme "incompetenţa profesională gravă şi evidentă". Legislatorul nu a reglementat în vreo lege care ar fi probele ce pot fi prezentate de un judecător atunci când acesta este cercetat disciplinar pentru comiterea abaterii disciplinare prevăzute de norma legală contestată şi, de fapt, judecătorul nu poate să prezinte dovezi care să confirme că deţine competenţe profesionale "suficiente" pentru a-şi desfăşura activitatea de judecător în continuare.

18. Mai mult, autorii susţin că nici Colegiul Disciplinar, nici Consiliul Superior al Magistraturii nu au dreptul să stabilească în mod independent dacă un anumit act judecătoresc este nedrept, adică să evalueze legalitatea şi validitatea acestuia, inclusiv din punctul de vedere al aplicării corecte a legii de fond sau al respectării normelor de procedură, o asemenea verificare fiind posibilă doar în cadrul unor proceduri speciale stabilite de legea procedurală, i.e. prin examinarea cauzei de instanţa de apel şi de instanţa de recurs.

19. În opinia lor, prevederile articolului 4 alin.(1) lit.c) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor contravin articolelor 6, 23, 26, 114, 115 şi 123 din Constituţie.

20. Cu privire la prevederile articolului 39 alin.(4) lit.b) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, autorii menţionează că din interpretarea articolului 123 alin.(1) din Constituţie rezultă că Consiliul Superior al Magistraturii are doar competenţa de "aplicare de măsuri disciplinare faţă de judecători", adică de aplicare a sancţiunilor disciplinare, dar nu deţine competenţa de "constatare a abaterii disciplinare", această competenţă fiindu-i atribuită Colegiului disciplinar. Astfel, nu poate fi considerată favorabilă pentru garantarea independenţei sistemului judecătoresc şi conformă cu articolele 116 şi 123 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova situaţia în care Consiliul Superior al Magistraturii, administrând aceleaşi probe ca şi Colegiul disciplinar, va constata că un judecător a comis o abatere disciplinară fără a deţine o astfel de competenţă.

21. De asemenea, autorii invocă faptul că prevederile articolului 39 alin.(4) lit.b) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor contravin articolelor 23, 116 şi 123 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

22. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

23. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

24. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu de doamnele Angela Bostan şi Veronica Negru şi de domnul Anatol Pahopol, judecători ai Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel, în dosarul nr.3-100/2019, pendinte la Curtea de Apel. Astfel, sesizarea este formulată de subiecte cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea nr.2 din 9 februarie 2016.

25. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolelor 4 alin.(1) lit.c) şi 39 alin.(4) lit.b) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

26. Curtea observă că norma contestată ar putea fi aplicată de către instanţă. După cum rezultă din sesizare şi din încheierea instanţei, pe rolul ei se află cererea de chemare în judecată înaintată de dl Iurie Obadă împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind contestarea unui act administrativ prin care acesta a fost sancţionat disciplinar.

27. Curtea observă că textul criticat din articolul 4 alin.(1) lit.c) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor a constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii (a se vedea DCC nr.49 din 22 mai 2017), dar sub alte aspecte decât cele invocate în prezenta sesizare.

28. Autorii sesizării susţin că normele contestate ar veni în contradicţie cu articolele 6 [separaţia şi colaborarea puterilor], 23 [claritatea legii], 26 [dreptul la apărare], 114 [înfăptuirea justiţiei], 115 [instanţele judecătoreşti], 116 [statutul judecătorilor], 119 [folosirea căilor de atac], 120 [caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive] şi 123 [atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii] din Constituţie.

29. Cu privire la incidenţa articolului 23 din Constituţie, Curtea notează că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Totuşi, pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.44 din 22 mai 2017, § 18; DCC nr.16 din 10 februarie 2020, § 17; HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 27).

30. Totodată, Curtea observă că autorii sesizării nu au adus argumente privind critica de neconstituţionalitate sub raportul articolelor 6, 114, 115, 119 şi 120 din Constituţie. Sub acest aspect, Curtea reţine că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. În aceste condiţii, având în vedere enumerarea prevederilor constituţionale în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, Curtea nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, §17-18).

31. Curtea reiterează că, potrivit articolului 26 din Constituţie, fiecare persoană are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale. Astfel, chiar dacă modalitatea de acumulare a probelor în cazurile menţionate în sesizare nu este prevăzută de Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, aceasta nu reprezintă un impediment pentru judecătorul vizat în procedura disciplinară să cunoască conţinutul sesizării, să prezinte explicaţii scrise şi orale, să prezinte probe care demonstrează sau care infirmă fapte invocate în sesizare sau relevante pentru sesizare, să fie asistat de un avocat sau de un reprezentant al său, să solicite audierea martorilor sau a altor persoane în cadrul şedinţei de examinare a cauzei disciplinare, să ia cunoştinţă de materialele dosarului şi să depună probe noi sau demersuri pentru administrarea de probe noi, să formuleze în orice moment demersuri şi să dea explicaţii suplimentare. Toate acestea reprezintă garanţii şi măsuri suficiente pentru ca unui judecător vizat în procedura disciplinară să-i fie asigurat dreptul la apărare prevăzut de Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.9 din 28 iunie 2012, § 35).

32. De asemenea, cu privire la incidenţa articolului 26 din Constituţie în prezenta cauză, Curtea trebuie să verifice dacă participanţilor la procesul de examinare a cauzelor disciplinare li se acordă suficiente garanţii procesuale în scopul contestării măsurilor care interferează cu drepturile lor. Curtea observă că articolul 39 din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor prevede că hotărârile colegiului disciplinar pot fi contestate la Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul colegiului, de către persoanele care au depus sesizarea, inspecţia judiciară sau judecătorul vizat în hotărâre, în termen de 15 zile de la data primirii copiei hotărârii motivate. Mai mult, articolul 40 din aceeaşi Lege prevede că hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, adoptate în condiţiile articolului 39, pot fi contestate la Curtea Supremă de Justiţie de persoanele care au depus sesizarea, de inspecţia judiciară sau de judecătorul vizat în hotărâre, în termen de 15 zile de la data recepţionării hotărârii motivate. Odată cu adoptarea Codului administrativ, articolul 191 alin.(3) din Cod prevede că Curtea de Apel Chişinău soluţionează în primă instanţă acţiunile în contencios administrativ împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale Consiliului Superior al Procurorilor, precum şi acţiunile în contencios administrativ atribuite în competenţa sa prin Codul electoral. Totodată, din articolele 216, 218 şi 220 din Codul administrativ rezultă că instanţa de judecată poate evalua probele existente la dosar.

33. Astfel, Curtea observă că normele contestate nu sunt de natură să afecteze dreptul la apărare, garantat de articolul 26 din Constituţie.

34. Cu referire la incidenţa articolului 123 din Constituţie, Curtea nu poate reţine argumentele autorilor. În virtutea atribuţiilor sale constituţionale, Consiliul Superior al Magistraturii are două funcţii care rezultă din necesitatea protejării independenţei autorităţii judecătoreşti: funcţia de a asigura numirea, transferarea, detaşarea şi promovarea în funcţie a judecătorilor şi funcţia de a aplica măsuri disciplinare. Prin urmare, Consiliul Superior al Magistraturii este învestit cu prerogativa constituţională de a aplica măsuri disciplinare faţă de judecători, în condiţiile legii.

Consiliul Superior al Magistraturii are o dublă calitate: administrativă şi jurisdicţională. De regulă, această autoritate desfăşoară o activitate de natură administrativă, iar atunci când acţionează în calitate de instanţă disciplinară, ea realizează o activitate jurisdicţională. Consiliul Superior al Magistraturii funcţionează ca instanţă pentru abaterile disciplinare ale judecătorilor (HCC nr.9 din 28 iunie 2012, § 32, 34).

35. Aşadar, Curtea nu reţine incidenţa articolelor 116 alin.(6) şi 123 alin.(1) din Constituţie cu privire la neconstituţionalitatea articolului 39 din aceeaşi Lege. Sancţionarea judecătorilor potrivit articolului 116 alin.(6) din Constituţie se face in conformitate cu legea. Organul împuternicit să supravegheze respectarea disciplinei şi eticii judiciare, precum şi să aplice sancţiunile disciplinare este Consiliul Superior al Magistraturii.

36. Curtea observă că criticile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate vizează o problemă de interpretare şi de aplicare a legii. Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.135 din 15 noiembrie 2018, § 23; DCC nr.48 din 5 aprilie 2019, § 15; DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, § 19; DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, § 25). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată. În acelaşi sens, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (a se vedea Rohlena v. Cehia, [MC], 27 ianuarie 2015, § 50 şi § 51).

37. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 4 alin.(1) lit.c) şi 39 alin.(4) lit.b) din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, ridicată din oficiu de doamnele Angela Bostan şi Veronica Negru şi de domnul Anatol Pahopol, judecători ai Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel, în dosarul nr.3-100/2019, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.