Decizie nr.134 din 24.10.2024 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.73g/2024 şi nr.135g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 1 alin.(2), (3), (6) şi 6 alin.(1) lit.a/1) din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova nr.243 din 24 decembrie 2021 (lipsa unor comisii speciale în cadrul inspectoratelor de poliţie în vederea aplicării amnistiei în cazul persoanelor condamnate care nu execută în mod efectiv pedeapsa cu închisoarea)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.73g/2024 şi nr.135g/2024 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 1 alin.(2), (3), (6) şi 6

alin.(1) lit.a¹) din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea

a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova

nr. 243 din 24 decembrie 2021

(lipsa unor comisii speciale în cadrul inspectoratelor

de poliţie în vederea aplicării amnistiei în cazul

persoanelor condamnate care nu execută în

mod efectiv pedeapsa cu închisoarea)

nr. 134  din  24.10.2024

 (în vigoare 24.10.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 506-508 art. 190 din 05.12.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 28 martie 2024 şi 13 iunie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 24 octombrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova nr.243 din 24 decembrie 2021 (în continuare, Legea privind amnistia):

- textul "Comisiile speciale se instituie prin ordinul ministrului justiţiei şi activează în baza unui regulament-cadru aprobat prin ordinul ministrului justiţiei." din articolul 1 alin.(2) teza a doua;

- textul "În temeiul deciziilor comisiei speciale, [...]." din articolul 1 alin.(3);

- textul "[...] doar dacă a fost refuzată de comisia specială." din articolul 1 alin.(6);

- cuvântul "grave" din articolul 6 alin.(1) lit.a¹).

2. Excepţiile au fost ridicate de dna avocat Angela Procopciuc în interesele dlui Iurie Ganţa, în dosarul nr.21ji-30/2022, pendinte la Judecătoria Căuşeni, sediul central, şi în interesele dlui Vladimir Maidanschi, în dosarul nr.21ji-4/2024, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul Făleşti.

3. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie, de dna judecător Ina Ţîbîrnă de la Judecătoria Căuşeni, sediul central, şi de dl judecător Radu Holban de la Judecătoria Bălţi, sediul Făleşti.

4. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor şi a motivelor care stau la baza criticilor de neconstituţionalitate, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, dosar căruia i-a atribuit numărul 73g/2024.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiilor principale

Circumstanţele cauzei nr.21ji-30/2022 (sesizarea nr.73g/2024)

5. Circumstanţele cauzei nr.21ji-30/2022, aşa cum au fost prezentate de autoarea excepţiilor, pot fi rezumate după cum urmează:

6. Prin sentinţa Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, din 6 noiembrie 2017, dl Iurie Ganţa a fost găsit vinovat de comiterea huliganismului agravat (articolul 287 alin.(3) din Codul penal). Acestuia i-a fost stabilită pedeapsa cu închisoarea de doi ani şi şase luni. Executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat pentru un termen de probă de un an.

7. Prin decizia din 28 martie 2018, instanţa de apel a menţinut pedeapsa stabilită de prima instanţă, dar a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

8. La 3 octombrie 2022, avocatul dlui Iurie Ganţa i-a solicitat Inspectoratului de Poliţie Căuşeni înaintarea unui demers către judecătorul de instrucţie cu privire la eliberarea dlui Iurie Ganţa de executarea pedepsei, în legătură cu intrarea în vigoare a Legii privind amnistia.

9. Prin răspunsul său din 10 octombrie 2022, Inspectoratul de Poliţie Căuşeni a menţionat că dl Iurie Ganţa este anunţat în căutare din 17 februarie 2019, iar aplicarea amnistiei ţine de competenţa Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

10. Dl Iurie Ganţa a depus la Judecătoria Căuşeni, sediul central, o cerere de eliberare a sa de pedeapsa penală pe baza Legii privind amnistia şi încetarea căutării sale.

11. În cadrul examinării cererii, dna avocat Angela Procopciuc a ridicat, în interesele dlui Iurie Ganţa, excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea privind amnistia (a se vedea § 1).

12. Printr-o încheiere din 19 februarie 2024, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

Circumstanţele cauzei nr.21ji-4/2024 (sesizarea nr.135g/2024)

13. Aşa cum au fost prezentate de autoarea excepţiilor, circumstanţele cauzei nr.21ji-4/2024 pot fi rezumate după cum urmează:

14. Prin sentinţa Judecătoriei Bălţi, sediul Făleşti, din 28 octombrie 2018, dl Vladimir Maidanschi a fost găsit vinovat pentru vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii (articolul 152 alin.(1) din Codul penal). Acestuia i-a fost stabilită pedeapsa privind munca neremunerată în folosul comunităţii pe un termen de 150 ore.

15. La 11 decembrie 2019, instanţa de apel a casat parţial sentinţa primei instanţe şi a stabilit pedeapsa cu închisoarea de doi ani cu suspendarea condiţionată a executării acesteia pe un termen de probă de un an. La 10 februarie 2020, decizia instanţei de apel a fost contestată cu recurs.

16. La 27 octombrie 2020, instanţa de recurs a casat decizia instanţei de apel în partea ce ţine de modul de executare a pedepsei şi a pronunţat o nouă hotărâre prin care a menţinut pedeapsa cu închisoarea de doi ani, dar a exclus suspendarea condiţionată a executării acesteia.

17. La 11 decembrie 2020, Biroul de Probaţiune Făleşti a informat Curtea de Apel Bălţi că perioada de probă de un an stabilită în privinţa dlui Vladimir Maidanschi a expirat şi, prin urmare, acesta a fost exclus de la evidenţă din aceeaşi dată.

18. La 4 februarie 2021, Judecătoria Bălţi, sediul Făleşti, a emis în adresa Inspectoratului de Poliţie Făleşti o dispoziţie privind reţinerea dlui Vladimir Maidanschi în vederea executării pedepsei aplicate de instanţa de recurs. Dat fiind faptul că dl Vladimir Maidanschi nu a fost găsit la locul de trai, la solicitarea Inspectoratului de Poliţie Făleşti, Judecătoria Bălţi a dispus anunţarea acestuia în căutare.

19. La 26 decembrie 2023, avocatul dlui Vladimir Maidanschi i-a solicitat Inspectoratului de Poliţie Făleşti înaintarea unui demers către judecătorul de instrucţie cu privire la eliberarea dlui Vladimir Maidanschi de executarea pedepsei, în legătură cu intrarea în vigoare a Legii privind amnistia.

20. Inspectoratul de Poliţie Făleşti a menţionat că nu este organul competent pentru punerea în executare a pedepsei penale, iar aplicarea amnistiei ţine de competenţa Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

21. În acest context, la 20 februarie 2024, avocatul dlui Vladimir Maidanschi, dna Angela Procopciuc, i-a adresat Judecătoriei Bălţi, sediul Făleşti, o cerere cu privire la eliberarea de pedeapsa penală pe baza Legii privind amnistia.

22. În cadrul examinării cererii, dna avocat Angela Procopciuc a ridicat, în interesele dlui Vladimir Maidanschi, excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea privind amnistia (a se vedea § 1).

23. Printr-o încheiere din 31 mai 2024, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

24. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) [...]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decît cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

[...]."

Articolul 48

Familia

"(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(3) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.

(4) Copiii sînt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

25. Prevederile relevante ale Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova nr.243 din 24 decembrie 2021 sunt următoarele:

Articolul 1

"[...]

(2) Aplicarea amnistiei faţă de persoanele condamnate se decide de comisiile speciale privind aplicarea amnistiei în privinţa persoanelor condamnate (în continuare – comisii speciale), instituite, în acest sens, în cadrul fiecărei instituţii care pune în executare pedeapsa, din reprezentanţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi ai Inspectoratului Naţional de Probaţiune. Comisiile speciale se instituie prin ordinul ministrului justiţiei şi activează în baza unui regulament-cadru aprobat prin ordinul ministrului justiţiei.

(3) În temeiul deciziilor comisiei speciale, instituţia care pune în executare pedeapsa iniţiază demersurile către instanţele de judecată competente privind aplicarea prevederilor prezentei legi.

[...]

(6) Persoana condamnată poate înainta personal sau prin intermediul unui avocat un demers către instanţa de judecată privind examinarea posibilităţii aplicării amnistiei doar dacă a fost refuzată de comisia specială."

Articolul 6

"(1) Prevederile art.1–5 nu se aplică persoanei:

[...]

a¹) bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate care a fost condamnată anterior pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, executând în tot sau în parte pedeapsa cu închisoare;

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiilor

26. Autoarea pretinde că organul competent pentru punerea în executare a pedepsei penale în cazul dnilor Iurie Ganţa şi Vladimir Maidanschi este Inspectoratul de Poliţie şi, prin urmare, acesta este competent să iniţieze demersurile către instanţele de judecată competente să aplice amnistia. Însă, în lipsa unei comisii speciale instituite în cadrul Inspectoratului de Poliţie şi, respectiv, în lipsa unei decizii emise de acesta, condamnaţii nu au acces la instanţa de judecată ca să li se aplice Legea amnistiei.

27. În acest context, autoarea susţine că prevederile contestate nu corespund exigenţei calităţii legii din următoarele motive: (i) prevederile nu reglementează situaţia în care alte instituţii decât cele penitenciare sau de probaţiune urmează să pună în executare pedeapsa, cum ar fi în prezentele cauze Inspectoratul de Poliţie; (ii) în lipsa unor comisii speciale instituite în cadrul inspectoratelor de poliţie, condamnatul nu are acces la instanţa de judecată ca să i se aplice amnistia; (iii) prevederile normative nu menţionează care organe sunt considerate instituţii abilitate să pună în executare pedepsele penale.

28. Mai mult, autoarea sesizărilor menţionează că prevederile contestate nu stabilesc modalitatea de aplicare a amnistiei în cazul persoanelor condamnate la pedeapsa cu închisoarea care nu execută în mod efectiv pedeapsa în penitenciar. Acest fapt instituie un tratament diferenţiat în comparaţie cu persoanele care execută pedeapsa cu închisoarea în mod efectiv în penitenciar şi beneficiază de amnistie.

29. Totodată, autoarea susţine că dl Iurie Ganţa a fost condamnat pentru comiterea unei infracţiuni grave (articolul 287 alin.(3) din Cod). Deşi articolul 6 alin.(1) lit.a¹) din Lege stabileşte că amnistia nu se aplică condamnatului care a comis cu intenţie o infracţiune gravă, litera d) din aceeaşi normă enumeră infracţiunile care nu cad sub incidenţa Legii în discuţie. Autoarea susţine că aceste două prevederi sunt contradictorii şi nu corespund exigenţei calităţii legii.

30. Autoarea excepţiilor pretinde că prevederile contestate nu corespund exigenţei calităţii legii şi contravin articolelor 1 alin.(3), 4, 7, 8, 16, 20, 22, 23, 26, 48 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

31. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

32. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

33. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

34. Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie prevederile menţionate supra la § 1. Curtea observă că doar articolul 1 alin.(2) din Legea amnistiei a fost examinat în DCC nr.57 din 4 iunie 2024. De principiu, această situaţie nu reprezintă un impediment pentru un nou control de constituţionalitate al prevederilor contestate (DCC nr.163 din 30 noiembrie 2023, § 20) din perspectiva unor critici noi de neconstituţionalitate. Celelalte prevederi contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

35. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în două cauze care au ca obiect examinarea unor demersuri privind aplicarea actului de amnistie faţă de doi condamnaţi care sunt anunţaţi în căutare. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzelor în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate.

36. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.78 din 3 iunie 2021, § 17).

37. Autoarea excepţiilor de neconstituţionalitate afirmă că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) (statul Republica Moldova), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 7 (Constituţia, Lege Supremă), 8 (respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 22 (neretroactivitatea legii), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 48 (familia) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

38. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 1 alin.(3), 4, 7, 8 şi 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Cu referire la articolul 16 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta devine incident numai atunci când se demonstrează existenţa unui tratament diferenţiat în privinţa exerciţiului unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.153 din 19 octombrie 2021, §§ 23-24; DCC nr.163 din 30 noiembrie 2023, § 25; DCC nr.58 din 6 iunie 2024, § 27). Referitor la articolul 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta îi impune un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi aplicat, de asemenea, trebuie să se constate incidenţa unui drept fundamental (HCC nr.21 din 6 decembrie 2022, § 34).

39. Referitor la incidenţa articolului 48 din Constituţie, care protejează familia, Curtea reţine că autoarea excepţiilor nu a argumentat caracterul contradictoriu al dispoziţiilor contestate cu aceste prevederi constituţionale, iar simpla trimitere la prevederile constituţionale nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.195 din 21 decembrie 2023, § 26).

40. Cu privire la incidenţa articolului 22 din Constituţie, Curtea a reţinut că acesta garantează, împreună cu prevederile articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (a se vedea HCC nr.39 din 21 decembrie 2021, § 20). În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că neaplicarea unei legi de amnistie (chiar dacă amnistia poate conduce la anularea condamnării) nu constituie o condamnare pe baza legii penale şi nu vizează condiţiile în care acuzatul a fost condamnat (în special, legalitatea pedepsei sau principiul neretroactivităţii legii penale) şi, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al articolului 7 din Convenţie (a se vedea Montcornet de Caumont v. Franţa (dec.), 13 mai 2003). Aşadar, Curtea notează că articolul 22 din Constituţie nu este incident în prezenta cauză.

41. Cu referire la incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie, Curtea notează că articolul 20 din Constituţie garantează dreptul de acces liber la justiţie şi îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană, iar articolul 26 din Constituţie îşi găseşte corespondenţa în articolul 6 § 3 din Convenţia Europeană şi garantează în mod distinct dreptul la apărare (a se vedea DCC nr.63 din 29 iunie 2023, § 21). Astfel, garanţiile stabilite de articolul 26 din Constituţie reprezintă aspecte precise ale dreptului la un proces echitabil prevăzut de articolul 20 din Constituţie şi articolul 6 § 1 din Convenţie (a se vedea Murtazaliyeva v. Rusia [MC], 18 decembrie 2018, § 90).

42. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a reţinut că procedurile care vizează doar condiţiile de aplicare a unei legi de amnistie în privinţa unei persoane a cărei condamnare a devenit definitivă nu se referă la "fondul unei acuzaţii penale", ci mai curând la o chestiune legată de executarea pedepselor. Curtea Europeană a susţinut în mod constant că articolul 6 din Convenţie nu este aplicabil unor asemenea proceduri. Mai mult, Curtea Europeană a precizat că disputele cu privire la existenţa sau la câmpul de aplicare al legislaţiei privind amnistia cad în afara aspectului penal al articolului 6 din Convenţie (a se vedea Montcornet de Caumont v. Franţa (dec.), 13 mai 2003).

43. Curtea observă că, potrivit prevederilor contestate, aplicarea amnistiei faţă de persoanele condamnate se decide de comisiile speciale din cadrul fiecărei instituţii care pune în executare pedeapsa, din reprezentanţi ai Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi ai Inspectoratului Naţional de Probaţiune. Pe baza deciziilor comisiei speciale, instituţia care pune în executare pedeapsa îi cere instanţei de judecată să aplice amnistia. Dacă comisia specială a refuzat aplicarea amnistiei, condamnatul îi poate solicita instanţei de judecată examinarea posibilităţii aplicării amnistiei.

44. Cu referire la criticile avansate de autor, Curtea notează că articolul 173 din Codul de executare stabileşte instituţiile şi organele care asigură executarea fiecărui tip de pedeapsă. De exemplu, executarea pedepsei închisorii se asigură de către penitenciare şi nu de inspectoratele de poliţie (alin. (4) din acelaşi articol).

45. Potrivit articolului 196 alin.(3) din Codul de executare, hotărârea privind condamnarea la închisoare în privinţa persoanei care, până la rămânerea definitivă a hotărârii, nu s-a aflat în arest preventiv şi dispoziţia de executare se trimit organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul condamnatul pentru escortarea lui la locul de deţinere cel mai apropiat. Dacă, la punerea în executare a hotărârii, s-a constatat că condamnatul care nu s-a aflat în arest preventiv a părăsit domiciliul şi locul aflării lui nu este cunoscut, organul afacerilor interne îi trimite instanţei de judecată un raport şi materialele necesare pentru darea în căutare a condamnatului. Încheierea instanţei de judecată privind căutarea condamnatului se execută de către organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul condamnatului (a se vedea alineatele (4) şi (5) din aceeaşi normă).

46. Analizând sistemic normele menţionate mai sus, Curtea observă că organele afacerilor interne nu sunt competente să asigure executarea pedepselor penale, dar sunt competente să asigure căutarea condamnatului şi escortarea lui la locul de deţinere.

47. Principiul preeminenţei dreptului pretinde ca legile să fie interpretate şi aplicate ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, nu în mod izolat şi prin ignorarea altor norme relevante. Prevederile contestate trebuie citite în coroborare cu dispoziţiile incidente ale Codului de executare, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr.172 din 7 decembrie 2023, § 18). Prin urmare, Curtea constată că criticile autoarei menţionate la §§ 26-27 sunt nefondate.

48. Referitor la criticile autoarei menţionate supra la § 29, potrivit cărora literele a¹) şi d) din articolul 6 alin.(1) din Legea în discuţie sunt contradictorii şi nu corespund exigenţei calităţii legii, Curtea reiterează că pretinsa neconcordanţă dintre două sau mai multe norme infraconstituţionale conţinute în aceeaşi lege sau în legi diferite nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii, atribuţie care îi revine judecătorului de drept comun (a se vedea DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 24). De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional acordat instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Dobrilă v. România, 6 decembrie 2022, § 12; PRIMA SH.P.K. şi Artan Kozmai v. Albania, 19 septembrie 2023, § 16).

49. Referitor la existenţa unui pretins tratament diferenţiat privind aplicarea amnistiei, Curtea observă că critici similare au fost analizate în DCC nr.46 din 18 mai 2020 şi, respectiv, în DCC nr.57 din 4 iunie 2024.

50. Curtea a menţionat că situaţiile invocate de autorul excepţiei nu sunt similare sau comparabile. Există două categorii diferite de condamnaţi: una care execută efectiv pedeapsa cu închisoarea şi alta care nu execută efectiv pedeapsa cu închisoarea, inclusiv când condamnatul se eschivează de la executarea acesteia. Prin urmare, există un element esenţial, care ţine de executarea pedepsei şi care deosebeşte aceste două categorii de subiecte. Ei se află în situaţii distincte şi, prin urmare, nu pot pretinde aplicarea unui tratament identic. Egalitatea între persoane presupune un tratament egal în situaţii egale. Situaţiile diferite trebuie tratate în mod diferit (a se vedea § 33 din DCC nr.46 din 18 mai 2020).

51. Curtea menţionează că legislatorul are, în baza articolului 72 alin.(3) lit.n) şi o) din Constituţie, atât competenţa de a reglementa infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora, cât şi prerogativa de a înlătura răspunderea penală sau executarea pedepsei prin acordarea amnistiei şi graţierii. Prin urmare, amnistia constituie un act de clemenţă acordat de legislator prin lege organică pe baza unor considerente social-politice şi de politică penală, prin care se înlătură răspunderea penală, executarea pedepsei şi alte consecinţe ale condamnării.

52. Mai mult, în decizia menţionată supra la § 50, Curtea a menţionat că Constituţia nu prevede dreptul persoanei la amnistiere, ci stabileşte competenţa Parlamentului de a acorda, prin lege organică, amnistia, ca măsură excepţională determinată de raţiuni de politică penală, avându-se în vedere interesele generale ale societăţii. De asemenea, Curtea a reţinut că instituirea unor condiţii şi criterii de acordare a amnistiei nu poate fi catalogată ca fiind o îngrădire a accesului liber la justiţie garantat de articolul 20 din Constituţie (a se vedea §§ 28 şi 34 din DCC nr.46 din 18 mai 2020).

53. Având în vedere că autoarea excepţiilor abordează o problemă similară, Curtea stabileşte că considerentele din DCC nr.46 din 18 mai 2020 sunt aplicabile, mutatis mutandis, în prezenta cauză. Prin urmare, Curtea nu reţine incidenţa articolelor 16, 20 şi 26 din Constituţie în prezenta cauză.

54. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental, Curtea constată că nici articolele 1 alin.(3), 4, 7, 8, 16, 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

55. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate în discuţie nu întrunesc condiţiile de admisibilitate şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova nr.243 din 24 decembrie 2021:

- textul "Comisiile speciale se instituie prin ordinul ministrului justiţiei şi activează în baza unui regulament-cadru aprobat prin ordinul ministrului justiţiei." din articolul 1 alin.(2) teza a doua;

- textul "În temeiul deciziilor comisiei speciale, [...]." din articolul 1 alin.(3);

- textul "[...] doar dacă a fost refuzată de comisia specială." din articolul 1 alin.(6);

- cuvântul "grave" din articolul 6 alin.(1) lit.a¹) ridicate de dna avocat Angela Procopciuc în interesele dlui Iurie Ganţa, în dosarul nr.21ji-30/2022, pendinte la Judecătoria Căuşeni, sediul central, şi în interesele dlui Vladimir Maidanschi, în dosarul nr.21ji-4/2024, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul Făleşti.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.