Acte judiciare

Decizie nr.138 din 25.09.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.152a/2025 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea cu privire la Curtea Constituţională

Tipul documentului: Acte judiciare
Data adoptării: 25.09.2025

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.152a/2025 privind

controlul constituţionalităţii unor prevederi din

Legea cu privire la Curtea Constituţională

nr. 138 din 25.09.2025

(în vigoare 25.09.2025)

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 553-556 art.163 din 06.11.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 26 iunie 2025,

Examinând preliminar sesizarea menţionată,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 25 septembrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 26 iunie 2025, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie şi 25 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, de către dl Vladimir Voronin şi dna Diana Caraman, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autorii sesizării i-au solicitat Curţii să verifice constituţionalitatea Legii nr.74 din 10 aprilie 2025 cu privire la Curtea Constituţională în integralitatea sa şi, în subsidiar, a următoarelor prevederi:

- textul "intenţionează să devină parte" de la articolul 4 alin.(1) lit.a) şi textul "la sesizarea instanţelor judecătoreşti" de la litera g);

- teza a doua a articolului 9 alin.(1) ("Judecătorul Curţii Constituţionale poate deţine această funcţie pe durata a două mandate.");

- textul "şi are mai puţin de 65 de ani de la accederea în funcţie" de la articolul 13 alin.(1); textul "cu 3 luni înainte de expirarea mandatului judecătorului" de la articolul 13 alin.(2); teza a doua a articolului 13 alin.(3) ("În cazul în care candidatul ocupă o funcţie incompatibilă cu funcţia de judecător al Curţii Constituţionale sau este membru al unui partid politic, acordul trebuie să cuprindă angajamentul candidatului de a demisiona, până la data depunerii jurământului, din funcţia pe care o ocupă, cu excepţia cazului în care legea prevede suspendarea din funcţie, şi de a înceta calitatea de membru în partidul politic.");

- textul "unui mandat deplin" de la articolul 20 alin.(2);

- textul "pentru judecătorul demisionat şi reîntors în funcţie se ia timpul activităţii în funcţia de judecător de la data încetării ultimei demisii" de la articolul 20 alin.(5);

- articolul 21 alin.(4);

- articolul 30 alin.(3);

- textul "intenţionează să devină parte" de la articolul 38 alin.(1) lit.a) şi textul "sesizate de instanţele judecătoreşti" de la litera e);

- omisiunea de a reglementa, la articolul 39, "circumstanţele care justifică suspendarea din funcţie a Preşedintelui Republicii Moldova".

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

3. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 60

Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ

"(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.

(2) Parlamentul este compus din 101 deputaţi."

Articolul 66

Atribuţiile de bază

"Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:

a) adoptă legi, hotărâri şi moţiuni;

[...]."

Articolul 72

Categorii de legi

"(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

[...]

(3) Prin lege organică se reglementează:

[...]

e) organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a contenciosului administrativ;

[...]."

Articolul 74

Adoptarea legilor şi a hotărârilor

"(1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi.

[…]."

Articolul 76

Intrarea în vigoare a legii

"Legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia."

Articolul 135

Atribuţiile

"(1) Curtea Constituţională:

a) exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

[…]

f) constată circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Preşedintelui Republicii Moldova sau interimatul funcţiei de Preşedinte, precum şi imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile;

g) rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie;

[...]."

Articolul 137

Independenţa

"Judecătorii Curţii Constituţionale sunt inamovibili pe durata mandatului, independenţi şi se supun numai Constituţiei."

4. Prevederile relevante ale Legii nr.74 din 10 aprilie 2025 cu privire la Curtea Constituţională sunt următoarele:

Articolul 4

Competenţa materială a Curţii Constituţionale

"(1) În scopul exercitării activităţii de jurisdicţie constituţională, Curtea Constituţională îndeplineşte următoarele atribuţii funcţionale:

a) exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor şi a hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova intenţionează să devină parte;

[...].

g) rezolvă excepţiile de neconstituţionalitate a actelor normative prevăzute la lit.a), la sesizarea instanţelor judecătoreşti;

[...]."

Articolul 9

Structura Curţii Constituţionale

"(1) [...]. Judecătorul Curţii Constituţionale poate deţine această funcţie pe durata a două mandate.

[...]."

Articolul 13

Criterii de eligibilitate şi modul de selectare a candidaţilor

la funcţia de judecător al Curţii Constituţionale

"(1) Judecător al Curţii Constituţionale este persoana cu reputaţie ireproşabilă, care deţine cetăţenia Republicii Moldova, are domiciliu în ţară, are pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 15 ani în activitatea juridică, în învăţământul juridic superior sau în activitatea ştiinţifică şi are mai puţin de 65 de ani la accederea în funcţie.

(2) Cu 3 luni înainte de expirarea mandatului judecătorului, autoritatea care a desemnat judecătorul respectiv, din oficiu sau urmare a informării în scris de către preşedintele Curţii Constituţionale, demarează procedura de desemnare a unui nou judecător. Până la expirarea mandatului judecătorului, autoritatea competentă numeşte un nou judecător, cu respectarea criteriilor menţionate la alin.(1).

(3) Numirea se face numai cu acordul prealabil, exprimat în scris, al candidatului. În cazul în care candidatul ocupă o funcţie incompatibilă cu funcţia de judecător al Curţii Constituţionale sau este membru al unui partid politic, acordul trebuie să cuprindă angajamentul candidatului de a demisiona, până la data depunerii jurământului, din funcţia pe care o ocupă, cu excepţia cazului în care legea prevede suspendarea din funcţie, şi de a înceta calitatea de membru în partidul politic.

[...]."

Articolul 20

Garanţiile sociale

"[...].

(2) Judecătorul Curţii Constituţionale care a atins vârsta de 50 de ani şi are o vechime în muncă de cel puţin 20 de ani calendaristici, inclusiv în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale pe perioada unui mandat deplin, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporţie de 55% din salariul lui mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani, pensia se măreşte cu 3%, dar nu poate depăşi 80% din salariul lui mediu lunar.

[...].

(5) Judecătorului Curţii Constituţionale care a plecat onorabil din sistem i se plăteşte o indemnizaţie unică de concediere egală cu 50% din produsul înmulţirii salariului său mediu lunar la numărul de ani lucraţi complet în funcţia de judecător. În calculul indemnizaţiei unice de concediere pentru judecătorul demisionat şi reîntors în funcţie se ia timpul activităţii în funcţia de judecător de la data încetării ultimei demisii.

[...]."

Articolul 21

Încetarea mandatului

"[...].

(4) Judecătorul Curţii Constituţionale al cărui mandat a expirat continuă să activeze, cu acordul său, până la depunerea jurământului de către judecătorul nou-numit.

[...]."

Articolul 30

Părţile procesului de jurisdicţie constituţională

" [...].

(3) La soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, parte în procesul de jurisdicţie constituţională este judecătorul care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate la soluţionarea unei cauze aflate în examinare sau partea în proces (reprezentantul acesteia), dacă excepţia a fost ridicată de către aceasta din urmă. În cazul în care excepţia de neconstituţionalitate este ridicată de către un complet de judecată, sesizarea este susţinută în şedinţa publică a Curţii Constituţionale de către un judecător delegat din cadrul completului.

[...]."

Articolul 38

Hotărârile Curţii Constituţionale

"(1) Prin hotărâri Curtea Constituţională:

a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova intenţionează să devină parte;

[…]

e) rezolvă excepţiile de neconstituţionalitate a actelor normative, sesizate de instanţele judecătoreşti;

[...]."

Articolul 39

Avizele Curţii Constituţionale

"Prin avize Curtea Constituţională se pronunţă asupra:

[…]

d) circumstanţelor care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova;

[…]"

ÎN DREPT

I. Argumentele autorilor sesizării

5. Autorii sesizării subliniază că sesizarea are ca obiect principal declararea neconstituţionalităţii Legii cu privire la Curtea Constituţională în întregime, pentru că ar fi fost încălcată procedura de adoptare. În subsidiar, autorii sesizării susţin la modul general că prevederile concrete enumerate de aceştia denaturează sau contravin dispoziţiilor constituţionale; sunt lipsite de un temei constituţional expres; nu respectă standardele internaţionale în materie de justiţie constituţională; au fost promovate cu ignorarea principiului transparenţei şi al consultării reale; şi prezintă riscuri de influenţă politică, afectând în mod direct încrederea în independenţa şi în imparţialitatea Curţii.

6. Din perspectiva obiectului principal, autorii sesizării afirmă că proiectul Legii cu privire la Curtea Constituţională a suferit modificări de concept care nu au fost supuse consultărilor publice. Ei mai afirmă existenţa unor diferenţe de traducere a unor prevederi în varianta în limba română a proiectului de lege şi în varianta în limba rusă a proiectului. Aceştia susţin că, potrivit prevederilor articolului 5 alin.(1) din Legea privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale, Monitorul Oficial al Republicii Moldova apare periodic. Autorii sesizării sugerează încălcarea principiului periodicităţii, dat fiind faptul că Decretul Preşedintelui Republicii Moldova privind promulgarea Legii şi Legea cu privire la Curtea Constituţională au fost publicate în aceeaşi ediţie a Monitorului Oficial şi au intrat în vigoare la aceeaşi dată, i.e. 17 aprilie 2025.

7. Autorii sesizării afirmă că Legea contestată îi acordă Curţii prerogative de autoreglementare, fapt care afectează echilibrul dintre puteri.

8. Autorii afirmă că modificarea prevederilor privind reînnoirea mandatului judecătorilor contrazice versiunile anterioare ale proiectului şi pare a fi adoptată intuitu personae, favorizând un anumit judecător sau un grup de judecători aflat/aflaţi în funcţie.

9. Potrivit acestora, adoptarea unei legi în lipsa unei note informative actualizate şi fără o sinteză a propunerilor din consultări este contrară prevederilor Legii cu privire la actele normative. Extinderea termenului de desemnare de la 15 zile la 3 luni ar genera suspiciuni rezonabile privind intenţia politică de a influenţa componenţa Curţii înaintea alegerilor parlamentare din 28 septembrie 2025. Acest fapt ar contraveni principiului echilibrului instituţional şi principiului independenţei şi imparţialităţii judecătorilor constituţionali.

10. Aşadar, autorii pretind încălcarea articolelor 1 alin.(3), 6, 7, 16, 23 alin.(2), 60 alin.(1), 66 lit.a), 72 alin.(3) lit.e), 74 alin.(1), 76, 135 alin.(1), literele a), f) şi g) şi 137 din Constituţie.

II. Aprecierea Curţii

11. Examinând respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă, Curtea reţine că, în conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa sa ratione materiae.

12. În conformitate cu articolul 25 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, deputaţii sunt abilitaţi cu prerogativa sesizării Curţii Constituţionale. Autorii acestei sesizări sunt deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova.

13. Obiectele sesizării sunt Legea cu privire la Curtea Constituţională în întregime, iar în subsidiar:

- textul "intenţionează să devină parte" de la articolul 4 alin.(1) lit.a) şi textul "la sesizarea instanţelor judecătoreşti" de la litera g);

- teza a doua a articolului 9 alin.(1) ("Judecătorul Curţii Constituţionale poate deţine această funcţie pe durata a două mandate.");

- textul "unui mandat deplin" de la articolul 20 alin.(2);

- textul "pentru judecătorul demisionat şi reîntors în funcţie se ia timpul activităţii în funcţia de judecător de la data încetării ultimei demisii" de la articolul 20 alin.(5);

- articolul 21 alin.(4);

- articolul 30 alin.(3);

- textul "intenţionează să devină parte" de la articolul 38 alin.(1) lit.a) şi textul "sesizate de instanţele judecătoreşti de la litera e);

- omisiunea de a reglementa, la articolul 39, "circumstanţele care justifică suspendarea din funcţie a Preşedintelui Republicii Moldova".

14. Legea cu privire la Curtea Constituţională în întregime şi textele sesizate nu au mai făcut obiectul analizei Curţii, cu excepţia prevederilor articolului 9 alin.(1) şi ale articolului 13 alin.(2). În DCC nr.130 din 17 septembrie 2025, Curtea a reţinut, cu privire la posibilitatea judecătorilor Curţii Constituţionale de a deţine două mandate, că:

"18. […] potrivit gramaticii limbii române, articolul "un" este un articol nehotărât şi arată că substantivul pe care îl determină este un obiect neindividualizat. Potrivit unei reguli de interpretare semantică, în absenţa unui indiciu contrar, masculinul include femininul (şi viceversa), iar singularul include pluralul (şi viceversa). Atunci când Constituţia stabileşte că judecătorii constituţionali sunt numiţi pentru un mandat de 6 ani, ea are în vedere că durata unui mandat nu poate depăşi 6 ani, nu şi numărul maxim de mandate. Din textul constituţional nu rezultă faptul că unei persoane i s-ar interzice deţinerea a două mandate.

19. Fiind abilitat cu prerogativa constituţională de a reglementa prin lege organică organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale (articolul 72 alin.(3) lit.c) din Constituţie), legislatorul a prevăzut mai întâi la articolul 5 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională nr.317 din 13 decembrie 1994 (abrogată), iar apoi prin Legea nr.74 din 10 aprilie 2025 cu privire la Curtea Constituţională faptul că "judecătorul Curţii Constituţionale poate deţine această funcţie pe durata a două mandate".

20. Din formulările utilizate în textul Constituţiei, Curtea constată că, atunci când legislatorul constituţional intenţionează să stabilească limitări asupra numărului de mandate, acest lucru este consacrat în mod expres. De exemplu, în cazul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova, adunarea constituantă a precizat că "nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova decât pentru cel mult două mandate consecutive" (a se vedea articolul 80 alin.(4) din Constituţie). În cazul funcţiei de Avocat al Poporului, legislativul limitează numărul mandatelor, stabilind că "Avocatul Poporului este numit [...] pentru un mandat de 7 ani, care nu poate fi reînnoit" (articolul 59¹ alin.(3) din Constituţie), iar în cazul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii Legea Supremă prevede că "membrii Consiliului Superior al Magistraturii sunt aleşi sau numiţi pentru un mandat de 6 ani, fără posibilitatea de a deţine două mandate" (articolul 122 alin.(5) din Constituţie). De asemenea, în cazul funcţiei de Procuror General, legislatorul constituţional a stabilit că "Procurorul General este numit în funcţie [...] pentru un mandat de 7 ani, care nu poate fi reînnoit" (articolul 125 alin.(1) din Constituţie). În cazul judecătorilor Curţii Constituţionale, Constituţia nu prevede o limitare a numărului de mandate. În lipsa unei precizări clare, aşa cum a făcut-o în raport cu alte funcţii de demnitate publică din cadrul unor instituţii de rang constituţional menţionate mai sus, Curtea conchide că autorii Constituţiei nu au limitat numărul de mandate al judecătorilor constituţionali.

21. Curtea observă că, pe întreaga durată de 30 de ani de activitate a Curţii Constituţionale, autorităţile competente au numit de mai multe ori judecători constituţionali pentru al doilea mandat. În acest sens poate fi prezentat, de exemplu, cazul judecătorilor: Ion Vasilati, care, fiind numit prin Hotărârea Parlamentului nr.375 din 16 februarie 1995, a deţinut un mandat de 6 ani între anii 1995-2001, dar şi al doilea mandat de 6 ani între anii 2002-2008, în urma numirii sale prin Hotărârea Guvernului nr.1322 din 9 octombrie 2002; Elena Safaleru, care, fiind numită prin Hotărârea Parlamentului nr.1447 din 19 februarie 2001, a deţinut un mandat de 6 ani între anii 2001-2007 şi al doilea mandat de 6 ani între anii 2007-2013, în urma numirii sale prin Hotărârea Parlamentului nr.35 din 23 februarie 2007; Victor Puşcaş, fiind numit de către Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr.5 din 15 februarie 2001, a deţinut un mandat de 6 ani între anii 2001-2007, care, prin Hotărârea CSM nr.22/2 din 15 februarie 2007, a fost înnoit cu un mandat pentru anii 2007 - 2013; Dumitru Pulbere, care, fiind numit prin Hotărârea Parlamentului nr.1447 din 19 februarie 2001, a deţinut un mandat de 6 ani între anii 2001-2007 şi al doilea mandat de 6 ani între anii 2007-2013, în urma numirii sale prin Hotărârea Parlamentului nr.35 din 23 februarie 2007.

22. Curtea menţionează că problema duratei mandatului şi a numărului de mandate al judecătorului Curţii Constituţionale a fost în atenţia autorităţilor publice. Având în vedere că în mai multe state europene judecătorii se numeau pe un singur mandat, însă mandatul era, de regulă, pentru o perioadă mai lungă decât în Republica Moldova, Guvernul Republicii Moldova, prin Hotărârea nr.1265 din 21 noiembrie 2016, a iniţiat un proiect de lege pentru revizuirea Constituţiei şi l-a expediat Curţi Constituţionale spre avizare. Autorul proiectului de lege, din raţionamentele expuse în nota informativă şi în actele la care s-a făcut trimitere în acea notă (a se vedea sesizarea nr.142c din 28 noiembrie 2016), a propus, inter alia, modificarea articolului 136 din Constituţie prin prelungirea duratei mandatului judecătorilor Curţii Constituţionale de la 6 ani la 9 ani, precum şi limitarea exercitării funcţiei de judecător al Curţii la un singur mandat. Prin Avizul nr.7 din 6 decembrie 2016, Curtea Constituţională a avizat pozitiv proiectul de lege pentru revizuirea Legii Supreme. Acest proiect însă nu a fost adoptat de către Parlament timp de un an, astfel încât, în condiţiile articolului 143 alin.(2) din Constituţie, iniţiativa legislativă a devenit nulă.

23. În ceea ce priveşte durata mandatului, Comisia de la Veneţia favorizează, în general, mandatele lungi şi care nu pot fi înnoite sau admit, cel mult, o singură realegere. Imposibilitatea reînnoirii mandatului contribuie semnificativ la consolidarea independenţei judecătorilor Curţii Constituţionale, iar un mandat îndelungat asigură independenţa acestora, în special faţă de autorităţile care i-au numit. Cu referire la situaţia din Republica Moldova, Comisia de la Veneţia recunoaşte că prelungirea duratei unui singur mandat - cum ar fi creşterea acestuia la 12 ani fără posibilitatea realegerii - este preferabilă; cu toate acestea, ar putea fi necesare modificări constituţionale. În Opinia sa privind proiectul legii cu privire la Curtea Constituţională (CDL-AD(2025)005), Comisia de la Veneţia a încurajat autorităţile Republicii Moldova să ia în considerare acest aspect în contextul unor posibile reforme constituţionale viitoare (a se vedea paragrafele 37 şi 38 din Opinie)."

15. În aceeaşi decizie, Curtea a reţinut, cu referire la articolul 13 alin.(3) din Lege, următoarele:

"35. Analizând o prevedere similară cu omisiunea avansată de autorul sesizării cu referire la condiţia impusă persoanei de a nu fi fost membru de partid în ultimii trei ani dinaintea numirii în funcţia de judecător constituţional, Comisia de la Veneţia afirmă că activităţile politice ale cetăţenilor ţin de esenţa democraţiei pluraliste şi, astfel, ar trebui promovate. Acestea includ activităţile de ordin politic în cadrul partidelor politice, inclusiv activităţile persoanelor care s-ar putea califica pentru funcţia de judecător constituţional în viitor. Cele două principii importante - protecţia imparţialităţii judecătorilor şi valoarea angajamentului politic în cadrul vieţii democratice - trebuie reconciliate. În opinia Comisiei de la Veneţia, simplul statut de membru al unui partid politic nu ar trebui să descalifice o persoană, iar obligaţia de abţinere de la activităţi politice calificate pentru o perioadă de trei ani este prea strictă, prin raportare la echilibrul dintre aceste principii. Eliminarea acestei condiţii a fost considerată binevenită de către Comisia de la Veneţia în cazul unui proiect de lege privind Curtea Constituţională a Ucrainei (a se vedea CDL-AD(2016)034, paragrafele 30-32).

36. De asemenea, în cauza Otegi Mondragon şi alţii v. Spania (dec.), 3 noiembrie 2015, reclamantul a susţinut în faţa Curţii Europene că nu a beneficiat de garanţiile unui tribunal imparţial, aşa cum o cere articolul 6 § 1 din Convenţie, deoarece judecătorul Curţii Constituţionale care a participat la judecarea cauzei sale a fost afiliat politic la un partid. Cu privire la acest aspect, Curtea Europeană a reţinut că judecătorul constituţional a fost membru de partid până la depunerea recursului constituţional de către reclamant. De asemenea, legislaţia statului respectiv nu interzicea judecătorilor Curţii Constituţionale să fie membri ai vreunui partid politic. În fine, Curtea Europeană a notat că simplul fapt că judecătorul constituţional a fost membru de partid nu este suficient pentru a pune la îndoială imparţialitatea sa (§§ 25 şi 27).

37. Curtea subliniază că Constituţia nu le interzice politicienilor de carieră să devină judecători constituţionali. Din contră, legitimitatea şi calitatea jurisprudenţei tribunalelor constituţionale sporesc atunci când în componenţa acestora ajung specialişti din toate sferele sociale, fie că sunt fie judecători de carieră, profesori de drept sau politicieni.

38. Având în vedere omisiunea semnalată de autorul sesizării, Curtea reţine că Legea Supremă stabileşte condiţii pentru numirea în funcţia de judecător constituţional: (i) pregătire juridică superioară; (ii) înaltă competenţă profesională; (iii) vechime de cel puţin 15 ani în activitatea juridică, în învăţământul juridic sau în activitatea ştiinţifică (a se vedea articolul 138). În acelaşi timp, Constituţia a prevăzut explicit obligaţia persoanei care ocupă funcţia de judecător constituţional să nu deţină nici o "altă funcţie publică sau privată retribuită, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice" (articolul 139).

39. Totodată, Curtea observă că, având competenţa de a reglementa prin lege organică organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, legislatorul a prevăzut în mod explicit că judecătorul constituţional: (i) nu are dreptul să desfăşoare activitate politică; şi nici (ii) nu poate fi membru al unui partid politic (articolul 18 alin.(2) din Legea nr.74/2025). Pentru a asigura îndeplinirea acestor obligaţii, legislatorul a prevăzut că în cazul în care persoana numită în funcţia de judecător constituţional deţinea calitatea de membru al unui partid politic, ea trebuie, printr-un acord prealabil semnat în formă scrisă, să-şi asume angajamentul ca până la depunerea jurământului să înceteze calitatea de membru al partidului politic.

40. Aşadar, Curtea constată că legislatorul a reglementat situaţiile juridice referitoare la calitatea de membru al unui partid politic. Prin urmare, Curtea reţine că Legea cu privire la Curtea Constituţională conţine mecanisme apte să întrerupă eventualele legături ale judecătorilor constituţionali cu partidele politice."

16. Având în vedere că argumentele autorilor sesizării referitoare la neconstituţionalitatea articolelor 9 alin.(1) şi 13 alin.(3) din Legea cu privire la Curtea Constituţională sunt identice cu argumentele autorului sesizării din DCC nr.130 din 17 septembrie 2025 şi că ele au fost abordate de către Curte în mod definitiv, Curtea va respinge aceste două capete ale sesizării.

17. Autorii sesizării atacă, în primul rând, întreaga Lege cu privire la Curtea Constituţională, pentru că nu ar fi fost respectată procedura legislativă. Curtea reaminteşte care sunt condiţiile care pot declanşa un control de constituţionalitate din această perspectivă. În HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, Curtea a reţinut, la §§ 53-54, că Parlamentul este suveran în materia reglementării procedurii de adoptare a legilor. Totuşi, suveranitatea Parlamentului nu este absolută, ea fiind limitată de principiile constituţionale în această materie. În acest sens, atât la reglementarea procedurilor parlamentare, cât şi la aplicarea lor, i.e. la adoptarea actelor normative, Parlamentul trebuie să asigure echilibrul corect dintre principiul autonomiei parlamentare şi celelalte principii incidente în materia procedurilor parlamentare, care sunt stabilite expres sau care pot fi deduse în mod clar din Constituţie. Dat fiind caracterul suveran al Parlamentului în materia legiferării, Curtea a reţinut că competenţa sa în materia controlului constituţionalităţii procedurii parlamentare este limitată. În acest domeniu, Curtea trebuie să manifeste deferenţă judiciară faţă de rolul Parlamentului de legislator autonom. În acest sens, Curtea poate verifica constituţionalitatea unei legi sub aspectul procedural doar dacă la adoptarea ei Parlamentul a afectat vreun element esenţial al procesului de legiferare, care rezultă expres din Constituţie sau care poate fi clar dedus dintr-un principiu constituţional.

18. Autorii sesizării au susţinut nerespectarea procedurii de către Ministerul Justiţiei şi şi-au raportat criticile la norme infraconstituţionale (i.e., Legea cu privire la actele normative). Aşa cum se poate deduce din lectura prevederilor constituţionale, procesul legislativ este centrat, în partea sa semnificativă, pe procedurile parlamentare.

19. Cu privire la argumentele autorilor sesizării referitoare la existenţa unor neconcordanţe dintre proiectul de lege prezentat în limba română cu cel prezentat în limba rusă, Curtea reţine că, potrivit articolului 13 alin.(1) din Constituţie limba de stat a Republicii Moldova este limba română, fapt care incumbă obligaţia de a folosi limba română în activitatea tuturor autorităţilor publice din ţară, dar şi de către toţi funcţionarii publici şi persoanele cu demnitate publică în exercitarea funcţiilor. Nici o normă constituţională nu impune verificarea constituţionalităţii unei norme juridice în funcţie de redactarea făcută într-o altă limbă.

20. Prin urmare, Curtea constată că autorii sesizării nu au adus critici de nerespectare a procedurii în procesul de adoptare a Legii cu privire la Curtea Constituţională de către Parlament raportate la prevederi constituţionale.

21. Obiter dictum, Curtea reţine că iniţiativa legislativă privind proiectul de lege cu privire la Curtea Constituţională a aparţinut Guvernului care l-a înregistrat în Parlament pe 11 decembrie 2024 cu nr.371, iar pe data de 13 decembrie 2024 a fost adoptat în prima lectură. Ulterior primei lecturi, unii deputaţi în Parlament au înregistrat mai multe amendamente¹, a fost efectuată expertiza anticorupţie de către Centrul Naţional Anticorupţie², au fost formulate avize (de exemplu, Direcţia generală juridică a Parlamentului³ Comisia juridică, numiri şi imunităţi) şi de alte autorităţi şi instituţii⁴, precum şi a fost solicitată Opinia Comisiei de la Veneţia⁵. Parlamentul a votat proiectul în lectura a doua pe data de 10 aprilie 2025.

^{_____________________________________}

¹ De exemplu: amendamentele: FG nr.23 din 17 decembrie 2024; nr.DC nr.64 din 19 decembrie 2024; DC nr.65 din 19 decembrie 2024.

² https://www.parlament.md/preview?id=3841d370-2727-415d-8d5e-a591b4d58706&url

https://ep-sp.parlament.md/materials/638689464243238617/Documents/20241211151815.pdf&method=GetDocumentContent

³ https://www.parlament.md/preview?id=d03dec7e-0e08-4505-baac-86fd495f071c&url

=https://ep-sp.parlament.md/legislativedocuments/638696764749473963/Documents/20241213092627.pdf&method=GetDocumentContent

⁴ https://www.parlament.md/preview?id=da890372-2f49-4882-94fd-62235f5b4f6e&url=

https://ep-sp.parlament.md/materials/638689464243238617/Documents/20241211151835.pdf&method=GetDocumentContent

⁵ https://www.constcourt.md/public/files/file/comisia_venetia/2025/CDL-AD2025005_Opnia_CV_privind_proiectul_de_lege_CC.pdf

22. Aşadar, Curtea declară inadmisibil acest capăt al sesizării.

23. În continuare, Curtea va trece la analiza punctuală a celorlalte articolele şi texte din Lege contestate de către autorii sesizării.

Competenţa Curţii de a verifica constituţionalitatea tratatelor internaţionale la care statul intenţionează să devină parte

24. Autorii sesizării contestă competenţa Curţii de a verifica constituţionalitatea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova intenţionează să devină parte, stabilită de articolele 4 alin.(1) lit.a) şi 38 alin.(1) lit.a) din Lege.

25. Ei afirmă că există o disonanţă între textul constituţional şi textul legal, iar rezolvarea acestei disonanţe nu poate fi lăsată pe seama cetăţeanului, prin studierea jurisprudenţei, ci trebuie să fie responsabilitatea instituţiilor competente: Curtea şi Parlamentul.

26. Curtea subliniază că, potrivit articolului 8 alin.(1) din Constituţie, Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional. În jurisprudenţa sa Curtea a menţionat că intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia. În cazul în care o asemenea revizuire nu a avut loc, tratatul internaţional intrat în vigoare devine executoriu (DCC nr.5 din 24 septembrie 2002; DCC nr.17 din 7 noiembrie 2013, § 49).

27. Potrivit articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, Curtea Constituţională "exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii [...] tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte". Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că tratatele internaţionale pot fi contestate în faţa ei de către subiecţii cu drept de sesizare între momentul exprimării consimţământului Republicii Moldova de a fi legată prin tratat şi momentul intrării în vigoare a tratatului (a se vedea HCC nr.24 din 9 octombrie 2014, §§ 28-29; DCC nr.17 din 7 noiembrie 2013, § 50). Prin urmare, tratatele internaţionale care au devenit executorii pentru Republica Moldova nu pot fi verificate sub aspectul constituţionalităţii, pentru că statul nu şi-ar putea executa angajamentele care rezultă din tratat, contrar principiului pacta sunt servanda (DCC nr.5 din 24 septembrie 2002; DCC nr.17 din 7 noiembrie 2013, §§ 32, 60; DCC nr.1 din 15 martie 2010; HCC. nr.12 din 7 mai 2020, §§ 29, 30).

28. Astfel, este de neconceput, din perspectiva Constituţiei, ca Curtea Constituţională să declare neconstituţional un tratat internaţional la care Republica Moldova este parte. Mai mult, aşa cum a observat Comisia de la Veneţia în opinia sa CDL-AD(2025)005, la § 25, controlul constituţional a priori al tratatelor internaţionale are o justificare solidă în principiu, deoarece absenţa unui astfel de control poate implica riscul încălcării principiului de drept internaţional pacta sunt servanda. Mai mult, acest aspect subliniază că, atunci când apare un conflict între un tratat internaţional şi Constituţie sau, după caz, legile constituţionale (organice), conflictul este deosebit de delicat, întrucât presupune un posibil antagonism între cele mai înalte instrumente juridice interne şi angajamentele asumate la nivel internaţional. Prin urmare, statele se străduiesc să prevină astfel de conflicte ori de câte ori este posibil.

29. Având în vedere prevederile articolelor 8 alin.(1) şi 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, în lumina jurisprudenţei Curţii Constituţionale, Curtea nu poate reţine spre examinare aceste capete ale sesizării şi le declară inadmisibile.

Competenţa Curţii de a rezolva excepţiile de neconstituţionalitate

30. Autorii sesizării contestă şi competenţa Curţii de a rezolva excepţiile de neconstituţionalitate, la sesizarea instanţelor judecătoreşti, aşa cum prevăd articolele 4 alin.(1) lit.g), 30 alin.(3) şi 38 alin.(1) lit.e) din Lege.

31. Din această perspectivă, Curtea reaminteşte că prin punctul 1 din dispozitivul Hotărârii nr.2 din 9 februarie 2016 a hotărât că:

"În sensul articolului 135 alineatul (1) lit.a) şi g) coroborat cu articolele 20, 115,116 şi 134 din Constituţie:

- în cazul existenţei incertitudinii privind constituţionalitatea legilor, hotărârilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, ce urmează a fi aplicate la soluţionarea unei cauze aflate pe rolul său, instanţa de judecată este obligată să sesizeze Curtea Constituţională;

- excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată în faţa instanţei de judecată de către oricare dintre părţi sau reprezentantul acesteia, precum şi de către instanţa de judecată din oficiu;

- sesizarea privind controlul constituţionalităţii unor norme ce urmează a fi aplicate la soluţionarea unei cauze se prezintă direct Curţii Constituţionale de către judecătorii/completele de judecată din cadrul Curţii Supreme de Justiţie, curţilor de apel şi judecătoriilor, pe rolul cărora se află cauza;

- judecătorul ordinar nu se pronunţă asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformităţii cu Constituţia a normelor contestate, limitându-se exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiţii:

(1) obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie;

(2) excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu;

(3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei;

(4) nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate."

32. În prezenta cauză, autorii sesizării nu au prezentat argumente care să declanşeze analiza Curţii în vederea revizuirii jurisprudenţei menţionate. Curtea reiterează că rolul său nu constă în conceperea de argumente în sprijinul unei soluţii preferate de către autorii sesizării, pentru că ar deţine o dublă calitate: de parte şi de judecător în acelaşi proces. Un asemenea procedeu este contrar preeminenţei dreptului.

Limita de vârstă de 65 de ani la accederea în funcţia de judecător constituţional

33. Autorii sesizării susţin că limita de vârstă stabilită la 65 de ani la data accederii în funcţia de judecător constituţional, prevăzută de articolul 13 alin.(1) din Lege, este disproporţionată şi contravine principiului nediscriminării şi dreptului la muncă şi la libera alegere a ocupaţiei.

34. Autorii sesizării nu au menţionat care sunt categoriile de persoane care trebuie comparate şi nu au motivat în ce ar consta pretinsul tratament discriminatoriu. Din acest motiv, Curtea respinge acest capăt al sesizării ca inadmisibil.

Desemnarea noului judecător constituţional cu trei luni înainte de expirarea mandatului unui judecător în funcţie

35. Autorii sesizării au afirmat că extinderea termenului de desemnare a candidaţilor de la 15 zile la 3 luni înainte de expirarea mandatului unui judecător în funcţie, aşa cum prevede articolul 13 alin.(2) din Lege, permite intervenţii politice şi manipulări cu scopul menţinerii în funcţie a unor judecători fideli anumitor grupuri de interese, contrar articolelor 1 alin.(3) şi 6 din Constituţie.

36. La § 61 din Opinia sa CDL-AD(2025)005, Comisia de la Veneţia califică drept o "abordare binevenită" aranjamentele procedurale necesare pentru numirea unui nou judecător care pot fi iniţiate cu mult timp înainte. Asemenea aranjamente reduc la minim riscul existenţei unor posturi vacante. În acest sens, Curtea nu vede cum ar fi afectate articolele din Constituţie invocate de autorii sesizării. Din contră, articolul 13 alin.(2) din Lege asigură continuitatea activităţii Curţii, aspect care este indispensabil pentru protecţia efectivă a Constituţiei.

37. Aşadar, Curtea respinge ca inadmisibil acest capăt al sesizării.

Garanţiile sociale ale judecătorilor constituţionali

38. Autorii sesizării contestă articolul 20 alineatele (2) şi (5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională. Potrivit autorilor, prevederile contestate contravin principiilor transparenţei, echităţii şi legalităţii, care trebuie să guverneze activitatea Curţii Constituţionale. Aceste prevederi ar favoriza o protecţie specială pentru anumite persoane şi ar slăbi încrederea publicului în imparţialitatea şi corectitudinea procesului de numire. Autorii menţionează că prevederile contestate ridică serioase probleme de constituţionalitate. Ei nu fac trimitere la un articol concret din Constituţie care ar fi încălcat.

39. În circumstanţele unor sesizări motivate la modul abstract, fără trimiteri exacte la prevederi constituţionale şi fără oferirea unor argumente concrete, Curtea subliniază că nu îi poate înlocui pe autorii sesizării. Astfel, Curtea este nevoită să declare inadmisibil acest capăt al sesizării.

Continuarea mandatului expirat de către judecătorul constituţional până la depunerea jurământului de către noul judecător

40. Autorii sesizării afirmă că Constituţia stabileşte la articolul 136 alin.(1) că durata mandatului judecătorilor constituţionali este de 6 ani. Faptul că un judecător al cărui mandat a expirat îşi poate exercita, în continuare, funcţia până la depunerea jurământului de către succesorul său ar încălca acest articol din Constituţie.

41. Sub acest aspect, Comisia de la Veneţia a menţionat în Opinia sa CDL-AD(2025)005, la §§ 61, 62 şi 63, că a recomandat anterior ca, pentru a se asigura continuitatea în componenţa Curţii Constituţionale, un judecător al cărui mandat a expirat trebuie să rămână în funcţie până la preluarea funcţiei de către succesorul său. De asemenea, Comisia a recomandat fie o procedură care să permită judecătorului în exerciţiu să îşi continue activitatea până la numirea oficială a succesorului său, fie o dispoziţie care să prevadă că procedura de numire a unui nou judecător ar putea începe cu un anumit timp înainte de expirarea mandatului titularului. Comisia a menţionat că mecanismul propus de Lege funcţionează doar în cazurile în care mandatul judecătorului a expirat şi numai dacă acesta este de acord să-şi continue activitatea. În acest context, prevederea care permite unui judecător să rămână în funcţie până la numirea succesorului său reprezintă o garanţie importantă, deşi nu ar trebui privită ca o soluţie pe termen lung pentru posibila instabilitate a Curţii.

42. Curtea achiesează la aceste observaţii ale Comisiei de la Veneţia. Mai mult, practica în discuţie este aplicată şi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit articolului 23 para. (3) teza I din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, judecătorii Curţii Europene rămân în funcţie până la înlocuirea lor.

43. În conformitate cu articolul 136 alin.(1) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat în Hotărârea nr.12 din 12 mai 2016, în vederea evitării obstacolelor care pot interveni în buna funcţionare a Curţii, judecătorul constituţional al cărui mandat a expirat îşi exercită atribuţiile până la depunerea jurământului de către succesorul său în funcţie. Având în vedere jurisprudenţa sa clară, Curtea respinge ca inadmisibil acest capăt al sesizării.

Pretinsa omisiune legislativă de a stabili circumstanţele care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova prin avizul Curţii

44. În introducerea sesizării lor, autorii menţionează, în afară de prevederile pe care le contestă, şi faptul că Legea cu privire la Curtea Constituţională nu stabileşte circumstanţele care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte.

45. Curtea a analizat sesizarea şi a observat absenţa unei minime motivări care să justifice efectuarea controlului de constituţionalitate. Simpla menţionare a unei pretinse probleme nu reprezintă o motivare de drept constituţional. Curtea nu poate trece la efectuarea controlului de constituţionalitate în lipsa unui efort de motivare din partea autorilor sesizării. Aşadar, acest capăt al sesizării trebuie declarat inadmisibil.

46. În concluzie, având în vedere aspectele relevate mai sus, Curtea constată că sesizarea este vădit neîntemeiată şi urmează a fi declarată inadmisibilă.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) litera a), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alin.(3) lit.f), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea depusă de către dl Vladimir Voronin şi dna Diana Caraman, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, privind verificarea constituţionalităţii Legii nr.74 din 10 aprilie 2025 cu privire la Curtea Constituţională.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTE	Domnica MANOLE
Nr.138. Chişinău, 25 septembrie 2025.