Decizie nr.147 din 31.10.2023 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.129g/2023 şi nr.166g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 63 alin.(1) din Codul contravenţional (neîndeplinirea obligaţiilor de educare a copilului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.129g/2023 şi nr.166g/2023

privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 63

alin. (1) din  Codul  contravenţional

(neîndeplinirea obligaţiilor

de educare a copilului)

nr. 147  din  31.10.2023

 (în vigoare 31.10.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 468-471 art.192 din 08.12.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Nicolae ROŞCA, Preşedinte,

dnei Domnica MANOLE,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 12 mai 2023 şi la 16 iunie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 31 octombrie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 63 alin.(1) din Codul contravenţional, ridicate de dl avocat Veaceslav Dandeş, în interesele dnei Viorica Liuft, în dosarul nr.4r-67/2023, şi, respectiv, în interesele dnei Oxana Bulgar, parte în dosarul nr.4r-39/2023, ambele pendinte la Curtea de Apel Comrat.

2. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de două complete de judecători de la Curtea de Apel Comrat, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor şi a motivelor care stau la baza criticilor de neconstituţionalitate a articolului 63 alin.(1) din Codul contravenţional, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, atribuindu-i numărul 129g/2023.

ÎN FAPT

Dosarul nr.4r-67/2023 (sesizarea nr.129g/2023)

4. La 21 februarie 2020, dna Viorica Liuft a fost sancţionată pe baza articolului 63 alin.(1) din Codul contravenţional, pentru că fiul său minor a lovit un alt copil în incinta şcolii.

5. Prin hotărârea Judecătoriei Comrat, sediul central, din 30 iunie 2020, dna Viorica Liuft a fost găsită vinovată de neîndeplinirea obligaţiilor de întreţinere, de educare şi de instruire a copilului. Această hotărâre a fost contestată în faţa Curţii de Apel Comrat, care, prin decizia sa din 8 octombrie 2020, a casat-o integral şi a trimis cauza la rejudecare în prima instanţă.

6. Prin hotărârea Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, din 1 februarie 2023, cauza contravenţională a fost încetată din cauza expirării termenului de prescripţie de tragere la răspundere contravenţională. Această hotărâre a fost contestată cu recurs, fiind trimisă, potrivit competenţei, Curţii de Apel Comrat.

7. La 3 mai 2023, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Veaceslav Dandeş a ridicat, în interesele dnei Viorica Liuft, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 63 alin.(1) din Codul contravenţional.

8. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, completul de judecată format din dnii Andrei Mironov şi Dmitrii Fujenco şi dna Ludmila Caraianu de la Curtea de Apel Comrat a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

Dosarul nr.4r-39/2023 (sesizarea nr.166g/2023)

9. La 26 februarie 2020, dna Oxana Bulgar a fost sancţionată pentru îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor părinteşti de educare a copilului, deoarece copiii ei au lovit un alt copil la pauza dintre reprizele cercului de dansuri pe care îl frecventau.

10. Prin hotărârea Judecătoriei Comrat, sediul central, din 23 iunie 2021, procesul-verbal cu privire la contravenţie a fost declarat nul şi cauza contravenţională a fost încetată. Această hotărâre a fost contestată cu recurs de către agentul constatator şi de avocatul pretinsei victime.

11. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 7 decembrie 2021, a fost casată integral hotărârea contestată, iar cauza a fost trimisă la rejudecare la prima instanţă.

12. Prin hotărârea Judecătoriei Comrat, sediul central, din 27 decembrie 2022, cauza contravenţională în privinţa dnei Oxana Bulgar a fost încetată din cauza expirării termenului de tragere la răspundere contravenţională. Această hotărâre a fost contestată cu recurs la Curtea de Apel Comrat.

13. La 29 mai 2023, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Veaceslav Dandeş a ridicat, în interesele dnei Oxana Bulgar, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 63 alin.(1) din Codul contravenţional.

14. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, completul de judecată format din dnii Dmitrii Fujenco, Grigori Colev şi Ştefan Starciuc de la Curtea de Apel Comrat a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia

A. Legislaţia pertinentă

15. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 48

Familia

"[...]

(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

16. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008:

Articolul 63

Neîndeplinirea obligaţiilor de întreţinere,

de educare şi de instruire a copilului

"(1) Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către părinţi sau de către persoanele care îi înlocuiesc a obligaţiilor de întreţinere, de educare şi de instruire a copilului

se sancţionează cu amendă de la 6 la 15 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 15 la 25 de ore.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizărilor

17. Autorul sesizărilor afirmă că norma contestată este imprevizibilă şi, astfel, încalcă principiul legalităţii incriminării. În special, autorul susţine că nu există criterii concrete pentru a califica o faptă pe baza articolului 63 alin.(1) din Codul contravenţional.

18. Totodată, în lipsa reglementării precise a obligaţiilor de educare şi de instruire a copilului, părintele nu poate fi sancţionat pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a acestora.

19. Mai mult, autorul susţine că părinţii au dreptul să-şi educe şi instruiască copiii conform propriilor convingeri. Astfel, norma contestată îi oferă o marjă discreţionară largă agentului constatator şi instanţei de judecată la aprecierea caracterului corespunzător al îndeplinirii obligaţiilor părinteşti.

20. În fine, autorul susţine că articolul 63 alin.(1) din Codul contravenţional este contrar articolelor 22, 23 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

21. În această cauză, Curtea va verifica respectarea condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

22. Excepţiile de neconstituţionalitate, ridicate de avocatul părţilor în procese, sunt formulate de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

23. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor Parlamentului, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

24. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în două cauze contravenţionale în care se examinează legalitatea procesului-verbal de sancţionare pentru îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de educare a copilului. Curtea admite că norma contestată poate fi aplicată la soluţionarea cauzelor în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate.

25. Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 63 alin.(1) din Codul contravenţional. Curtea reţine că acesta nu a constituit anterior obiect al controlului de neconstituţionalitate.

26. În sesizări, autorul afirmă că norma contestată este contrară articolelor 22 (neretroactivitatea legii), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

27. Articolul 22 din Constituţie garantează împreună cu articolul 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege). De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii, articolele 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie garantează standardul calităţii legii penale substanţiale (a se vedea DCC nr.97 din 12 iulie 2022, § 26).

28. Curtea observă că norma contestată sub aspectul invocat de autorul sesizărilor operează cu un termen general, i.e. obligaţii de educare şi de instruire a copilului. În acest sens, Curtea notează că, deşi certitudinea este dezirabilă la redactarea legilor, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă. Astfel, formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută (a se vedea DCC nr.179 din 15 decembrie 2022, § 23).

29. Curtea Europeană a recunoscut în mod constant faptul că multe legi sunt redactate în termeni generali, iar interpretarea şi aplicarea lor fac obiectul practicii judiciare. Multe legi utilizează, prin natura lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, ale căror interpretare şi aplicare depind de practică (a se vedea Sekmadienis LTD. v. Lituania, 30 ianuarie 2018, § 64).

30. Deşi nu a precizat vreodată întinderea obligaţiilor de educare a copiilor, capacitatea educaţională şi emoţională a părinţilor reprezintă o chestiune importantă în analiza caracterului necesar al decăderii din drepturile părinteşti efectuată de Curtea Europeană (a se vedea Wallová şi Walla v. Republica Cehă, 26 octombrie 2006, §§ 72-73).

31. În cauza Achim v. România, 24 octombrie 2017, Curtea Europeană a considerat legitime dubiile autorităţilor naţionale referitoare la capacitatea reclamanţilor de a-şi creşte şi educa copiii şi maniera în care aceştia îşi îndeplineau obligaţiile părinteşti. La modul concret, Curtea Europeană a notat că întârzierile de dezvoltare provocate de lipsa stimulării cognitive şi de contactul limitat cu alte persoane, comportamentele anxioase ale copiilor care le-au fost transmise, în opinia tribunalului districtual, de către părinţii lor şi starea precară de sănătate a mezinului justificau temerile autorităţilor privind absenţa unui progres adecvat de dezvoltare şi educaţional al copiilor (a se vedea § 103).

32. Totuşi, deşi obligaţiile de educare a copilului nu pot fi încadrate într-o definiţie precisă, există principii aplicabile. Pentru Curtea Europeană, elementul decisiv în acest domeniu îl reprezintă chestiunea asigurării unui echilibru corect între interesele concurente – cele ale copilului, ale părinţilor şi ale ordinii publice – astfel încât să se încadreze în marja de apreciere oferită statelor în acest domeniu. Totuşi, interesele superioare ale copilului trebuie avute în vedere în mod prioritar şi pot, în funcţie de natura şi importanţa acestora, să le depăşească pe cele ale părinţilor (a se vedea Achim v. România, 24 octombrie 2017, § 92).

33. Totodată, articolul 29 alin.(1) din Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993, prevede că educaţia copilului trebuie să fie îndreptată spre dezvoltarea respectului pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi pentru principiile consacrate în Carta Naţiunilor Unite. Potrivit Comentariului general nr.1 la Convenţia cu privire la drepturile copilului, valorile prevăzute în articolul 29 alin.(1) reprezintă mai mult decât un inventar sau o listă a obiectivelor pe care educaţia trebuie să le urmărească, iar promovarea şi realizarea acestor valori trebuie să aibă loc în cadrul familiei, însă şcolile şi comunităţile joacă, de asemenea, un rol important (a se vedea Comentariul general nr.1 (2001): Scopurile educaţiei, CRC/GC/2001/1, §§ 6 şi 13).

34. Curtea observă că articolul 48 alin.(2) din Constituţie prevede că familia se întemeiază pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

35. În acest sens, Curtea observă că prin Ordinul Ministerului Educaţiei nr.1090 din 29 decembrie 2016 au fost aprobate Instrucţiuni privind evaluarea şi dezvoltarea comportamentului elevilor din învăţământul primar şi secundar. Potrivit acestor instrucţiuni, în cazul în care dirigintele sau învăţătorul identifică un comportament problematic, inclusiv atunci când sunt comise acţiuni de violenţă, acesta trebuie să parcurgă paşi concreţi. În primul rând, învăţătorul sau dirigintele trebuie să comunice cu elevul şi să identifice motivele şi factorii comportamentului problematic. În consecinţă, învăţătorul sau dirigintele va elabora o modalitate optimă de intervenţie. Dacă comportamentul problematic continuă, învăţătorul sau dirigintele trebuie să apeleze la ajutorul părinţilor / reprezentanţilor legali ai elevului, iar dacă aceştia nu manifestă receptivitate, la asistenţa psihologului şcolar sau a specialiştilor Serviciului de asistenţă psihopedagogică. Dacă comportamentul problematic al elevului este determinat de mediul familial abuziv, învăţătorul sau dirigintele trebuie să informeze în mod obligatoriu coordonatorul acţiunilor de prevenire, identificare, raportare şi referire a cazurilor de abuz, neglijare, exploatare şi trafic al copilului (a se vedea pct.20 din Instrucţiunile privind evaluarea şi dezvoltarea comportamentului elevilor din învăţământul primar şi secundar).

36. Aşadar, Curtea observă că comportamentul problematic al unui copil nu este perceput, în mod automat, ca o chestiune imputabilă părintelui sau reprezentantului legal. Pot exista factori şi situaţii diverse care să-i provoace copilului un comportament problematic. De exemplu, Instrucţiunile privind evaluarea şi dezvoltarea comportamentului elevilor din învăţământul primar şi secundar prevăd că manifestarea comportamentului problematic poate servi ca un mecanism de apărare, de adaptare şi de integrare în grup.

37. În acest sens, potrivit Ghidului metodic cu privire la prevenirea violenţei în instituţia de învăţământ, elaborat de Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării în 2017, este important ca în situaţiile de abuz în mediul şcolar, cadrele didactice să identifice circumstanţele în care a avut loc abuzul, să abordeze şi, dacă este necesar, să sancţioneze, conform regulamentului instituţiei, orice act de violenţă între elevi. Astfel, o modalitate eficientă de încetare a violenţei poate fi aplicarea unor măsuri disciplinare prevăzute de regulamentul şcolii, i.e. observaţia, mustrarea, transferul temporar în altă clasă, anunţarea poliţiei, exmatricularea din instituţia de învăţământ.

38. În acest context, Curtea menţionează că, având în vedere caracterul de utlima ratio al legii contravenţionale, care reprezintă o lege cu caracter penal (a se vedea DCC nr.74 din 6 iuie 2023, § 29), nu toate conduitele subiecţilor articolului 63 alin.(1) din Codul contravenţional (i.e. părinţii sau persoanele care îi înlocuiesc) trebuie sancţionate contravenţional.

39. Astfel, Curtea notează că răspunderea pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de educare, atunci când fapta se manifestă prin comportamentul problematic al copilului la şcoală, trebuie stabilită în funcţie de cauza comportamentului. În acest sens, Curtea notează că în cauza N.P. v. Republica Moldova, 6 octombrie 2015, Curtea Europeană a constatat încălcarea articolului 8 din Convenţie inclusiv pentru lipsa unei analize aprofundate din partea tribunalelor naţionale cu privire la faptul dacă caracterul inadecvat al educaţiei copilului era imputabil incapacităţii sau refuzului reclamantei de a-i oferi îngrijirea necesară (a se vedea § 79).

40. Prin urmare, Curtea reţine că aspectele dubioase cu privire la neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de educare a copilului urmează a fi clarificate de agentul constatator şi de instanţa de judecată, ţinând cont de circumstanţele precise ale fiecărui caz particular.

41. Pentru că nu a constatat existenţa unei ingerinţe în drepturile invocate de autorul sesizărilor, Curtea menţionează că nu este necesar să analizeze caracterul proporţional al acesteia pe baza articolului 54 din Constituţie.

42. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate sunt inadmisibile şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 63 alin.(1) din Codul contravenţional, ridicate de dl avocat Veaceslav Dandeş, în interesele dnei Viorica Liuft, în dosarul nr.4r-67/2023, şi, respectiv, în interesele dnei Oxana Bulgar, parte în dosarul nr.4r-39/2023, ambele pendinte Curtea de Apel Comrat.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.