Decizie nr.135 din 22.09.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.87g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 104 lit.g) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, în redactarea anterioară Legii nr.141 din 16 iulie 2020 (anularea actelor încheiate de debitorul insolvabil după înaintarea cererii introductive)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.87g/2025 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 104 lit.g)

din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în

redactarea anterioară Legii nr.141 din 16 iulie 2020

(anularea actelor încheiate de debitorul insolvabil

după înaintarea cererii introductive)

nr. 135  din  22.09.2025

 (în vigoare 22.09.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 553-556 art.160 din 06.11.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Maria Arhir, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 3 aprilie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 22 septembrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni (inclusiv acţiuni reconvenţionale) în vederea anulării a […] orice acte încheiate şi garanţii acordate de către debitor după înaintarea cererii introductive" din articolul 104 lit.g) din Legea insolvabilităţii, în redactarea anterioară Legii nr.141 din 16 iulie 2020, ridicată de dl avocat Andrei Iosip, în interesele dlui Alexandru Schinu, în dosarul nr.2i-390-15/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către domnul judecător Alexandru Arhip de la Judecătoria Chişinău, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 28 februarie 2014 a fost intentată procedura de insolvabilitate faţă de CA "Euroasig Grup" SA.

4. La 17 martie 2017, dna Ana Litr, administrator al insolvabilităţii Euroasig Grup, a formulat o cerere împotriva domnilor I.L., O.P şi doamnelor E.C. şi L.P. privind anularea unui act juridic.

5. Prin încheierea din 29 iulie 2022, instanţa a introdus în proces pe dl Alexandru Schinu în calitate de intervenient accesoriu de partea pârâţilor.

6. În procesul examinării cauzei, reprezentantul dlui Alexandru Schinu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 104 lit.g) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, în redactarea anterioară Legii nr.141 din 16 iulie 2020.

7. Printr-o încheiere din 31 martie 2025, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 104

Anularea unor acte juridice

"Pe tot parcursul perioadei de observaţie, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului şi/sau al procedurii de restructurare, administratorul/ lichidatorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni în vederea anulării următoarelor acte juridice dacă ele afectează bunurile debitorului:

[...]

g) orice acte încheiate şi garanţii acordate de către debitor după înaintarea cererii introductive."

[În redactarea anterioară Legii nr.141 din 16.07.2020, în vigoare din 14 septembrie 2020.]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că norma contestată prevede posibilitatea anulării unui act juridic translativ de proprietate încheiat de debitor cu persoane terţe în perioada anterioară intentării procesului de insolvabilitate. Totuşi, legislatorul a omis să protejeze dreptul de proprietate al terţilor care au încheiat tranzacţiile. De exemplu, legislatorul a omis să stabilească criterii clare cu privire la anularea tranzacţiilor încheiate între terţ şi un debitor, precum şi nu a stabilit un mecanism de publicare a cererilor introductive, care să contribuie la informarea terţilor în privinţa situaţiei juridice a debitorului.

11. Prevederile articolului 104 lit.g) din Legea insolvabilităţii nu oferă garanţii suficiente pentru ca dobânditorul de bună-credinţă să-şi apere efectiv drepturile în instanţa de insolvabilitate, fapt prin care îi este încălcat dreptul la un proces echitabil. Mai mult, nu este asigurat echilibrul dintre interesele creditorilor şi protecţia drepturilor fundamentale ale terţilor care au dobândit un bun. Acest echilibru ar trebui însoţit de criterii clare şi obiective care să limiteze aplicarea normei.

12. Prin urmare, autorul excepţiei afirmă că prevederea contestată încalcă articolele 23, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de dl avocat Andrei Iosip, în interesele dlui Alexandru Schinu, care are calitatea de intervenient accesoriu într-o cauză privind anularea unui act juridic încheiat de Euroasig Grup.

16. Curtea menţionează că, potrivit Hotărârii Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată de instanţa de judecată din oficiu şi de părţile în proces, inclusiv reprezentanţii acestora, ale căror drepturi şi interese pot fi afectate prin aplicarea unei norme neconstituţionale la soluţionarea cauzei (§ 77 şi punctul 1 din dispozitivul Hotărârii). Cu referire la dreptul intervenientului accesoriu de a sesiza Curtea Constituţională, pornind de la interpretarea noţiunii de victimă stabilită în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de la faptul că intervenientul accesoriu a pledat în interes propriu, anterior Curtea a admis calitatea acestuia de subiect care poate ridica excepţia de neconstituţionalitate pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie (DCC nr.36 din 22 martie 2022, § 30; DCC nr.80 din 18 iulie 2023, § 15).

17. Curtea Europeană a reţinut că noţiunea de victimă face obiectul unei interpretări evolutive din perspectiva condiţiilor din societatea contemporană şi trebuie aplicată fără un formalism excesiv, deoarece ar face ineficientă şi iluzorie protecţia drepturilor garantate de Convenţia Europeană (a se vedea Gorraiz Lizarraga şi alţii v. Spania, 27 aprilie 2004, § 35, 38) (DCC nr.36 din 22 martie 2022, § 28).

18. În cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, administratorul insolvabilităţii solicită anularea unui act juridic încheiat între Euroasig Grup în procedura falimentului şi dl Alexandru Schinu, prin care părţile au convenit în privinţa vânzării-cumpărării unui bun. Pornind de la jurisprudenţa citată supra, Curtea reţine că prezenta excepţie de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni (inclusiv acţiuni reconvenţionale) în vederea anulării a […] orice acte încheiate şi garanţii acordate de către debitor după înaintarea cererii introductive" din articolul 104 lit.g) din Legea insolvabilităţii, în redactarea anterioară Legii nr.141 din 16 iulie 2020. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi în privinţa actelor care nu mai sunt în vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă în cazul raporturilor juridice litigioase şi este determinantă pentru soluţionarea cauzei (DCC nr.107 din 29 august 2023, § 14; DCC nr.50 din 4 iunie 2024, § 21).

20. Curtea reţine că unele prevederi din norma contestată a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea a verificat constituţionalitatea textelor "instanţa de insolvabilitate", ridicată în sesizarea nr.52g/2016, şi "pe tot parcursul perioadei de observaţie, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului şi/sau al procedurii de restructurare", ridicată în sesizarea nr.14g/2020, şi a pronunţat Deciziile de inadmisibilitate nr.32 din 14 iunie 2016 şi, respectiv, nr.49 din 25 mai 2020. În prezenta cauză, autorul sesizării a solicitat controlul de constituţionalitate al textului "introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni (inclusiv acţiuni reconvenţionale) în vederea anulării a […] orice acte încheiate şi garanţii acordate de către debitor după înaintarea cererii introductive" din articolul 104 lit.g) din Legea insolvabilităţii şi a invocat argumente diferite de cele formulate în sesizările anterioare. Prin urmare, Curtea constată că, prin prisma normei contestate şi a argumentelor invocate, textul citat supra nu a fost obiect al controlului de constituţionalitate.

21. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect anularea unui act juridic încheiat de debitor. Prin urmare, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile criticate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

22. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.51 din 19 aprilie 2022, § 21).

23. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

24. Cu referire la articolele 23 şi 54 din Constituţie, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unei ingerinţe în drepturile fundamentale ( DCC nr.77 din 13 iulie 2023, § 20; DCC nr.136 din 19 octombrie 2023, § 19).

25. Cu privire la incidenţa articolului 26 din Constituţie, Curtea reiterează că dreptul la apărare reprezintă totalitatea prerogativelor şi a posibilităţilor pe care le au, potrivit legii, persoanele în vederea apărării intereselor lor. Acest drept este restrâns în situaţia în care persoana nu poate utiliza toate mijloacele procedurale necesare pentru apărarea sa (DCC nr.153 din 14 noiembrie 2023, § 24).

26. Curtea menţionează că dispoziţiile articolului 104 din Legea insolvabilităţii abilitează administratorul insolvabilităţii/lichidatorul să introducă acţiuni în instanţa de insolvabilitate în vederea anulării unor acte juridice dacă ele afectează bunurile debitorului (DCC nr.32 din 14 iunie 2016, § 29). Anterior, Curtea a mai stabilit că instituirea prin lege a unei proceduri distincte de judecare a acţiunilor în vederea anulării unor acte juridice, încheiate de către debitor anterior intentării procesului de insolvabilitate, este justificată de preocuparea legiuitorului de a reglementa în mod judicios aspectele ce ţin de procedura de insolvabilitate (DCC nr.32 din 14 iunie 2016, § 30).

27. Curtea observă că cererea referitoare la anularea actelor încheiate de debitor după înaintarea cererii introductive se examinează de instanţa de insolvabilitate, într-o procedură separată, în condiţiile legii. Participanţii la proces pot contesta cu apel hotărârea pronunţată de instanţa de insolvabilitate, în cazul dezacordului cu soluţia adoptată (a se vedea articolul 104 alineatul (3) din Legea insolvabilităţii). Din această perspectivă, Curtea nu poate identifica în ce măsură norma contestată limitează exercitarea dreptului la apărare, de vreme ce nu impune interdicţii în acest sens. Prin urmare, Curtea conchide că articolul 26 din Constituţie nu este incident în acest caz.

28. Cu privire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea va analiza garanţiile prevăzute de lege în vederea protejării dreptului de proprietate obţinut de un terţ pe baza unei tranzacţii contestate, care erau în vigoare anterior redactării Legii nr.141 din 16 iulie 2020.

29. Curtea reiterează că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, suportă limitări şi este susceptibil de ingerinţe ale statului în privinţa exercitării de către persoană a atributelor sale. Instituirea limitelor este permisă de necesitatea asigurării unui echilibru între interesele individuale şi interesul general, precum şi între interesele individuale (DCC nr.78 din 2 iulie 2020, § 35).

30. Autorul sesizării susţine că prin omisiunea de a stabili criteriile clare care ar explica textul "afectarea bunurilor debitorului", legislatorul nu a asigurat protecţia dreptului de proprietate dobândit de un terţ în urma unui act juridic anulat. În acest context, Curtea reiterează jurisprudenţa sa în care a stabilit că legislaţia nu poate să abunde în texte explicative. Pornind de la principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea reţine că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai curând la categorii generale, decât la liste exhaustive. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare (DCC nr.92 din 7 iulie 2022, § 25; DCC nr.77 din 27 iunie 2024, § 25).

31. Totuşi, din punctul de vedere al Constituţiei, este esenţial ca legea să conţină garanţii procesuale suficiente care să-i ofere persoanei posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta cauza în faţa autorităţilor competente astfel, încât să permită contestarea efectivă a măsurilor care îi afectează dreptul de proprietate (a se vedea DCC nr.78 din 2 iulie 2020, § 36; DCC nr.43 din 31 martie 2022, § 34).

32. În cauza Kanevska v. Ucraina, 17 noiembrie 2020, § 45, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că statul are obligaţia pozitivă de a lua măsurile necesare pentru a proteja dreptul de proprietate, în special atunci când există o legătură directă între măsurile pe care un reclamant s-ar putea aştepta în mod legitim ca autorităţile să le ia şi dreptul efectiv al reclamantului la respectarea bunurilor sale, chiar şi în cauzele care implică litigii între părţi private. Această obligaţie pozitivă a statului este menită să garanteze, în cadrul sistemului său juridic intern, că dreptul de proprietate va fi suficient protejat prin lege şi că există căi de atac adecvate care vor permite părţii lezate să îşi apere drepturile, în special, dacă este cazul, prin obţinerea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit. Prin urmare, măsurile necesare pot fi de natură preventivă sau compensatorie. În ceea ce priveşte eventualele măsuri preventive, marja de apreciere lăsată legiuitorului pentru punerea în aplicare a opţiunilor sale în materie economică sau socială trebuie să fie extinsă, în special atunci când statul trebuie să ţină seama de interese private concurente. În ceea ce priveşte măsurile compensatorii, statul este obligat să prevadă o procedură judiciară care să ofere garanţiile procedurale necesare şi să permită instanţelor naţionale să soluţioneze în mod efectiv şi echitabil orice litigiu între persoane particulare.

33. Curtea reţine că articolul 46 din Constituţie se aplică cazurilor privind anularea unui drept de proprietate. În context, având prerogativa constituţională de a reglementa prin lege organică regimul juridic general al proprietăţii (art.72 alin.(3) lit.i)) şi procedura de judecată (a se vedea art.115 alin.(4) din Constituţie) a cauzelor de insolvabilitate, legislatorul a prevăzut competenţe speciale pentru administratorul de insolvabilitate/lichidator. În acest sens, Curtea reiterează că, uneori, incapacitatea de plată sau supraîndatorarea debitorului se datorează şi unor acte juridice prejudiciabile încheiate în perioada anterioară intentării procesului de insolvabilitate, care au defavorizat patrimoniul insolvabilului şi, implicit, pe creditorii acestuia, şi invers, au consolidat poziţia patrimonială a părţii cu care s-a contractat. Din motivul că astfel de acte juridice ar putea fi de natură să afecteze patrimoniul debitorului insolvabil, legislatorul a înzestrat administratorul insolvabilităţii şi/sau lichidatorul cu competenţa de a contesta în instanţă unele acte juridice şi a demonstra că ele sunt fictive, frauduloase, cu titlu gratuit sau prestaţia debitorului a fost vădit mai mare decât cea primită etc., pentru a restabili echilibrul relaţiilor patrimoniale şi a întreprinde măsurile legale necesare pentru a majora masa debitoare şi a executa cât mai deplin creanţele creditorilor celui insolvabil (DCC nr.49 din 25 mai 2020, § 27).

34. Totodată, în baza aceloraşi prerogative constituţionale şi pentru menţinerea echilibrului juridic, legislatorul a prevăzut garanţii pentru cealaltă parte a actului juridic anulat. În acest sens, dacă, în rezultatul declarării nule a actului juridic, terţul dobânditor a restituit, integral sau parţial, în masa debitoare bunul sau valoarea lui, acestuia i se atribuie o creanţă chirografară corespunzătoare împotriva debitorului, "cu condiţia ca terţul să fi fost de bună-credinţă referitor la intenţiile debitorului la data efectuării transferului" (a se vedea articolul 106 alin.(2) din Legea insolvabilităţii).

35. De asemenea, legislatorul a prevăzut căi de atac adecvate, care ar permite terţului să îşi apere drepturile pe calea intervenirii într-un proces pendinte, precum şi pe calea depunerii unui apel împotriva hotărârii instanţei prin care i s-a anulat dreptul său de proprietate (a se vedea articolele 360 din Codul de procedură civilă şi 104 alin.(3) din Legea insolvabilităţi).

36. Prin urmare, Curtea reţine că prevederile contestate respectă condiţiile impuse de articolul 46 din Constituţie.

37. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.d) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni (inclusiv acţiuni reconvenţionale) în vederea anulării a […] orice acte încheiate şi garanţii acordate de către debitor după înaintarea cererii introductive" din articolul 104 lit.g) din Legea insolvabilităţii, în redactarea anterioară Legii nr.141 din 16 iulie 2020, ridicată de dl avocat Andrei Iosip, în interesele dlui Alexandru Schinu, în dosarul nr.2i-390-15/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.