Decizie nr.12 din 29.01.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.15g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 364/1 alin.(8) din Codul de procedură penală şi a unor prevederi din articolul 264/1 alin.(1) din Codul penal

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.15g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 364¹ alin.(8) din Codul de procedură penală şi a unor

prevederi din articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal

nr. 12  din  29.01.2019

 (în vigoare 29.01.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 167-170 art. 89 din 17.05.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 23 ianuarie 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 29 ianuarie 2019 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 364¹ alin.(8) din Codul de procedură penală şi a textului “cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani” din articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal, ridicată din oficiu de către dna judecător Livia Mitrofan, în dosarul nr.1–482/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 23 ianuarie 2019, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află în examinare cauza penală privind învinuirea dlui Artiom Gîlcă de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal [Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe]. În cadrul şedinţei din 11 decembrie 2018, dl Artiom Gîlcă a depus o cerere privind examinarea cauzei penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit articolului 364¹ din Codul de procedură penală.

4. Prin încheierea din 18 ianuarie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 364¹ alin.(8) din Codul de procedură penală şi a textului “cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani” din articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia. Prevederile articolului 364¹ alin.(8) din Codul de procedură penală stabilesc că inculpatul care a recunoscut săvârşirea faptelor indicate în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea, cu muncă neremunerată în folosul comunităţii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dispoziţiile criticate de la articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal stabilesc pedeapsa complementară obligatorie sub forma privării de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani pentru conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare.

B. Legislaţia pertinentă

5. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

6. Prevederile relevante ale Codului penal sunt următoarele:

Articolul 79

Aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege

“(1) Ţinând cont de circumstanţele excepţionale ale cauzei, legate de scopul şi motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârşirea infracţiunii, de comportarea lui în timpul şi după consumarea infracţiunii, de alte circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei, precum şi de contribuirea activă a participantului unei infracţiuni săvârşite în grup la descoperirea acesteia, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracţiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvârşit infracţiunea se consideră circumstanţă excepţională. Săvârşirea infracţiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanţa de judecată drept circumstanţă excepţională.

(1¹) Poate fi considerată excepţională atât o circumstanţă atenuantă, cât şi un cumul de asemenea circumstanţe legate de situaţiile menţionate la alin.(1).”

Articolul 264¹

Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe

“(1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 750 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani.

[…].”

[Art.264¹ alin. (1) în redacţia Legii nr.164 din 20 iulie 2017, în vigoare până la 14 decembrie 2018]

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 364¹

Judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

“[…]

(8) Inculpatul care a recunoscut săvârşirea faptelor indicate în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunităţii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani.

[…].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că pedeapsa complementară obligatorie sub forma privării de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani [pentru conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat] este mai severă decât pedeapsa principală.

9. În acest sens, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate menţionează că în timp ce pedeapsa principală prevăzută pentru comiterea infracţiunii de la articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal poate fi redusă în condiţiile articolului 364¹ alin.(8) din Codul de procedură penală, pedeapsa complementară obligatorie sub forma de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport nu poate fi redusă în nici un mod. În acest fel, autoarea susţine că sunt încălcate articolele 20 şi 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal şi a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu de către dna judecător Livia Mitrofan, în dosarul nr.1–482/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru. Sesizarea este formulată de către un subiect abilitat căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

13. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 364¹ alin.(8) din Codul de procedură penală şi textul “cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani” din articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal.

14. În susţinerea neconstituţionalităţii textelor de lege criticate, autoarea excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul la justiţie şi la dreptul la apărare.

15. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea critică faptul că prevederile alin.(8) din articolul 364¹ din Codul de procedură penală nu îi permit judecătorului să reducă limitele pentru pedeapsa complementară obligatorie sub forma privării de dreptul de a conduce mijloace de transport, prevăzută la articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal.

16. Curtea menţionează că în Codul penal actual legislatorul are o orientare mai degrabă preventivă, decât represivă, şi a optat pentru reducerea limitelor speciale de pedeapsă pentru mai multe infracţiuni, concomitent cu înăsprirea tratamentului penal al infracţiunilor legate de conducerea mijloacelor de transport de către persoane aflate în stare de ebrietate. De asemenea, legislatorul a urmărit ca Codul penal să ofere şi instrumente eficiente pentru individualizarea şi sancţionarea infracţiunilor legate de conducerea mijloacelor de transport de către persoane aflate în stare de ebrietate.

17. Curtea reţine că stabilirea sancţiunilor de drept penal este, pe de o parte, o sarcină care îi revine legislatorului, care stabileşte pedepsele şi celelalte sancţiuni de drept penal prin fixarea unor limite minime şi maxime ale acestora, în conformitate cu importanţa abstractă a valorii sociale protejate, iar pe de altă parte, o sarcină pe care judecătorul o realizează în limitele stabilite de lege. Judecătorul are puterea de a stabili pedepsele în cadrul anumitor limite predeterminate, de a le reduce în funcţie de anumite criterii şi, totodată, poate alege să aplice sau nu o sancţiune concretă, în raport cu particularităţile faptei şi cu persoana infractorului.

18. Din analiza sistematică a normelor penale care reglementează limitele generale şi speciale de pedeapsă, precum şi a prevederilor referitoare la individualizarea judiciară, Curtea observă că judecătorii dispun de criterii legale atât pentru a reduce pedeapsa principală, cât şi pentru a nu aplica pedeapsa complementară obligatorie.

19. Astfel, pedeapsa principală poate fi redusă în conformitate cu articolul 364¹ alin.(8) din Codul de procedură penală. Pedeapsa complementară obligatorie, ţinând cont de circumstanţele excepţionale ale cauzei, legate de scopul şi motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârşirea infracţiunii, de comportarea lui în timpul şi după consumarea infracţiunii, de alte circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei, poate sau nu să fie aplicată în condiţiile articolului 79 alin.(1) din Codul penal.

20. Prin urmare, Curtea nu poate reţine critica referitoare la încălcarea articolelor 20 şi 26 din Constituţie, deoarece judecătorii dispun de criterii generale şi speciale de individualizare a pedepsei penale, astfel încât învinuitul să poată beneficia de o satisfacţie efectivă din partea instanţei de judecată şi nu îl lipseşte pe acesta de posibilitatea de a contesta sentinţa în modul prevăzut de legislaţie.

21. Aşadar, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate depăşeşte sfera controlului de constituţionalitate şi că motivele autoarei se referă la aspecte care ţin de interpretarea şi de aplicarea legii de către instanţa de drept comun.

22. În concluzie, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte criteriile de admisibilitate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 364¹ alin.(8) din Codul de procedură penală şi a textului “cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani” din articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal, ridicată din oficiu de către dna judecător Livia Mitrofan, în dosarul nr.1–482/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.