Decizie nr.143 din 07.11.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.114g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 98, 103 şi 104 din Codul muncii

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 114g/2024 privind

excepţia  de neconstituţionalitate a articolelor 98,

103 şi 104 din Codul muncii

nr. 143  din  07.11.2024

 (în vigoare 07.11.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 533-535 art. 202 din 19.12.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 21 mai 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 7 noiembrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 98, 103 şi 104 din Codul muncii, ridicată de dl avocat Victor Coda, în interesele dlui Evghenii Chicu, reclamant în dosarul nr.3-3306/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Grigorii Cazacu de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dl Evghenii Chicu a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la anularea deciziei privind stabilirea, pe baza Legii nr.1544 din 23 iunie 1993, a pensiei pentru vechime în muncă şi obligarea Casei să emită actul administrativ individual favorabil.

4. În cadrul judecării cauzei, dl avocat Victor Coda a ridicat, în interesele dlui Evghenii Chicu, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 98 din Codul muncii, sub aspectul omisiunii de a reglementa prestarea muncii pe ture a câte 24 ore de muncă, precum şi a articolelor 103 şi 104 din Codul muncii, prin prisma articolului 44 din Legea asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne şi din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr.1544 din 23 iunie 1993.

5. Printr-o încheiere din 29 aprilie 2024, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 98 din Codul muncii şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

7. Prevederile relevante ale Codului muncii, adoptat prin Legea nr.154 din 28 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 98

Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii

"(1) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă şi constituie 8 ore pe zi, timp de 5 zile, cu două zile de repaus.

(2) La unităţile unde, ţinându-se cont de specificul muncii, introducerea săptămânii de lucru de 5 zile este neraţională, se admite, ca excepţie, stabilirea, prin contractul colectiv de muncă şi/sau prin regulamentul intern al unităţii, dacă este elaborat şi aprobat de angajator, a săptămânii de lucru de 6 zile cu o zi de repaus.

(3) Repartizarea timpului de muncă se poate realiza şi în cadrul unei săptămâni de lucru comprimate din 4 zile sau 4 zile şi jumătate, cu condiţia ca durata săptămânală a timpului de muncă să nu depăşească durata maximă legală prevăzută la art.95 alin.(2). Angajatorul care introduce săptămâna de lucru comprimată are obligaţia de a respecta dispoziţiile speciale cu privire la durata timpului zilnic de muncă al femeilor şi tinerilor.

(4) Tipul săptămânii de lucru, regimul de muncă – durata programului de muncă (al schimbului), timpul începerii şi terminării lucrului, întreruperile, alternarea zilelor lucrătoare şi nelucrătoare – se stabilesc prin regulamentul intern al unităţii, dacă este elaborat şi aprobat de angajator, şi prin contractul colectiv şi/sau prin contractele individuale de muncă."

Articolul 103

Munca de noapte

"(1) Se consideră muncă de noapte munca prestată între orele 22.00 şi 6.00.

(2) Durata muncii (schimbului) de noapte se reduce cu o oră.

(3) Durata muncii (schimbului) de noapte nu se reduce salariaţilor pentru care este stabilită durata redusă a timpului de muncă, precum şi salariaţilor angajaţi special pentru munca de noapte, dacă contractul colectiv de muncă nu prevede altfel.

(3¹) Salariaţii care urmează să fie transferaţi la munca permanentă de noapte, înainte de transfer, sunt supuşi unui examen medical din contul angajatorului.

(4) Orice salariat care, într-o perioadă de 6 luni, prestează cel puţin 120 de ore de muncă de noapte va fi supus unui examen medical din contul angajatorului.

(5) Nu se admite atragerea la munca de noapte a salariaţilor în vârstă de până la 18 ani şi a persoanelor cărora munca de noapte le este contraindicată conform certificatului medical.

(5¹) Femeile gravide, femeile care au născut de curând şi cele care alăptează pot să presteze munca de noapte doar din propria iniţiativă, în baza unei cereri scrise, cu prezentarea concluziei medicale privind starea de sănătate, eliberată de instituţia medico-sanitară pe a cărei listă sunt înregistrate, şi de comun acord cu angajatorul. Dreptul la munca de noapte în condiţiile prezentului alineat se realizează în strictă conformitate cu prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186/2008.

(6) Persoanele cu dizabilităţi severe şi accentuate, unul dintre părinţii (tutorele, curatorul) care au copii în vârstă de până la 4 ani sau copii cu dizabilităţi, persoanele care îmbină concediile pentru îngrijirea copilului prevăzute la art.126 şi 127 alin.(2) cu activitatea de muncă şi salariaţii care îngrijesc de un membru al familiei bolnav în baza certificatului medical pot presta muncă de noapte numai cu acordul lor scris. Totodată, angajatorul este obligat să informeze în scris salariaţii menţionaţi despre dreptul lor de a refuza munca de noapte.

(7) Salariaţii cărora munca de noapte le este contraindicată conform certificatului medical urmează a fi transferaţi la o muncă de zi pentru care sunt calificaţi, cu respectarea prevederilor art.74.

(7¹) Femeile gravide, femeile care au născut de curând şi cele care alăptează, prestând munca de noapte, urmează a fi transferate, la solicitare, în baza unei cereri scrise, la o muncă de zi pentru care sunt calificate."

Articolul 104

Munca suplimentară

"(1) Se consideră muncă suplimentară munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă prevăzute la art.95 alin.(2), la art.96 alin.(2)-(4), la art.98 alin.(3) şi la art.99 alin.(1). Pe perioada de acţiune a stării de urgenţă, de asediu şi de război sau a stării de urgenţă în sănătate publică, autorităţile competente de gestionarea stării respective pot dispune, pentru unele categorii de salariaţi, atragerea la muncă suplimentară cu depăşirea limitelor prevăzute de prezentul cod, precum şi condiţiile de prestare a acesteia.

(2) Atragerea la muncă suplimentară poate fi dispusă de angajator fără acordul salariatului:

a) pentru efectuarea lucrărilor necesare pentru apărarea ţării, pentru preîntâmpinarea unei avarii de producţie ori pentru înlăturarea consecinţelor unei avarii de producţie sau a unei calamităţi naturale;

b) pentru efectuarea lucrărilor necesare înlăturării unor situaţii care ar putea periclita buna funcţionare a serviciilor de aprovizionare cu apă şi energie electrică, de canalizare, poştale, de telecomunicaţii şi informatică, a căilor de comunicaţie şi a mijloacelor de transport în comun, a instalaţiilor de distribuire a combustibilului, a unităţilor medico-sanitare.

(3) Atragerea la muncă suplimentară se efectuează de angajator cu acordul scris al salariatului:

a) pentru finalizarea lucrului început care, din cauza unei reţineri neprevăzute legate de condiţiile tehnice ale procesului de producţie, nu a putut fi dus până la capăt în decursul duratei normale a timpului de muncă, iar întreruperea lui poate provoca deteriorarea sau distrugerea bunurilor angajatorului sau ale proprietarului, a patrimoniului municipal sau de stat;

b) pentru efectuarea lucrărilor temporare de reparare şi restabilire a dispozitivelor şi instalaţiilor, dacă deficienţele acestora ar putea provoca încetarea lucrului pentru un timp nedeterminat şi pentru mai multe persoane;

c) pentru efectuarea lucrărilor impuse de apariţia unor circumstanţe care ar putea provoca deteriorarea sau distrugerea bunurilor unităţii, inclusiv a materiei prime, materialelor sau produselor;

d) pentru continuarea muncii în caz de neprezentare a lucrătorului de schimb, dacă munca nu admite întrerupere. În aceste cazuri, angajatorul este obligat să ia măsuri urgente de înlocuire a salariatului respectiv.

(4) Atragerea la muncă suplimentară în alte cazuri decât cele prevăzute la alin.(2) şi (3) se admite cu acordul scris al salariatului şi al reprezentanţilor salariaţilor.

(5) La solicitarea angajatorului, salariaţii pot presta munca în afara orelor de program în limita a 240 de ore într-un an calendaristic.

(5¹) Durata maximă a timpului de muncă a salariaţilor nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele de muncă suplimentară. Ca excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele de muncă suplimentară, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână cu condiţia ca media orelor de muncă, calculate pe o perioadă de referinţă de 4 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.

(6) În cazul în care solicită prestarea muncii suplimentare, angajatorul este obligat să asigure salariaţilor condiţii normale de muncă, inclusiv cele privind securitatea şi sănătatea în muncă.

(7) Atragerea la muncă suplimentară se efectuează în baza ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărârii) motivat al angajatorului, care se aduce la cunoştinţa salariaţilor respectivi sub semnătură sau prin altă modalitate care permite confirmarea recepţionării/înştiinţării salariaţilor în timp util.

(8) Se admite ca în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă să fie prevăzută posibilitatea de a compensa orele de muncă suplimentară cu ore libere plătite, cu acordul scris al părţilor. În acest caz, orele libere vor fi acordate în decurs de 30 de zile de la prestarea muncii suplimentare.

(8¹) Salariatul îşi poate exprima acordul sau refuzul de a presta munca suplimentară în formă scrisă (pe suport de hârtie sau în format electronic), cu utilizarea semnăturii electronice avansate, până la atragerea lui efectivă la munca suplimentară."

8. Prevederile relevante ale Legii asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne şi din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr.1544 din 23 iunie 1993 sunt următoarele:

Articolul 44

Câştigul (solda) din care se calculează pensia

"(1) Pensia pentru militarii care au îndeplinit serviciu prin contract, pentru persoanele din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, precum şi pentru funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, şi din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri şi pentru familiile lor se calculează din solda acestora.

(2) Pensia pentru persoanele menţionate se calculează din: salariul funcţiei, salariul pentru gradul militar sau special, sporul procentual pentru vechime în serviciu primite înainte de concediere, precum şi din media lunară a altor recompense, plăţi, sporuri şi suplimente primite în ultimul an de serviciu, cu excepţia plăţilor compensatorii şi a indemnizaţiei băneşti unice în mărimea sumei mijloacelor băneşti de întreţinere pe un an."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei menţionează că prevederile contestate nu corespund condiţiilor calităţii legii. Autorul excepţiei susţine că salariul funcţiei în cadrul penitenciarului include şi plăţile pentru orele prestate în cadrul turelor de noapte. Astfel, adaosurile pentru munca de noapte prestată se achită permanent. În opinia autorului, plăţile pentru turele de noapte trebuie să fie luate în calcul la stabilirea pensiei pentru vechime în muncă pe baza Legii nr.1544 din 23 iunie 1993, dat fiind faptul că aceste plăţi au un caracter permanent datorită specificului funcţiei în cadrul penitenciarelor. Din contră, Casa Naţională de Asigurări Sociale afirmă că la calcularea cuantumului pensiei se include media lunară a recompenselor, plăţilor, sporurilor şi suplimentelor acordate cu caracter permanent. Aşadar, sumele achitate pentru turele de noapte nu se calculează la stabilirea pensiei pentru că nu se încadrează în plăţile cu caracter permanent. În aceste condiţii, autorul excepţiei susţine că legislaţia din domeniul muncii nu reglementează cu precizie natura juridică a muncii prestate în turele de noapte de către funcţionari.

10. Autorul excepţiei afirmă că prevederile contestate contravin articolelor 1, 4, 7, 16, 20, 23, 46, 47 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul muncii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi într-un proces şi este formulată de către subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Curtea observă că autorul excepţiei solicită controlul constituţionalităţii articolului 98 din Codul muncii sub aspectul omisiunii de a reglementa prestarea muncii pe ture a câte 24 ore de muncă, precum şi a articolelor 103 şi 104 din Codul muncii prin prisma articolului 44 din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993. Totuşi, în încheierea de admitere a ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată nu s-a pronunţat cu privire la articolele 103 şi 104 din Codul muncii prin prisma articolului 44 din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993. Curtea nu poate respinge sesizarea în această parte doar pentru că instanţa de judecată a omis să se pronunţe referitor la excepţia de neconstituţionalitate a normelor menţionate. Prin urmare, Curtea reţine că obiectul îl constituie cele trei norme criticate de autorul excepţiei (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.127 din 10 septembrie 2023, § 20). Prevederile contestate nu au mai făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate sub aspectul criticilor avansate de autor.

15. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unei cereri de chemare în judecată referitoare la anularea deciziei privind stabilirea pensiei pentru vechime în muncă şi obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale să emită actul administrativ individual favorabil. Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată va avea în vedere prevederile contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

16. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.193 din 21 decembrie 2023, § 16).

17. Autorul excepţiei afirmă că prevederile contestate contravin articolelor 1 (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 7 (Constituţia, Lege Supremă), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 47 (dreptul la asistenţă şi protecţie socială) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

18. Cu privire la articolul 23 din Constituţie, Curtea reţine că acesta nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental. Autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea DCC nr.107 din 29 august 2023, § 19). De asemenea, articolul 54 din Constituţie îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Abia în cadrul analizei ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestui articol (a se vedea HCC nr.12 din 23 aprilie 2024, § 26).

19. Curtea observă că, deşi autorul excepţiei susţine incidenţa articolelor 1, 4, 7, 16, 20, 46 şi 47 din Constituţie, acesta nu a argumentat caracterul contradictoriu al prevederilor contestate cu normele constituţionale invocate. Examinarea unei astfel de sesizări ar face ca Curtea Constituţională să se substituie autorului ei în prezentarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu. Prin urmare, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi bazează cerinţele, să expună normele legale şi argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate (a se vedea DCC nr.51 din 2 mai 2023, § 15).

20. De asemenea, referitor la aplicabilitatea articolului 20 din Constituţie, Curtea observă că litigiul în care a fost ridicată această excepţie de neconstituţionalitate se desfăşoară în faţa unei instanţe de judecată. Prin urmare, nu se poate afirma existenţa vreunei ingerinţe în dreptul de acces la justiţie.

21. Cât priveşte argumentele autorului care pretind că prevederile articolelor 103 şi 104 din Codul muncii instituie un tratament diferenţiat al funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare faţă de alte categorii de salariaţi, Curtea nu le poate reţine atât timp cât ele se bazează pe o analiză comparativă dintre normele a două acte normative infraconstituţionale (în special, normele Codului muncii în raport cu cele din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993). În acest context, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unei prevederi legale are în vedere compatibilitatea acesteia cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, dar nu compararea prevederilor cuprinse în acte normative distincte şi raportarea unei concluzii care ar rezulta din comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (HCC nr.36 din 23 noiembrie 2021, § 25; HCC nr.6 din 10 martie 2022, § 14). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte sau în acelaşi act normativ nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, a cărei rezolvare le revine instanţelor de judecată (DCC nr.135 din 27 septembrie 2022, § 34).

22. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 98, 103 şi 104 din Codul muncii, ridicată de dl avocat Victor Coda, în interesele dlui Evghenii Chicu, reclamant în dosarul nr.3-3306/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.