Decizie nr.146 din 17.12.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.126g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 88 alin.(2) şi 144 alin.(8) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (momentul desemnării reprezentantului debitorului în procesul de insolvabilitate şi competenţa acestuia de a contesta creanţele şi drepturile de preferinţă din tabelul de creanţe)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a  sesizării nr. 126g/2020 privind  excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 88 alin.(2) şi

144 alin. (8) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012

(momentul desemnării reprezentantului debitorului în procesul de

insolvabilitate şi competenţa acestuia de a contesta creanţele

şi drepturile de preferinţă din tabelul de creanţe)

nr. 146  din  17.12.2020

 (în vigoare 17.12.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 22-32 art. 2 din 29.01.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 27 iulie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 17 decembrie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 88 alin.(2) şi 144 alin.(8) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Eduard Platon în interesele S.C. "NaviBul-US" S.R.L., parte în dosarul nr.2i-1090/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dl judecător Gheorghe Mîţu de la Judecătoria Chişinău, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 6 martie 2014, creditorul S.C. "NaviBul-US" S.R.L. a formulat o cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa debitorului S.R.L. "Limaghes".

4. Prin Hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 5 iunie 2014 a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa S.R.L. "Limaghes", faţă de care a fost aplicată procedura simplificată a falimentului.

5. Ulterior, cauza de insolvabilitate în privinţa S.R.L. "Limaghes" a fost transmisă după competenţă Judecătoriei Chişinău. Prin încheierea Judecătoriei Chişinău din 19 iunie 2019 a fost desemnat reprezentantul debitorului S.R.L. "Limaghes" în procesul de insolvabilitate.

6. Pe 28 iunie 2019 reprezentantul debitorului S.R.L. "Limaghes", în baza articolului 144 alin.(8) din Legea insolvabilităţii, a contestat tabelul definitiv al creanţelor.

7. În cadrul şedinţei publice, dl avocat Eduard Platon, în interesele creditorului S.C. "NaviBul-US" S.R.L., a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor alineatului (2) din articolul 88 şi alineatului (8) din articolul 144 din Legea insolvabilităţii.

8. Prin Încheierea din 6 iulie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 120

Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive

"Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentinţelor şi a altor hotărâri judecătoreşti definitive."

10. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 88

Reprezentarea debitorului în procedura de insolvabilitate

"(1) După intentarea procedurii de insolvabilitate sau a procedurii falimentului, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului va desemna pe cheltuiala lor un reprezentant persoană fizică pentru a reprezenta interesele debitorului şi ale acţionarilor/asociaţilor acestora şi pentru a participa la procedură din contul debitorului.

(2) Dacă nu este desemnat un astfel de reprezentant în termen de 10 zile lucrătoare din data publicării hotărârii privind intentarea procedurii de insolvabilitate sau a procedurii falimentului, instanţa de insolvabilitate desemnează un reprezentant al debitorului din rândul persoanelor specificate la art.247.

[…]".

Articolul 144

Creanţele contestate

"[…]

(2) Contestaţiile se depun în scris la instanţa de judecată care examinează cazul de insolvabilitate cu cel puţin 3 zile înainte de data şedinţei fixate pentru examinarea valabilităţii creanţelor incluse în tabelul definitiv. Contestaţiile înaintate după termenul prevăzut se declară tardive şi se restituie fără a fi examinate.

[…]

(8) După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor prevăzut la alin.(2) şi până la încetarea procesului, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul creanţelor în cazul descoperirii unui fals sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare necunoscute până atunci.

[…]".

(În redacţia de până la adoptarea Legii nr.141 din 16 iulie 2020).

Articolul 144

Creanţele contestate

"[…]

(2) Contestaţiile se depun la instanţa de insolvabilitate în termenul prevăzut la art.143 alin.(6). Contestaţiile înaintate după acest termen se declară tardive şi se restituie fără a fi examinate.

[…]

(8) Din data expirării termenului de depunere a contestaţiilor prevăzut la alin.(2) şi până la încetarea procesului, administratorul/lichidatorul sau orice parte interesată, în cazul descoperirii unui fals sau a unei erori esenţiale care a determinat admiterea creanţei, precum şi în cazul descoperirii unor circumstanţe esenţiale necunoscute până atunci, poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe în tabelul creanţelor. Contestaţia se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei. Odată cu depunerea contestaţiei, administratorul /lichidatorul poate cere instanţei de insolvabilitate să suspende dreptul de vot al creditorului, în partea creanţei contestate, până la soluţionarea contestaţiei. Dacă admite contestaţia, instanţa de insolvabilitate poate obliga la plata despăgubirilor creditorul care a înaintat cu rea-credinţă cererea de admitere a creanţei.

[…]".

(În redacţia Legii nr.141 din 16 iulie 2020, în vigoare din 14 septembrie 2020).

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei susţine că norma contestată a articolului 88 alin.(2) din Legea insolvabilităţii este insuficientă, deoarece nu stabileşte un termen limită de desemnare a reprezentantului debitorului în procesul de insolvabilitate, iar această omisiune permite o interpretare arbitrară, care face posibilă desemnarea reprezentantului debitorului în orice moment pe parcursul procesului de insolvabilitate.

12. Cu referire la articolul 144 alin.(8) din aceeaşi lege, autorul afirmă că posibilitatea de a contesta oricând până la încetarea procesului de insolvabilitate trecerea unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul de creanţă constituie, de fapt, o revizuire camuflată a actelor judecătoreşti definitive şi chiar o rejudecare a acţiunii în fond.

13. De asemenea, autorul consideră neclar textul "eroare esenţială" din articolul 144 alin.(8) al Legii insolvabilităţii. Acesta nu oferă garanţii contra arbitrarului puterii publice, lăsând explicarea acestuia la discreţia judecătorului.

14. Autorul afirmă că normele contestate vin în contradicţie cu articolele 1 alin.(3), 23 alin.(2) şi 120 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi ale Legii insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl avocat Eduard Platon în interesele S.C. "NaviBul-US" S.R.L. în dosarul nr.2i-1090/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 88 alin.(2) şi 144 alin.(8) din Legea insolvabilităţii. Curtea admite că normele contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei. Aşa cum rezultă din sesizare şi din încheierea instanţei, instanţa de insolvabilitate examinează o cerere în care se contestă tabelul definitiv al creanţelor, depusă de reprezentantul debitorului insolvabil în baza articolului 144 alin.(8) din Legea insolvabilităţii.

19. Curtea constată că textul criticat de la articolul 88 alin.(2) nu a constituit anterior obiect de control al constituţionalităţii. Totodată, Curtea constată că unele prevederi ale alineatului (8) din articolul 144 al Legii insolvabilităţii au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii. Astfel, prin Decizia nr.132 din 19 noiembrie 2020, Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea nr.99a/2020 din cauza abrogării textului contestat care făcea obiect al controlului de constituţionalitate. Curtea reiterează că dispoziţiile Legii Supreme fac distincţie între exercitarea controlului constituţionalităţii unei legi în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi controlul de constituţionalitate al unei legi efectuat în baza articolului 135 alin.(1) lit.g), în procedura excepţiei de neconstituţionalitate. În acest din urmă caz, pornind de la natura excepţiei de neconstituţionalitate, ea poate fi ridicată şi asupra actelor care nu mai sunt în vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă raporturilor juridice litigioase şi este determinantă în soluţionarea cauzei (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 73; DCC nr.132 din 19 noiembrie 2020, § 16).

20. Curtea reţine că autorul sesizării a invocat incidenţa articolelor 1 alin.(3) [statul de drept], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 120 [caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive] din Constituţie.

21. Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 1 alin.(3) din Constituţie, Curtea subliniază că această normă comportă un caracter general şi reprezintă un imperativ care stă la baza tuturor legilor Republicii Moldova şi nu poate constitui un reper separat. Această normă nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu un drept fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 18; HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 16; DCC nr.3 din 16 ianuarie 2020, § 22; DCC nr.7 din 24 ianuarie 2020, § 17; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 18; DCC nr.30 din 19 martie 2020, § 18; DCC nr.56 din 2 iunie 2020, § 23).

22. Curtea reiterează că şi articolul 23 din Constituţie nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr.38 din 8 iulie 2016, § 35; DCC nr.44 din 22 mai 2017, § 18; DCC nr.6 din 23 ianuarie 2020, § 22; DCC nr.16 din 10 februarie 2020, § 17). Curtea a stabilit că problema calităţii unei legi nu reprezintă o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental.

23. Curtea observă că autorul nu a motivat sesizarea raportând argumentele sale la incidenţa unui drept fundamental. Critica sa s-a bazat doar pe neclaritatea textelor contestate. Astfel, pentru că nu s-a demonstrat incidenţa vreunui drept fundamental, Curtea nu va efectua o analiză a calităţii prevederilor contestate prin prisma articolului 23 din Constituţie.

24. Cu referire la încălcarea articolului 120 din Constituţie, Curtea observă că autorul sesizării nu a demonstrat legătura de contrarietate dintre textele contestate şi prevederile constituţionale invocate. În lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu se poate considera că sesizarea conţine o veritabilă critică de neconstituţionalitate.

25. În acelaşi timp, Curtea mai observă că, sub aparenţa unor critici de neconstituţionalitate referitoare la neclaritatea şi imprevizibilitatea textelor contestate din articolele 88 alin.(2) şi 144 alin.(8) din Legea insolvabilităţii, autorul excepţiei îşi exprimă dezacordul cu efectele pe care aceste norme le produc în rezultatul aplicării. În special, autorul a menţionat că desemnarea reprezentantului debitorului în procesul de insolvabilitate (articolul 88 alin.(2)) a făcut posibilă înaintarea de către reprezentantul debitorului a unei contestaţii asupra creanţelor şi drepturilor de preferinţă incluse în tabelul de creanţe (articolul 144 alin.(8) din Legea insolvabilităţi), afectând prin aceasta acte judecătoreşti definitive. Autorul se mai referă şi la o eventuală "concurenţă neconstituţională" dintre dispoziţiile alineatelor (2) şi (8) din articolul 144 al Legii insolvabilităţii, afirmând că o normă juridică ar înlocui-o pe alta şi, în consecinţă, ar oferi o interpretare nefavorabilă pentru partea pe care o reprezintă.

26. Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.48 din 5 aprilie 2019, § 15; DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, § 19; DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, § 25; DCC nr.97 din 6 august 2020, § 31). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată.

27. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 88 alin.(2) şi 144 alin.(8) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Eduard Platon în interesele S.C. "NaviBul-US" S.R.L., parte în dosarul nr.2i-1090/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.