Decizie nr.125 din 02.09.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.69g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 11 alin.(2) lit.a) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (suma restanţei la livrarea bunurilor pentru determinarea temeiurilor de insolvabilitate)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.69g/2025 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 11 alin.(2)

 lit.a) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012

(suma restanţei la livrarea  bunurilor pentru

determinarea temeiurilor de insolvabilitate)

nr. 125  din  02.09.2025

 (în vigoare 02.09.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 544-546 art.151 din 28.10.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 18 martie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 2 septembrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "inclusiv suma restanţei la livrarea bunurilor" din articolul 11 alin.(2) lit.a) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Andrei Iosip, în interesele SRL "VB Agropom", parte în dosarul nr.2i-484/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Alexandru Ceban, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 4 octombrie 2022, SRL "Cumdimtrans" a formulat, în calitate de creditor, o cerere introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate în privinţa debitorului VB Agropom.

4. Printr-o încheiere din 10 octombrie 2022, Judecătoria Chişinău, sediul central, a admis spre examinare cererea introductivă, a instituit perioada de observaţie asupra debitorului şi a numit un administrator provizoriu.

5. Ulterior, la 11 mai 2023, un alt creditor s-a alăturat la cererea introductivă.

6. La 17 mai 2024, dl avocat Andrei Iosip a depus, în interesele VB Agropom, o cerere de strămutare a cauzei la o altă instanţă de judecată. Printr-o încheiere din 27 iunie 2024, Curtea de Apel Chişinău a respins cererea de strămutare. La 2 iulie 2024, VB Agropom a atacat cu recurs încheierea Curţii de Apel Chişinău. Printr-o încheiere din 31 iulie 2024, Curtea Supremă de Justiţie a restituit cererea de recurs, pentru că încheierea Curţii de Apel Chişinău nu este susceptibilă de atac.

7. Pe 14 martie 2025, dl avocat Andrei Iosip a ridicat, în interesele VB Agropom, excepţia de neconstituţionalitate a textului "la determinarea temeiurilor de insolvabilitate se iau în calcul mărimea obligaţiilor pecuniare, inclusiv suma restanţei la livrarea bunurilor" din articolul 11 alin.(2) lit.a) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

8. Printr-o încheiere din 14 martie 2025, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti."

10. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 11

Componenţa şi mărimea obligaţiilor

"[...]

(2) La determinarea temeiurilor de insolvabilitate se iau în calcul:

a) mărimea obligaţiilor pecuniare, inclusiv suma restanţei la livrarea bunurilor, la prestarea serviciilor şi la îndeplinirea lucrărilor care urmează a fi plătite de către debitor;

b) mărimea datoriilor la credite, la împrumut, plus dobânda care urmează a fi achitată de către debitor;

c) mărimea prejudiciilor care urmează a fi recuperate de la debitor;

d) mărimea obligaţiilor la bugetul public naţional prevăzute de lege.

[...]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul sesizării pretinde că prevederile contestate nu corespund exigenţelor calităţii legii, fiind lipsite de previzibilitate şi certitudine juridică. Potrivit autorului excepţiei, textul contestat nu permite instanţei de insolvabilitate să determine mărimea restanţei la livrarea bunurilor, fără a depăşi limita competenţei sale jurisdicţionale şi fără a pătrunde în apanajul instanţelor de drept comun.

12. Autorul excepţiei mai afirmă că restanţele la livrarea bunurilor nu constituie datorii pecuniare certe, lichide şi exigibile care ar justifica declanşarea procedurii de insolvabilitate. Prin urmare, includerea acestora ca fiind motiv de insolvabilitate reprezintă o măsură disproporţionată şi nejustificată, care atentează la dreptul de proprietate al debitorului.

13. Potrivit autorului sesizării, prevederile contestate presupun la determinarea stării de insolvabilitate luarea în calcul a unor obligaţii non-pecuniare, care nu pot fi obiect de examinare în instanţa de insolvabilitate, fiind de competenţa instanţelor de drept comun.

14. Prin urmare, autorul sesizării consideră că prevederile atacate contravin articolelor 16, 23, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepţia este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Referitor la obiectul sesizării, Curtea observă că deşi autorul excepţiei a contestat textul "la determinarea temeiurilor de insolvabilitate se iau în calcul mărimea obligaţiilor pecuniare, inclusiv suma restanţei la livrarea bunurilor" din articolul 11 alin.(2) lit.a) din Legea insolvabilităţii, criticile acestuia vizează doar textul "inclusiv suma restanţei la livrarea bunurilor", motiv pentru care Curtea va reţine doar această dispoziţie legală. Curtea constată că articolul 11 alin.(2) din Legea insolvabilităţii a constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.136 din 27 septembrie 2022).

19. Având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de insolvabilitate, Curtea admite că instanţa de judecată va avea în vedere prevederile criticate din articolul 11 alin.(2) lit.a) din Legea insolvabilităţii în cauza în care a fost ridicată excepţia.

20. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.58 din 6 iunie 2024, § 25).

21. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 16 (egalitatea), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

22. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu pot fi invocate de sine stătător. Pentru a fi incidente, autorul trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei Curtea poate aplica prevederile acestor articole (a se vedea DCC nr.50 din 2 mai 2023, § 21; DCC nr.90 din 25 iulie 2023, § 19).

23. Referitor la incidenţa articolului 26 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a motivat în ce măsură prevederile contestate afectează norma constituţională menţionată. Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituţie, precum şi citarea unor considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în lipsa unei argumentări proprii, nu reprezintă critici veritabile de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.114 din 26 septembrie 2023, § 16).

24. Cu referire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, autorul excepţiei a afirmat că includerea sumei restanţei debitorului la livrarea bunurilor la aprecierea temeiurilor de insolvabilitate ar restrânge în mod nejustificat dreptul debitorului la proprietate şi la libertatea economică, fără a urmări un scop legitim şi fără respectarea principiului proporţionalităţii.

25. Curtea observă că deşi autorul excepţiei, anticipând o anumită hotărâre, formal invocă o restrângere neconstituţională a exerciţiului dreptului de proprietate, în motivarea neconstituţionalităţii normei contestate recurge la o analiză comparativă a acesteia cu alte dispoziţii din Legea insolvabilităţii şi din Codul civil, identificând între ele unele contradicţii. În acest sens, autorul susţine că legislatorul ar include în categoria obligaţiilor pecuniare şi "suma restanţei la livrarea bunurilor", care, în esenţă, ar fi o obligaţie civilă de "a da" sau "a face" şi care "nu constituie datorii lichide menite să dovedească starea de insolvabilitate" a debitorului. Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, dar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi furnizarea unei concluzii care ar rezulta din comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea DCC nr.113 din 15 iulie 2021, § 28).

26. Curtea reţine că legislatorul, pe baza normelor constituţionale, deţine prerogativa de a reglementa prin lege organică: (i) regimul juridic general al proprietăţii (articolul 72 alin.(3) lit.i)) şi (ii) procedura de judecată şi competenţa instanţelor la examinarea cauzelor (articolele 72 alin.(3) lit.e) şi 115 alin.(4) din Constituţie). În vederea realizării acestor competenţe, legislatorul a adoptat Legea insolvabilităţii, care reglementează o procedură judiciară specială privind identificarea subiectelor de drept care datorită dificultăţilor economico-financiare nu sunt în stare să-şi onoreze obligaţiile de natură pecuniară ajunse la scadenţă şi sunt declarate de instanţă în stare de insolvabilitate. Procedura de insolvabilitate se deosebeşte nu doar după componenţa participanţilor [administrator/lichidator, debitor, creditori/adunarea creditorilor/comitetul creditorilor], dar şi după modul special de intentare, de examinare, de încetare a cauzelor, precum şi complexitatea acţiunilor/măsurilor care se desfăşoară sub autoritatea instanţei (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.34 din 23 martie 2020, § 30).

27. Pentru a constata starea de insolvabilitate, instanţa de judecată deţine competenţa să evalueze în ansamblu situaţia financiară a debitorului, inclusiv prin prisma raportului de activitate al administratorului provizoriu (articolele 25 alin.(5) lit.b) şi 27 alin.(1) din Lege), a tabelului preliminar al creanţelor (articolul 29 din Lege), precum şi din perspectiva referinţei prezentate de către debitor după admiterea spre examinare a cererii introductive, prin care acesta are posibilitatea să prezinte probe care ar putea, de exemplu, răsturna prezumţia incapacităţii de plată (articolul 28 alin.(2) din Lege).

28. Având în vedere cerinţele autorului sesizării, Curtea reţine că instanţa de insolvabilitate, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate şi a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, hotărăşte asupra intentării procedurii de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive (articolul 34 alin.(1) din Lege). La constatarea incapacităţii de plată sau a supraîndatorării debitorului, legislatorul a stabilit obligaţiile care trebuie luate în calcul, precum şi cele care nu trebuie luate în calcul (articolul 11 alineatele (1) şi (2) din Lege) de către instanţă şi care trebuie să le fi avut debitorul, de regulă, la momentul depunerii cererii introductive. Aşadar, instanţa de insolvabilitate este competentă să stabilească obligaţiile pecuniare şi mărimea acestora pe care le are debitorul la o anumită dată, luând în considerare inclusiv "suma restanţei la livrarea bunurilor". Complexitatea şi diversitatea raporturilor juridice în care se află un eventual debitor, precum şi efectele pe care le poate avea o hotărâre de intentare a procesului de insolvabilitate asupra situaţiilor juridice (contractelor în derulare şi altor acte juridice) la care sunt parte atât debitorul, cât şi creditorii acestuia (a se vedea, în special, articolele 45 şi 89 din Lege), au permis legislatorului să includă în masa credală a insolvabilului şi sumele de bani pe care acesta le datorează contractanţilor în rezultatul neexecutării sau executării necorespunzătoare, de exemplu, a obligaţiilor de livrare a unor bunuri.

29. De asemenea, legislatorul a acordat instanţei de insolvabilitate posibilitatea de a efectua orice act procesual relevant necesar soluţionării cauzei (articolul 30 alin.(2) din Lege). În cazul în care constată existenţa unuia din temeiurile de insolvabilitate, instanţa de judecată pronunţă hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate în privinţa debitorului, care, la rândul său, este în drept să atace această hotărâre cu apel (articolul 8 alin.(1) din Lege). Prin urmare, Curtea constată că debitorul beneficiază, în virtutea legii, de garanţii pentru apărarea drepturilor sale, inclusiv a dreptului de proprietate.

30. Aşadar, Curtea constată caracterul nefondat al criticii autorului excepţiei privind pretinsa încălcare a articolului 46 din Constituţie. Din acest motiv, nu sunt incidente nici articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie.

31. Pe baza celor menţionate, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (4) lit.d), 37 alineatele (1) şi (2) şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea nr.69g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "inclusiv suma restanţei la livrarea bunurilor" din articolul 11 alin.(2) lit.a) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Andrei Iosip, în interesele SRL "VB Agropom", parte în dosarul nr.2i-484/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.