Decizie nr.123 din 03.10.2024 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.83a/2024 şi nr.101a/2024 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.47 din 14 martie 2024 cu privire la modificarea unor acte normative (actualizarea cadrului normativ aferent managementului resurselor umane) (funcţiile publice de conducător şi adjunct al conducătorului autorităţii administrative din subordinea ministerului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.83a/2024 şi nr.101a/2024 pentru

controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.47 din

14 martie 2024 cu privire la modificarea unor acte normative

(actualizarea cadrului normativ aferent managementului resurselor umane)

(funcţiile publice de conducător şi adjunct al conducătorului

 autorităţii administrative din subordinea ministerului)

nr. 123  din  03.10.2024

 (în vigoare 03.10.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 482-485 art. 179 din 21.11.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 9 aprilie 2024 şi la 30 aprilie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 3 octombrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizările depuse la Curtea Constituţională la 9 aprilie 2024 şi la 30 aprilie 2024, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995, de dna Diana Caraman şi, respectiv, de dna Inga Sibova, deputate în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autoarele sesizărilor îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea următoarelor prevederi:

- Art.VIII punctul 5 (în partea modificării articolului 8 alineatul (2) litera c) din Legea nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public) şi punctul 6;

- Art.X punctul 2 (în partea în care se completează Anexa la Legea nr.199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică cu o poziţie nouă cu următorul cuprins: "Conducător al autorităţii administrative din subordinea ministerului, cu excepţiile expres prevăzute de legea specială");

- Art.XI (în partea completării modificării Anexei la Legea nr.155/2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice, Capitolul II, Secţiunea a 2-a "Autorităţile din subordinea organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi din subordinea altor autorităţi administrative centrale (aparatul central şi subdiviziunile teritoriale)" cu 1. Funcţii publice de conducere de nivel superior, cod A08 (director adjunct/directoare adjunctă; şef adjunct/şefă adjunctă inspectorat/inspecţie));

- Art.XII punctul 2;

- Art.XVI;

- Art.XIX punctul 2 (în partea completării codului funcţiei "A1024" din tabelul 1 la compartimentul "Alte funcţii de demnitate publică la nivel central" şi codului funcţiei "A2010" din tabelul 2 la compartimentul "Autorităţile administrative centrale şi din subordine" în secţiunea "1. Funcţii publice de conducere de nivel superior", precum şi excluderea codurilor de funcţie "A2012", "A2013" şi "A2014" din secţiunea "2. Funcţii publice de conducere" din Anexa nr.3 la Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar);

- Art.XXIV punctul 1 (în partea modificării articolului 10 alineatul (2) litera b) liniuţa a cincea şi litera c) liniuţa a treia, şi anume textul "cu excepţia celui cu funcţii de demnitate publică" din Legea bugetului de stat pentru anul 2024 nr.418/2023);

- Art.XXV alin.(1) din Legea nr.47 din 14 martie 2024 cu privire la modificarea unor acte normative (actualizarea cadrului normativ aferent managementului resurselor umane).

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor şi a motivelor care stau la baza criticilor de neconstituţionalitate, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, atribuindu-i numărul 83a/2024.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

4. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului este republica.

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale

"(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la Justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 39

Dreptul la administrare

"(1) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor.

(2) Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămînal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 107

Administraţia publică centrală de specialitate

"(1) Organele centrale de specialitate ale statului sunt ministerele. Ele traduc în viaţă, în temeiul legii, politica Guvernului, hotărârile şi dispoziţiile lui, conduc domeniile încredinţate şi sunt responsabile de activitatea lor.

(2) În scopul conducerii, coordonării şi exercitării controlului în domeniul organizării economiei şi în alte domenii care nu intră nemijlocit în atribuţiile ministerelor se înfiinţează, în condiţiile legii, şi alte autorităţi administrative."

5. Prevederile relevante ale Legii nr.47 din 14 martie 2024 cu privire la modificarea unor acte normative (actualizarea cadrului normativ aferent managementului resurselor umane) sunt următoarele:

"Art.VIII. – Legea nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.230–232, art.840), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

[…]

5. Articolul 8:

la alineatul (2), litera c) va avea următorul cuprins:

"c) secretar general adjunct al Guvernului, secretar general al ministerului, secretar general adjunct al ministerului, adjunct al conducătorului altei autorităţii administrative centrale din subordinea Guvernului şi adjunct al conducătorului autorităţii administrative din subordinea ministerului, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege;"

[…]

6. La articolul 9 alineatul (1), litera a) se abrogă.

a) conducător şi adjunct al conducătorului organului din subordinea ministerelor şi altor autorităţi administrative, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege;

[…]

Art.X. – Legea nr.199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.194–196, art.637), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

[…]

2. În anexă:

[…]

anexa se completează cu o poziţie nouă cu următorul cuprins:

"Conducător al autorităţii administrative din subordinea ministerului, cu excepţiile expres prevăzute de legea special".

Art.XI. – Anexa la Legea nr.155/2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.164–165, art.480), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

[…]

capitolul II:

[…]

secţiunea a 2-a va avea următorul cuprins:

[…]

Art.XII. – Legea nr.98/2012 privind administraţia publică centrală de specialitate (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.160–164, art.537), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

[…]

2. Articolul 15:

la alineatul (5), textul "numit în funcţie publică şi eliberat sau destituit din funcţie publică, în condiţiile legii, de către ministru" se substituie cu textul "numit în funcţie şi eliberat sau destituit din funcţie, în condiţiile legii, de către Guvern, la propunerea ministrului";

alineatul (8) va avea următorul cuprins:

"(8) Directorul adjunct este funcţionar public de conducere de nivel superior, fiind numit în funcţie şi eliberat sau destituit din funcţie, în condiţiile legii, de către Guvern, dacă nu este stabilit altfel prin actele normative speciale".

[…]

Art.XVI. – La articolul 7 din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, litera i) se completează cu textul " , precum şi pe adjuncţii conducătorilor autorităţilor administrative din subordinea ministerelor, cu excepţiile expres prevăzute de lege".

[…]

Art.XIX. – Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.441–447, art.715), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

[…]

2. Anexa nr.3:

în tabelul 1, la compartimentul "Alte funcţii de demnitate publică la nivel central", poziţia "A1024" va avea următorul cuprins:

tabelul 2:

la compartimentul "Autorităţile administrative centrale şi din subordine":

în secţiunea "1. Funcţii publice de conducere de nivel superior", poziţia "A2010" va avea următorul cuprins:

în secţiunea "2. Funcţii publice de conducere", poziţiile "A2012", "A2013" şi "A2014" se exclud;

[…]

Art.XXIV. – Legea bugetului de stat pentru anul 2024 nr.418/2023 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr.510–513, art.915) se modifică după cum urmează:

1. Articolul 10 alineatul (2):

la litera b), liniuţa a cincea va avea următorul cuprins:

"– personalul din cadrul Inspectoratului Naţional de Probaţiune, cu excepţia celui cu funcţii de demnitate publică;"

la litera c):

liniuţa a treia va avea următorul cuprins:

" – personalul, cu excepţia celui cu funcţii de demnitate publică, din cadrul Agenţiei de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură, al Agenţiei Naţionale pentru Curriculum şi Evaluare, al Agenţiei de administrare a instanţelor judecătoreşti, al Agenţiei Resurse Informaţionale Juridice, al Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare şi Protecţia Consumatorilor, al Agenţiei Achiziţii Publice, al Inspectoratului Control Financiar de Stat, al Inspectoratului Social de Stat, al Agenţiei Naţionale Transport Auto, al Agenţiei Navale, al Agenţiei Feroviare, al Inspectoratului Naţional pentru Supraveghere Tehnică şi al Inspectoratului de Stat al Muncii;"

[…]

Art.XXV. – (1) În scopul executării prevederilor art.VIII pct.5 din prezenta lege, funcţionarii publici de conducere care deţin funcţia de conducător şi adjunct al conducătorului ai autorităţii administrative din subordinea ministerului, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de legea specială, vor exercita temporar atribuţiile persoanei cu funcţie de demnitate publică şi atribuţiile funcţiei publice de conducere de nivel superior până la numirea persoanei cu funcţie de demnitate publică şi a funcţionarului public de conducere de nivel superior, în condiţiile prezentei legi. Eliberarea funcţionarilor publici de conducere are loc conform prevederilor art.63 alin.(4) din Legea nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

[…]".

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarelor sesizărilor

6. Autoarele sesizărilor consideră că prevederile art.XXV alin.(1) din Legea nr.47 din 14 martie 2024 cu privire la modificarea unor acte normative (actualizarea cadrului normativ aferent managementului resurselor umane) privează funcţionarii publici de conducere de dreptul de a contesta în instanţa de contencios administrativ măsura de eliberare din funcţie, care ar fi putut să aibă acest drept dacă ar fi fost eliberaţi din funcţie pe baza cadrului legal de până la adoptarea Legii nr.47 din 14 martie 2024.

7. Autoarele sesizărilor au menţionat că numirea de către Guvern a conducătorilor şi adjuncţilor autorităţilor administrative din subordinea ministerelor, precum şi excluderea ministrului/secretarului de stat responsabil de a participa la selectarea adjuncţilor autorităţilor administrative din subordinea ministerelor sunt prevederi care îngrădesc dreptul la administrarea treburilor publice prevăzut de articolul 39 din Constituţie.

8. De asemenea, autoarele sesizărilor susţin că prevederile contestate din Legea cu privire la modificarea unor acte normative (actualizarea cadrului normativ aferent managementului resurselor umane) constituie un temei nejustificat de eliberare din funcţie a conducătorilor şi adjuncţilor autorităţilor administrative din subordinea ministerelor, fapt care încalcă şi dreptul fundamental la muncă.

9. Prin urmare, autoarele sesizărilor pretind că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 4, 6, 7, 8, 16, 20, 23, 39, 43, 54 şi 107 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizărilor, Curtea reţine următoarele.

11. Curtea notează că, potrivit articolelor 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputaţii în Parlament posedă prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.47 din 14 martie 2024 cu privire la modificarea unor acte normative (actualizarea cadrului normativ aferent managementului resurselor umane), ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Prevederile contestate nu au constituit obiectul altor sesizări la Curtea Constituţională.

13. Curtea menţionează că, deşi prevederile contestate de autoarele sesizărilor fac parte din legea de modificare a unor acte normative, care s-au încorporat, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, Curtea va opera, pentru facilitarea lecturii prezentei decizii, cu prevederile actului de modificare, i.e. Legea nr.47 din 14 martie 2024 (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.27 din 14 septembrie 2021, § 18, HCC nr.35 din 9 noiembrie 2021, § 9).

14. Curtea reţine că autoarele sesizărilor au susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 6 (separaţia şi colaborarea puterilor), 7 (Constituţia, Lege Supremă), 8 (respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 39 (dreptul la administrare) 43 (dreptul la muncă şi la protecţia muncii), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 107 (administraţia publică centrală de specialitate) din Constituţie.

15. Curtea menţionează că articolele 1 alin.(3), 4, 6, 7 şi 8 din Constituţie comportă un caracter general şi nu pot constitui repere separate, ci trebuie coroborate cu alte prevederi din Constituţie, care trebuie să fie aplicabile (a se vedea DCC nr.90 din 25 iulie 2023, § 19; DCC nr.190 din 21 decembrie 2023, § 25).

16. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unei ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr.159 din 24 noiembrie 2022, § 49; DCC nr.190 din 21 decembrie 2023, § 25; DCC nr.26 din 2 aprilie 2024, § 23).

17. Curtea reaminteşte că egalitatea în faţa legii presupune lipsa oricărei discriminări directe sau indirecte. Discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situaţii asemănătoare sunt tratate în mod diferit (discriminare directă) sau atunci când persoanele care se află în situaţii diferite sunt tratate în acelaşi mod (discriminare indirectă), cu excepţia cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv şi rezonabil. Curtea notează că o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor (a se vedea, în acest sens, HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 21; HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 39; HCC nr.35 din 9 noiembrie 2021, § 152).

18. Curtea a analizat dacă sesizările respectă o condiţie referitoare la incidenţa articolului 16 din Constituţie, în special dacă prevederile contestate instituie un tratament preferenţial (discriminatoriu) al persoanelor care se află în situaţii similare sau, cel puţin, comparabile. Sub acest aspect, Curtea observă că prevederile contestate au fost aplicate în egală măsură tuturor persoanelor aflate în situaţii identice, respectiv celor care se încadrau în ipoteza normei juridice, i. e., care activau în funcţiile publice lichidate (a se vedea, în acest sens, HCC nr.35 din 9 noiembrie 2021, § 153).

19. Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituţie, Curtea menţionează că acesta îi garantează oricărei persoane dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente. În acest context, Curtea notează că prevederile contestate nu interzic accesul la un tribunal, funcţionarul public poate contesta actul de eliberare din funcţie în instanţa de contencios administrativ (articolul 68 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public).

20. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 39 din Constituţie, Curtea reţine că alineatul (2) al acestui articol îi garantează oricărui cetăţean, potrivit legii, accesul la o funcţie publică. Totuşi, utilizarea textului "potrivit legii" din acest articol presupune că legislatorul poate stabili condiţii de accedere într-o funcţie publică. Această competenţă a legislatorului trebuie recunoscută, având în vedere că funcţiile de conducător şi adjunct al autorităţilor administrative din subordinea ministerelor sunt importante în sistemul general al autorităţilor administrative menirea cărora este de a transpune în practică politica Guvernului.

21. În Hotărârea nr.35 din 9 noiembrie 2021, Curtea a recunoscut, având în vedere caracterul foarte sensibil al activităţii executive şi importanţa realizării ei cât mai eficiente, o mai mare libertate de acţiune legislatorului în acest domeniu, inclusiv o marjă discreţionară largă în alegerea măsurilor apte să asigure realizarea scopurilor prin reformarea instituţiei funcţiilor publice de conducere antrenate în realizarea activităţii executive (a se vedea §§ 189-191). Din acest motiv, Constituţia îi permite legislatorului să stabilească condiţii de accedere într-o funcţie publică care să asigure că procedurile de recrutare şi de verificare a candidaţilor vor urmări identificarea persoanelor care se potrivesc cel mai bine pentru realizarea acestui deziderat, mai ales în cazul funcţiilor publice de care depinde bunăstarea naţiunii. Totodată, Curtea notează că eliberarea funcţionarilor publici din motivul schimbării statutului în funcţie de demnitate publică şi, respectiv, în funcţie de conducere de nivel superior, care se asimilează cu lichidarea funcţiei, nu interzice acestora de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică. Prin urmare, Curtea nu poate reţine incidenţa articolului 39 din Constituţie.

22. Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 43 din Constituţie, autoarele sesizărilor au susţinut că prevederile contestate din Legea nr.47 din 14 martie 2024 constituie un temei nejustificat de eliberare din funcţie a conducătorilor şi adjuncţilor autorităţilor administrative din subordinea ministerelor.

23. Potrivit articolului 43 alin.(1) din Constituţie, orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că dreptul la muncă nu este un drept absolut.

24. Curtea a reţinut că condiţiile de exercitare a acestui drept fundamental sunt susceptibile de a fi modificate conform necesităţilor dictate de realităţile societăţii, fiind totodată reglementate uniform de legislaţie. Or, dreptul la muncă trebuie exercitat în condiţiile legii, iar nerespectarea prevederilor legale are drept consecinţă imposibilitatea desfăşurării unui gen de activitate sau a ocupării unor anumite funcţii (a se vedea HCC nr.8 din 11 mai 2015, § 72).

25. Totodată, Curtea reţine că prevederile articolului 72 alin.(3) lit.d) din Constituţie stabilesc competenţa exclusivă a Parlamentului de a reglementa prin lege organică organizarea şi funcţionarea Guvernului.

26. În Hotărârea nr.35 din 9 noiembrie 2021, Curtea a precizat că în scopul asigurării implementării Programului de activitate al Guvernului învestit, al deblocării activităţii ministerelor, al perfecţionării sistemului administrativ de conducere al autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate, o autoritate poate fi desfiinţată sau funcţiile ei pot fi redistribuite altor autorităţi noi. Astfel, modul de stabilire a statutului funcţiilor publice, în prezenta cauză, a funcţiilor publice de conducător şi adjunct al conducătorului autorităţii administrative din subordinea ministerului (fie funcţii publice de conducere, fie funcţii de demnitate publică), reprezintă o opţiune a legislatorului, acesta fiind liber nu doar să stabilească statutul funcţiilor, dar şi să lichideze funcţii şi/sau să instituie alte funcţii. Un raţionament contrar ar împiedica statul să creeze circumstanţe favorabile pentru executarea Programului de activitate al Guvernului, fapt care ar putea zădărnici orice efort al statului de a adapta necesităţilor timpului sistemul autorităţilor/funcţiilor publice şi de a face reforme în timp util (a se vedea § 196). De asemenea, Curtea a avut în vedere caracterul foarte sensibil al activităţii executive şi importanţa realizării ei cât mai eficiente. Aceste motive au determinat Curtea să-i recunoască o mai mare libertate de acţiune legislatorului în acest domeniu, inclusiv o marjă discreţionară largă în alegerea măsurilor apte să asigure realizarea scopurilor (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.35 din 9 noiembrie 2021, § 190).

27. Curtea subliniază că funcţiile publice de conducător şi adjunct al conducătorului autorităţii administrative din subordinea ministerului nu sunt consfinţite la nivel constituţional. Astfel, persoanele respective sunt antrenate în raporturi speciale de muncă reglementate prin acte infraconstituţionale. Ca urmare, deşi sunt numite şi revocate din funcţie prin hotărâre de Guvern, ele beneficiază de drepturi şi garanţii speciale de muncă, ce decurg din normele generale şi speciale ale legislaţiei (a se vedea HCC nr.22 din 22 iulie 2016, § 62-63; HCC nr.35 din 9 noiembrie 2021, § 197).

28. Sub acest aspect, Curtea observă că funcţionarul public trebuie să fie preavizat despre eliberarea sa. În perioada de preaviz, persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie acordă funcţionarului public reducerea programului de muncă, cu până la două ore zilnic, fără reducerea salariului. Persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie va dispune eliberarea din funcţia publică printr-un act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de cinci zile lucrătoare de la emitere (articolul 63 alineatele (1)-(3) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public). Totodată, funcţionarul public poate contesta actul de eliberare din funcţie în instanţa de contencios administrativ (articolul 68 din Legea menţionată supra) (a se vedea, mutatis mutandis, HCC 35 din 9 noiembrie 2021, § 198).

29. De asemenea, Curtea subliniază că funcţionarul public eliberat din motivul lichidării funcţiei beneficiază de garanţii sociale, i.e. de plata unei indemnizaţii de şomer în mărime de un salariu mediu lunar şi a unei indemnizaţii de eliberare din serviciu calculate în corespundere cu vechimea în serviciul public (articolul 42 alin.(6) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public). Aşadar, Curtea reţine că funcţionarii publici (conducător şi adjunct al conducătorului autorităţii administrative din subordinea ministerului) în cazul eliberării din funcţie din motivul lichidării acesteia beneficiază de suficiente garanţii sociale şi procedurale.

30. Curtea observă că funcţionarii publici de conducere care deţin funcţia de conducător şi adjunct al conducătorului autorităţii administrative din subordinea ministerului, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de legea specială, vor exercita temporar atribuţiile persoanei cu funcţie de demnitate publică şi atribuţiile funcţiei publice de conducere de nivel superior până la numirea persoanei cu funcţie de demnitate publică şi a funcţionarului public de conducere de nivel superior. Totodată, Curtea notează că eliberarea funcţionarilor publici din motivul lichidării funcţiei nu interzice acestora de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.35 din 9 noiembrie 2021, § 199).

31. Referitor la pretinsa încălcare a articolului 107 din Constituţie, Curtea precizează că autoarele sesizărilor s-au limitat la simpla invocare a acestor norme, fără a explica în ce mod prevederile constituţionale invocate sunt încălcate. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.38 din 30 martie 2023, § 22; DCC nr.11 din 6 martie 2024, § 41).

32. În consecinţă, Curtea reţine că sesizările sunt inadmisibile şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările depuse de doamnele Diana Caraman şi Inga Sibova, deputate în Parlamentul Republicii Moldova, referitoare la controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.47 din 14 martie 2024 cu privire la modificarea unor acte normative (actualizarea cadrului normativ aferent managementului resurselor umane).

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

OPINIE SEPARATĂ,

expusă în temeiul articolului 27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea

Constituţională nr.317 din 13 decembrie 1994 şi al articolului 67

din Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995

1. Prin Decizia nr.123 din 3 octombrie 2024 au fost declarate inadmisibile sesizările nr.83a/2024 şi nr.101a/2024 depuse de doamnele Diana Caraman şi Inga Sibova, deputate în Parlamentul Republicii Moldova, referitoare la controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.47 din 14 martie 2024 cu privire la modificarea unor acte normative (actualizarea cadrului normativ aferent managementului resurselor umane).

2. Potrivit autoarelor sesizărilor, prevederile contestate din Legea nr.47 din 14 martie 2024 cu privire la modificarea unor acte normative constituie un temei nejustificat de eliberare din funcţie a conducătorilor şi adjuncţilor autorităţilor administrative din subordinea ministerelor, fapt care încalcă dreptul fundamental la muncă (a se vedea DCC nr.123 din 3 octombrie 2024, §§ 8, 22).

3. În prezenta cauză, Curtea Constituţională a notat că eliberarea funcţionarilor publici are loc din motivul schimbării statutului în funcţie de demnitate publică şi, respectiv, în funcţie de conducere de nivel superior, care se asimilează cu lichidarea funcţiei (a se vedea DCC nr.123 din 3 octombrie 2024, § 21).

4. Reţin faptul că, potrivit articolului 43 alin.(1) (dreptul la muncă şi la protecţia muncii) din Constituţie, orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

5. Având în vedere specificul dreptului la muncă, dar şi al poziţionării subiecţilor raporturilor de muncă, atât normele naţionale, cât şi cele internaţionale stabilesc un minim de garanţii, menite să asigure un echilibru dintre angajaţi şi angajatori şi o protecţie adecvată a demnităţii, securităţii şi stabilităţii angajaţilor (HCC nr.6 din 3 martie 2016, § 67; HCC nr.3 din 4 februarie 2020, § 42; HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 58).

6. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a constatat incidenţa dreptului fundamental la muncă, subliniind aplicabilitatea sa în toate cazurile în care o persoană este concediată (a se vedea HCC nr.3 din 4 februarie 2020, § 27; HCC nr.35 din 9 noiembrie 2021, § 157).

7. Prin urmare, constat incidenţa articolului 43 alin.(1) din Constituţie în prezenta cauză.

8. În acelaşi timp, reţin faptul că dreptul la muncă nu este un drept absolut şi, prin urmare, exercitarea acestuia poate fi supusă unor restrângeri. Totuşi, simpla restrângere a unui drept fundamental nu echivalează cu încălcarea acestui drept. Din punct de vedere constituţional, nu sunt permise restrângerile nejustificate ale drepturilor fundamentale. Caracterul justificat sau nejustificat al unei restrângeri poate fi stabilit după efectuarea testului de proporţionalitate potrivit articolului 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie (a se vedea HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 58; HCC nr.35 din 9 noiembrie 2021, § 158).

9. Prin urmare, consider că, în prezenta cauză, trebuia de analizat dacă ingerinţa în dreptul fundamental la muncă este prevăzută de lege, dacă ingerinţa prevăzută de prevederile contestate urmăreşte un scop legitim stabilit în articolul 54 alin.(2) din Constituţie, dacă realizează, odată implementată, unul din aceste scopuri, dacă este necesară şi proporţională cu situaţia care a determinat-o.

10. Aşadar, în opinia mea, Curtea Constituţională trebuia să declare sesizările admisibile, pentru a le examina în fond şi pentru a verifica dacă dispoziţiile contestate încalcă dreptul la muncă, garantat de articolul 43 alin.(1) din Constituţie, coroborat cu articolul 54 din Constituţie.