Decizie nr.136 din 27.09.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.131g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (intentarea procesului de insolvabilitate în cazul incapacităţii de plată a debitorului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.131g/2022 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea

insolvabilităţii  nr. 149 din 29 iunie 2012

(intentarea procesului de insolvabilitate în

cazul incapacităţii de plată a debitorului)

nr. 136  din  27.09.2022

 (în vigoare 27.09.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 334-341 art.168 din 28.10.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Sorina Munteanu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 5 august 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 27 septembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 2, 9, 10 alineatele (1) şi (2), 11 alineatele (1) şi (2), 18 alin.(1), 32 alin.(3) şi 34 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Tudor Buhnaci în interesele potenţialului creditor Î.C.S. "Premier Energy Distribution" S.A., în dosarul nr.2i-784/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecătoare Natalia Iordachi din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 23 decembrie 2021, dl avocat Tudor Buhnaci a depus, în interesele Î.C.S. "Premier Energy Distribution" S.A., o cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul S.R.L. "Sierra Solar Systems".

4. Printr-o încheiere din 28 decembrie 2021, Judecătoria Chişinău a admis spre examinare cererea introductivă şi a desemnat-o pe dna Tatiana Bostan în calitate de administrator provizoriu.

5. La 10 martie 2022, dl avocat Valeriu Bargan, reprezentantul debitorului S.R.L. "Sierra Solar Systems", a depus o referinţă împotriva cererii introductive, invocând existenţa unor mijloace suficiente pentru achitarea datoriei.

6. În şedinţa de judecată din data de 23 iunie 2022, dl avocat Tudor Buhnaci a ridicat, în interesele pretinsului creditor, excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 2, 9, 10 alin.(1) şi (2), 11 alin.(1) şi (2), 18 alin.(1), 32 alin.(3) şi 34 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 20 iunie 2012.

7. La 25 iulie 2022 Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]"

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 2

Noţiuni principale

"În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

[…]

incapacitate de plată – situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a îşi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale. Incapacitatea de plată este prezumată în cazul în care debitorul este în întârziere de plată mai mult de 60 de zile;

insolvabilitate – situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a îşi onora obligaţiile de plată;

[…]"

Articolul 9

Cererea introductivă

"Procesul de insolvabilitate se intentează doar pe baza unei cereri de intentare a procesului de insolvabilitate (denumită în continuare cerere introductivă)."

Articolul 10

Temeiurile de intentare a procesului

de insolvabilitate

"(1) Intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa unui temei general sau special.

(2) Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului.

[…]"

Articolul 11

Componenţa şi mărimea obligaţiilor

"(1) Componenţa şi mărimea obligaţiilor debitorului sunt cele existente la momentul depunerii cererii introductive, dacă legea nu prevede altfel.

(2) La determinarea temeiurilor de insolvabilitate se iau în calcul:

a) mărimea obligaţiilor pecuniare, inclusiv suma restanţei la livrarea bunurilor, la prestarea serviciilor şi la îndeplinirea lucrărilor care urmează a fi plătite de către debitor;

b) mărimea datoriilor la credite, la împrumut, plus dobânda care urmează a fi achitată de către debitor;

c) mărimea prejudiciilor care urmează a fi recuperate de la debitor;

d) mărimea obligaţiilor la bugetul public naţional prevăzute de lege.

[…]"

Articolul 18

Cererea introductivă depusă de creditor

"(1) Creditorul poate depune cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea procesului de insolvabilitate şi îşi poate argumenta creanţele şi temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate.

[…]"

Articolul 32

Repartizarea cheltuielilor judiciare aferente

perioadei de observare a debitorului

"[…]

(3) În cazul în care instanţa de insolvabilitate respinge cererea introductivă în legătură cu lipsa temeiurilor de insolvabilitate a debitorului, cheltuielile prevăzute la alin.(1) se trec în mod solidar pe seama creditorilor care au adresat cererea introductivă şi a creditorilor care au susţinut-o prin referinţă depusă în cadrul procesului.

[…]"

Articolul 34

Hotărârea de intentare a procedurii de insolvabilitate

"(1) Instanţa de insolvabilitate hotărăşte, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate şi a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procedurii de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile contestate sunt lipsite de previzibilitate şi claritate pentru că omit să reglementeze cazurile în care motivul general de insolvabilitate, reţinut de instanţa de insolvabilitate la acceptarea spre examinare a cererii introductive a pretinsului creditor, nu mai este actual în cadrul examinării în fond a acesteia. Autorul mai susţine că legea nu reglementează cine urmează să compenseze cheltuielile judiciare în asemenea circumstanţe.

11. Astfel, dispoziţiile contestate i-ar permite debitorului de rea-credinţă să se eschiveze de la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine prin deghizarea unei solvabilităţi aparente şi fictive a întreprinderii debitoare. Autorul notează că deghizarea solvabilităţii poate avea loc, de exemplu, prin vărsarea în contul bancar a mijloacelor financiare suficiente pentru acoperirea creanţelor creditorului, după depunerea cererii introductive de către creditor şi a raportului privind verificarea existenţei temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate de către administratorul provizoriu.

12. Autorul susţine că dispoziţiile contestate omit să menţioneze care situaţie financiară a debitorului trebuie avută în vedere de către instanţa de insolvabilitate pentru aprecierea incapacităţii de plată a debitorului: (i) situaţia financiară existentă la momentul depunerii cererii introductive de către creditor şi a raportului privind verificarea existenţei temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate de către administratorul provizoriu, sau (ii) situaţia financiară existentă la momentul judecării cererii introductive.

13. În acest context, autorul sesizării susţine că normele contestate contravin articolelor 20, 23, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor Parlamentului, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de reprezentantul unei părţi într-un proces din faţa instanţei de judecată, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 2, 9, 10 alin.(1) şi (2), 11 alin.(1) şi (2), 18 alin.(1), 32 alin.(3) şi 34 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

18. Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei. Curtea constată că dispoziţiile criticate nu au fost supuse anterior controlului de constituţionalitate.

19. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă este afectat un drept fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 35).

20. Astfel, Curtea analizează, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 29; HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 31).

21. Autorul sesizării pretinde că normele contestate contravin articolelor 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare], 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

22. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr.31 din 23 septembrie 2021, § 29).

23. Cu privire la incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a demonstrat în ce măsură prevederile contestate îi îngrădesc accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare.

24. Cu referire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea reţine că autorul sesizării susţine că creanţa pe care o are faţă de debitor nu ar beneficia de protecţia constituţională a dreptului de proprietate, deoarece omisiunea de a reglementa momentul la care trebuie să fie determinată incapacitatea de plată a debitorului [data depunerii cererii de intentare sau data judecării cererii de intentare] ar face instanţa de insolvabilitate dependentă de comportamentul debitorului insolvabil (de bună sau de rea credinţă). Se afirmă în sesizare că, în cauza în care a fost ridicată excepţia, debitorul, ulterior admiterii cererii introductive, şi-ar fi corectat în mod fictiv starea financiară pentru a determina instanţa să respingă cererea introductivă şi să refuze pornirea procesului de insolvabilitate.

25. Curtea observă că instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate nu a judecat cererea introductivă pentru a constata solvabilitatea sau insolvabilitatea debitorului şi nu a aplicat normele contestate de autorul sesizării. Autorul sesizării solicită Curţii să interpreteze normele contestate pentru a constata că legislatorul ar fi omis să stabilească cert data la care debitorul se consideră ajuns în incapacitate de plată.

26. Analiza sistematică a Legii insolvabilităţii permite Curţii să observe că orice creditor care a notificat în prealabil debitorul [articolul 19 alin.(1)] este îndreptăţit să depună o cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa debitorului său, îşi poate argumenta creanţele şi temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate [articolul 18 alin.(1)] şi anexează, inter alia, documentele ce adeveresc mărimea şi scadenţa datoriilor debitorului faţă de creditor, temeiul intentării procesului de insolvabilitate [articolul 20 alin.(2)]. De asemenea, având în vedere dificultăţile creditorului de a cunoaşte starea financiară şi a argumenta temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate în privinţa debitorului său, legislatorul a prevăzut că incapacitatea de plată este prezumată în cazul în care debitorul este în întârziere de plată mai mult de 60 de zile [articolul 2].

27. De asemenea, în procesul de judecare a cauzei instanţa de insolvabilitate este ţinută să supună unei analize complexe ansamblul de argumente şi probe ale creditorului-semnatar al cererii introductive, argumentele şi probele debitorului menţionate în referinţă [articolul 28], constatările din raportul administratorului provizoriu [articolul 25 alin.(5) lit.b)], dar şi alte probe relevante obţinute de instanţă [articolul 30 alin.(2)] şi în rezultat să adopte una din hotărârile prevăzute la articolul 30 alin.(4) din Legea insolvabilităţii: (i) să constate insolvabilitatea debitorului şi să intenteze procesul de insolvabilitate; (ii) să constate insolvabilitatea debitorului şi să intenteze procedură simplificată a falimentului; (iii) să respingă cererea introductivă şi să refuze intentarea unui proces de insolvabilitate.

28. Prin urmare, din cele relatate Curtea reţine că normele contestate de autorul sesizării în redacţia existentă, dar şi pretinsa omisiune nu afectează în niciun mod creanţa creditorului-semnatar al cererii introductive, dar se referă exclusiv la probele necesare pentru determinarea existenţei/inexistenţei stării de insolvabilitate a debitorului. În consecinţă, nu se poate afirma existenţa unei ingerinţe în dreptul de proprietate, garantat de articolul 46 din Constituţie.

29. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 2, 9, 10 alineatele (1) şi (2), 11 alineatele (1) şi (2), 18 alin.(1), 32 alin.(3) şi 34 alin.(1) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Tudor Buhnaci, în interesele Î.C.S. "Premier Energy Distribution" S.A., în dosarul nr.2i-784/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.