Decizie nr.122 din 03.08.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.106g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 287 alin.(1) din Codul de procedură penală (competenţa procurorului ierarhic superior de a dispune reluarea urmăririi penale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.106g/2021 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 287 alin.(1)

din Codul de procedură penală

(competenţa procurorului ierarhic superior

de a dispune reluarea urmăririi penale)

nr. 122  din  03.08.2021

 (în vigoare 03.08.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.197-201 art. 163 din 20.08.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 17 mai 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 3 august 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 287 alin.(1) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de dl avocat Igor Litvinenco, în interesele dlor Victor Rusu şi Bogdan Rusu, în dosarul nr.10-8/2021, pendinte la Judecătoria Ungheni.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Mihail Ulinici de la Judecătoria Ungheni, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Ungheni, sediul central, se află plângerea formulată de dl avocat Igor Litvinenco împotriva unei ordonanţe de reluare a urmăririi penale, emisă de adjunctul Procurorului-şef a Procuraturii raionului Ungheni.

4. În cadrul unei şedinţe de judecată, dl avocat Igor Litvinenco a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 287 alin.(1) din Codul de procedură penală.

5. Printr-o încheiere din 6 mai 2021, Judecătoria Ungheni a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.

7. Prevederile relevante ale Protocolului nr.7 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale sunt următoarele:

Articolul 4

Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori

"1. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui stat.

[…]."

8. . Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 22

Dreptul de a nu fi urmărit sau judecat de mai multe ori

"(1) Nimeni nu poate fi urmărit penal sau judecat pentru săvârşirea faptei penale cu privire la care a fost emisă o ordonanţă neanulată de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire penală şi/sau de clasare a cauzei, sau de refuz în pornirea urmăririi penale ori cu privire la care a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal.

(2) Hotărârea judecătorească definitivă împiedică pornirea sau continuarea procesului penal în privinţa aceleiaşi persoane pentru aceeaşi faptă, cu excepţia cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea respectivă.

(3) Ordonanţele procurorului de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire penală şi/sau de clasare a cauzei ori de refuz în pornirea urmăririi penale împiedică pornirea sau continuarea procesului penal în privinţa aceleiaşi persoane pentru aceeaşi faptă, cu excepţia cazurilor cînd aceste ordonanţe au fost anulate."

Articolul 287

Reluarea urmăririi penale

"(1) Reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după scoaterea persoanei de sub urmărire şi/sau după clasarea cauzei se dispune prin ordonanţă de către procurorul ierarhic superior dacă se constată că:

1) decizia este afectată de un viciu fundamental;

2) apar fapte noi sau recent descoperite, care existau la data adoptării ordonanţei de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire şi/sau de clasare a cauzei, dar despre care nu avea cunoştinţă organul de urmărire penală şi care sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată.

(2) Urmărirea penală poate fi reluată şi de către judecătorul de instrucţie în cazul admiterii, potrivit art.313, a plângerii împotriva ordonanţei de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire şi/sau de clasare a cauzei şi a plângerii împotriva ordonanţei de menţinere a celei contestate în ordinea controlului ierarhic superior.

(3) În cazurile prevăzute la alin.(1) şi (2), dacă, pe baza datelor din dosar, procurorul consideră necesară luarea unei măsuri preventive sau unei măsuri asigurătorii, el procedează în modul prevăzut de prezentul cod.

(4) Reluarea urmăririi penale poate avea loc doar în interiorul termenului de prescripţie de tragere la răspundere penală pentru fapta respectivă, cu excepţia cazului când aceasta este necesară pentru reabilitarea persoanei."

[Articolul 287 în redactarea Legii nr.316 din 22 decembrie 2017, în vigoare din 9 februarie 2018]

Articolul 287

Reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea

cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire

"(1) Reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire se dispune de către procurorul ierarhic superior prin ordonanţă dacă, ulterior, se constată că nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut circumstanţa pe care se întemeia încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire.

[…]

(4) În cazurile în care ordonanţele de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire au fost adoptate legal, reluarea urmăririi penale poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente a afectat hotărârea respectivă. În cazul descoperirii unui viciu fundamental, urmărirea penală poate fi reluată nu mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a ordonanţei de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei sau scoatere a persoanei de sub urmărire."

[Articolul 287 în redactarea la data pronunţării HCC nr.12 din 14 mai 2015]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei a menţionat că, până în anul 2015, articolul 287 alin.(1) din Codul de procedură penală stabilea că reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire se dispune de către procurorul ierarhic superior dacă, ulterior, se constată că nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut circumstanţa pe care se întemeia încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire. Prin Hotărârea nr.12 din 14 mai 2015, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale aceste prevederi. În opinia autorului excepţiei, raţiunea Curţii a constat în faptul că doar judecătorul de instrucţie poate dispune reluarea urmăririi penale în cazul în care apar fapte noi sau recent descoperite sau în cazul constatării unui viciu fundamental în cadrul urmăririi penale.

10. Totuşi, prin Legea nr.316 din 22 decembrie 2017, articolul 287 alin.(1) din Codul de procedură penală a fost modificat. După modificare, articolul 287 alin.(1) din Cod are următorul conţinut: reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după scoaterea persoanei de sub urmărire şi/sau după clasarea cauzei se dispune de către procurorul ierarhic superior dacă se constată că: 1) decizia este afectată de un viciu fundamental; 2) apar fapte noi sau recent descoperite, care existau la data adoptării ordonanţei de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire şi/sau de clasare a cauzei, dar despre care nu avea cunoştinţă organul de urmărire penală şi care sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată.

11. Autorul excepţiei susţine că aceste modificări i-au conferit procurorului ierarhic superior competenţa de a relua urmărirea penală, deşi, în opinia sa, reluarea urmăririi penale trebuie să fie examinată de către judecătorul de instrucţie, în cadrul unui proces public şi contradictoriu, unde fiecare parte va putea să-şi prezinte argumentele. În acest fel se vor evita abuzurile din partea Procuraturii.

12. Prin urmare, autorul excepţiei consideră că actuala redactare a articolului 287 alin.(1) din Codul de procedură penală este contrară articolului 21 din Constituţie, care garantează, între altele, dreptul de a nu fi pedepsit de mai multe ori.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unor părţi la proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 287 alin.(1) din Codul de procedură penală. Curtea constată că, în această redactare, dispoziţiile articolului 287 alin.(1) din Codul de procedură penală nu au făcut obiect al controlului de constituţionalitate.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect o plângere formulată împotriva unei ordonanţe de reluare a urmăririi penale. De vreme ce normele contestate stabilesc competenţa procurorului ierarhic superior de a relua urmărirea penală, Curtea conchide că prevederile contestate ar putea fi aplicate de instanţa de judecată.

18. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental.

19. Autorul excepţiei a susţinut că reluarea urmăririi penale de către procurorul ierarhic superior este contrară articolului 21 [prezumţia nevinovăţiei] din Constituţie, care garantează, între altele, şi dreptul de a nu fi pedepsit de mai multe ori (principiul ne bis in idem).

20. Articolul 21 din Constituţie stabileşte că orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.

21. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că garanţiile instituite prin articolul 21 din Constituţie încorporează şi dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeaşi faptă (HCC nr.12 din 14 mai 2015, § 43). Curtea a mai reţinut că dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeaşi faptă a devenit un principiu fundamental şi incontestabil al oricărui sistem de drept şi este garantat de normele actelor internaţionale, la care a aderat şi Republica Moldova (HCC nr.15 din 22 mai 2018, § 31).

22. Cu privire la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, Curtea Europeană a dezvoltat în jurisprudenţa sa următoarele condiţii, care trebuie întrunite pentru a se putea invoca dreptul în discuţie: (1) existenţa unei decizii definitive de achitare sau de condamnare; (2) existenţa unui al doilea set de proceduri intentate în privinţa reclamantului; (3) natura penală a procedurilor în discuţie; (4) raportarea procedurilor penale la aceeaşi infracţiune presupusă a fi comisă de către reclamant (Boman v. Finlanda, 17 februarie 2015, § 22-44).

23. De asemenea, pentru ca o persoană să poată beneficia de protecţia articolului 4 din Protocolul nr.7, nu este suficientă doar existenţa unei hotărâri definitive. Această hotărâre trebuie să implice achitarea sau condamnarea persoanei (Mihalache v. România [MC], 8 iulie 2019, § 88).

24. În cauza Mihalache v. România, Curtea Europeană a identificat criteriile care trebuie avute în vedere atunci când se analizează dacă o hotărâre pronunţată la nivel naţional constituie o achitare sau o condamnare, în sensul articolului 4 din Protocolul nr.7. Astfel, Marea Cameră a Curţii Europene a notat că utilizarea deliberată a cuvintelor "achitat sau condamnat" în textul articolului 4 din Protocolul nr.7 implică faptul că răspunderea "penală" a acuzatului a fost stabilită ca urmare a unei evaluări a circumstanţelor cauzei. Cu alte cuvinte, a fost pronunţată o hotărâre cu privire la fondul cauzei. Pentru ca această evaluare să aibă loc, este esenţial ca autoritatea care pronunţă hotărârea să fie învestită de dreptul intern cu o putere de decizie care îi permite să examineze temeinicia unui caz. Autoritatea trebuie apoi să studieze sau să evalueze probele din dosarul cauzei şi să evalueze implicarea reclamantului în unul sau în toate evenimentele care au determinat intervenţia organelor de anchetă, în scopul de a vedea dacă este stabilită responsabilitatea "penală" (Mihalache v. România [MC], citată supra, § 88).

25. Curtea a conchis că ordonanţa procurorului prin care s-a încetat urmărirea penală poate fi considerată ca o decizie asupra fondului cauzei (Mihalache v. România [MC], citată supra, § 98-101), iar intervenţia judiciară nu este necesară pentru calificarea unei decizii ca fiind asupra fondului cauzei (§ 94, 95). Cu privire la caracterul definitiv al deciziei, potrivit Raportului Explicativ al Protocolului nr.7, o hotărâre este considerată "definitivă" în cazul în care a dobândit forţă de res judicata. Este cazul în care căile de atac ordinare nu sunt disponibile, în care părţile au epuizat căile de atac respective sau în care au permis ca termenul de atac să expire fără a se folosi de acestea (Sergey Zolotukhin v. Rusia [MC], 10 februarie 2009, § 108).

26. Având în vedere această jurisprudenţă a Curţii Europene, Curtea constată că ordonanţele procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, care nu au fost contestate la judecătorul de instrucţie sau care au fost contestate, dar nu au fost anulate, ar putea fi considerate, în circumstanţele fiecărui caz particular, decizii definitive de achitare sau de condamnare. Reluarea urmăririi penale după rămânerea deciziei definitive de achitare sau de condamnare (lato sensu) face incident principiul ne bis in idem.

27. Totuşi, Curtea reţine că dispunerea reluării urmăririi penale în mod exclusiv de un judecător nu este garantată nici de Constituţie şi nici de Convenţia Europeană. Altfel spus, reluarea urmăririi penale de către procurorul ierarhic superior nu reprezintă, per se, o problemă de constituţionalitate.

28. Curtea menţionează că, deşi autorul excepţiei face trimitere la Hotărârea Curţii nr.12 din 14 mai 2015, obiectul acelei cauze nu a constat în competenţa procurorului ierarhic superior de a relua urmărirea penală, ci în motivele pentru care procurorul putea relua urmărirea penală.

29. Curtea a menţionat în Hotărârea sa că alineatul (4) al articolului 287 din Codul de procedură penală (în redactarea la data pronunţării Hotărârii menţionate) prevedea că urmărirea penală putea fi reluată dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente a afectat hotărârea respectivă. În acelaşi timp, Curtea a observat că, potrivit alineatului (1) al articolului 287 (în redactarea la data pronunţării Hotărârii menţionate), reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale, după clasarea cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire poate fi dispusă de către procurorul ierarhic superior dacă se constată că nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut circumstanţa pe care se întemeia încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire. În acest sens, Curtea a constatat că reluarea urmăririi putea fi dispusă fie în condiţiile alin.(1), fie în condiţiile alin.(4) ale articolului 287 din Cod, situaţiile fiind distincte. În acelaşi timp, doar motivele de la alineatul (4) au preluat normele prevăzute în articolul 22 din Codul de procedură penală şi în articolul 4 § 2 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană. Prin urmare, Curtea a reţinut că motivele care admit reluarea urmăririi penale prevăzute de articolul 287 alin.(1) din Codul de procedură penală (în redactarea la data pronunţării Hotărârii menţionate) depăşesc limitele circumscrise de Convenţia Europeană (a se vedea HCC nr.12 din 14 mai 2015, § 69-70). Curtea subliniază că în textul Hotărârii menţionate nu se face vreo referinţă la faptul că prevederile constituţionale nu autorizează procurorul ierarhic superior să dispună reluarea urmăririi penale.

30. Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că, având în vedere principiile care guvernează activitatea parchetelor şi rolul acestora în etapele iniţiale ale procedurii penale, este justificat ca un parchet de nivel superior să examineze din oficiu, în contextul supravegherii ierarhice, temeinicia deciziilor luate de un parchet de nivel inferior. Redeschiderea procedurilor penale de un procuror ierarhic superior este compatibilă cu articolul 4 din Protocolul nr.7, dacă aceasta satisface cerinţele legate de excepţia prevăzută la § 2 al aceluiaşi articol (i.e. dacă fapte noi sau recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată). De asemenea, procurorul ierarhic superior trebuie să motiveze, în modul corespunzător, existenţa motivelor care justifică redeschiderea urmăririi penale (a se vedea Mihalache v. România [MC], citată supra, § 122, 127, 130-138).

31. Astfel, având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că dispunerea reluării urmăririi penale în mod exclusiv de judecătorul de instrucţie nu este garantată de Constituţie şi, prin urmare, nu intră în câmpul de aplicare al principiului ne bis in idem. Altfel spus, articolul 21 din Constituţie nu este incident în acest caz.

32. Totodată, cu titlu de garanţie a caracterului echitabil al procesului penal, Curtea constată că orice ordonanţă de reluare a urmăririi penale este susceptibilă de contestare în faţa judecătorului de instrucţie (articolul 313 din Codul de procedură penală), iar judecătorului de instrucţie îi revine sarcina de a cenzura orice pretins abuz al procurorilor.

33. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 287 alin.(1) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de dl avocat Igor Litvinenco, în interesele dlor Victor Rusu şi Bogdan Rusu, în dosarul nr.10-8/2021, pendinte la Judecătoria Ungheni.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.