Decizie nr.136 din 06.09.2021 referitoare la cererea de suspendare a acţiunii unor prevederi din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, în redactarea Legii nr.102 din 24 august 2021 (sesizarea nr.198a/2021)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

referitoare la cererea de suspendare a acţiunii unor prevederi

din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură,

în redactarea Legii nr.102 din 24 august 2021

(sesizarea nr.198a/2021)

nr. 136  din  06.09.2021

 (în vigoare 06.09.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 219-225 art.178 din 17.09.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în persoana:

dnei Liuba ŞOVA, Preşedinte ad-interim,

Având în vedere sesizarea nr.198a, înregistrată pe 3 septembrie 2021,

Examinând prima facie sesizarea menţionată,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

CONSTATĂ

1. La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituţională pe 3 septembrie 2021 de domnul Alexandr Stoianoglo, Procuror General al Republicii Moldova, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995.

2. Autorul sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea articolelor 17 alineatele (14), (15) şi (16), 18 alin.(4), 27¹, 31¹, 52¹, 55¹, 58 alineatele (7) şi (8), 69 alineatele (1) şi (2) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, în redactarea Legii nr.102 din 24 august 2021.

3. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

4. Totodată, autorul sesizării i-a solicitat Curţii să suspende acţiunea prevederilor contestate în baza articolelor 25¹ alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 7¹ alin.(2) din Codul jurisdicţiei constituţionale.

5. În susţinerea cererii privind suspendarea acţiunii dispoziţiilor contestate, autorul sesizării a invocat: "existenţa riscului lezării echilibrului puterilor în stat, periclitarea funcţionalităţii, independenţei Procuraturii, a Procurorului General şi a Consiliului Superior al Procurorilor, precum şi împiedicarea exercitării de către Consiliu a rolului său de garant al independenţei şi imparţialităţii procurorilor"; "necesitatea asigurării bunei funcţionări a instituţiei Procurorului General în lipsa oricăror ingerinţe", "necesitatea conservării ordinii de drept, a independenţei şi inviolabilităţii instituţiei Procurorului General, a independenţei şi imparţialităţii Consiliului Superior al Procurorilor"; acţiunea prevederilor contestate care poate "provoca consecinţe grave şi iremediabile pentru ordinea constituţională şi care poate afecta principiul democraţiei, al loialităţii faţă de Constituţie şi independenţa sistemului Procuraturii", precum şi iminenţa "riscului demiterii Procurorului General şi subordonării Procuraturii de către exponenţii politicului".

6. Examinând cererea de suspendare, Preşedintele ad-interim subliniază că raţiunea măsurii suspendării acţiunii unor acte contestate constă în evitarea unor prejudicii şi consecinţe negative iminente (DCC nr.161 din 29 decembrie 2020, § 10; DCC nr.1 din 4 ianuarie 2021, § 9; DCC nr.88 din 9 iunie 2021, § 4).

7. Preşedintele ad-interim notează că Curtea Constituţională poate suspenda, sesizată fiind, acţiunea actelor prevăzute la articolele 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, dacă aceste acte afectează sau se referă la domeniile stabilite la articolul 25¹ alin.(2) din Legea citată şi articolul 7¹ alin.(2) din Codul menţionat (DCC nr.161 din 29 decembrie 2020, § 7). Totodată, potrivit articolelor 25¹ alin. (4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 7¹ alin.(4) din Codul jurisdicţiei constituţionale, în caz de imposibilitate a convocării plenului Curţii, decizia de suspendare se emite printr-o dispoziţie a Preşedintelui Curţii Constituţionale, cu confirmarea ulterioară obligatorie de către plenul Curţii Constituţionale.

8. În acest sens, Preşedintele ad-interim precizează că, potrivit articolelor 25¹ alin.(4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 7¹ alin.(4) din Codul jurisdicţiei constituţionale, el este competent să examineze cererea de suspendare a acţiunii actelor contestate, dată fiind imposibilitatea convocării plenului Curţii Constituţionale şi supunerii problemei ridicate în cerere analizei sale.

9. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că în cazul în care autorul unei sesizări invocă riscul afectării unui domeniu prevăzut de articolul 25¹ alin.(2) pct.1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi de articolul 7¹ alin.(2) pct.1) din Codul jurisdicţiei constituţionale trebuie aduse argumente privind intensitatea şi posibilele prejudicii şi consecinţe negative iminente şi ireparabile ale riscului (a se vedea DCC nr.159 din 23 decembrie 2020, § 7; DCC nr.31 din 19 martie 2021, § 5).

10. Analizând cererea de suspendare, Preşedintele ad-interim observă că prevederile contestate se referă, între altele, la componenţa Consiliului Superior al Procurorilor, introducerea unui mecanism de evaluare a performanţelor Procurorului General şi la posibilitatea eliberării din funcţie a acestuia în cazul obţinerii unui calificativ nesatisfăcător. Prevederile contestate au modificat şi unele aspecte referitoare la răspunderea disciplinară a Procurorului General şi la încetarea mandatelor adjuncţilor Procurorului General.

11. Preşedintele ad-interim reţine că, deşi autorul sesizării a invocat existenţa unor riscuri de natură să afecteze unele valori constituţionale (a se vedea supra § 5), în realitate, în cererea de suspendare nu există o argumentare suficientă a eventualelor prejudicii şi consecinţe negative iminente pentru independenţa Procuraturii Generale, a Procurorului General şi a Consiliului Superior al Procurorilor. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că în cazul invocării riscului afectării unui domeniu prevăzut de articolul 25¹ alin.(2) pct.1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi de articolul 7¹ alin.(2) pct.1) din Codul jurisdicţiei constituţionale autorul cererii de suspendare trebuie să demonstreze intensitatea şi posibilele prejudicii şi consecinţe negative iminente şi ireparabile ale riscului invocat. Chiar dacă riscul este abstract, cererile cu privire la suspendarea acţiunii actelor sesizate trebuie motivate în mod convingător. Doar invocarea riscului şi enumerarea unor valori fundamentale nu reprezintă o motivare suficientă şi convingătoare în vederea suspendării acţiunii actului sesizat (a se vedea DCC nr.161 din 29 decembrie 2020, § 15; DCC nr.20 din 16 februarie 2021, § 4; DCC nr.21 din 16 februarie 2021, § 6; ; DCC nr.31 din 19 martie 2021; § 7).

12. Aşadar, Preşedintele ad-interim conchide că nu sunt motive pentru a dispune suspendarea acţiunii dispoziţiilor legale contestate.

Din aceste considerente, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi 140 alin.(2) din Constituţie, 4, 25¹, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 7¹, 61 şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Preşedintele ad-interim

DISPUNE:

1. Se respinge cererea de suspendare a acţiunii articolelor 17 alineatele (14), (15) şi (16), 18 alin.(4), 27¹, 31¹, 52¹, 55¹, 58 alineatele (7) şi (8), 69 alineatele (1) şi (2) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, în redactarea Legii nr.102 din 24 august 2021.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.