Decizie nr.149 din 26.12.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.148g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală (participanţii la judecarea plângerii împotriva acţiunilor şi actelor organului de urmărire penală)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.148g/2019 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor dispoziţii din articolul 313 alin.(4)

din Codul de procedură penală

(participanţii la judecarea plângerii împotriva acţiunilor

şi actelor organului de urmărire penală)

nr. 149  din  26.12.2019

 (în vigoare 26.12.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 36-43 art. 31 din 07.02.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 6 august 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 26 decembrie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textelor “precum şi a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii” şi “şi persoanele ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii” din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală, ridicată de dna Tamara Botnari, în dosarul nr.10-28/12018, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul Rezina.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dl judecător Igor Negreanu de la Judecătoria Orhei, sediul Rezina, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dna Tamara Botnari a depus o plângere la Procuratura raionului Rezina, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a unor persoane în baza articolelor 310 [falsificarea probelor], 327 [abuzul de putere sau abuzul de serviciu] şi 328 [excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu] din Codul penal.

4. Printr-o ordonanţă din 24 august 2018, un procuror din cadrul Procuraturii raionului Rezina a refuzat începerea urmăririi penale.

5. Această ordonanţă a fost menţinută de către procurorul ierarhic superior.

6. Dna Tamara Botnari a contestat aceste acte în faţa judecătorului de instrucţie. În acest sens, judecătorul de instrucţie a trimis citaţie petiţionarei, procurorului, precum şi persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi a considerat că ar putea fi afectate prin admiterea plângerii.

7. Pe 31 iulie 2019, în cadrul şedinţei de judecată, dna Tamara Botnari a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textelor “precum şi a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii” şi “şi persoanele ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii” din articolul 313 alin.(4) al Codului de procedură penală.

8. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Judecătoria Orhei, sediul Rezina, a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 212

Confidenţialitatea urmăririi penale

“[...]

(2) Dacă este necesar a se păstra confidenţialitatea, persoana care efectuează urmărirea penală previne martorii, partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă sau reprezentanţii lor, apărătorul, expertul, specialistul, interpretul, traducătorul şi alte persoane care asistă la efectuarea acţiunilor de urmărire penală despre faptul că nu au voie să divulge informaţia privind urmărirea penală. Aceste persoane vor da o declaraţie în scris că au fost prevenite despre răspunderea pe care o vor purta conform art.315 din Codul penal.

[...].”

Articolul 313

Plângerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire

penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii

“(1) Plângerile împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organelor care exercită activitate specială de investigaţii pot fi înaintate judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alţi participanţi la proces sau de către alte persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege.

(2) Persoanele indicate în alin.(1) sunt în drept de a ataca judecătorului de instrucţie:

1) refuzul organului de urmărire penală:

[...]

c) de a începe urmărirea penală;

[...]

(4) Plângerea se examinează de către judecătorul de instrucţie în termen de 10 zile, cu participarea procurorului şi cu citarea persoanei care a depus plângerea, precum şi a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii. Neprezentarea persoanei care a depus plângerea şi/sau a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii nu împiedică examinarea acesteia. Procurorul este obligat să prezinte în instanţă materialele corespunzătoare. În cadrul examinării plângerii, procurorul şi persoana care a depus plângerea, precum şi persoanele ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii dau explicaţii.

[...].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că judecătorul de instrucţie ar trebui să examineze plângerea împotriva acţiunilor şi actelor organului de urmărire penală fără să citeze şi să audieze persoanele ale căror drepturi şi libertăţi ar putea fi afectate prin admiterea plângerii. În caz contrar, se încalcă principiul confidenţialităţii urmăririi penale şi drepturile persoanei care a depus plângerea în discuţie.

12. De asemenea, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile contestate sunt imprevizibile, pentru că subiecţii nu pot cunoaşte întinderea obligaţiei pe care o au în privinţa nedivulgării materialelor de urmărire penală.

13. În opinia sa, dispoziţiile criticate ar încălca prevederile constituţionale referitoare la drepturile şi libertăţile omului, i.e. dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle şi dreptul la apărare, reglementate de articolele 4, 23 alin.(2) şi 26.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte la proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textele “precum şi a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii” şi “şi persoanele ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii” din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală. Acest articol reglementează condiţiile şi procedura examinării plângerii împotriva acţiunilor şi actelor organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii.

18. Cu titlu preliminar, Curtea constată că anterior i s-a solicitat să verifice constituţionalitatea articolului 313 alin.(4) din Codul de procedură penală din perspectiva neconformităţii acestuia cu standardul echităţii procesului de judecată, garantat de articolul 20 din Constituţie (a se vedea sesizarea nr.121g/2018).

19. În Decizia nr.103 din 6 septembrie 2018, Curtea a reţinut că sesizarea era nefondată şi a declarat-o inadmisibilă. În acest sens, Curtea a notat că teza I a articolului 313 alin.(4) din Cod prevede că plângerea împotriva acţiunilor şi actelor organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii se examinează de către judecătorul de instrucţie în termen de 10 zile, cu participarea procurorului şi cu citarea persoanei care a depus plângerea, precum şi a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii. La examinarea plângerii în procedura prevăzută de articolul 313 din Cod, judecătorul de instrucţie este obligat să citeze persoanele ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii (§ 24). Articolul 20 din Constituţie nu impune reglementarea expresă a obligaţiei judecătorului de a se pronunţa printr-un act separat în privinţa cererii de atragere a persoanei interesate în proces. Norma contestată garantează dreptul persoanei de a fi prezentă la examinarea plângerii [şi de a da explicaţii] în procedura prevăzută de articolul 313 din Cod. Curtea a conchis că norma contestată nu contravine articolului 20 din Constituţie (§ 25).

20. Astfel, rezultă că în ipoteza în care judecătorul ar examina o plângere împotriva acţiunilor şi actelor organului de urmărire penală fără se citeze şi să audieze persoanele ale căror drepturi şi libertăţi ar putea fi afectate prin admiterea plângerii, aşa cum urmăreşte autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, se poate pune problema respectării dreptului la un proces echitabil din punctul de vedere al acestor persoane.

21. Curtea relevă că ţine de competenţa judecătorului de instrucţie să determine persoanele ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii şi să le citeze la examinarea acesteia.

22. Prin urmare, textele contestate reprezintă o garanţie pentru asigurarea standardului echităţii procesului de judecată, în special, pentru realizarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii.

23. Cu privire la pretinsa încălcare a principiului confidenţialităţii urmăririi penale, precum şi pretinsa lipsă de previzibilitate a obligaţiei de a nu divulga materialele de urmărire penală, Curtea reaminteşte că ea a analizat aceste aspecte anterior şi a pronunţat Decizia nr.88 din 24 iulie 2018. De altfel, autoarea prezentei sesizări a preluat aceste critici din excepţia de neconstituţionalitate care a stat la baza deciziei menţionate mai sus (a se vedea supra § 12-13 şi DCC nr.88 din 24 iulie 2018, § 14).

24. Curtea menţionează că criteriile de stabilire a confidenţialităţii informaţiei din cadrul urmăririi penale, precum şi condiţiile în care se impune interdicţia de a divulga materialele urmăririi penale sunt apreciate prin prisma articolului 212 din Codul de procedură penală. Din această perspectivă, Curtea observă că articolul 212 prevede expres subiecţii faţă de care este aplicată norma, obligaţiile acestora şi consecinţele nerespectării normei (DCC nr.88 din 24 iulie 2018, § 29).

25. Astfel, potrivit articolului 212 alin.(2) din Codul de procedură penală, persoana care efectuează urmărirea penală previne martorii, partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă sau reprezentanţii lor, apărătorul, expertul, specialistul, interpretul, traducătorul şi alte persoane care asistă la efectuarea acţiunilor de urmărire penală despre faptul că nu au voie să divulge informaţia privind urmărirea penală. Aceste persoane vor da o declaraţie în scris că au fost prevenite despre răspunderea pe care o vor purta conform articolului 315 din Codul penal.

26. Aşadar, subiecţii cărora li se aplică norma sunt obligaţi, prin efectul legii, să nu comunice terţelor persoane informaţia privind urmărirea penală. Întinderea obligaţiei referitoare la nedivulgarea materialelor urmăririi penale se referă la respectarea prezumţiei de nevinovăţie, a intereselor altor persoane şi ale desfăşurării urmăririi penale. Responsabilitatea poate surveni doar în cazul când au fost provocate daune morale sau materiale martorului, părţii vătămate şi reprezentanţilor acestora sau atunci când este prejudiciată urmărirea penală (a se vedea DCC nr.88 din 24 iulie 2018, § 27 şi § 29).

27. În concluzie, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor “precum şi a persoanelor ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii” şi “şi persoanele ale căror drepturi şi libertăţi pot fi afectate prin admiterea plângerii” din articolul 313 alin.(4) din Codul de procedură penală, ridicată de către dna Tamara Botnari, în dosarul nr.10-28/12018, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul Rezina.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.