Decizie nr.123 din 22.10.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.125g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 186 alin.(6) şi 191 alin.(3/2) din Codul de procedură penală (omisiunea de a include perioada aplicării liberării provizorii sub control judiciar în termenul maxim pentru aplicarea arestului preventiv)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.125g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolelor 186 alin.(6) şi 191 alin.(3²)

din Codul de procedură penală

(omisiunea de a include perioada aplicării liberării

provizorii sub control judiciar în termenul maxim

pentru aplicarea arestului preventiv)

nr. 123  din  22.10.2020

 (în vigoare 22.10.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 293-303 art. 171 din 13.11.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 27 iulie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 22 octombrie 2020, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 186 alin.(6) şi 191 alin.(3²) din Codul de procedură penală, ridicată de avocaţii dl Igor Coban şi dna Rodica Şpac, în interesele dlor Dmitrii Onîşchiv şi Nicolai Grecinev, inculpaţi în dosarul nr.16rj-389/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Chişinău format din dna Maria Negru şi dnii Ghenadie Morozan şi Mihail Diaconu, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală nr.1-3611/1927, în care dnii Dmitrii Onîşchiv şi Nicolai Grecinev sunt învinuiţi de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 171 alin.(2) lit.c) [violul săvârşit de două sau mai multe persoane] şi 172 alin.(2) lit.c) [acţiuni violente cu caracter sexual săvârşit de două sau mai multe persoane] din Codul penal.

4. Dnii Dmitrii Onîşchiv şi Nicolai Grecinev au fost reţinuţi pe 5 mai 2019, iar pe 7 mai 2019 în privinţa lor a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest preventiv.

5. Ulterior, arestul preventiv a fost prelungit repetat, astfel încât ultimul termen de aplicare a arestului preventiv expira pe 29 martie 2020, iar termenul maxim de aplicare a arestului, prevăzut de articolul 186 [termenul ţinerii persoanei în stare de arest şi prelungirea lui] din Codul de procedură penală, urma să expire pe 5 mai 2020.

6. Printr-o încheiere din 28 martie 2020 a Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, în privinţa dlor Dmitrii Onîşchiv şi Nicolai Grecinev a fost aplicată măsura preventivă de liberare provizorie sub control judiciar, pe un termen de 60 de zile.

7. Pe 25 iunie 2020, procurorul de caz, dl Dumitru Plămădeală, a solicitat prelungirea liberării provizorii sub control judiciar cu încă 60 de zile.

8. Printr-o încheiere din 26 iunie 2020 a Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, a fost admis demersul procurorului şi a fost prelungit termenul de aplicare a liberării provizorii sub control judiciar în privinţa dlor Dmitrii Onîşchiv şi Nicolai Grecinev cu încă 60 de zile.

9. Nefiind de acord cu încheierea Judecătoriei Chişinău, inculpaţii au atacat-o cu recurs la Curtea de Apel Chişinău.

10. Pe 7 iulie 2020, avocaţii dl Igor Coban şi dna Rodica Şpac au ridicat, în interesele dlor Dmitrii Onîşchiv şi Nicolai Grecinev, excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 186 alin.(6) [termenul ţinerii persoanei în stare de arest şi prelungirea lui] şi 191 alin.(3²) [liberarea provizorie sub control judiciar] din Codul de procedură penală în faţa Curţii de Apel Chişinău.

11. Printr-o încheiere din 7 iulie 2020, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

"(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sânt inviolabile.

(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sânt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

[...]."

Articolul 27

Dreptul la libera circulaţie

"(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat.

(2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

13. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 186

Termenul ţinerii persoanei în stare de arest şi prelungirea lui

"[…]

(6) În privinţa aceleiaşi fapte şi aceleiaşi persoane, arestul poate fi aplicat, pentru ambele faze ale procesului penal, pe un termen de cel mult 12 luni cumulativ, până la pronunţarea sentinţei de către instanţa de fond. În termenul de ţinere a învinuitului, inculpatului în stare de arest se include timpul în care persoana:

1) a fost reţinută şi arestată preventiv;

2) a fost sub arest la domiciliu;

3) s-a aflat într-o instituţie medicală, la decizia judecătorului de instrucţie sau a instanţei, pentru expertiză judiciară în condiţii de staţionar, precum şi la tratament, în urma aplicării în privinţa ei a măsurilor de constrângere cu caracter medical.

[…]."

Articolul 191

Liberarea provizorie sub control judiciar

"[…]

(3²) Măsura liberării provizorii sub control judiciar poate fi dispusă pe un termen de cel mult 12 luni cumulative învinuitului, inculpatului de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen de cel mult 12 ani sau pe un termen de cel mult 24 de luni cumulative învinuitului, inculpatului de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 12 ani.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

14. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin neconstituţionalitatea prevederilor articolelor 186 alin.(6) şi 191 alin.(3²) din Codul de procedură penală sub aspectul omisiunii de a include perioada aplicării măsurii preventive de liberare provizorie sub control judiciar în termenul maxim în care poate fi aplicat arestul în privinţa aceleiaşi fapte şi aceleiaşi persoane, pentru ambele faze ale procesului penal, până la pronunţarea sentinţei de către instanţa de fond.

15. Aceştia mai afirmă că liberarea provizorie sub control judiciar poartă un caracter alternativ arestului şi, prin urmare, nu poate fi aplicată persoanei în privinţa căreia nu sunt întrunite condiţiile pentru aplicarea arestului preventiv.

16. În opinia lor, omisiunea încalcă articolele 1 [statul Republica Moldova], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 25 [libertatea individuală şi siguranţa persoanei], 27 [dreptul la libera circulaţie] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 186 alin.(6) şi 191 alin.(3²) din Codul de procedură penală. Prevederile contestate stabilesc termenul maxim de aplicare a arestului preventiv şi a liberării provizorii sub control judiciar

21. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care a fost aplicat arestul preventiv şi ulterior liberarea provizorie sub control judiciar (a se vedea supra § 4 şi § 6). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

22. Curtea observă că prevederile articolului 186 alin.(6) din Codul de procedură penală au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate. În acest sens, Curtea a pronunţat Decizia nr.100 din 4 septembrie 2020, prin care a declarat inadmisibilă sesizarea nr.82g/2020, deoarece autorul nu a formulat o veritabilă critică de neconstituţionalitate.

23. De asemenea, Curtea observă că prevederile contestate din articolul 191 din Codul de procedură penală au făcut, şi ele, anterior obiect al controlului de constituţionalitate, sub aspectul aplicării liberării provizorii sub control judiciar. În acest sens, Curtea a pronunţat Decizia de inadmisibilitate nr.54 din 11 iunie 2018.

24. Astfel, în privinţa articolelor 186 alin.(6) şi 191 alin.(3²) din Codul de procedură penală, excepţia de neconstituţionalitate este una repetată. Totuşi, de principiu, această situaţie nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În astfel de cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.124 din 25 noiembrie 2019, § 17; DCC nr.25 din 2 martie 2020, § 19).

25. Aşadar, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile articolelor 186 alin.(6) şi 191 alin.(3²) din Codul de procedură penală contravin articolelor 1 [statul Republica Moldova], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 25 [libertatea individuală şi siguranţa persoanei], 27 [dreptul la libera circulaţie] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie, deoarece nu includ perioada liberării provizorii sub control judiciar în termenul maxim de aplicare a arestului în privinţa aceleiaşi fapte şi aceleiaşi persoane.

26. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă constituie obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă prin aceasta este afectat un drept constituţional fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr.19 din 3 iulie 2018, § 59).

27. Deşi autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că pretinsa omisiune contravine prevederilor articolelor 1, 20, 23, 25, 27 şi 54 din Constituţie, criticile lor se referă, în esenţă, doar la neincluderea de către instanţa de judecată a perioadei aplicării liberării provizorii sub control judiciar în termenul maxim pentru care poate fi dispus arestul preventiv.

28. Cu titlu preliminar, Curtea notează că temeiurile şi modul aplicării măsurilor preventive în cauză, precum şi delimitarea termenului maxim pentru aplicarea arestului preventiv de cel al liberării provizorii sub control judiciar ţine de politica procesual penală a statului. Dezacordul autorului excepţiei de neconstituţionalitate cu opţiunea legislatorului de a nu include perioada aplicării liberării provizorii sub control judiciar în cea a arestului preventiv nu poate constitui o adevărată critică de neconstituţionalitate, în măsura în care nu este afectat un drept fundamental.

29. Mai mult, Curtea îşi reiterează raţionamentul expus în Decizia sa de inadmisibilitate nr.54 din 11 iunie 2018, potrivit căruia, deşi la extinderea măsurii liberării provizorii sub control judiciar se porneşte de la situaţia premisă a stării condiţionate de libertate a persoanei, examenul pe care îl realizează instanţa de judecată include aprecierea subzistenţei temeiurilor pentru luarea măsurii privative de libertate, i.e. arestul preventiv, deoarece pentru a putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar, care constituie o măsură alternativă pentru arest, instanţa trebuie să verifice a priori îndeplinirea condiţiilor pentru dispunerea măsurii privative de libertate (§ 25).

30. Astfel, tocmai datorită constatării unor circumstanţe care permit desfăşurarea normală a procesului penal în lipsa aplicării măsurii privative instanţa poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar, având în vedere că nu este necesară privarea de libertate a persoanei (DCC nr.54 din 11 iunie 2018, § 26).

31. Această concluzie rezultă inclusiv din teza a II-a a alineatului (3¹) din articolul 191 din Codul de procedură penală, care prevede că, în cazul în care motivele care au determinat luarea măsurii se menţin sau au apărut motive noi care să justifice menţinerea acesteia, liberarea provizorie sub control judiciar se extinde, de fiecare dată, pentru termenul prevăzut la alin.(1) (DCC nr.54 din 11 iunie 2018, § 27).

32. Astfel, la prelungirea termenului măsurii liberării provizorii sub control judiciar, instanţa nu îndeplineşte o formalitate procesuală, ci are în vedere ansamblul circumstanţelor cauzei, implicit pe cele referitoare la aplicarea măsurii preventive privative de libertate care au precedat aplicarea liberării provizorii sub control judiciar. Instanţei de judecată îi revine sarcina să aprecieze necesitatea dispunerii liberării provizorii, apreciere care presupune o analiză a circumstanţelor particulare ale cauzei (a se vedea DCC nr.54 din 11 iunie 2018, § 28).

33. Aşadar, de lege lata, perioada unei măsuri neprivative de libertate nu este inclusă în termenul arestului (articolul 186 alin.(6) din Codul de procedură penală). Această opţiune a legislatorului nu reclamă o problemă de constituţionalitate, din perspectiva criticilor autorului sesizării.

34. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 186 alin.(6) şi 191 alin.(3²) din Codul de procedură penală, ridicată de avocaţii dl Igor Coban şi dna Rodica Şpac, în interesele dlor Dmitrii Onîşchiv şi Nicolai Grecinev, inculpaţi în dosarul nr.16rj-389/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.