Decizie nr.137 din 13.09.2021 de confirmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.136 din 6 septembrie 2021 referitoare la cererea de suspendare a acţiunii unor prevederi din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, în redactarea Legii nr.102 din 24 august 2021 (sesizarea nr.198a/2021)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  confirmare a  Deciziei  Curţii  Constituţionale  nr.136 din

6 septembrie  2021  referitoare  la cererea de suspendare a

acţiunii unor prevederi din Legea nr.3 din 25 februarie 2016

cu privire la Procuratură, în redactarea

Legii nr.102 din 24 august 2021

(sesizarea nr.198a/2021)

nr. 137  din  13.09.2021

 (în vigoare 13.09.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 226-229 art.180 din 24.09.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea nr.198a, înregistrată pe 3 septembrie 2021,

Examinând actele şi lucrările dosarului,

Analizând Decizia nr.136 din 6 septembrie 2021,

Deliberând pe 13 septembrie 2021, în camera de consiliu,

CONSTATĂ

1. La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituţională, pe 3 septembrie 2021, de domnul Alexandr Stoianoglo, Procuror General al Republicii Moldova, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995.

2. Autorul sesizării i-a solicitat Curţii să verifice constituţionalitatea articolelor 17 alineatele (14), (15) şi (16), 18 alin.(4), 27¹, 31¹, 52¹, 55¹, 58 alineatele (7) şi (8), 69 alineatele (1) şi (2) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, în redactarea Legii nr.102 din 24 august 2021.

3. Totodată, autorul sesizării i-a solicitat Curţii să suspende acţiunea prevederilor contestate în baza articolelor 25¹ alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 7¹ alin.(2) din Codul jurisdicţiei constituţionale.

4. Prin Decizia nr.136 din 6 septembrie 2021, în exerciţiul atribuţiilor de Preşedinte ad-interim al Curţii Constituţionale, doamna judecător Liuba Şova a examinat şi a respins cererea de suspendare a acţiunii dispoziţiilor contestate, care fac obiectul sesizării nr.198a/2021.

5. Decizia nr.136 din 6 septembrie 2021 are la bază, inter alia, prevederile articolelor 25¹ alin. (4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 7¹ alin.(4) din Codul jurisdicţiei constituţionale, care stabilesc că în caz de imposibilitate a convocării plenului Curţii, decizia privind suspendarea actelor contestate se emite printr-o dispoziţie a Preşedintelui Curţii Constituţionale, cu confirmarea ulterioară obligatorie de către plenul Curţii Constituţionale.

6. Aplicând teza a-II din textele de lege menţionate, care împuterniceşte Preşedintele Curţii Constituţionale cu competenţa de a examina şi decide suspendarea acţiunii actului contestat, Preşedintele ad-interim a decis şi a motivat respingerea suspendării acţiunii dispoziţiilor contestate. Preşedintele ad-interim a reţinut că, deşi autorul sesizării a invocat existenţa unor riscuri de natură să afecteze unele valori constituţionale, în realitate, în cererea de suspendare nu există o argumentare suficientă a eventualelor prejudicii şi consecinţe negative iminente pentru independenţa Procuraturii Generale, a Procurorului General şi a Consiliului Superior al Procurorilor. De altfel, potrivit jurisprudenţei anterioare a Curţii, în cazul în care, invocând riscul afectării unui domeniu prevăzut de articolul 25¹ alin.(2) pct.1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi de articolul 7¹ alin.(2) pct.1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, autorul unei sesizări solicită suspendarea acţiunii prevederilor contestate, acesta trebuie să aducă argumente privind intensitatea şi posibilele prejudicii şi consecinţe negative iminente şi ireparabile ale riscului invocat (a se vedea DCC nr.21 din 16 februarie 2021, § 7; DCC nr.31 din 19 martie 2021, § 7).

7. Plenul Curţii Constituţionale menţionează că, prin Hotărârea sa nr.7 din 19 august 2019, doamna judecător Liuba Şova a fost aleasă să exercite funcţiile Preşedintelui Curţii Constituţionale în timpul absenţei acestuia. Plenul menţionează că exercitarea de către Preşedintele ad-interim a atribuţiilor Preşedintelui Curţii Constituţionale în cazul absenţei acestuia este reglementată de articolul 7 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională. Astfel, în lipsa Preşedintelui Curţii Constituţionale, Preşedintele ad-interim are competenţa să examineze cererea referitoare la suspendarea acţiunii prevederilor contestate, în cazul în care este imposibilă întrunirea Plenului Curţii Constituţionale.

8. Examinând Decizia nr.136 din 6 septembrie 2021 prin prisma articolelor 25¹ alin.(4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 7¹ alin.(4) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Plenul Curţii Constituţionale trebuie să verifice, în particular, dacă la momentul adoptării deciziei de suspendare a fost îndeplinită condiţia imposibilităţii întrunirii Plenului Curţii Constituţionale, aşa cum o impun textele de lege menţionate supra. Totodată, Plenul trebuie să confirme sau să infirme realitatea riscurilor invocate în cererea de suspendare (a se vedea DCC nr.61 din 26 aprilie 2021, § 7).

9. Plenul reţine că, potrivit articolului 7¹ alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională trebuie să examineze cererea de suspendare a actului normativ contestat cel târziu în a doua zi lucrătoare după înregistrarea sesizării.

10. Plenul Curţii Constituţionale constată că imposibilitatea convocării sale în termenul prevăzut de articolul 7¹ alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale se explică prin lipsa cvorumului, dată fiind aflarea unor judecători constituţionali în concediul anual de odihnă.

11. Plenul Curţii Constituţionale constată că, în susţinerea cererii privind suspendarea acţiunii dispoziţiilor contestate, autorul sesizării a invocat: "existenţa riscului lezării echilibrului puterilor în stat, periclitarea funcţionalităţii, independenţei Procuraturii, a Procurorului General şi a Consiliului Superior al Procurorilor, precum şi împiedicarea exercitării de către Consiliu a rolului său de garant al independenţei şi imparţialităţii procurorilor"; "necesitatea asigurării bunei funcţionări a instituţiei Procurorului General în lipsa oricăror ingerinţe", "necesitatea conservării ordinii de drept, a independenţei şi inviolabilităţii instituţiei Procurorului General, a independenţei şi imparţialităţii Consiliului Superior al Procurorilor"; că acţiunea prevederilor contestate poate "provoca consecinţe grave şi iremediabile pentru ordinea constituţională şi care poate afecta principiul democraţiei, al loialităţii faţă de Constituţie şi independenţa sistemului Procuraturii", precum şi iminenţa "riscului demiterii Procurorului General şi subordonării Procuraturii de către exponenţii politicului".

12. Plenul constată că autorul sesizării s-a limitat la enumerarea acestor riscuri în cererea de suspendare. Totuşi, aceasta nu reprezintă o motivare suficientă şi convingătoare în vederea suspendării acţiunii actului sesizat. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că în cazul invocării riscului afectării unui domeniu prevăzut de articolul 25¹ alin.(2) pct.1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi de articolul 7¹ alin.(2) pct.1) din Codul jurisdicţiei constituţionale autorul cererii de suspendare trebuie să demonstreze intensitatea şi posibilele prejudicii şi consecinţe negative iminente şi ireparabile ale riscului invocat (a se vedea DCC nr.20 din 16 februarie 2021, § 4; DCC nr.21 din 16 februarie 2021, § 7; DCC nr.31 din 19 martie 2021, § 7).

13. Curtea reiterează că, în cazul invocării riscului afectării unui domeniu prevăzut de articolul 25¹ alin.(2) pct.1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi de articolul 7¹ alin.(2) pct.1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, autorul cererii de suspendare trebuie să demonstreze intensitatea şi posibilele prejudicii şi consecinţe negative iminente şi ireparabile ale riscului invocat. Chiar dacă riscul este abstract, cererile cu privire la suspendarea acţiunii actelor sesizate trebuie motivate în mod convingător. Doar invocarea riscului şi enumerarea unor valori fundamentale nu reprezintă o motivare suficientă şi convingătoare în vederea suspendării acţiunii actului sesizat (a se vedea DCC nr.161 din 29 decembrie 2020, § 15; DCC nr.20 din 16 februarie 2021, § 4; DCC nr.21 din 16 februarie 2021, § 7; DCC nr.31 din 19 martie 2021, § 7).

14. Mai mult, din analiza prevederilor contestate, Plenul observă că acestea se referă, între altele, la componenţa Consiliului Superior al Procurorilor, introducerea unui mecanism de evaluare a performanţelor Procurorului General şi la posibilitatea eliberării din funcţie a acestuia în cazul obţinerii unui calificativ nesatisfăcător. Prevederile contestate au modificat şi unele aspecte referitoare la încetarea mandatelor adjuncţilor Procurorului General şi la răspunderea disciplinară a Procurorului General.

15. Cu titlu de autoritate recentă, Plenul Curţii face trimitere la hotărârea Curţii Europene în cauza Gumenyuk şi alţii v. Ucraina, din 22 iulie 2021. Citând din raţionamentele Comisiei de la Veneţia, Curtea Europeană a menţionat, la § 43, că poate fi necesar şi justificat să se întreprindă măsuri extraordinare pentru a se remedia corupţia şi incompetenţa din sistemul judiciar. Totuşi, Curtea Europeană este cea care examinează dacă o reformă încalcă sau nu drepturile reclamanţilor garantate de Convenţie.

16. Extrapolând aceste constatări din jurisprudenţa europeană la circumstanţele prezentei cereri, Plenul Curţii notează că simpla adoptare a unor măsuri de reformă în sistemul Procuraturii nu sunt interzise, per se, de Constituţie. La prima vedere, din argumentele autorului referitoare la suspendarea dispoziţiilor contestate, Curtea nu poate reţine afectarea vreunui domeniu prevăzut de articolul 25¹ alin.(2) pct.1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi de articolul 7¹ alin.(2) pct.1) din Codul jurisdicţiei constituţionale. Totuşi, ţine de competenţa Curţii Constituţionale şi de analiza sa ulterioară să examineze dacă măsurile concrete reglementate de normele contestate constituie sau nu o ingerinţă într-un drept sau într-un principiu constituţional.

17. Aşadar, în baza celor menţionate supra, Plenul Curţii confirmă că nu există motive pentru a dispune suspendarea acţiunii dispoziţiilor legale contestate şi, prin urmare, Decizia nr.136 din 6 septembrie 2021 respectă exigenţele articolelor 25¹ alin. (4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 7¹ alin.(4) din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Din aceste considerente, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi 140 alin.(2) din Constituţie, 4, 25¹, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 7¹, 61 şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE

1. Se confirmă Decizia nr.136 din 6 septembrie 2021 prin care a fost respinsă cererea de suspendare a acţiunii articolelor 17 alineatele (14), (15) şi (16), 18 alin.(4), 27¹, 31¹, 52¹, 55¹, 58 alineatele (7) şi (8), 69 alineatele (1) şi (2) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, în redactarea Legii nr.102 din 24 august 2021.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

OPINIE SEPARATĂ

expusă în temeiul articolului 27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea

Constituţională nr.317 din 13 decembrie 1994 şi articolului 67 din

Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995

1. Prin Decizia nr.137 din 13 septembrie 2021, Plenul Curţii Constituţionale a confirmat Decizia nr.136 din 6 septembrie 2021 referitoare la cererea de suspendare a acţiunii unor prevederi din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, în redactarea Legii nr.102 din 24 august 2021.

2. Potrivit Plenului Curţii, în cererea de suspendare autorul sesizării s-a limitat la enumerarea unor riscuri, dar aceasta nu reprezintă o motivare suficientă şi convingătoare în vederea suspendării acţiunii actului sesizat (a se vedea DCC nr.137 din 13 septembrie 2021, § 12-13). În opinia Plenului Curţii, la prima vedere, din argumentele autorului sesizării referitoare la suspendarea dispoziţiilor contestate, Curtea nu poate reţine afectarea vreunui domeniu prevăzut de articolul 25¹ alin.(2) pct.1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi de articolul 7¹ alin.(2) pct.1) din Codul jurisdicţiei constituţionale. Plenul Curţii a confirmat că nu există motive pentru a dispune suspendarea acţiunii dispoziţiilor legale contestate (a se vedea DCC nr.137 din 13 septembrie 2021, § 16-17).

3. Nu susţin această decizie din următoarele considerente.

4. Examinând prima facie sesizarea respectivă în partea ce ţine de dispunerea suspendării, reţin, pe de o parte, că în cazul în care acţiunea Legii contestate nu va fi suspendată, aceasta ar putea fi pusă în aplicare şi ar putea produce efecte asupra unor autorităţi publice de rang constituţional (i.e. Consiliul Superior al Procurorilor şi Procurorul General). Astfel, de exemplu, Legea contestată ar putea produce efecte asupra componenţei şi, drept consecinţă, asupra activităţii Consiliului Superior al Procurorilor, autoritate care, potrivit articolului 125¹ alin.(1) din Constituţie, este garantul independenţei şi imparţialităţii procurorilor. De asemenea, aplicarea unor prevederi din Legea contestată ar putea produce efecte asupra mandatului Procurorului General, mandat constituţional, protejat de articolul 125 din Constituţie. În plus, reieşind din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, chiar dacă, ipotetic, Curtea va constata neconstituţionalitatea Legii contestate, hotărârea ei nu va influenţa, sub aspect constituţional, eventuala încetare a mandatului Procurorului General (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.13 din 21 mai 2020, § 75-83; HCC nr.17 din 10 iunie 2021, § 69).

5. Pe de altă parte, în cazul suspendării acţiunii prevederilor Legii contestate, componenţa Consiliului Superior al Procurorilor nu va putea fi modificată, iar mandatul constituţional al Procurorului General nu va putea înceta, eventual, în baza unei legi contestate în faţa Curţii Constituţionale. Mai mult, suspendarea acţiunii Legii contestate ar elimina din discuţie problema referitoare la mandatul unor membri ai Consiliului Superior al Procurorilor care a încetat sau a fost obţinut, eventual, în baza unei legi care poate fi declarată neconstituţională.

6. În baza acestor raţionamente, consider că suspendarea Legii contestate are, sub aspect constituţional, mai multe beneficii decât soluţia nesuspendării ei (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.137 din 7 decembrie 2020, § 11).

7. Cu privire la domeniul afectat de Legea contestată, având în vedere faptul că aceasta se referă la autorităţi de rang constituţional, soluţia suspendării este necesară pentru a evita prejudiciile şi consecinţele negative iminente pentru ordinea constituţională (a se vedea articolul 25¹ alin.(2) pct.1) lit.h) din Legea cu privire la Curtea Constituţională; articolul 7¹ alin.(2) pct.1) lit.h) din Codul jurisdicţiei constituţionale). Astfel, riscul eventualei modificări a componenţei Consiliului Superior al Procurorilor şi riscul unei eventuale încetări a mandatului constituţional al Procurorului General în cazul nesuspendării Legii contestate se înscrie în temeiurile de suspendare referitoare la "eventualele prejudicii şi consecinţe negative iminente şi ireparabile ale aplicării Legii contestate" stabilite în jurisprudenţa Curţii (a se vedea DCC nr.42 din 30 aprilie 2020; DCC nr.43 din 14 mai 2020; DCC nr.80 din 2 iulie 2020; DCC nr.137 din 7 decembrie 2020; DCC nr.149 din 21 decembrie 2020).

8. În baza celor menţionate supra, consider că Plenul Curţii Constituţionale trebuia:

(i) să nu confirme Decizia nr.136 din 6 septembrie 2021 referitoare la cererea de suspendare a acţiunii unor prevederi din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, în redactarea Legii nr.102 din 24 august 2021;

(ii) să admită cererea de suspendare a acţiunii articolelor 17 alineatele (14), (15) şi (16), 18 alin.(4), 27¹, 31¹, 52¹, 55¹, 58 alineatele (7) şi (8), 69 alineatele (1) şi (2) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, în redactarea Legii nr.102 din 24 august 2021, depusă de domnul Alexandr Stoianoglo, Procuror General al Republicii Moldova;

(iii) să suspende acţiunea articolelor 17 alineatele (14), (15) şi (16), 18 alin.(4), 27¹, 31¹, 52¹, 55¹, 58 alineatele (7) şi (8), 69 alineatele (1) şi (2) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, în redactarea Legii nr.102 din 24 august 2021, până la soluţionarea în fond a cauzei.