Decizie nr.130 din 17.09.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.147a/2025 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea cu privire la Curtea Constituţională (numirea judecătorilor constituţionali)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.147a/2025 privind

 controlul constituţionalităţii unor prevederi din

Legea cu privire la Curtea Constituţională

(numirea judecătorilor constituţionali)

nr. 130  din  17.09.2025

 (în vigoare 17.09.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 544-546 art.156 din 28.10.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 23 iunie 2025,

Examinând preliminar sesizarea menţionată,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 17 septembrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 23 iunie 2025, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie şi 25 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, de către dl Gaik Vartanean, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autorul sesizării i-a solicitat Curţii să verifice constituţionalitatea textului "judecătorul Curţii Constituţionale poate deţine această funcţie pe durata a două mandate" din articolul 9 alin.(1) din Legea nr.74 din 10 aprilie 2025 cu privire la Curtea Constituţională, precum şi omisiunile legislatorului de a reglementa: (1) obligaţia de selecţie şi numire a judecătorilor la Curtea Constituţională exclusiv prin concurs public; (2) o procedură legislativă unică, cu criterii unice şi transparente, pentru selecţia şi numirea judecătorilor la Curtea Constituţională de către toate autorităţile competente; (3) obligaţia selecţiei şi numirii judecătorilor la Curtea Constituţională exclusiv prin intermediul unei comisii independente; (4) obligaţia de a supune procedurii de vetting candidaţii la funcţia de judecător al Curţii Constituţionale; şi (5) interdicţia de a ocupa funcţia de judecător constituţional pentru persoanele care au fost membri ai unui partid politic sau au deţinut funcţii politice în ultimii 3 ani, înainte de a le fi înaintată candidatura.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

3. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 134

Statutul

"(1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova.

(2) Curtea Constituţională este independentă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei.

(3) Curtea Constituţională garantează supremaţia Constituţiei, asigură realizarea principiului separării puterii de stat în putere legislativă, putere executivă şi putere judecătorească şi garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat."

Articolul 136

Structura

"(1) Curtea Constituţională se compune din 6 judecători, numiţi pentru un mandat de 6 ani.

(2) Doi judecători sunt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de Consiliul Superior al Magistraturii.

(3) Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia."

Articolul 137

Independenţa

"Judecătorii Curţii Constituţionale sunt inamovibili pe durata mandatului, independenţi şi se supun numai Constituţiei."

4. Prevederile relevante ale Legii nr.74 din 10 aprilie 2025 cu privire la Curtea Constituţională sunt următoarele:

Articolul 9

Structura Curţii Constituţionale

"(1) Curtea Constituţională se compune din 6 judecători, numiţi pentru un mandat de 6 ani. Judecătorul Curţii Constituţionale poate deţine această funcţie pe durata a două mandate.

(2) Doi judecători sunt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de Consiliul Superior al Magistraturii."

5. Prevederile relevante ale Legii nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, abrogată prin Legea nr.74 din 10 aprilie 2025 cu privire la Curtea Constituţională, sunt următoarele:

Articolul 5

Durata mandatului

"[...]

(2) Judecătorul Curţii Constituţionale poate deţine această funcţie pe durata a două mandate."

ÎN DREPT

I. Argumentele autorului sesizării

6. Autorul sesizării susţine că, potrivit articolului 136 alin.(1) din Constituţie, judecătorii Curţii Constituţionale sunt numiţi pentru un mandat de 6 ani. Din acest motiv, articolul 9 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, care le permite judecătorilor constituţionali să deţină această funcţie pentru două mandate, le-ar influenţa în mod direct independenţa. O interpretare care nu-i interzice Parlamentului să legifereze prin lege organică posibilitatea deţinerii unui număr nelimitat de mandate de judecător constituţional ar contraveni Constituţiei.

7. Autorul sesizării mai face trimitere la Opinii ale Comisiei de la Veneţia şi la alte acte de soft law, cum ar fi, de exemplu, Recomandarea nr.R. (94) 12 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei către statele membre cu privire la independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor şi Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară.

8. De asemenea, autorul sesizării opinează că lipsa concursului public, lipsa unei proceduri legale unice, cu criterii unice şi transparente, dar şi lipsa obligaţiei de selecţie şi numire a judecătorilor la Curtea Constituţională exclusiv prin intermediul unei comisii independente sunt de natură să creeze un tratament diferenţiat nejustificat la numirea judecătorilor constituţionali şi, totodată, nu asigură numirea persoanelor cu cele mai înalte calităţi. De asemenea, faptul că nu este reglementată obligaţia candidaţilor la funcţia de judecător constituţional de a trece prin procedura de vetting contravine principiilor statului de drept şi privind independenţa Curţii Constituţionale. În acelaşi timp, în opinia autorului sesizării, prin lipsa interdicţiei de ocupare a funcţiei de judecător constituţional pentru persoanele care au deţinut calitatea de membru de partid sau au exercitat funcţii politice în ultimii trei ani se afectează principiul meritocraţiei şi independenţa judecătorului.

9. Aşadar, autorul pretinde încălcarea articolelor 1 alin.(3), 7, 134 alineatele (2) şi (3), 136 alin.(1) şi 137 din Constituţie.

II. Aprecierea Curţii

10. Examinând respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă, Curtea reţine că, în conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa sa ratione materiae.

11. În conformitate cu articolul 25 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, deputaţii sunt abilitaţi cu prerogativa sesizării Curţii Constituţionale. Autorul acestei sesizări este deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

12. Obiectul sesizării îl constituie articolul 9 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, precum şi pretinsele omisiuni legislative menţionate la § 2. Aceste prevederi şi pretinsele omisiuni nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

13. Autorul sesizării a notat că dispoziţiile contestate şi omisiunile scoase în evidenţă contravin articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 7 (Constituţia, Lege Supremă), 134 alineatele (2) şi (3) (statutul Curţii Constituţionale), 136 alin.(1) (structura Curţii Constituţionale) şi 137 (independenţa Curţii Constituţionale) din Constituţie.

14. Cu privire la incidenţa articolelor 1 alin.(3) şi 7 din Constituţie, Curtea reţine că, în prezenta cauză, aceste norme comportă un caracter general şi nu pot reprezenta repere individuale şi separate, ci trebuie coroborate cu alte prevederi din Constituţie, a căror incidenţă trebuie să fie argumentată de autorul sesizării (a se vedea HCC nr.9 din 26 martie 2024, § 41; DCC nr.190 din 21 decembrie 2023, § 25).

15. Pornind de la faptul că criticile autorului sesizării se raportează, în principal, la articolele 134, 136 alin.(1) şi 137 din Constituţie, Curtea, în analiza sa, va avea în vedere aceste articole, dar şi articolele 138 şi 139 din Constituţie, care stabilesc condiţiile pentru numirea judecătorilor constituţionali şi regimul incompatibilităţilor.

Cu privire la deţinerea funcţiei de judecător constituţional pe durata a două mandate

16. Autorul sesizării susţine că textul "[j]udecătorul Curţii Constituţionale poate deţine această funcţie pe durata a două mandate" din articolul 9 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională afectează dispoziţiile articolelor constituţionale menţionate la § 13, în special dispoziţiile articolelor 136 alin.(1) şi 137 din Constituţie.

17. Referindu-se la articolul 136 alin.(1) din Constituţie, autorul acreditează ideea că sintagma "un mandat" ar fi determinantă pentru a considera că norma constituţională exclude posibilitatea deţinerii celui de-al doilea mandat.

18. Având în vedere expresia criticată, Curtea reţine că, potrivit gramaticii limbii române, articolul "un" este un articol nehotărât şi arată că substantivul pe care îl determină este un obiect neindividualizat. Potrivit unei reguli de interpretare semantică, în absenţa unui indiciu contrar, masculinul include femininul (şi viceversa), iar singularul include pluralul (şi viceversa). Atunci când Constituţia stabileşte că judecătorii constituţionali sunt numiţi pentru un mandat de 6 ani, ea are în vedere că durata unui mandat nu poate depăşi 6 ani, nu şi numărul maxim de mandate. Din textul constituţional nu rezultă faptul că unei persoane i s-ar interzice deţinerea a două mandate.

19. Fiind abilitat cu prerogativa constituţională de a reglementa prin lege organică organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale (articolul 72 alin.(3) lit.c) din Constituţie), legislatorul a prevăzut mai întâi la articolul 5 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională nr.317 din 13 decembrie 1994 (abrogată), iar apoi prin Legea nr.74 din 10 aprilie 2025 cu privire la Curtea Constituţională faptul că "judecătorul Curţii Constituţionale poate deţine această funcţie pe durata a două mandate".

20. Din formulările utilizate în textul Constituţiei, Curtea constată că, atunci când legislatorul constituţional intenţionează să stabilească limitări asupra numărului de mandate, acest lucru este consacrat în mod expres. De exemplu, în cazul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova, adunarea constituantă a precizat că "nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova decât pentru cel mult două mandate consecutive" (a se vedea articolul 80 alin.(4) din Constituţie). În cazul funcţiei de Avocat al Poporului, legislativul limitează numărul mandatelor, stabilind că "Avocatul Poporului este numit […] pentru un mandat de 7 ani, care nu poate fi reînnoit" (articolul 59¹ alin.(3) din Constituţie), iar în cazul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii Legea Supremă prevede că "membrii Consiliului Superior al Magistraturii sunt aleşi sau numiţi pentru un mandat de 6 ani, fără posibilitatea de a deţine două mandate" (articolul 122 alin.(5) din Constituţie). De asemenea, în cazul funcţiei de Procuror General, legislatorul constituţional a stabilit că "Procurorul General este numit în funcţie [...] pentru un mandat de 7 ani, care nu poate fi reînnoit" (articolul 125 alin.(1) din Constituţie). În cazul judecătorilor Curţii Constituţionale, Constituţia nu prevede o limitare a numărului de mandate. În lipsa unei precizări clare, aşa cum a făcut-o în raport cu alte funcţii de demnitate publică din cadrul unor instituţii de rang constituţional menţionate mai sus, Curtea conchide că autorii Constituţiei nu au limitat numărul de mandate al judecătorilor constituţionali.

21. Curtea observă că, pe întreaga durată de 30 de ani de activitate a Curţii Constituţionale, autorităţile competente au numit de mai multe ori judecători constituţionali pentru al doilea mandat. În acest sens poate fi prezentat, de exemplu, cazul judecătorilor: Ion Vasilati, care, fiind numit prin Hotărârea Parlamentului nr.375 din 16 februarie 1995¹, a deţinut un mandat de 6 ani între anii 1995-2001, dar şi al doilea mandat de 6 ani între anii 2002-2008, în urma numirii sale prin Hotărârea Guvernului nr.1322 din 9 octombrie 2002; Elena Safaleru, care, fiind numită prin Hotărârea Parlamentului nr.1447 din 19 februarie 2001², a deţinut un mandat de 6 ani între anii 2001-2007 şi al doilea mandat de 6 ani între anii 2007-2013, în urma numirii sale prin Hotărârea Parlamentului nr.35 din 23 februarie 2007; Victor Puşcaş, fiind numit de către Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr.5 din 15 februarie 2001, a deţinut un mandat de 6 ani între anii 2001-2007, care, prin Hotărârea CSM nr.22/2 din 15 februarie 2007, a fost înnoit cu un mandat pentru anii 2007 - 2013; Dumitru Pulbere, care, fiind numit prin Hotărârea Parlamentului nr.1447 din 19 februarie 2001³, a deţinut un mandat de 6 ani între anii 2001-2007 şi al doilea mandat de 6 ani între anii 2007-2013, în urma numirii sale prin Hotărârea Parlamentului nr.35 din 23 februarie 2007.

____________________________

¹ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=60509&lang=ro

² https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=60245&lang=ro

³ https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=60245&lang=ro

22. Curtea menţionează că problema duratei mandatului şi a numărului de mandate al judecătorului Curţii Constituţionale a fost în atenţia autorităţilor publice. Având în vedere că în mai multe state europene judecătorii se numeau pe un singur mandat, însă mandatul era, de regulă, pentru o perioadă mai lungă decât în Republica Moldova, Guvernul Republicii Moldova, prin Hotărârea nr.1265 din 21 noiembrie 2016, a iniţiat un proiect de lege pentru revizuirea Constituţiei şi l-a expediat Curţi Constituţionale spre avizare. Autorul proiectului de lege, din raţionamentele expuse în nota informativă şi în actele la care s-a făcut trimitere în acea notă (a se vedea sesizarea nr.142c din 28 noiembrie 2016), a propus, inter alia, modificarea articolului 136 din Constituţie prin prelungirea duratei mandatului judecătorilor Curţii Constituţionale de la 6 ani la 9 ani, precum şi limitarea exercitării funcţiei de judecător al Curţii la un singur mandat. Prin Avizul nr.7 din 6 decembrie 2016, Curtea Constituţională a avizat pozitiv proiectul de lege pentru revizuirea Legii Supreme. Acest proiect însă nu a fost adoptat de către Parlament timp de un an, astfel încât, în condiţiile articolului 143 alin.(2) din Constituţie, iniţiativa legislativă a devenit nulă.

23. În ceea ce priveşte durata mandatului, Comisia de la Veneţia favorizează, în general, mandatele lungi şi care nu pot fi înnoite sau admit, cel mult, o singură realegere. Imposibilitatea reînnoirii mandatului contribuie semnificativ la consolidarea independenţei judecătorilor Curţii Constituţionale, iar un mandat îndelungat asigură independenţa acestora, în special faţă de autorităţile care i-au numit. Cu referire la situaţia din Republica Moldova, Comisia de la Veneţia recunoaşte că prelungirea duratei unui singur mandat – cum ar fi creşterea acestuia la 12 ani fără posibilitatea realegerii – este preferabilă; cu toate acestea, ar putea fi necesare modificări constituţionale. În Opinia sa privind proiectul legii cu privire la Curtea Constituţională (CDL-AD(2025)005), Comisia de la Veneţia a încurajat autorităţile Republicii Moldova să ia în considerare acest aspect în contextul unor posibile reforme constituţionale viitoare (a se vedea paragrafele 37 şi 38 din Opinie).

24. Aşa fiind, Curtea constată că articolul 136 alin.(1) din Constituţie nu limitează mandatul judecătorilor constituţionali la unul singur. O interpretare contrară ar trebui să se bazeze pe norma constituţională, care să prevadă în mod expres imposibilitatea numirii judecătorului pentru un al doilea mandat. În condiţiile în care Constituţia nu conţine o astfel de normă, singura interpretare conformă cu spiritul şi litera sa este aceea că articolul 136 alin.(1) din Constituţie nu interzice deţinerea acestei funcţii pe durata a două mandate. În consecinţă, capătul de cerere referitor la neconstituţionalitatea articolului 9 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională este inadmisibil.

25. Cu privire la incidenţa articolului 137 din Constituţie, Curtea constată că autorul sesizării nu a argumentat în ce mod numirea unui judecător pentru al doilea mandat afectează independenţa judecătorilor. Mai mult, Curtea reţine că durata mandatului judecătorilor constituţionali nu coincide cu durata mandatului autorităţilor politice care au competenţa să-i numească în funcţie. Din această perspectivă, Curtea constată că acest capăt al sesizării este inadmisibil.

Cu privire la competenţa autorităţilor de a numi în funcţie judecători ai Curţii Constituţionale

26. Autorul sesizării invocă dispoziţiile articolelor 134, 136 alin.(1) şi 137 din Constituţie, cu referire la principiul independenţei Curţii Constituţionale şi judecătorilor constituţionali, raportându-le la pretinse omisiuni legislative. Sintetic, aceste omisiuni legislative constau în: (i) lipsa unor proceduri legislative care ar implica existenţa unei comisii independente de selecţie, criterii unice şi transparente şi organizarea unui concurs public de selecţie a judecătorilor constituţionali; (ii) lipsa unei obligaţii de a supune procedurii de vetting candidaţii la funcţia de judecător la Curtea Constituţională; şi (iii) lipsa unei interdicţii de ocupare a funcţiei de judecător constituţional de către persoana care a fost membru al unui partid politic sau a deţinut funcţii politice în ultimii 3 ani, înainte de a-i fi înaintată candidatura.

(i) Lipsa unor proceduri legislative care ar implica existenţa unei comisii independente de selecţie, criterii unice şi transparente şi organizarea unui concurs public de selecţie a judecătorilor constituţionali

27. Curtea reţine că, potrivit articolului 136 din Constituţie, "Curtea Constituţională se compune din 6 judecători, numiţi pentru un mandat de 6 ani" (alin. (1)), iar "[d]oi judecători sunt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de Consiliul Superior al Magistraturii" (alin. (2)). Având în vedere subiectul supus discuţiei, Curtea observă că Constituţia operează în ambele alineate citate supra cu termenul "numiţi", ceea ce înseamnă că decizia cu privire la învestirea în funcţia de judecător constituţional este prerogativa exclusivă a autorităţii constituţionale competente.

28. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că legislatorul constituant a pus bazele unui echilibru teoretic în cadrul instituţiei Curţii Constituţionale, manifestat prin numirea judecătorilor de către trei autorităţi statale, reprezentante ale celor trei puteri clasice: Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem al poporului şi unică autoritate legislativă, Guvernul, ca putere executivă, şi Consiliul Superior al Magistraturii, ca garant al independenţei puterii judecătoreşti. Aşadar, stabilirea în Constituţie a procedurii de numire a judecătorilor constituţionali constituie o garanţie a independenţei acestora şi a exercitării cu imparţialitate a atribuţiilor ce le revin conform Legii Supreme. În conformitate cu articolul 137 din Constituţie, pe durata exercitării mandatului, judecătorii Curţii Constituţionale sunt inamovibili, independenţi şi se supun doar Constituţiei (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.12 din 12 mai 2016, §§ 58, 59).

29. Aşa cum a stabilit Constituţia, organizarea şi funcţionarea fiecărei autorităţi competente de a numi judecători constituţionali conform articolului 136 alin.(2) din Constituţie se reglementează prin lege organică (a se vedea, în special, articolul 72 alin.(3) literele c), d), e) din Constituţie), astfel că legislatorul deţine prerogativa să stabilească reguli speciale sau comune privind numirea în funcţie a judecătorilor Curţii Constituţionale. Totuşi, această prerogativă nu trebuie să depăşească limitele constituţionale referitoare la, inter alia, condiţiile de numire (articolul 138), incompatibilităţile funcţiei de judecător (articolul 139), structura Curţii (articolul 136).

30. Potrivit prevederilor articolului 136 alin.(1) din Constituţie, "Curtea Constituţională se compune din 6 judecători, numiţi pentru un mandat de 6 ani". Aceste prevederi nu impun condiţia desfăşurării unui concurs public sau existenţa unor comisii de selecţie. În Opinia sa privind proiectul legii cu privire la Curtea Constituţională (CDL-AD(2025)005), emisă la solicitarea autorităţilor Republicii Moldova, Comisia de la Veneţia recunoaşte, la paragraful 64, că numirea judecătorilor constituţionali reprezintă o prerogativă suverană a autorităţilor competente şi reflectă încrederea acestora în candidaţi. Potrivit Comisiei de la Veneţia, acest proces nu poate fi echivalat cu un proces de selecţie birocratic, bazat strict pe meritele candidatului, ca în cazul funcţionarilor publici.

31. De altfel, proceduri similare de numire a judecătorilor constituţionali cu cele prevăzute de Constituţia Republicii Moldova se regăsesc şi în constituţiile altor state. De exemplu, în România, Curtea Constituţională se compune din 9 judecători, dintre care trei sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României (articolul 142 alineatele (2) şi (3) din Constituţie); în Lituania, Curtea Constituţională este formată din nouă judecători, numiţi pentru un singur mandat de nouă ani. Seimas-ul numeşte judecătorii Curţii, din rândul candidaţilor propuşi în mod proporţional de Preşedintele Republicii, Preşedintele Parlamentului şi Preşedintele Curţii Supreme. În Austria, Preşedintele, vicepreşedintele, cei 6 membri ordinari şi cei 3 membri supleanţi ai Curţii Constituţionale sunt numiţi de Preşedintele federal la recomandarea Guvernului federal.

32. Având în vedere raţionamentele de mai sus, Curtea reţine că obligaţia legislatorului de a reglementa proceduri care ar implica crearea unei comisii independente, criterii unice şi transparente şi organizarea unui concurs public de selecţie a judecătorilor constituţionali nu decurge din articolele 136 şi 137 din Constituţie.

(ii) Lipsa unei obligaţii de a supune procedurii de vetting candidaţii la funcţia de judecător la Curtea Constituţională

33. Curtea reţine că, deşi în Albania vetting-ul judecătorilor constituţionali a fost considerat ca având un scop legitim (a se vedea, mutatis mutandis, Xhoxhaj v. Albania, 9 februarie 2021, § 244), obligativitatea acestuia nu decurge din prevederile Constituţiei Republicii Moldova invocate de autorul sesizării.

(iii) Lipsa unei interdicţii de ocupare a funcţiei de judecător constituţional de către persoana care a fost membru al unui partid politic sau a deţinut funcţii politice în ultimii 3 ani, înainte de a-i fi înaintată candidatura

34. Autorul sesizării afirmă că numirea unui judecător constituţional pe criterii politice este de natură să afecteze încrederea societăţii în această înaltă funcţie şi, totodată, să compromită independenţa judecătorului în raport cu partidul din care a făcut parte.

35. Analizând o prevedere similară cu omisiunea avansată de autorul sesizării cu referire la condiţia impusă persoanei de a nu fi fost membru de partid în ultimii trei ani dinaintea numirii în funcţia de judecător constituţional, Comisia de la Veneţia afirmă că activităţile politice ale cetăţenilor ţin de esenţa democraţiei pluraliste şi, astfel, ar trebui promovate. Acestea includ activităţile de ordin politic în cadrul partidelor politice, inclusiv activităţile persoanelor care s-ar putea califica pentru funcţia de judecător constituţional în viitor. Cele două principii importante – protecţia imparţialităţii judecătorilor şi valoarea angajamentului politic în cadrul vieţii democratice – trebuie reconciliate. În opinia Comisiei de la Veneţia, simplul statut de membru al unui partid politic nu ar trebui să descalifice o persoană, iar obligaţia de abţinere de la activităţi politice calificate pentru o perioadă de trei ani este prea strictă, prin raportare la echilibrul dintre aceste principii. Eliminarea acestei condiţii a fost considerată binevenită de către Comisia de la Veneţia în cazul unui proiect de lege privind Curtea Constituţională a Ucrainei (a se vedea CDL-AD(2016)034, paragrafele 30-32).

36. De asemenea, în cauza Otegi Mondragon şi alţii v. Spania (dec.), 3 noiembrie 2015, reclamantul a susţinut în faţa Curţii Europene că nu a beneficiat de garanţiile unui tribunal imparţial, aşa cum o cere articolul 6 § 1 din Convenţie, deoarece judecătorul Curţii Constituţionale care a participat la judecarea cauzei sale a fost afiliat politic la un partid. Cu privire la acest aspect, Curtea Europeană a reţinut că judecătorul constituţional a fost membru de partid până la depunerea recursului constituţional de către reclamant. De asemenea, legislaţia statului respectiv nu interzicea judecătorilor Curţii Constituţionale să fie membri ai vreunui partid politic. În fine, Curtea Europeană a notat că simplul fapt că judecătorul constituţional a fost membru de partid nu este suficient pentru a pune la îndoială imparţialitatea sa (§§ 25 şi 27).

37. Curtea subliniază că Constituţia nu le interzice politicienilor de carieră să devină judecători constituţionali. Din contră, legitimitatea şi calitatea jurisprudenţei tribunalelor constituţionale sporesc atunci când în componenţa acestora ajung specialişti din toate sferele sociale, fie că sunt judecători de carieră, fie profesori de drept sau politicieni.

38. Având în vedere omisiunea semnalată de autorul sesizării, Curtea reţine că Legea Supremă stabileşte condiţii pentru numirea în funcţia de judecător constituţional: (i) pregătire juridică superioară; (ii) înaltă competenţă profesională; (iii) vechime de cel puţin 15 ani în activitatea juridică, în învăţământul juridic sau în activitatea ştiinţifică (a se vedea articolul 138). În acelaşi timp, Constituţia a prevăzut explicit obligaţia persoanei care ocupă funcţia de judecător constituţional să nu deţină nici o "altă funcţie publică sau privată retribuită, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice" (articolul 139).

39. Totodată, Curtea observă că, având competenţa de a reglementa prin lege organică organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, legislatorul a prevăzut în mod explicit că judecătorul constituţional: (i) nu are dreptul să desfăşoare activitate politică; şi nici (ii) nu poate fi membru al unui partid politic (articolul 18 alin.(2) din Legea nr.74/2025). Pentru a asigura îndeplinirea acestor obligaţii, legislatorul a prevăzut că în cazul în care persoana numită în funcţia de judecător constituţional deţinea calitatea de membru al unui partid politic, ea trebuie, printr-un acord prealabil semnat în formă scrisă, să-şi asume angajamentul ca până la depunerea jurământului să înceteze calitatea de membru al partidului politic.

40. Aşadar, Curtea constată că legislatorul a reglementat situaţiile juridice referitoare la calitatea de membru al unui partid politic. Prin urmare, Curtea reţine că Legea cu privire la Curtea Constituţională conţine mecanisme apte să întrerupă eventualele legături ale judecătorilor constituţionali cu partidele politice.

41. În concluzie, prevederile constituţionale invocate nu conduc la ideea că pretinsele omisiuni legislative ar trebui acoperite.

42. Referitor la aplicabilitatea articolului 134 alineatele (2) şi (3) din Constituţie, Curtea nu poate identifica din criticile autorului sesizării argumente care ar demonstra încălcarea acestui articol. Prin urmare, acest capăt al sesizării este inadmisibil.

43. Aşadar, Curtea constată că sesizarea este vădit neîntemeiată şi urmează a fi declarată inadmisibilă.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) litera a), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alin.(3) lit.f), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea depusă de către dl Gaik Vartanean, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, privind verificarea constituţionalităţii textului "judecătorul Curţii Constituţionale poate deţine această funcţie pe durata a două mandate" din articolul 9 alin.(1) din Legea nr.74 din 10 aprilie 2025 cu privire la Curtea Constituţională, precum şi a unor pretinse omisiuni legislative.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.