Decizie nr.150 din 03.12.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.155g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 75 alineatele (1) şi (5) din Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar (achitarea în prealabil a expertizei judiciare în cauzele civile [2])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.155g/2023 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 75 alineatele (1) şi (5) din

Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza

 judiciară şi statutul expertului judiciar

(achitarea în prealabil a expertizei

judiciare în cauzele civile [2])

nr. 150  din  03.12.2024

 (în vigoare 03.12.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 536-539 art. 207 din 20.12.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 6 iunie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 3 decembrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 75 alineatele (1) şi (5) din Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar, ridicată de dl avocat Vasile Josan, în interesele dlui Ion Bivol, pârât în dosarul nr.2-1869/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Vladislav Holban de la judecătoria menţionată mai sus, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Aşa cum au fost formulate de autorul excepţiei, circumstanţele litigiului principal pot fi rezumate după cum urmează.

4. Prin sentinţa Judecătoriei Botanica, municipiul Chişinău, din 23 iunie 2014, devenită definitivă şi irevocabilă la 9 iulie 2014, dl Ion Bivol a fost găsit vinovat de comiterea infracţiunilor de exces de putere sau de depăşirea atribuţiilor de serviciu (articolul 328 alin.(3) lit.b) şi d) din Codul penal) şi de neglijenţă în serviciu (articolul 329 alin.(2) lit.b) din Codul penal) pentru că a atribuit în mod ilegal terenuri situate în comuna Băcioi. Prin aceeaşi sentinţă, a fost admisă acţiunea civilă formulată de Primăria comunei Băcioi, de Consiliul comunei Băcioi, de J.V. şi de S.N., cu stabilirea cuantumului prejudiciului în procedură civilă contencioasă.

5. La 14 iunie 2017, Primăria comunei Băcioi şi Consiliul comunei Băcioi l-au chemat în judecată pe dl Ion Bivol pentru repararea prejudiciului provocat prin comiterea infracţiunii.

6. La 15 decembrie 2021, dl Ion Bivol i-a solicitat Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, să dispună efectuarea expertizei judiciare în cauza civilă şi să-l întrebe pe expert care este preţul normativ al terenurilor în discuţie.

7. Printr-o încheiere din aceeaşi zi, Judecătoria Chişinău a admis cererea privind stabilirea unei expertize şi i-a cerut expertului să stabilească preţul normativ şi preţul de vânzare de piaţă al terenurilor în discuţie. Instanţa a stabilit că partea care a solicitat dispunerea expertizei va efectua plata acesteia în avans.

8. La 31 martie 2023, dl avocat Vasile Josan a formulat o cerere prin care a solicitat reluarea examinării cauzei şi anularea parţială a încheierii privind dispunerea expertizei în partea referitoare la calcularea preţului de piaţă al terenurilor în discuţie.

9. La 17 mai 2023, dl avocat Vasile Josan a ridicat, în interesele dlui Ion Bivol, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 75 alineatele (1) şi (5) din Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar.

10. Printr-o încheiere din aceeaşi zi, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

"(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

[...]."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

[...]."

12. Prevederile relevante ale Legii nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar sunt următoarele:

Articolul 75

Plata pentru serviciile de efectuare a expertizei judiciare

"(1) Expertiza judiciară se efectuează cu condiţia că solicitantul achită în prealabil costurile acesteia. În cazul în care solicitantul expertizei este o instituţie publică, pentru efectuarea expertizei judiciare este suficientă prezentarea prealabilă a unei garanţii privind plata ulterioară, acceptată de către instituţia de expertiză judiciară sau de către expertul judiciar, în cazul în care acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară.

[...]

(5) Plata pentru expertizele judiciare în cauzele civile se face anticipat de către partea care a solicitat expertiza, fapt menţionat în actul de dispunere a expertizei judiciare.

[...]

(8) Ca excepţie, în cazul în care solicitantul are o situaţie materială precară, este o persoană cu dizabilităţi sau este beneficiar de pensie pentru limită de vârstă, prin decizia conducătorului instituţiei publice de expertiză judiciară sau a expertului judiciar căruia i-a fost dispusă efectuarea expertizei judiciare, în cazul în care acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară, taxele pentru expertiza judiciară pot fi reduse cu până la 50%".

13. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 124

Decăderea din dreptul de a cere efectuarea expertizei judiciare

"(1) Partea care cere efectuarea expertizei judiciare este obligată să achite plata pentru serviciile de efectuare a expertizei judiciare în condiţiile legii.

(2) Neplata de către solicitantul expertizei judiciare a sumei pentru efectuarea acesteia atrage decăderea din dreptul de a solicita repetat efectuarea expertizei judiciare.

(3) În cazul în care partea care a solicitat expertiza judiciară va demonstra că a fost în imposibilitate să achite costul expertizei judiciare, din motive ce nu îi sunt imputabile, în termenul stabilit de expert, de instituţia publică de expertiză judiciară sau de biroul de expertiză judiciară, instanţa de judecată va decide asupra cererii repetate de efectuare a expertizei judiciare."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. Autorul excepţiei menţionează că, potrivit prevederilor contestate, partea care solicită efectuarea unei expertize în cauzele civile trebuie să achite în mod anticipat costurile acesteia.

15. Totuşi, autorul excepţiei afirmă că legislatorul nu a reglementat situaţia în care o parte a litigiului solicită efectuarea expertizei în limitele întrebărilor sale, iar instanţa de judecată admite demersul părţii şi completează, din oficiu, întrebarea propusă de aceasta. În acest caz, nu este clar dacă partea care a solicitat expertiza va achita costul integral al expertizei, chiar şi atunci când întrebarea adresată expertului a fost completată de instanţa de judecată. Mai mult, partea care a solicitat dispunerea expertizei poate să nu susţină întrebările judecătorului care suplinesc întrebările din cererea sa, dacă acestea exced sferei intereselor sale. Dacă va trebui să plătească şi pentru întrebările formulate de către judecător în mod suplimentar, atunci, în această parte, cheltuielile pentru expertiză pot fi unele considerabile, iar persoana care a solicitat efectuarea expertizei nu le-ar putea achita şi, în consecinţă, ar fi decăzută din dreptul de a solicita în mod repetat efectuarea expertizei.

16. În calitate de parte în proces care a solicitat efectuarea expertizei, autorul excepţiei pretinde că omisiunea de a reglementa cine achită costurile pentru expertiză în partea referitoare la întrebările formulate de instanţa de judecată în mod suplimentar îi încalcă dreptul la apărare, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul de proprietate.

17. Prin urmare, autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 9 alin.(1), 20, 23 alin.(2), 26 alin.(2), 46 alin.(1) şi 54 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul părţii în proces şi este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

21. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă în care autorităţile publice locale ale comunei Băcioi solicită de la fostul primar al comunei repararea prejudiciului material provocat prin comiterea unor infracţiuni ce privesc atribuirea ilegală a unor terenuri ale comunei Băcioi. În această cauză, instanţa de judecată a admis demersul părţii pârâte de dispunere a unei expertize judiciare care să determine preţul normativ al terenurilor atribuite ilegal (a se vedea §§ 6-8 supra), concluziile căreia ar contribui la stabilirea mărimii prejudiciului. Având în vedere că în cauzele civile partea care solicită expertiza este ţinută să plătească anticipat pentru efectuarea ei, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

22. Deşi a indicat că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate este articolul 75 alineatele (1) şi (5) din Legea cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar, în realitate, autorul sesizării critică doar alineatul (5) al acestui articol, din perspectiva omisiunii de a reglementa subiectul care va achita cheltuielile de expertiză în partea referitoare la întrebările formulate de instanţa de judecată în mod suplimentar. Prin urmare, Curtea va reţine spre analiză articolul 75 alin.(5) din Legea cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar, care nu a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate sub aspectul contestat de autorul excepţiei (a se vedea DCC nr.69 din 18 mai 2021). Acesta prevede că plata pentru expertizele judiciare în cauzele civile se face anticipat de către partea care a solicitat expertiza, fapt menţionat în actul de dispunere a expertizei judiciare.

23. Autorul excepţiei a susţinut că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 9 alin.(1) (principiile fundamentale privind proprietatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 alin.(2) (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 alin.(2) (dreptul la apărare), 46 alin.(1) (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

24. Referitor la incidenţa articolelor 1 alin.(3) şi 9 alin.(1) din Constituţie, Curtea notează că acestea comportă un caracter general, reprezintă imperative care stau la baza celorlalte reglementări şi nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea DCC nr.26 din 22 februarie 2022, § 20; DCC nr.48 din 27 aprilie 2023, § 20).

25. De asemenea, articolele 23 alin.(2) şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorii excepţiilor trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (a se vedea HCC nr.5 din 14 februarie 2023, § 41; DCC nr.46 din 27 aprilie 2023, § 23).

26. Referitor la incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie, autorul excepţiei susţine că prevederile contestate îi limitează accesul liber la justiţie, inclusiv dreptul la un proces echitabil bazat pe principiul contradictorialităţii, precum şi dreptul la apărare, deoarece omit să reglementeze cine achită expertiza în partea referitoare la întrebările formulate de instanţă în mod suplimentar la cererea sa.

27. Condiţia procesului echitabil nu le impune instanţelor de drept comun obligaţia de a dispune o expertiză doar pentru că o parte a solicitat acest lucru (a se vedea Hodžić v. Croaţia, 4 aprilie 2019, § 61; Gülağaci v. Turcia (dec.), 13 aprilie 2021, § 38; Gaggl v. Austria, 8 noiembrie 2022, § 49; Yüksel Yalçinkaya v. Turcia, 26 septembrie 2023, § 332). În cazul în care o parte solicită dispunerea unei expertize, ţine de competenţa instanţelor de judecată să decidă dacă este necesar să accepte cererea la examinarea cauzei concrete (a se vedea, mutatis mutandis, Khodorkovskiy şi Lebedev v. Rusia (nr.2), 14 ianuarie 2020, § 487).

28. Analiza coroborată a legislaţiei naţionale permite Curţii să conchidă că părţile şi alţi participanţi la o cauză civilă sunt în drept: (i) să solicite instanţei de judecată dispunerea unei expertize judiciare (articolul 148 alin.(1) din Codul de procedură civilă); (ii) să participe la desemnarea expertului sau instituţiei de expertiză, inclusiv să recuze expertul din anumite motive (articolele 149-152 din Cod); (iii) să formuleze şi să prezinte în instanţă întrebările pe care le consideră necesare pentru a fi adresate expertului (articolul 152 alin.(2) din Cod).

29. La rândul său, legislatorul stabileşte în Codul de procedură civilă că instanţa de judecată: (i) dispune efectuarea unei expertize, dacă aceasta este necesar "pentru elucidarea unor aspecte din domeniul ştiinţei, artei, tehnicii, meşteşugurilor artizanale şi din alte domenii, apărute în proces, care cer cunoştinţe speciale" (articolul 148 alin.(1)); (ii) numeşte expertul sau instituţia de expertiză relevantă dacă părţile procesului nu au ajuns la un acord comun în privinţa acestora (articolul 149 alin.(2)); precum şi (iii) stabileşte definitiv întrebările asupra cărora expertul urmează să se pronunţe, fiind obligată să motiveze respingerea întrebărilor propuse expertului de către părţi şi de către alţi participanţi la proces (articolul 152 alin.(2)).

30. Prin urmare, Curtea ajunge la concluzia că, deoarece instanţele judecătoreşti au competenţa exclusivă de a înfăptui justiţia în Republica Moldova (articolul 114 din Constituţie), legislatorul a delegat instanţelor de judecată competenţele necesare, inclusiv dintre cele menţionate supra referitoare la efectuarea expertizei (desemnarea expertului, stabilirea definitivă a întrebărilor acordate expertului), pentru a permite judecătorului să examineze multiaspectual cauzele civile şi să adopte hotărâri legale şi întemeiate.

31. Competenţa instanţei de judecată de a stabili definitiv întrebările pentru expert este determinată şi în Ghidul bunelor practici în expertiza judiciară civilă în cadrul Uniunii Europene¹. Potrivit acestor practici, în cazul în care consideră necesar, din oficiu ori la cererea uneia dintre părţi, judecătorul trebuie să poată limita sau dezvolta instrucţiunile date expertului. Întrebările puse expertului trebuie să fie definite cât mai precis posibil şi adaptate în funcţie de necesităţile relevante rezolvării litigiului. În nici un caz instrucţiunile expertului nu trebuie să admită posibilitatea negocierii unei înţelegeri între părţi, sau între acestea şi alţi participanţi la proces (a se vedea punctele 4.7, 4.10, 4.11 din Ghid).

__________________

¹ https://abcjuridic.ro/Ghidul%20de%20bune%20practici%20in%20Expertiza%20Judiciara%20Civila%20in%20cadrul%20Uniunii%20Europene.pdf

32. Din argumentele sesizării reiese că autorul acesteia a solicitat dispunerea unei expertize, iar cererea sa a fost admisă de instanţă. Curtea reţine că, deşi articolele 20 şi 26 din Constituţie nu reglementează aspectele care ţin de plata cheltuielilor pentru efectuarea expertizei judiciare în cauzele civile, costul unei expertize în materie civilă nu ar trebui să fie o barieră pentru aflarea adevărului judiciar şi acesta ar trebui să rămână proporţional cu valoarea acţiunii (a se vedea pct.2. 4 din Ghidul bunelor practici în expertiza judiciară civilă în cadrul Uniunii Europene).

33. Curtea observă că autorul sesizării nu ridică o problemă de constituţionalitate din perspectiva proporţionalităţii costului expertizei cu valoarea litigiului, ci invocă protecţia dreptului de proprietate doar în cazul în care plata expertizei dispuse la cererea sa include şi costurile aferente soluţionării întrebărilor formulate de judecător în mod suplimentar. În acest sens, autorul invocă omisiunea de a reglementa subiectul care va achita costurile pentru expertiză în partea referitoare la întrebările formulate de instanţa de judecată în mod suplimentar.

34. Curtea nu poate reţine argumentul sesizării care invocă această omisiune, de vreme ce pentru cauzele civile legislatorul a stabilit că partea în proces care solicită efectuarea expertizei judiciare este obligată să achite costurile acesteia (articolele 124 alin.(1) din Codul de procedură civilă şi 75 alineatele (1) şi (5) din Legea cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar). De asemenea, sumele care urmează a fi plătite experţilor se achită anticipat, de partea care a făcut solicitarea. Dacă cererea a fost făcută de ambele părţi sau dacă ordonarea expertizei sau atragerea specialiştilor se face din iniţiativa instanţei, sumele se depun de ambele părţi în proporţii egale (articolul 92 alin.(1) din Codul de procedură civilă). În aceste condiţii, Curtea notează că legislatorul a prevăzut cazurile în care solicitantul expertizei va achita costurile acesteia, precum şi cazurile în care ambele părţi ale cauzei civile vor achita în proporţii egale costurile expertizei.

35. Referitor la incidenţa articolului 46 din Constituţie, care este corespondentul articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, autorul excepţiei scoate în evidenţă faptul că obligarea părţii care solicită dispunerea expertizei de a achita costurile acesteia în partea referitoare la întrebările suplimentare formulate de către instanţa de judecată poate conduce la stabilirea unei sume considerabile, care ar afecta dreptul de proprietate al părţii respective.

36. Cu titlu de principiu, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu creează nicio aşteptare legitimă de a începe şi de a continua un litigiu de natură civilă fără costuri, chiar şi în situaţia în care reclamantul se află într-o situaţie financiară precară (a se vedea, mutatis mutandis, Bursać şi alţii v. Croaţia, 28 aprilie 2022, § 80).

37. Prin urmare, faptul că, potrivit articolului contestat şi potrivit articolului 124 alin.(1) din Codul de procedură civilă, plata pentru expertiza judiciară este o obligaţie a părţii care a solicitat dispunerea expertizei nu reprezintă o ingerinţă în exerciţiul drepturilor garantate de articolele 20, 26 şi 46 din Constituţie.

38. Mai mult, Curtea observă că obligaţia în discuţie este însoţită de garanţii procedurale. Astfel, prin excepţie, în cazul în care solicitantul are o situaţie materială precară, este o persoană cu dizabilităţi sau este beneficiar de pensie pentru limită de vârstă, prin decizia conducătorului instituţiei publice de expertiză judiciară sau a expertului judiciar căruia i-a fost dispusă efectuarea expertizei judiciare, în cazul în care acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară, taxele pentru expertiza judiciară pot fi reduse cu până la 50% (articolul 75 alin.(8) din Legea cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar).

39. De asemenea, Curtea observă că cheltuielile de efectuare a expertizei fac parte din cheltuielile de judecată. Totodată, în cazul în care partea care a solicitat şi a achitat expertiza are câştig de cauză, atunci ea îi poate cere instanţei de judecată să oblige partea care a pierdut procesul să-i plătească cheltuielile de judecată, inclusiv plata achitată pentru efectuarea expertizei (articolele 90 lit.g) şi 94 alin.(1) din Codul de procedură civilă).

40. În cazul în care partea care a solicitat expertiza judiciară va demonstra că s-a aflat în imposibilitatea de a achita costul expertizei judiciare, din motive care nu-i sunt imputabile, în termenul stabilit de expert, de instituţia publică de expertiză judiciară sau de biroul de expertiză judiciară, instanţa de judecată va decide asupra cererii repetate de efectuare a expertizei judiciare (articolul 124 alin.(3) din Codul de procedură civilă).

41. Aşadar, Curtea constată caracterul nefondat al criticii autorului excepţiei privind pretinsa încălcare a articolelor 20, 26 şi 43 din Constituţie. Din acest motiv, nu sunt incidente nici articolele 1 alin.(3), 9 alin.(1), 23 şi 54 din Constituţie.

42. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 75 alineatele (1) şi (5) din Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar, ridicată de dl avocat Vasile Josan, în interesele dlui Ion Bivol, pârât în dosarul nr.2-1869/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.