Decizie nr.183 din 20.12.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.88g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 65 alin.(3) din Codul administrativ (repunerea în termenul de contestare a actului administrativ)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.88g/2022 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 65

alin.(3) din Codul administrativ

(repunerea în termenul de contestare

a actului administrativ)

nr. 183  din  20.12.2022

 (în vigoare 20.12.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 31-34 art.16 din 03.02.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 21 iunie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 20 decembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 65 alin.(3) din Codul administrativ, adoptat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, ridicată de dl Corneliu Cuculescu, parte în dosarul nr.3r-233/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată format din dna Angela Bostan şi dnii Ghenadie Mîra şi Grigore Daşchevici de la Curtea de Apel Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2017 a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa S.A. "Autoprim Service" şi în calitate de administrator al insolvabilităţii a fost desemnat dl Corneliu Cuculescu, administrator autorizat.

4. La 26 octombrie 2020, Serviciul Fiscal de Stat a emis Actul de control nr.5-705692 în privinţa S.A. "Autoprim Service" în proces de insolvabilitate.

5. La 20 noiembrie 2020, Serviciul Fiscal de Stat a adoptat Decizia nr.117/1495 de aplicare a sancţiunilor fiscale în privinţa S.A. "Autoprim Service".

6. Dl Corneliu Cuculescu, lichidator al S.A. "Autoprim Service", a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat, solicitând repunerea în termenul de contestare a Actului de control şi a Deciziei Serviciului Fiscal de Stat. În motivarea cererii, lichidatorul a menţionat că acţiunea a fost depusă în termen, deoarece despre Decizia Serviciului Fiscal de Stat din 20 noiembrie 2020 a aflat la 28 octombrie 2021.

7. Prin încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, din 18 februarie 2022, acţiunea în contencios administrativ depusă de lichidatorul S.A. "Autoprim Service" a fost declarată inadmisibilă.

8. Încheierea judecătorească din 18 februarie 2022 a fost contestată cu recurs de către S.A. "Autoprim Service". Ulterior, la 31 mai 2022, dl Corneliu Cuculescu a ridicat, în interesele S.A. "Autoprim Service", excepţia de neconstituţionalitate a articolului 65 alin.(3) din Cod administrativ.

9. Printr-o încheiere din 9 iunie 2022, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]".

11. Prevederile relevante ale Codului administrativ, adoptat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, sunt următoarele:

Articolul 65

Repunerea în termen

"(1) Dacă o persoană, din motive independente de voinţa ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.

(2) Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază şi, suplimentar, se recuperează acţiunile omise.

(3) După 6 luni de la expirarea termenului omis repunerea în termen nu mai poate fi solicitată, iar acţiunea omisă nu mai poate fi recuperată, cu excepţia cazului când acest lucru nu a fost posibil până la expirarea termenului de un an ca urmare a forţei majore.

(4) Persoanele interesate pot contesta actul/refuzul autorităţii publice de repunere în termen cu acţiune în contencios administrativ numai odată cu fondul.

(5) Repunerea în termen nu se permite în cazurile excluse prin lege.

12. Prevederile relevante ale Codului fiscal, adoptat prin Legea nr.1163 din 24 aprilie 1997, sunt următoarele:

Articolul 129¹

Expedierea şi înmânarea actelor Serviciului Fiscal de Stat

"(1) Actele Serviciului Fiscal de Stat se trimit destinatarului prin poştă cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire sau prin orice alt mijloc care să asigure confirmarea primirii lor (telegramă, fax, e-mail etc.) ori se înmânează personal destinatarului sau altor persoane indicate la alin.(2) de către Serviciul Fiscal de Stat.

(2) În cazul absenţei destinatarului persoană fizică, documentele menţionate la alin.(1) se înmânează unui membru adult al familiei lui, rudelor, afinilor acestuia sau unei persoane care locuieşte cu destinatarul, pentru a fi transmise acestuia. Persoana care a primit documentele este responsabilă de transmiterea sau de comunicarea lor neîntârziată destinatarului şi răspunde pentru prejudiciile cauzate prin necomunicarea sau prin comunicarea tardivă a actelor. Documentul se consideră înmânat destinatarului la data indicată în avizul de primire.

(3) În cazul persoanei juridice, documentele se expediază pe adresa ei juridică şi se consideră recepţionate la data intrării lor în sediu sau la data înmânării lor unui angajat din administraţia, din oficiul sau din secretariatul destinatarului, pentru a fi transmise acestuia.

(4) În cazul în care înmânarea actului Serviciului Fiscal de Stat către persoanele indicate la alin.(2) şi (3) nu a fost posibilă, actul va fi comunicat prin publicitate.

(4¹) Comunicarea prin publicitate se efectuează prin afişarea concomitentă, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina web a Serviciului Fiscal de Stat, a anunţului în care se menţionează că a fost emis actul Serviciului Fiscal de Stat pe numele destinatarului.

(4²) Actul Serviciului Fiscal de Stat menţionat la alin.(4) şi (4¹) se consideră comunicat după expirarea a 15 zile de la data afişării anunţului.

(5) Destinatarul şi persoana care a primit documentele pentru a le transmite semnează şi restituie avizul de primire.

(6) Refuzul de a primi actele Serviciului Fiscal de Stat nu împiedică efectuarea de către Serviciul Fiscal de Stat a acţiunilor ulterioare ce se impun conform cadrului legal."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorul excepţiei susţine că în cazul în care persoana a omis să conteste actul administrativ în termenul stabilit de lege, norma contestată prevede un termen maxim de şase luni, în interiorul căruia persoana poate solicita repunerea în termen. Termenul în discuţie începe să curgă de la expirarea termenului omis. În acest sens, autorul excepţiei consideră că termenul de şase luni stabilit pentru repunerea în termen încalcă dreptul persoanei de acces la un tribunal, deoarece pot exista situaţii în care persoana află despre emiterea unui act administrativ în privinţa sa după expirarea termenului stabilit de norma contestată. În asemenea situaţii, persoana va fi în imposibilitate să solicite repunerea în termen, deşi necontestarea actului administrativ în termenul stabilit nu-i poate fi imputată.

14. Autorul sesizării pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 20 alin.(2), 46 alin.(1) şi 54 alin.(1) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul administrativ, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl Corneliu Cuculescu, în interesele S.A. "Autoprim Service", în dosarul nr.3r-233/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului 65 alin.(3) din Codul administrativ. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, deoarece prima instanţă a respins acţiunea motivând că cererea de chemare în judecată a fost depusă cu depăşirea termenului de şase luni prevăzut de norma contestată. Curtea constată că textele criticate nu au făcut anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

19. Curtea reţine că autorul sesizării a afirmat incidenţa articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 20 [accesul liber la justiţie], 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

20. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolul 1 alin.(3) din Constituţie comportă un caracter general şi nu poate constitui un reper individual şi separat. De asemenea, nici articolul 54 din Constituţie nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr.177 din 23 noiembrie 2021, § 36-37).

21. Curtea observă că autorul critică termenul de şase luni acordat pentru repunerea în termen de contestare a actelor administrative care ar afecta accesul la justiţie.

22. Cu referire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea menţionează următoarele. Dreptul de acces la un tribunal este garantat de articolul 20 din Constituţie şi, respectiv, de articolul 6 § 1 din Convenţie. Efectivitatea dreptului de acces la un tribunal reclamă ca persoanele să aibă posibilitatea clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor lor. Dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut. Acesta poate fi limitat. Limitările accesului la o instanţă trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim şi să fie proporţionale, pentru a nu afecta însăşi esenţa dreptului. Această afirmaţie este valabilă şi pentru normele de natură procedurală care stabilesc termene în interiorul cărora persoanele ar putea formula o contestaţie (Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016, § 36). Folosirea termenelor de prescripţie vizează asigurarea bunei-administrări a justiţiei şi respectarea, în special, a principiului securităţii juridice. Durata termenului este o chestiune în privinţa căreia statul dispune de o marjă de apreciere, cu condiţia ca termenul să nu fie atât de scurt, încât să fie inacceptabil (J.A. Pye (Oxford) Ltd şi J.A. Pye (Oxford) Land Ltd v. Regatul Unit, 30 august 2007, § 70-71). De principiu, instituirea unor termene scurte pentru formularea unei contestaţii nu ridică, per se, o problemă în baza articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană (a se vedea Mamikonyan v. Armenia, 16 martie 2010, § 29; Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016, § 36) [DCC nr.106 din 1 iulie 2021, § 28-29].

23. Curtea reţine că reglementarea de către legislator, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - material sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite (DCC nr.49 din 25 mai 2020, § 33-34). Curtea Europeană a reţinut, în jurisprudenţa sa, că termenele legale de prescripţie, care constituie una dintre restricţiile legitime ale dreptului la un tribunal, servesc mai multor scopuri importante, şi anume asigurării securităţii juridice şi a caracterului definitiv, protejării potenţialilor pârâţi de pretenţii vechi care ar putea fi dificil de contracarat şi prevenirii oricărei nedreptăţi care ar putea apărea dacă instanţele ar fi obligate să decidă asupra evenimentelor care au avut loc în trecutul îndepărtat pe baza unor probe care ar fi nesigure şi incomplete din cauza trecerii timpului (Sanofi Pasteur v. Franţa, 13 februarie 2020, § 49).

24. Curtea notează că dispoziţia contestată prevede o perioadă de maxim 6 luni pentru repunerea în termenul de contestare omis, iar dacă omiterea termenului de contestaţie se sprijină pe un motiv de forţă majoră, cerinţa de repunere în termen poate fi înaintată în decursul unui an. Aşadar, termenele prevăzute de norma contestată nu sunt atât de scurte, încât să fie inacceptabili şi să nu permită administratorului autorizat să-şi exercite dreptul de a contesta un act administrativ, în situaţia în care acest act i-a fost comunicat în condiţiile şi cu respectarea procedurilor stabilite de lege (a se vedea articolul 129¹ din Codul fiscal)). Prin urmare, prin prisma argumentelor autorului sesizării, normele contestate nu fac incident articolul 20 din Constituţie.

25. Mai mult, Curtea observă că autor al sesizării este un administrator autorizat, care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în numele unei societăţi pe acţiuni aflată în procedura falimentului. Activitatea unui astfel de administrator se exercită pe proprie răspundere, cu diligenţa unui bun profesionist (articolul 68 alin.(1) din Legea insolvabilităţii), cu respectarea, inter alia, a principiilor de legalitate, promptitudine, diligenţă, competenţă şi etică profesională (articolul 4 din Legea cu privire la administratorii autorizaţi), care are menirea să asigure respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale persoanelor implicate în procedurile în care este desemnat (a se vedea DCC nr.2 din 16 ianuarie 2020, § 29). Natura profesională a funcţiei exercitate impune administratorului autorizat întreprinderea în termen a tuturor măsurilor legale necesare pentru păstrarea, majorarea şi valorificarea eficientă a masei debitoare în scopul satisfacerii cât mai depline a creanţelor creditorilor. Prin urmare, având competenţa de a iniţia procese judiciare privind urmărirea datoriilor, încasarea prejudiciului şi anularea actelor juridice (articolul 66 alin.(1) lit.l²) din Legea insolvabilităţii), administratorul autorizat, el şi lichidator al persoanei juridice insolvabile, trebuia să prevadă eventuala finalitate a unui control iniţiat de o autoritate fiscală şi să acţioneze cu diligenţă şi promptitudine pentru a contesta actul administrativ.

26. Cu privire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, autorul nu a argumentat contrarietatea prevederilor contestate cu normele constituţionale, ci şi-a construit analiza prin prisma faptelor din litigiu. În aceste condiţii, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (DCC nr.182 din 25 noiembrie 2021, § 16).

27. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 65 alin.(3) din Codul administrativ, adoptat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, ridicată de dl Corneliu Cuculescu, parte în dosarul nr.3r-233/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.