Decizie nr.137 din 26.10.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.33g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 104 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (termenul pentru anularea unor acte juridice)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.33g/2023 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 104 alin.(2) din

Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(termenul pentru anularea unor acte juridice)

nr. 137  din  26.10.2023

 (în vigoare 26.10.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 463-464 art. 182 din 05.12.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Nicolae ROŞCA, Preşedinte,

dnei Domnica MANOLE,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 16 februarie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 26 octombrie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 104 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Andrei Iosip, în interesele dlui Veaceslav Timotin, administrator de insolvabilitate al SA "Cariera Micăuţi", în dosarul nr.2i-6-16/2020, pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Iana Talmaci de la Judecătoria Străşeni, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 18 iulie 2019 a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa SA "Cariera Micăuţi".

4. Prin Încheierea Judecătoriei Străşeni, sediul central, din 30 octombrie 2020, dl Veaceslav Timotin a fost desemnat în calitate de administrator al insolvabilităţii al SA "Cariera Micăuţi".

5. La 1 iunie 2021, administratorul insolvabilităţii a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva SRL "PasDum-Com" privind anularea unor acte juridice. Ulterior, acesta a formulat cereri privind anularea unor acte juridice încheiate de către debitorul insolvabil cu SRL "PasDum-Com", cu SA "Terconvit", cu SRL "MRS-Exconstruct", cu SRL "Butincom Proiect" şi cu SRL "Fixton Proiect".

6. La 31 ianuarie 2023, dl avocat Andrei Iosip a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 104 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

7. Printr-o încheiere din 10 februarie 2023, Judecătoria Străşeni a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]".

9. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 104

Anularea unor acte juridice

"(1) După intentarea procedurii de insolvabilitate, administratorul/ lichidatorul sau oricare creditor care are interes legitim, cu acordul administratorului/lichidatorului, poate introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni (inclusiv acţiuni reconvenţionale) în vederea anulării următoarelor acte juridice:

a) orice act juridic încheiat de către debitor în ultimii 2 ani precedenţi înaintării cererii introductive cu intenţia de a împiedica, a întârzia sau a complica posibilitatea de stingere a creanţelor creditorilor, care a afectat drepturile creditorilor;

b) transferurile de bunuri sau asumarea de obligaţii cu titlu gratuit din partea debitorului, făcute în ultimii 2 ani precedenţi înaintării cererii introductive, cu excepţia asumării unor obligaţii morale sau a actelor pentru binele public (de sponsorizare) în care generozitatea donatorului este proporţională patrimoniului său;

c) transferurile de bunuri sau asumarea de obligaţii de către debitor, făcute în ultimii 2 ani precedenţi înaintării cererii introductive, în care prestaţia debitorului este vădit mai mare decât cea primită;

d) transferurile de bunuri de la debitor către un creditor, efectuate în ultimele 6 luni precedente înaintării cererii introductive, care au avut ca efect creşterea sumei pe care creditorul ar urma să o primească în cazul lichidării debitorului;

e) transferurile de bunuri de la debitor către un creditor, efectuate în ultimele 6 luni precedente înaintării cererii introductive, la care creditorul nu avea dreptul sau care s-au făcut pentru stingerea unei datorii care nu ajunseră la scadenţă;

f) acordarea gratuită a unui gaj sau a unei ipoteci, a oricărei alte garanţii pentru o creanţă care era neasigurată în ultimele 6 luni precedente înaintării cererii introductive sau pentru o creanţă a unui acţionar sau asociat al debitorului în perioada indicată la art.105;

g) orice acte încheiate şi garanţii acordate de către debitor după înaintarea cererii introductive.

(2) Persoana îndreptăţită poate invoca anulabilitatea actului juridic pentru temeiurile prevăzute la alin.(1) în termen de 6 luni de la data în care a aflat sau trebuia să afle despre temeiul anulabilităţii, dar nu mai târziu de 12 luni de la intentarea procesului de insolvabilitate.

(3) Hotărârea privind admiterea sau respingerea cererii de declarare a nulităţii actelor juridice menţionate la alin.(1) poate fi atacată cu apel de către participanţii la proces.

(4) În cazul în care administratorul/lichidatorul nu-şi dă acordul, în termenul indicat de creditor, pentru înaintarea de către creditor a acţiunii în anulare conform prezentului articol, acesta poate cere instanţei de insolvabilitate autorizarea înaintării acţiunii în anulare, cu trecerea cheltuielilor de judecată în contul cheltuielilor procesului de insolvabilitate.

(5) Nu pot fi anulate transferurile de bunuri indicate la alin.(1) care au fost efectuate prin licitaţii publice, concursuri şi prin alte selecţii competitive, desfăşurate cu respectarea regulilor aplicabile.

(6) Prevederile prezentului articol se aplică contractelor de garanţie financiară, precum şi punerii la dispoziţie a garanţiilor financiare în baza unor asemenea contracte, sub rezerva aplicării prevederilor Legii nr.184/2016 cu privire la contractele de garanţie financiară."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei susţine că legislatorul a stabilit un termen restrâns de doar 12 luni pentru creditori şi administratorul insolvabilităţii care pot solicita anularea unor acte juridice încheiate anterior procedurii de insolvabilitate. Autorul sesizării menţionează că, în practică, membrii organelor de conducere nu transmit în termenul stabilit de lege documentele activităţii economice şi de evidenţă contabilă, astfel creditorii şi administratorul insolvabilităţii sunt lipsiţi de dreptul de a formula cereri de anulare a actelor juridice în termenul prevăzut de legea contestată. De asemenea, după expirarea celor 12 luni de la intentarea procedurii de insolvabilitate, persoanele îndreptăţite nu vor putea solicita repunerea în termen de către instanţa de insolvabilitate, ceea ce le limitează accesul la justiţie şi dreptul de proprietate.

11. Autorul sesizării consideră că termenul limită pentru formularea unei acţiuni privind anularea actelor juridice încheiate de către debitor constituie o restrângere nejustificată a drepturilor creditorilor.

12. Autorul sesizării pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 20, 23, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl Veaceslav Timotin, administrator al insolvabilităţii, în dosarul nr.2i-6-16/2020, pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul central, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie. Curtea observă că articolul 104 alin.(1) din Legea insolvabilităţii îi permite administratorului să formuleze acţiuni în vederea anulării unor acte juridice.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului 104 alin.(2) din Legea insolvabilităţii. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, deoarece, după cum rezultă din sesizare, administratorul insolvabilităţii a formulat cereri de anulare a unor acte juridice încheiate de debitor până la intentarea procesului de insolvabilitate. Curtea constată că norma criticată nu a făcut anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

17. Curtea reţine că autorul sesizării a afirmat incidenţa articolelor 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

18. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr.90 din 15 iunie 2021, § 23).

19. Curtea observă că autorul critică termenul de 12 luni acordat pentru a solicita declararea nulităţii actelor juridice încheiate de către debitor până la intentarea procesului de insolvabilitate.

20. Cu referire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea menţionează următoarele. Dreptul de acces la un tribunal stabileşte că persoanele trebuie să deţină posibilitatea clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor lor. Acest drept nu este un drept absolut, ci poate fi supus limitărilor. Limitările accesului la o instanţă trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim şi să fie proporţionale, pentru a nu afecta însăşi esenţa dreptului. Această afirmaţie este valabilă şi pentru normele de natură procedurală care stabilesc termene în interiorul cărora persoanele ar putea formula o contestaţie (Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016, § 36). Folosirea termenelor de prescripţie urmăreşte să asigure buna-administrare a justiţiei şi respectarea, în special, a principiului securităţii juridice. Durata termenului este o chestiune în privinţa căreia statul dispune de o marjă de apreciere, cu condiţia ca termenul să nu fie atât de scurt, încât să fie inacceptabil (J.A. Pye (Oxford) Ltd şi J.A. Pye (Oxford) Land Ltd v. Regatul Unit, 30 august 2007, § 70-71). De principiu, instituirea unor termene scurte pentru formularea unei contestaţii nu ridică, per se, o problemă în baza articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană (a se vedea Mamikonyan v. Armenia, 16 martie 2010, § 29; Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016, § 36; DCC nr.183 din 20 decembrie 2022, § 22).

21. Curtea reţine că reglementarea de către legislator, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept – material sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, reprezintă o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, garantate deopotrivă. Curtea Europeană a reţinut, în jurisprudenţa sa, că termenele legale de prescripţie, care constituie una dintre restricţiile legitime ale dreptului la un tribunal, servesc mai multor scopuri importante, şi anume asigurării securităţii juridice şi a caracterului definitiv, protejării potenţialilor pârâţi de pretenţii vechi care ar putea fi dificil de contracarat şi prevenirii oricărei nedreptăţi care ar putea apărea dacă instanţele ar fi obligate să decidă asupra evenimentelor care au avut loc în trecutul îndepărtat pe baza unor probe care ar fi nesigure şi incomplete din cauza trecerii timpului (Sanofi Pasteur v. Franţa, 13 februarie 2020, § 49).

22. Curtea notează că dispoziţia contestată prevede o perioadă de 6 luni oferită administratorului insolvabilităţii pentru a invoca în faţa instanţei anulabilitatea unui act juridic încheiat de debitorul insolvabil, dar nu mai târziu de 12 luni de la intentarea procedurii de insolvabilitate. La modul abstract, termenele prevăzute de norma contestată nu sunt atât de scurte, încât să fie inacceptabile şi să nu-i permită administratorului autorizat să solicite anularea unor acte juridice.

23. Mai mult, Curtea reţine că în calitate de administrator al insolvabilităţii poate fi desemnat doar un administrator autorizat, care desfăşoară o activitate de liber profesionist de interes public (articolele 2-3 din Legea nr.161/2014 cu privire la administratorii autorizaţi), pe propria răspundere, cu diligenţa unui bun profesionist (articolul 68 alin.(1) din Legea insolvabilităţii), cu respectarea, inter alia, a principiilor de legalitate, promptitudine, diligenţă, competenţă şi etică profesională (articolul 4 din Legea nr.161/2014). Administratorul trebuie să asigure respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale persoanelor implicate în procedurile în care este desemnat. Natura profesională a funcţiei exercitate impune administratorului autorizat întreprinderea în termen a tuturor măsurilor legale necesare pentru păstrarea, majorarea şi valorificarea eficientă a masei debitoare în scopul satisfacerii cât mai depline a creanţelor creditorilor. Prin urmare, având competenţa de a iniţia procese judiciare privind urmărirea datoriilor, încasarea prejudiciului şi anularea actelor juridice (articolul 66 alin.(1) lit.l²) din Legea insolvabilităţii), administratorul autorizat trebuia să acţioneze cu diligenţă şi promptitudine pentru contestarea actelor juridice ale debitorului (a se vedea DCC nr.183 din 20 decembrie 2022, § 25). Din această perspectivă, Curtea nu constată incidenţa articolului 20 din Constituţie.

24. De asemenea, Curtea nu poate reţine argumentul autorului cu privire la tergiversarea prezentării actelor şi a altor documente de către organele de conducere ale debitorului. Acest fapt nu ţine de constituţionalitatea prevederilor contestate, dar de aplicarea legii.

25. Cu privire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea observă că administratorul nu a demonstrat cum norma contestată îi afectează dreptul de proprietate. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (DCC nr.182 din 25 noiembrie 2021, § 16).

26. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 104 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Andrei Iosip, în interesele dlui Veaceslav Timotin, administrator de insolvabilitate al SA "Cariera Micăuţi", în dosarul nr.2i-6-16/2020, pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.