Decizie nr.120 din 29.07.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.51g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 287 alin.(4) din Codul de procedură penală (termenul reluării urmăririi penale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.51g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 287 alin.(4)

din Codul de procedură penală

(termenul reluării urmăririi penale)

nr. 120  din  29.07.2021

 (în vigoare 29.07.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.197-201 art.161 din 20.08.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 5 martie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 29 iulie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "reluarea urmăririi penale poate avea loc doar în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă" din articolul 287 alin.(4) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Nicolae Jecov, în dosarul nr.10r-47/2020, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de completul de judecată al Curţii de Apel Comrat format din dnii judecători Grigori Colev, Afanasi Curdov şi Ştefan Starciuc, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Curţii de Apel Comrat se află spre examinare recursul declarat de dl avocat Nicolae Jecov, în interesele părţii vătămate, dl Grigori Croitor, împotriva încheierii din 23 noiembrie 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul central.

4. Pe 19 octombrie 2018, organul de urmărire penală din cadrul Inspectoratului de Poliţie al municipiului Comrat a dispus printr-o ordonanţă începerea urmăririi penale, în legătură cu comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 183 alin.(1) din Codul penal. Fapta investigată de organul de urmărire penală se referea la încălcarea regulilor de securitate a muncii, care au condus la un accident şi, în consecinţă, partea vătămată a suferit leziuni grave ale sănătăţii.

5. Pe 31 decembrie 2019, un procuror a emis o ordonanţă prin care s-a dispus încetarea urmăririi penale, în legătură cu lipsa în acţiunile bănuiţilor Ion Ceacusta şi Ion Stefanov a elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de articolul 183 alin.(1) din Codul penal. Împotriva acestei soluţii, partea vătămată, dl Grigori Croitor, a depus o plângere la procurorul ierarhic superior.

6. Pe 17 februarie 2020, procurorul ierarhic superior a admis plângerea înaintată şi a dispus anularea ordonanţei privind încetarea urmăririi penale şi reluarea urmăririi penale.

7. Nefiind de acord cu ordonanţa procurorului ierarhic superior din 17 februarie 2020, dnii Ion Ceacusta şi Ion Stefanov au depus o plângere la judecătorul de instrucţie în conformitate cu articolul 313 din Codul de procedură penală. În argumentarea plângerii s-a invocat că, potrivit articolului 287 alin.(4) din Codul de procedură penală, reluarea urmăririi penale poate avea loc doar în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă.

8. Prin Încheierea din 23 noiembrie 2020, Judecătoria Comrat, sediul central, a admis plângerea petiţionarilor şi a anulat ordonanţa procurorului ierarhic superior din 17 februarie 2020.

9. Nefiind de acord cu încheierea instanţei de judecată, dl avocat Nicolae Jecov a contestat-o cu recurs pe 1 decembrie 2020.

10. În cadrul examinării cauzei de către instanţa de recurs, dl avocat Nicolae Jecov a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "reluarea urmăririi penale poate avea loc doar în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă" din articolul 287 alin.(4) din Codul de procedură penală.

11. Printr-o Încheiere din 22 februarie 2021, Curtea de Apel Comrat a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[…]".

Articolul 24

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

"(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.

(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.

(3) Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sânt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţarii, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."

13. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 275

Circumstanţele care exclud urmărirea penală

"Urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, şi va fi încetată în cazurile în care:

[…]

4) a intervenit termenul de prescripţie sau amnistia;

[…]"

Articolul 287

Reluarea urmăririi penale

"[…]

(4) Reluarea urmăririi penale poate avea loc doar în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă, cu excepţia cazului când aceasta este necesară pentru reabilitarea persoanei."

14. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 60

Prescripţia tragerii la răspundere penală

"(1) Persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârşirii infracţiunii au expirat următoarele termene:

a) 2 ani de la săvârşirea unei infracţiuni uşoare;

[…]

(2) Prescripţia curge din ziua săvârşirii infracţiunii şi până la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de judecată.

[…]

(5) Curgerea prescripţiei se suspendă dacă persoana care a săvârşit infracţiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripţiei se reia din momentul reţinerii persoanei sau din momentul autodenunţării. Însă persoana nu poate fi trasă la răspundere penală dacă de la data săvârşirii infracţiunii au trecut 25 de ani şi prescripţia nu a fost întreruptă prin săvârşirea unei noi infracţiuni.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

15. Potrivit autorului excepţiei, textul "reluarea urmăririi penale poate avea loc doar în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă" din articolul 287 alin.(4) din Codul de procedură penală afectează accesul liber la justiţie. Astfel, din cauza tergiversării urmăririi penale de către procuror şi din cauza împlinirii termenului legal de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea săvârşită, reluarea urmăririi penale este imposibilă. În consecinţă, prevederile contestate nu le oferă organelor de drept posibilitatea de a înlătura neajunsurile care pot avea impact asupra procesului echitabil.

16. În opinia autorului, prevederile contestate sunt contrare articolelor 20, 24 şi 54 din Constituţie, precum şi articolelor 3 şi 8 din Convenţia Europeană.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "reluarea urmăririi penale poate avea loc doar în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă" din articolul 287 alin.(4) din Codul de procedură penală, care stabileşte condiţiile pentru reluarea urmăririi penale.

21. Curtea observă că prevederile articolului 287 alin.(4) din Codul de procedură penală au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate. Curtea a pronunţat Decizia nr.103 din 6 septembrie 2018, prin care a declarat inadmisibilă sesizarea, pentru că norma în discuţie era inaplicabilă la soluţionarea litigiului.

22. Curtea notează că o altă condiţie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea punctul 1 din dispozitivul HCC nr.2 din 9 februarie 2016). Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea recursului declarat împotriva unei încheieri a judecătorului de instrucţie. Astfel, Curtea consideră că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

23. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că dispoziţiile contestate din articolul 287 alin.(4) din Codul de procedură penală sunt contrare articolelor 20 [accesul liber la justiţie], 24 [dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul excepţiei ridică o problemă de aplicare a legii penale. Astfel, autorul excepţiei susţine că articolul 287 alin.(4) din Codul de procedură penală este neconstituţional, pentru că din cauza tergiversării urmăririi penale de către procuror şi din cauza împlinirii termenului legal de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea săvârşită reluarea urmăririi penale este imposibilă.

25. Curtea observă că reluarea urmăririi penale sub aspectul termenelor în care poate fi dispusă este determinată de prevederile articolului 275 pct.4) din Codul de procedură penală. În această normă legislatorul a prevăzut ca o circumstanţă care exclude urmărirea penală intervenirea termenului de prescripţie.

26. Totodată, Curtea reţine că dispoziţiile articolului 275 pct.4) şi prevederile contestate ale articolului 287 alin.(4) din Codul de procedură penală sunt fundamentate pe instituţia prescripţiei penale, care este reglementată de articolul 60 din Codul penal, articol care concretizează termenele referitoare la prescripţia tragerii la răspundere penală.

27. Astfel, în cazurile când este stabilit un termen pentru investigare, autorităţile trebuie să se încadreze în acest termen (a se vedea Mazukna v. Lituania, 11 iulie 2017, § 83). De asemenea, Curtea Europeană a notat că instanţele naţionale trebuie să acţioneze cu diligenţă şi într-un termen rezonabil pentru a examina fondul cauzei şi pentru a adopta o hotărâre până la expirarea termenului de prescripţie (ibidem, § 86).

28. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că prescripţia este o cauză care înlătură atât răspunderea penală, cât şi executarea pedepsei. Trecerea timpului face, în anumite condiţii, fie ca legea penală să nu se mai aplice, fie ca sancţiunea aplicată să nu se mai execute. Concomitent cu expirarea termenului prescripţiei tragerii la răspundere penală se stinge şi dreptul statului de a stabili răspunderea penală şi de a aplica pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă, stingându-se totodată şi obligaţia infractorului de a mai suporta consecinţele săvârşirii infracţiunii (HCC nr.15 din 22 mai 2018, § 26).

29. Astfel, Curtea reiterează că problema ridicată de autorul excepţiei nu reprezintă o problemă de constituţionalitate a normei contestate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii penale, a cărei rezolvare le revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.52 din 8 aprilie 2021, § 19; DCC nr.64 din 13 mai 2021, § 19).

30. În aceste condiţii, dată fiind lipsa de argumente raportate la Constituţie, Curtea nu va analiza incidenţa articolelor 20, 24 şi 54 din Constituţie, invocate de autorul excepţiei în prezenta cauză.

31. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g) şi 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a textului "reluarea urmăririi penale poate avea loc doar în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă" din articolul 287 alin.(4) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de dl avocat Nicolae Jecov, în dosarul nr.10r-47/2020, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.