Decizie nr.124 din 02.09.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.67g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 84 alin.(7) lit.e) din Codul serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova nr.174 din 8 noiembrie 2018 (sancţionarea întreruperii nemotivate a activităţii furnizorului de servicii media sau a distribuitorului de servicii media)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.67g/2025 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 84 alin. (7) lit.e) din

Codul serviciilor media audiovizuale al Republicii

Moldova nr. 174 din  8 noiembrie 2018

(sancţionarea  întreruperii nemotivate a

activităţii furnizorului de servicii media

sau a distribuitorului de servicii media)

nr. 124  din  02.09.2025

 (în vigoare 02.09.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 544-546 art.150 din 28.10.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 10 martie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 2 septembrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 84 alin.(7) lit.e) din Codul serviciilor media audiovizuale, adoptat prin Legea nr.174 din 8 noiembrie 2018, ridicată de dl avocat Dumitru Barbăscumpă, în interesele SRL "SG Media M1", în dosarul nr.3-219/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecătoare Liudmila Holeviţcaia de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Decizia nr.315 din 21 octombrie 2022, Consiliul Audiovizualului a luat act de rezultatele controlului asupra activităţii furnizorului de servicii media audiovizuale SRL "SG Media M1" (în continuare, SG Media M1) şi a sancţionat furnizorul cu o amendă în valoare de 25 000 de lei pentru încălcarea prevederilor articolului 84 alin.(7) lit.e) din Codul serviciilor media audiovizuale.

4. La 27 ianuarie 2023, SG Media M1 a contestat Decizia respectivă în faţa Judecătoriei Chişinău, solicitând anularea acesteia.

5. La 20 februarie 2025, dl avocat Dumitru Barbăscumpă a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 84 alin.(7) lit.e) din Codul serviciilor media audiovizuale.

6. Printr-o încheiere din aceeaşi zi, Judecătoria Chişinău a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

"(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[...]"

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Codului serviciilor media audiovizuale, adoptat prin Legea nr.174 din 8 noiembrie 2018, sunt următoarele:

Articolul 84

Sancţiuni

" [...]

(7) Se sancţionează cu amendă de la 15000 de lei la 20000 de lei furnizorii de servicii media şi distribuitorii de servicii media care au comis următoarele încălcări:

[...]

e) întreruperea nemotivată a activităţii furnizorului de servicii media sau a distribuitorului de servicii media pentru o perioadă mai mare de 10 zile ori pentru mai mult de 30 de zile intermitente pe parcursul unui an calendaristic;

[...]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că libera iniţiativă economică, garantată de articolul 9 din Constituţie, presupune dreptul proprietarului de a adopta decizii în orice problemă privind acţiunile sau inacţiunile sale economice în raport cu bunurile care formează obiectul proprietăţii lui.

10. Din această perspectivă, potrivit articolelor 1 şi 8 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr.845 din 3 ianuarie 1992, statul le asigură tuturor întreprinderilor condiţii juridice şi economice egale de gospodărire şi le garantează respectarea drepturilor şi intereselor legitime. Pe baza acestor prevederi, antreprenorul îşi desfăşoară activitatea pe propriul risc pentru a-şi asigura o sursă de venit.

11. În viziunea autorului sesizării, în situaţia în care din considerente ce nu depind de persoana sa, furnizorul de servicii îşi suspendă activitatea, acesta este lipsit de o sursă de venit şi trebuie să-şi asume cheltuieli suplimentare. Astfel, sancţionarea acestuia pentru întreruperea activităţii sale vine în contradicţie cu principiul liberei iniţiative economice, care ar presupune inclusiv dreptul agentului economic de a nu-şi desfăşura activitatea atunci când apar impedimente obiective în această privinţă. Ingerinţa în exerciţiul dreptului de proprietate trebuie să urmărească cel puţin unul din scopurile legitime consacrate la articolul 54 alin.(2) din Constituţie.

12. În concluzie, autorul excepţiei afirmă că dispoziţiile contestate contravin articolelor 4, 7, 9, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul serviciilor media audiovizuale, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 84 alin.(7) lit.e) din Codul serviciilor media audiovizuale care stabileşte că "se sancţionează cu amendă de la 15 000 de lei la 20 000 de lei furnizorii de servicii media şi distribuitorii de servicii media care au comis următoarele încălcări: întreruperea nemotivată a activităţii furnizorului de servicii media sau a distribuitorului de servicii media pentru o perioadă mai mare de 10 zile ori pentru mai mult de 30 de zile intermitente pe parcursul unui an calendaristic". Aceste prevederi nu au mai făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează o cerere de contestare a unei decizii a Consiliului Audiovizualului privind sancţionarea cu amendă a unui furnizor de servicii media (a se vedea §§ 3-4 de mai sus). Prin urmare, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile criticate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.83 din 17 iunie 2022, § 20; DCC nr.78 din 4 iulie 2024, § 25).

19. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 4 (drepturile şi libertăţile omului), 7 (Constituţia, Legea Supremă), 9 (principiile fundamentale privind proprietatea), 26 (dreptul la apărare), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

20. Referitor la articolele 4, 7 şi 54 din Constituţie, Curtea subliniază că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (DCC nr.195 din 21 decembrie 2023, § 25; HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26 ).

21. Curtea reţine ca nefondate argumentele autorului sesizării referitor la încălcarea articolului 26 din Constituţie, pentru că articolul 84 alin.(15) din Codul serviciilor media audiovizuale stabileşte că deciziile Consiliului Audiovizualului privind aplicarea sancţiunii pot fi atacate în instanţa de judecată de către furnizorul de servicii media sancţionat sau de către distribuitorul de servicii media sancţionat. Astfel, o decizie prin care s-a aplicat o amendă furnizorului de servicii media poate fi supusă unui control judecătoresc, cu toate garanţiile pe care le oferă legislaţia pertinentă, inclusiv Codul administrativ (DCC nr.149 din 29 noiembrie 2018, § 23).

22. Autorul sesizării pretinde că norma contestată îi încalcă dreptul de proprietate şi dreptul la libera iniţiativă economică. De asemenea, el susţine că aplicarea de sancţiuni pecuniare în caz de încetare din motive obiective a activităţii de furnizor de servicii media sau de distribuitor de servicii media reprezentă o ingerinţă nejustificată în activitatea sa.

23. Curtea reţine că legislatorul deţine prerogativa constituţională de a reglementa prin lege organică "regimul juridic general al proprietăţii" (a se vedea articolul 72 alin.(3) lit.i) din Constituţie), "garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii" (articolul 127 alin.(2)) şi "trebuie să asigure […] libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie" (articolul 126 alin.(2) lit.b) din Constituţie). Prin urmare, reglementarea în Codul serviciilor media audiovizuale a modului de prestare a serviciilor media audiovizuale, inclusiv sancţionarea furnizorilor/distribuitorilor de servicii media care încalcă dispoziţiile legale, se încadrează în competenţa constituţională a legislatorului.

24. De asemenea, Curtea notează că textul contestat nu are ca destinatar publicul larg, ci doar furnizorul/distribuitorul de servicii media, care desfăşoară o activitate pe baza şi în limitele unei licenţe de emisie sau, după caz, a unei autorizaţii de retransmisiune eliberate de Consiliul Audiovizualului (a se vedea articolele 24 alin.(4) şi 53 alin.(3) din Codul serviciilor media audiovizuale). În acest context, Curtea observă că condiţiile de obţinere a licenţei de emisie sau, după caz, a unei autorizaţii de retransmisiune, precum şi condiţiile activităţii pe baza acestora, sunt reglementate de Codul serviciilor media audiovizuale. Astfel, furnizorul de servicii media este pe deplin conştient atât de condiţiile în care trebuie desfăşurată activitatea în discuţie, cât şi de consecinţele unei eventuale întreruperi nemotivate a activităţii sale în calitate de furnizor de servicii media pentru o perioadă mai mare de 10 zile ori pentru mai mult de 30 de zile intermitente pe parcursul unui an calendaristic, reguli care erau în vigoare la data obţinerii licenţei şi pe care le-a acceptat. Curtea subliniază că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar norma contestată urmăreşte un scop legitim, i.e. buna desfăşurare a programelor televizate, care poate fi subsumat scopului legitim al protecţiei drepturilor consumatorilor de servicii televizate.

25. Curtea nu poate reţine argumentele sesizării în capătul său care pretinde că prevederile contestate ar permite sancţionarea întreruperii activităţii în cazul în care întreruperea este determinată de împrejurări obiective, care nu depind de voinţa furnizorului de servicii media sau a distribuitorului de servicii media. Aceste argumente sunt combătute de prevederile contestate care sancţionează doar furnizorul/distribuitorul care: (i) îşi întrerupe nemotivat activitatea; şi (ii) întreruperea are loc pentru o perioadă mai mare de 10 zile sau de 30 de zile intermitente pe parcursul unui an calendaristic. Norma contestată nu prevede sancţionarea furnizorului sau a distribuitorului care întrerupe în mod motivat prestarea serviciilor media.

26. Cu referire la capătul sesizării care pretinde că articolul 84 alin.(7) lit.e) din Codul serviciilor media audiovizuale ar permite sancţionarea în mod arbitrar a furnizorului de servicii media, Curtea reiterează că nu deţine competenţa să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate (DCC mr. 41 din 4 aprilie 2023, § 47).

27. În această cauză, Curtea se limitează la a observa că Codul serviciilor media audiovizuale prevede o scală a sancţiunii, adică o marjă în interiorul căreia poate fi stabilită sancţiunea, aceasta trebuind individualizată potrivit gravităţii încălcării comise. Curtea nu poate proceda la o analiză a proporţionalităţii sancţiunii într-un caz concret, pentru că această competenţă îi aparţine instanţei în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

28. Totodată, Curtea observă că autorul excepţiei pune în discuţie coroborarea prevederilor contestate cu articolele 1 şi 8 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr.845 din 3 ianuarie 1992. Din această perspectivă, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unei prevederi legale are în vedere compatibilitatea acesteia cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, nu compararea acestora cu prevederile cuprinse în acelaşi act normativ sau în acte normative diferite şi emiterea unei concluzii care ar rezulta din comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte sau în acelaşi act normativ nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, a cărei rezolvare le revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.86 din 25 iulie 2024, § 27; DCC nr.98 din 1 august 2024, § 25).

29. Aşadar, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.(d) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 84 alin.(7) lit.e) din Codul serviciilor media audiovizuale, ridicată de dl avocat Dumitru Barbăscumpă, în interesele SRL "SG Media M1", în dosarul nr.3-219/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.