Decizie nr.88 din 24.07.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.102g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 212 alin.(2) din Codul de procedură penală

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.102g/2018 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 212

 alin.(2) din Codul de procedură penală

nr. 88  din  24.07.2018

 (în vigoare 24.07.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 430-439 art. 173 din 23.11.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 10 iulie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 24 iulie 2018 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului “apărătorul” din articolul 212 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicată de către dna avocat Tatiana Iovu în dosarul nr.10-204/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 10 iulie 2018 de către dl judecător Andrei Niculcea de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află în examinare plângerea depusă în baza articolului 313 din Codul de procedură penală pe 10 aprilie 2018 de către dna avocat Tatiana Iovu împotriva actelor ilegale ale procurorului şi procurorului ierarhic superior.

4. În cadrul şedinţei de judecată din 7 mai 2018, dna avocat Tatiana Iovu, care reprezintă interesele dlui Dorin Chirtoacă, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului “apărătorul” din articolul 212 alin.(2) din Codul de procedură penală.

5. Prin încheierea din aceeaşi dată, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

“(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 212

Confidenţialitatea urmăririi penale

“[...]

(2) Dacă este necesar a se păstra confidenţialitatea, persoana care efectuează urmărirea penală previne martorii, partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă sau reprezentanţii lor, apărătorul, expertul, specialistul, interpretul, traducătorul şi alte persoane care asistă la efectuarea acţiunilor de urmărire penală despre faptul că nu au voie să divulge informaţia privind urmărirea penală. Aceste persoane vor da o declaraţie în scris că au fost prevenite despre răspunderea pe care o vor purta conform art.315 din Codul penal.

[...]”

DREPT COMPARAT

8. În Franţa, avocatul are obligaţia de a nu încălca secretul profesional. El trebuie să respecte secretul urmăririi penale şi să se abţină să-i comunice vreunei persoane, cu excepţia clientului său pentru nevoile apărării, informaţiile extrase din dosar sau să publice documente, fragmente sau scrisori referitoare la procesul penal (articolul 11 din Codul de procedură penală). De asemenea, în cadrul urmăririi penale, părţilor sau avocaţilor acestora le pot fi divulgate numai copii ale rapoartelor experţilor în scopuri de apărare. Avocatul trebuie să informeze în prealabil judecătorul de instrucţie despre documentele sau faptele din cadrul urmăririi penale pe care doreşte să le comunice clientului, iar judecătorul de instrucţie dispune de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii pentru a permite sau interzice comunicarea către părţi a tuturor sau a unei părţi a copiilor solicitate sau a reproducerilor acestora printr-o decizie motivată (articolul 114 din Codul de procedură penală).

9. În Norvegia, potrivit secţiunii 186 şi 186a din Codul de procedură penală, deşi apărătorul bănuitului poate lua cunoştinţă de toate probele dosarului, acesta este chemat să semneze o declaraţie de confidenţialitate prin care se obligă să nu-şi informeze clientul său despre conţinutul anumitor probe. În acest caz, avocatul poate contesta în faţa judecătorului decizia procurorului privind limitarea accesului la probe al clientului său. De asemenea, avocatul poate refuza să ia cunoştinţă de probele la care clientul său nu are acces.

10. În Spania, potrivit articolului 466 din Codul penal, este pedepsită obstrucţionarea justiţiei şi lipsa de loialitate profesională a avocaţilor. Astfel, avocatul sau reprezentantul legal care divulgă acţiunile procedurale declarate secrete de către autoritatea judiciară este pedepsit cu o amendă şi cu o interdicţie de ocupare a unei funcţii publice, de practicare a unei profesii sau a unei meserii (activităţi) de la 1 la 4 ani.

11. În România, articolul 94 alin.(1)-(4) din Codul de procedură penală îi permite avocatului accesul la dosar în faza de urmărire penală, cu anumite restricţii ce ţin de buna-desfăşurare a procesului penal. Potrivit articolului 94 alin.(5) din acest act normativ, în cursul urmăririi penale avocatul are obligaţia de a păstra confidenţialitatea sau secretul datelor şi al actelor de care a luat cunoştinţă cu ocazia consultării dosarului.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că includerea apărătorului în rândul persoanelor cărora organul de urmărire penală le interzice divulgarea informaţiilor privind urmărirea penală, din raţiuni de confidenţialitate a urmăririi penale, în baza articolului 212 alin.(2) din Codul de procedură penală, încalcă dreptul la apărare prevăzut de articolul 26 din Constituţie.

13. În aceste condiţii, avocatul ar fi lipsit de posibilitatea de a realiza o apărare efectivă a clientului său.

14. De asemenea, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul de lege criticat nu este suficient de clar şi de previzibil, pentru că apărătorul nu îşi poate da seama de întinderea obligaţiei sale în privinţa nedivulgării materialelor de urmărire penală. Textul legal criticat ar încălca prevederile constituţionale referitoare la drepturile şi libertăţile omului, i. e. dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle şi dreptul la apărare, reglementate de articolele 4, 23 alin.(2) şi 26.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dna avocat Tatiana Iovu, în dosarul nr.10-204/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani. Sesizarea este formulată de către un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie cuvântul “apărătorul” din articolul 212 alin.(2) din Codul de procedură penală, care stabileşte că în scopul păstrării confidenţialităţii, persoana care efectuează urmărirea penală previne martorii, partea vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente sau reprezentanţii lor, apărătorul, expertul, specialistul, interpretul, traducătorul şi alte persoane care asistă la efectuarea acţiunilor de urmărire penală despre faptul că nu au voie să divulge informaţia privind urmărirea penală. Aceste persoane dau o declaraţie în scris potrivit căreia au fost prevenite despre răspunderea pe care o vor purta conform articolul 315 din Codul penal.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că pentru a aprecia dacă textul legal contestat încalcă dreptul la apărare, trebuie analizat dacă procedura în ansamblul ei prezintă garanţiile echităţii.

20. Dreptul la apărare presupune posibilitatea fiecărui om de a reacţiona independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

21. În orice procedură penală pot interveni interese ca securitatea naţională sau necesitatea de a proteja participanţii la proces, interese care trebuie cântărite în raport cu drepturile celui acuzat. În unele cazuri, poate fi necesar să se asigure confidenţialitatea anumitor probe, astfel încât să se păstreze drepturile fundamentale ale altei persoane sau să se protejeze un interes public important. Acest gen de măsuri permit limitarea dreptului la apărare. Totuşi, obstacolele create apărării prin limitarea unor drepturi trebuie compensate cu garanţii procesuale, inclusiv în cadrul procesului ulterior în faţa instanţei de judecată. Prin urmare, Curtea va examina dacă garanţiile procesuale asigurate de Codul de procedură penală compensează în mod suficient existenţa acestei ingerinţe în dreptul la apărare.

22. Curtea observă că limitarea dreptului la apărare în cadrul urmăririi penale este supus unui dublu control: unul prevăzut de articolul 298 din Codul de procedură penală [plângerea împotriva acţiunilor, inacţiunilor şi actelor organului de urmărire penală adresată procurorului care conduce urmărirea penală] şi altul în baza articolului 313 din acelaşi act normativ [plângerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală înaintată judecătorului de instrucţie].

23. Curtea menţionează că, în conformitate cu articolul 313 alin (2) din Codul de procedură penală, apărătorul poate contesta în faţa judecătorului de instrucţie acţiunile care afectează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei. Sub acest aspect, ordonanţa procurorului prin care avocatul este obligat să păstreze confidenţialitatea urmăririi penale poate face obiectul controlului judiciar de fiecare dată când apărarea va motiva în ce măsură este afectat dreptul la apărare garantat de articolul 26 din Constituţie. Doar instanţa de judecată poate decide în mod definitiv, printr-o încheiere motivată, dacă interesul justiţiei impune sau nu interzicerea divulgării anumitor informaţii privind urmărirea penală şi poate determina limitele care decurg în mod legitim din secretul urmăririi penale.

24. Curtea Europeană a reţinut cu mai multe ocazii în jurisprudenţa sa că dreptul la apărare poate fi limitat atunci când este necesar să se asigure atât buna-administrare a justiţiei, cât şi respectarea prezumţiei nevinovăţiei acuzatului (Matanović v. Croaţia, 4 aprilie 2017, § 152; Öcalan v. Turcia [MC], 12 mai 2005, § 140; Van Mechelen şi alţii v. Olanda, 23 aprilie 1997, § 58). Astfel, în cadrul urmăririi penale nu trebuie dezvăluit în mod obligatoriu întregul suport probator pentru a-i permite persoanei acuzate să se pregătească pentru procedurile care vor avea loc în faţa instanţei. Existenţa unor asemenea probe poate să depindă în continuare de rezultatul investigaţiilor care sunt în plină desfăşurare (Haxhia v. Albania, 8 octombrie 2013, § 113; Brozicek v. Italia, 19 decembrie 1989, § 42). Toate probele acuzării trebuie să îi fie prezentate acuzatului, în principiu, în şedinţă publică, în vederea desfăşurării unei dezbateri în contradictoriu (Al-Khawaja şi Tahery v. Regatul Unit [MC], 15 decembrie 2011, § 118).

25. În cazurile în care se impune limitarea accesului unui acuzat sau al avocatului său la dosar în cursul urmăririi penale, probele acuzării trebuie să fie puse la dispoziţia acuzatului înainte de procesul judiciar, iar învinuitul trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exprima observaţiile prin intermediul avocatului (Matanović v. Croaţia, 4 aprilie 2017, § 159).

26. Astfel, Curtea constată că la încheierea urmăririi penale, după ce au luat cunoştinţă de materialele urmăririi penale, atât învinuitul, cât şi apărătorul au posibilitatea de a formula cereri noi în legătură cu urmărirea penală [art.293 alin.(6) din Codul de procedură penală], iar termenul studierii materialelor urmăririi penale nu poate fi limitat, ca regulă generală, cu excepţia cazurilor în care persoana care ia cunoştinţă de materiale face abuz de situaţia sa [art.293 alin.(4) din Codul de procedură penală].

27. Cu privire la susţinerile potrivit cărora interdicţia impusă apărătorului în baza articolului 212 alin.(2) din Codul de procedură penală încălcă dreptul şi obligaţia avocatului de a-i comunica clientului său informaţii din dosarul de urmărire penală, Curtea menţionează că interdicţia în discuţie nu se referă la relaţia avocat-client, ci la relaţia avocat-terţi. Acest fapt rezultă din alineatul (1) al articolului menţionat care prevede că “materialele urmăririi penale nu pot fi date publicităţii”. Prin urmare, declaraţia în scris a avocatului că a fost prevenit despre răspunderea penală în cazul divulgării informaţiilor din materialele urmăririi penale reprezintă un mijloc al statului de a se asigura că materialele urmăririi penale nu vor fi date publicităţii fără autorizaţia persoanei care efectuează urmărirea penală. Aşadar, prin interdicţia în discuţie avocatul se angajează să nu divulge terţilor informaţiile din materialele urmăririi penale, păstrându-se astfel posibilitatea comunicării acestor informaţii către client.

28. Prin urmare, Curtea nu poate reţine pretenţia autoarei potrivit căreia dispoziţiile legale contestate aduc atingere prevederilor articolului 26 din Constituţie.

29. Cu privire la pretinsa lipsă de claritate şi previzibilitate a textului legal contestat, Curtea menţionează că criteriile de stabilire a confidenţialităţii informaţiei din cadrul urmăririi penale, precum şi condiţiile în care se impune interdicţia de a divulga materialele urmăririi penale sunt apreciate prin prisma alin.(1) al articolului 212 din Codul de procedură penală. Din această perspectivă, Curtea observă că articolul 212 prevede expres subiecţii faţă de care este aplicată norma, obligaţiile acestora şi consecinţele nerespectării normei. În acelaşi timp, Curtea observă că întinderea obligaţiei referitoare la nedivulgarea materialelor urmăririi penale se referă la respectarea prezumţiei de nevinovăţie, a intereselor altor persoane şi ale desfăşurării urmăririi penale. Responsabilitatea poate surveni doar în cazul când au fost cauzate daune morale sau materiale martorului, părţii vătămate şi reprezentanţilor acestora sau când este prejudiciată urmărirea penală. Prin urmare Curtea nu identifică vreun motiv pentru a considera că prevederile alineatului (2) din articolul 212 din Codul de procedură penală nu sunt suficient de clare şi de previzibile pentru destinatarii normei juridice, astfel încât aceştia să-şi planifice conduita, atunci când se impune respectarea confidenţialităţii urmăririi penale.

30. În concluzie, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului “apărătorul” din articolul 212 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicată de către dna avocat Tatiana Iovu, în dosarul nr.10-204/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.